Cine ne garantează că cei ce n-au mai fost la putere și nu s-au compromis ori erodat, nu mint și nu sunt marionetele unor grupări de interese, care au ca scop ajungerea la putere pentru a devalizarea banii publici? Cine ne garantează că cei ce vor veni la putere nu vor fi corupți și nu vor fi complici cu cei care de treizeci de ani jefuiesc România, prin intermediul Parlamentului (care modifică legile la comanda crimei organizate) și a Guvernului, care administrează banii publici, de multe ori, în interesul crimei organizate? Cine ne garantează că „cei ce și-au pus cenușă in cap” și au mimat metamorfozarea, nu vor continua precum predecesorii? Cine ne garantează că nu vom mai avea combinațiile de tip DA, USL sau alte astfel de experimente sinistre, în care a primat corupția și hoția banului public?
Din păcate, lipsa de educație – adică facultatea de a percepe ceea ce se întâmplă real în jurul tău – este geneza răului, respectiv a instalării la butoanele puterii, a unor oportuniști, șireți, fără caracter, fără conștiință morală, care au speculat și continuă să speculeze ignoranța, pentru a jefui bugetul țării, ascunși în spatele partidelor politice. Sunt prea puțini, între participanții la vot, cei care percep deosebirea dintre realitate și teatru, dintre minciună și adevar și, mai ales, dintre un impostor sau un ipocrit și un individ, cu adevărat valoros și moral. De fiecare dată când se schimbă „garda” puterii, e precum la loterie: se renunța la cei compromiși iremediabil, în timp ce șmecherii stau în umbră, profitând mereu de ignoranță și, pentru a fenta gloata needucată, sunt băgați la înaintare tot felul de actori cu cazier încă virgin sau necunoscut. Așa funcționează sistemul de uzurpare a puterii, de treizeci de ani. Abia după alegeri, cetățeanul constată că a votat niște marionete, alese cu grijă, pe principiul credibilității discursului public și că, de fapt, în spatele lor sunt aceeași impostori, profitori, care speculează faptul că mecanismul alegerilor permite această șmecherie, a schimbării marionetelor.
Cine sunt, de fapt, marii beneficiari ai schimbării puterii? Cetățenii? Aiurea! Marii beneficiari sunt cei care devalizează averea publică sau statul și care rămân mereu aceeași, indiferent de numele, promisiunile sau doctrinele celor ce reprezintă puterea formală. Sunt cei mufați la banii publici, adică beneficiarii contractelor plătite din banii publici ori care privesc privatizarea averii publice. Puținele anchete serioase efectuate în acest sens au devoalat adevărata mizerie din spatele cortinei politice: existența unei mafii fiscale, care coordonează, până la cel mai mic amănunt, totul, din interes pecuniar. De la cel mai neînsemnat candidat și până la cel din fruntea listelor cu posturi eligibile, aproape toți au un „stăpân”, adică un sforar profesionist, care le asigură baza financiară pentru ascensiune: impunerea pe liste, susținerea campaniei electorale, întreținerea mercenarilor din presă pentru imagine favorabilă și, mai ales, realizarea combinațiilor post alegeri. Nimic nu este, cum pare, adică spontan și întâmplător. În campanie candidații spun – cu o elocință demna de Hollywood, încât ajung și ei să creadă că minciuna este adevăr – ceea ce vor să audă alegătorii, adică ceea ce li s-a sugerat, conform studiilor realizate de profesioniști în domeniu, plătiți de cei ce susțin candidații. Iar după scrutin, combinațiile se fac strict după interesul celor care au susținut candidații și după ce s-au făcut negocierile și s-au împărțit „tarlalele”, fără nici o legătură, ori doar una formală, cu discursul din campanie. Așa că, trăim doar cu iluzia că, instalarea „opoziției” va fi benefică pentru cetățean și va instala democrația, adică statul de drept și justiția. E o permanentă cacealma, pentru că ne lipsește informația, pentru a vota în cunoștință de cauză! Cât timp păpușarii (adevărații beneficiari ai alegerilor, cei mufați la bugetul de stat), rămân aceeași, schimbându-se doar marionetele prin intermediul cărora își exercita puterea, iar autoritatea publică va fi un colos cu picioare de lut, mituită politic, incapabilă sau blocată să intervină, e o iluzie că va exista o opoziție reală la sistemul draconic inventat și perfecționat de FSN/FDSN/PDSR/PD/PSD/PDL/PNL/ALDE/UDMR/PMP/PRO ROMANIA și alte grupări de acest gen, create, strict, de interesul celor ce devalizeaza bugetul public. Mai degrabă – fapt ce a a fost confirmat începând cu Conventia Democrată – sistemul a corupt pe toți, indiferent de doctrină. Pentru că sistemul pe liste de partid, fără criterii reale (profesionale și morale) de selecție și traseismul din interes financiar, dublat de lipsa de educație a electoratului, care nu permite separarea adevărului de minciună și impostura de valoare consacrată, garnisit cu disoluția (aproape totală) a autorității publice, face ca niciodată să nu putem anticipa ceea ce va genera rezultatul votului popular. Și, mai ales, cine sunt beneficiarii reali ai constituirii și exercitării puterii generată de scrutinul electoral.
