Vizita consulului general român la Gyula, Florin Vasiloni, la Săcal (Körösszakál)
Zilele trecute, consulul general Florin Vasiloni a vizitat localitatea Săcal (Körösszakál), din jud. Hajdu-Bihar, cu ocazia instalării noului preot la la Biserica Ortodoxă Română, ce poartă hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Adormirea Maicii Domnului”.
Ceremonia instalării a avut în centru slujba arhierească oficiată de către PS Siluan, episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria (EORU), împreună cu un sobor format din pr. Cosmin Pop, protopop de Debrecen, pr. Iulian Lenghel, noul preot la Săcal şi pr. Ionuț Negrău, actualmente paroh la Micherechi. La slujbă au luat parte mulţi credincioși, dar şi oficialităţi: Palfi Tamás, primarul comunei Săcal; viceprimarul Koszásné Maria; Eva Boncza, președintele Autoguvernării Românești din Săcal; Gyoriné Mokán Ilóna, directorul Școlii Generale Bilingve din Săcal; Gyori Zoltán, primarul comunei Körösnagyharsány, ș.a. PS Siluan a subliniat că noul preot, Iulian Lenghel, a slujit cca. 20 de ani în Episcopia Oradiei, având şi experienţa slujirii în comunități mixte, româno-maghiare.
Biserica ortodoxă românească din Săcal a fost construită în anul 1788, pe locul unei biserici mai vechi, fiind închinată, de la început, Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, la fel ca și multe alte biserici românești din Bihorul Unguresc (Hajdu-Bihar), iar din anul 2002 a primit al doilea hram, „Adormirea Maicii Domnului”. Aici a funcţionat o vreme o mănăstire ortodoxă românească
DGASPC Arad: Proiectul VIP Plus în județul Arad, la un 1 an de implementare
Ramona Lile: „ Școala Episcop Ioan Mețianu este un vis împlinit”
Apel umanitar: Carla, fetița diagnosticată cu o forma rară de cancer, are nevoie de ajutorul nostru
NewsAr.ro: Lt. colonel George Pleșca: „Am văzut atâta suferință în 24 de ore dar și atâtea zâmbete de mulțumire”
Aflat la datorie într-o misiune de sprijin într-unul din cele mai „fierbinți” puncte din România, PCTF Siret, lt. colonel George Pleșca vorbește despre însemnătatea Zilei Protecției Civile, marcată în fiecare an în data de 28 februarie, Acesta a rămas impresionat de ce a văzut în tabăra de refugiați ridicată de Departamentul pentru Situații de Urgență.
„28 februarie, Ziua Protecției Civile din România! În toți acești ani în care am făcut comunicare, am trimis către mass-media si public un comunicat despre importanța protecției civile, despre semnificația acestei zilei. Anul acesta pot face o comunicare despre «arma vieții» dintr-o misiune de protecție civilă. Alături de alte câteva sute de colegi salvatori sunt în misiune într-unul din cele mai «fierbinți» puncte din România, PCTF Siret. Nu vreau să citez din lege despre misiunea protecției civile în cazul refugiaților, o să vă spun doar că aici, la Siret, și în toate punctele de intrare în România, ne facem datoria din suflet pentru semenii noștri care acuma au nevoie de noi. Am văzut atâta suferință in 24 de ore dar și atâtea zâmbete de mulțumire pentru colegii mei salvatori și pentru toți oamenii implicati aici alături de noi încât se poate spune că în aceste zile toți românii suntem soldați în «arma vieții» și o sărbătorim”, a declarat lt. colonel George Pleșca, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Arad.
Isac
ĂSTA ÎS , AȘĂ GHINGESC , DUMNEZO MA IERCE GI GREȘĂSC !!!
De la Jeni (Genin) citire: Azi despre Zelenski
Zelenski, un Joker disputat de marile puteri
UNSPREZECE
Măsuri guvernamentale pentru gestionarea efectelor creșterii prețurilor la energie și gaze naturale
- microîntreprinderi, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, organizate potrivit legii;
- spitale publice şi private, definite conform Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, unităţi de învăţământ publice şi private, definite conform Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi creşe;
- organizaţii neguvernamentale reglementate potrivit legii, precum şi unităţile de cult, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată;
- furnizori publici şi privaţi de servicii sociale prevăzute în Nomenclatorul serviciilor sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, cu modificările şi completările ulterioare.
- instituții de cultură
- unități și instituții de învățământ
11 litri de sânge bleu-jandarm au ajuns în depozitul Centrului de Transfuzie Sanguină Arad
Ca de fiecare dată, jandarmii arădeni au înțeles importanța și necesitatea acestei activități și nu au stat pe gânduri răspunzând imediat apelului umanitar.SORPONU’ ȘEL GI CASĂ
Viceprimarul Ilie Cheșa: „Guvernul României sprijină proiectul nostru privind producerea de energie termică și electrică din deșeuri“
Birlic, o întrupare a geniului și o inestimabilă comoară
De curând s-au împlinit 52 de ani de când privirea tristă, de câine bătut, despre care vorbea Radu Beligan, a rămas pentru veșnicie în inimile noastre și fiecare amintire cu Birlic este pentru noi un prilej de infinită bucurie.
Dumnezeu ne pune degetul pe frunte când reuşim să intrăm perfect în pielea personajului, spunea Radu Beligan.