În aceste circumstanțe (aproape sinistre), pentru cel needucat și neinformat, a alege cu cine să voteze, devine o loterie stupidă, pentru că nu știe ce grupare de interese susține în realitate, adică ce hoți și corupți instalează la putere. Asta pentru că cei educați și informați, ce nu pot fi corupți și manipulați, capabili să perceapă și să popularizeze cum funcționează mecanismul pervers al alegerii puterii, exploatat de mafia din spatele cortinei politice, sunt prea puțini pentru a schimba mentalitatea celor needucați, adică a celor ce sunt pradă ușoară pentru profesioniștii în arta manipulării. Pentru oricine însă, e cert că alternanța la putere împiedică dictatura și beția puterii. E unica alternativă benefică alegătorului needucat.
Pavel ROMAN
Consulatul General al României la Jula (Gyula), a marcat Ziua Naţională a României, urmărind specificitatea comunităţii istorice româneşti din Ungaria şi respectând în acelaşi timp regulile de protecţie sanitară impuse de pandemia generată de Coronavirus.
În colaborare cu Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria, a fost organizat un serviciu religios special, la Catedrala Ortodoxă Română cu hramul „Sf. Nicolae” din Jula, celebrat de către un sobor de preoţi condus de către Prea Sfinţitul Părinte Siluan, episcopul Eparhiei Ortodoxe Române a Ungariei (EORU). La acest moment a participat consulul general Florin Vasiloni, care a transmis cu această ocazie un mesaj. https://m.youtube.com/watch?feature=emb_title&v=cYjU46qgy9M
Cu ocazia Zilei Naţionale a României, în data de 1 Decembrie 2020, la Gyula a fost lansat în spaţiul virtual proiectul „Biblioteca virtuală a românilor din Ungaria”. Acest proiect, încurajat şi sprijinit de către Consulatul General al României la Gyula, este un proiect al Editurii de Presă şi Carte Românească „NOI” din Gyula, finanţat de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni din Bucureşti şi coordonat de Eva Iova-Şimon, recator-şef al „Foii Româneşti” şi membru al Prezidiului Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria (UCRU). Din cele spuse de Eva Iova-Şimon, „acest produs se consideră a fi un dar pentru toţi românii interesaţi de valorile culturale ale comunităţii istorice româneşti din Ungaria. Mai utilă ca oricând, în aceste vremuri pandemice, o bibliotecă virtuală are un rol deosebit de important în primul rând pentru elevi, studenţi şi profesori, dar şi pentru cercetătorii, cititorii care nu pot vizita bibliotecile clasice.”Acest proiect al Editurii „NOI”, realizat în strânsă colaborare cu Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria, are menirea de a face mai vizibilă comunitatea românească din Ungaria şi de a crea o nouă punte de interacţiune între românii din Ungaria şi cei din alte părţi ale lumii.
Biblioteca virtuală conţine cărţi şi publicaţii despre istoria, cultura, limba şi realităţile românilor din Ungaria, date din surse autentice, articole, monografii, fotografii, materiale sonore şi video. Biblioteca se poate accesa la adresa: https://bibliotecaromaneasca-hu.ro, iar pe Facebook cu numele „Biblioteca virtuală a românilor din Ungaria”.
În data de 1 decembrie, dar şi înainte şi după această dată, consulul general Florin Vasiloni a avut o serie de întrevederi cu lideri ai comunităţii româneşti, dar şi cu alţi parteneri instituţionali ai CG Gyula. Printre cei cu care şeful misiunii s-a întâlnit în preajma Zilei Naţionale, amintim pe PS Siluan, episcopul EORU; Traian Cresta, purtătorul de cuvânt al românilor în Parlamentul Ungariei; Gheorghe Cozma, preşedintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria (AŢRU); Bertold Netea, vicepreşedintele AŢRU; Ana Balint, directorul Oficiului AŢRU; Eva Iova, redactor-şef al publicaţiei „Foaia Românească”; Delia Covaci, redactor-şef al publicaţiei „Cronica”; Maria Gurzău Csegledi, directorul Liceului „Nicolae Bălcescu” din Gyula; Margareta Tat, primarul comunei Micherechi (Mehkerek); Elvira Ardelean, primarul comunei Otlaca-Pustă (Pusztottlaka); Mariana Negreu Vetro, directorul Centrului de Documentare şi Informare al AŢRU; Vasile Sucigan, preşedintele Autoguvernării Româneşti din Jula; ş.a.
Cu ocazia Zilei Naţionale, consulul general Florin Vasiloni a transmis următorul mesaj:
„Ziua Națională, 1 decembrie, reprezintă un moment special pentru toți românii. Adaptând mijloacele de întâlnire și comunicare în contextul unui an dificil, este un privilegiu pentru diplomația română să propună un spațiu virtual de celebrare a acestei sărbători naționale pentru români, dar și prietenilor și partenerilor României, oriunde se află aceștia. În contextul actual fără precedent, cu numeroase restricții impuse de pandemie, este foarte important să ne amintim că apropierea este definită mai ales de solidaritate și de sentimentul apartenenței la valori comune. Consulatul General al României la Gyula, alături de Ministerul Afacerilor Externe a României sărbătorește Ziua Națională într-un dialog virtual, cu sprijinul unor operatori culturali consacrați, ale căror eforturi sunt o marcă a spiritului creativ și a creației care contribuie la imaginea României contemporane. (https://www.mae.ro/node/54346). România este solidară cu partenerii și aliații săi în numele valorilor ce ne unesc și al intereselor împărtășite. Solidaritatea noastră exprimă un interes comun în apărarea societăților democratice și deschise. Cetățenii români din țară și din străinătate, alături de membrii comunităților istorice, sunt cei care participă constant, împreună și fiecare în parte, la definirea și promovarea României contemporane. La mulți ani, România!”
1 Decembrie 2020, zi de sărbătoare de 30 ani încoace pentru România, cu aceleași probleme, frământări și neajunsuri ca acum 30 de ani. Ceea ce ar fi trebuit să fie o comemorare a curajului și a patriotismului strămoșilor noștri, a devenit doar un moment pentru rememorarea unor eșecuri. Am pornit la drum în 1989 cu multe speranțe și visuri. Azi ne lipseşte doar entuziasmul de acum trei decenii, speranțele pentru unii dintre noi au mai rămas… Timpul a trecut şi încă mai aşteptăm schimbările acelea care ne-au făcut să ne bată inima puternic în piept gândindu-ne că, într-o zi, ne va fi bine şi toată strădania şi chinul nostru de la un anumit moment nu au fost în zadar. Iată-ne ajunşi în anul de 2020, anul în care Lumea nu mai este aşa cum o cunoşteam, însă pentru noi, românii, această molimă nu este decât un necaz dintre miile care s-au abătut asupra noastră. Singura diferenţă este aceea că acum avem un număr foarte mare de persoane afectate, într-un timp foarte scurt. Deși populația României a fost decimată, în ultimii 30 de ani, mai abitir ca după război, nu a avut nimeni timp să le ţină socoteala celor care au plecat dintre noi, fie pentru totdeauna din cauza unor evenimente precum Revoluția din 1989, Mineriadele, Colectiv sau din cauza unui sistem de sănătate de Ev Mediu, fie pentru scurte perioade de timp în căutarea unui trai mai bun în Occidentul plin de oportunități.