Birlic sau Grigore Vasiliu în cei peste 35 de ani de activitate a fost binecuvântat de fiecare dată de către Dumnezeu să creeze personaje memorabile, reușind cu fiecare rol să-i fie pus degetul pe frunte de către Dumnezeu.
Grigore Vasiliu s-a născut pe 24 ianuarie 1905, în familia unui mic negustor de pe strada Pârâul Târgului din Fălticeni. În copilărie voia să devină clovn la circ, dar s-a lovit de împotrivirea categorică a tatălui său. A absolvit în anul 1924 cursurile Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, făcând parte din prima promoție a liceului.
La insistențele familiei sale, Grigore Vasiliu s-a înscris la Facultatea de Drept din Cernăuți. În paralel, până a-și lua licența în drept, a făcut figurație la Teatrul Național din Cernăuți pentru a-și câștiga traiul. Directorul Dragoș Protopopescu a intuit talentul său actoricesc și l-a distribuit prima dată în rolul unui tâmpit din comedia Musca spaniolă, scrisă de vienezii Arnold și Bach. Fiind peltic, a fost „mai gâgă decât ar fi cerut textul”, iar prestația sa nu a trecut neobservată.
Și-a încercat norocul de şapte ori la Conservator până a fost admis. În mod ironic, tocmai defectul din cauza căruia a fost respins la Conservator a devenit marca sa şi l-a ajutat mai târziu să cunoască celebritatea.
Datorită talentului artistic, Grigore Vasiliu Birlic s-a impus ca director și patron al mai multor companii teatrale (printre care și trupa „Colorado”). Însă legea comunistă a teatrelor din anul 1947 a făcut ca Birlic să reziste în această postură doar un an, fiind până la urmă înlocuit din funcție.
Instalarea la putere în România a regimului comunist l-a prins în plină glorie. S-a întors ca actor la Teatrul Național din București, după naționalizarea teatrelor particulare. Sică Alexandrescu a montat în anul 1953 piesa ”O scrisoare pierdută”, Birlic interpretându-l inițial pe Dandanache, apoi pe Brânzovenescu.
Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului Grigore Vasiliu Birlic i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.[4] Ulterior (în perioada 1955-1957) a primit și titlul de Artist al Poporului.
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
Radu Beligan îl considera un „geniu al comediei, al umorului românesc”, așezându-l alături de Constantin Tănase. Criticii au spus că umorul și fizionomia sa l-ar fi putut propulsa într-o carieră internațională de excepție, dacă nu ar fi fost prizonierul unei cinematografii marginale.
”Avea un fizic împotriva tuturor canoanelor profesionale. Era un om mărunţel, insignifiant, cu o figură caricaturală. Iar în mijlocul acestei feţe ilare se aflau doi ochi de o infinită tristeţe, doi ochi de câine bătut. Acest contrast crea un soi de tensiune care era însăşi esenţa artei lui. El juca precum un echilibrist care merge pe-o sârmă, atent să ţină această cumpănă fragilă între tragic şi comic”, își amintea Radu Beligan.
În cadrul Festivalului Goldoni din anul 1956, Sică Alexandrescu pleca la Veneția cu Birlic, Alexandru Giugaru și George Calboreanu pentru a prezenta piesa ”Bădăranii” în traducerea lui Iancovescu. Apariția lui Birlic în Italia, în piesa ”Bădăranii”, a oprit din fugă spectatorii care doreau să se adăpostească de ploaia torențială care izbucnise în actul III al piesei jucat în aer liber, în grădina de la Palazzo Grassi. Publicul a rămas pe loc, țintuit sub ploaie, hohotind și aplaudând în delir fiecare replică a lui jupân Conciano – Birlic, deși nu cunoștea limba în care se juca piesa.
Cariera lui Birlic este indisolubil legată de personajele marelui dramaturg Ion Luca Caragiale, despre care Birlic spunea: „Ca unul dintre actorii care am interpretat cele mai multe personaje – 13 – din opera marelui nostru dramaturg, îl evoc cu afectuoasă recunoştinţă şi pentru succesele actoriceşti pe care mi le-a prilejuit. Au constituit pentru mine, în cei peste 35 de ani de teatru, o adevărată şcoală a măiestriei actoriceşti, personaje ale maeştrilor dramaturgiei noastre. Şapte roluri în cele patru comedii.” Majoritatea pieselor lui Caragiale în care a fost distribuit Birlic au fost jucate pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în regia lui Sică Alexandrescu.
Birlic este, cu siguranță, cel mai mare nume al teatrului românesc de comedie. Birlic, actorul mărunțel, cu ochii triști și cu grimasele situate la granița dintre tragic și comic a fost considerat, pe bună dreptate, un Louis de Funes sau un Charlie Chaplin al românilor. Deşi alegerea carierei de actor nu s-a bucurat de cele mai bune auspicii și multe lucuri i-au fost potrivnice pe parcurs, Birlic rămâne pentru veacuri unul dintre cei mai mari actori pe care România i-a avut și o dovadă a faptului că, așa cum spunea, Gustav Flaubert, talentul este o lungă răbdare.
În semn de considerație, în anul 2005 a fost emisă o monedă cu chipul actorului…. Uneori talentului lui Birlic ne-a demonstrat că este precum o monedă: are o valoare proprie înainte de a exprima tot felul de valori.
Ciprian DEMETER