De 30 de ani tocmai această speranţă bolnăvicioasă că mâine va fi mai bine, ne-a ţinut în viaţă, dar ne-a şi anesteziat gândul de răzvrătire împotriva unui sistem construit pe bazele unei perpetue josnicii a unei clase politice. Ce mai poate anima poporul român? De unde ar putea să-şi mai găsească vreodată resursele pentru a rescrie un moment asemănător celui petrecut la 1 Decembrie 1918?
Şi cei slabi, dacă sunt uniţi, devin puternici spunea Friedrich von Schiller, numai că unitatea noastră a devenit o utopie şi un subiect de bancuri pentru generaţiile mai tinere. Pandemia ar fi fost un bun prilej pentru a fi mai uniţi şi mai solidari, doar că isteria creată, lipsa de informare şi, de cele mai multe ori, dorinţa de a profita a unora, au adâncit o prăpastie între oameni. Nu ştiu cât timp ne va lua să facem să dispară acestă prăpastie sau dacă va mai dispărea vreodată, însă tragediile oamenilor care au fost lăsaţi la voia întâmplării şi care au fost sacrificaţi doar pentru interesele politice, nu cred că vor dispărea prea curând din memoria colectivă. Acestea sunt consecinţele unei democraţii pe care Iliescu o numea cu mult aplomb democraţie tânără, doar că am ajuns în momentul în care, aşa cum spunea Henri Frederic Amiel “Democraţia îngăduie celor incapabili să ia deciziile cele mai importante. Conceptul de egalitate le va permite inculţilor să rămână inculţi, proştilor să rămână proşti, delicvenţilor să rămână delicvenţi. Conceptul de egalitate se va dilua în propriile-i consecinţe pentru că nu va fi recunoscută poziţia oamenilor de valoare, a celor cu experienţă, a celor serioşi. Valorile vor fi dizolvate de mediocrităţi.”
Dintr-o dorinţă furibundă de a avea alegeri, întreaga populaţie a României a fost sacrificată într-un mod barbar. Să ne prefacem că totul este bine, că pandemia este ţinută sub control, iar pentru asta trebuie să ţinem instituţii deschise, mall-uri şi marketuri. Spitalele sunt precum în război, instituţiile publice au devenit adevărate focare de infecţie. Zilele acestea, două grefiere în vârstă de 41 de ani au murit din cauza infecţiei cu coronavirus. Una dintre ele avea doi copii acasă, unul de 2 ani şi altul de 2 luni. Cine va putea să le explice vreodată celor doi copii că mama lor a pierit din cauza unui sistem care joacă ruleta rusească cu cetăţenii acestei ţări? Cu toate astea, România își pune zâmbetul pe față și speranța în suflet şi se pregăteşte pentru alegeri. Bugetul pentru aceste alegeri ar fi putut ajuta mii de români care ar fi avut nevoie de tratament de specialitate şi nu au putut beneficia de el în România…. pentru că, da, aţi ghicit! AM SPERAT 30 DE ANI ÎNTR-UN SISTEM DE SĂNĂTATE FUNCŢIONAL, pentru a ne trezi în 2020 că viaţa noastră nu valorează mai mult decât ceapa degerată a ţăranului care trebuie să stea în frig ca să mai apuce să vândă şi acea ceapă de care depinde viitorul familiei lui.
Aşa ne-a găsit 1 Decembrie 2020 şi pot spune că nu mă mai încearcă niciun sentiment de bucurie şi nici inima nu-mi mai tresare pătrunsă de vreo speranţă, căci România a fost iredemediabil amanetată unor interese care au făcut ca acest popor să trăiască la nivelul celui din Congo.
Afirmația că problemele sunt prea complicate pentru ca individul de rând să le priceapă este un fel de perdea de fum. Dimpotrivă, s-ar părea că multe dintre problemele esențiale are vieții individuale și sociale sunt foarte simple, de fapt atât de simple încât ar fi de aşteptat să te înțeleagă oricine. A le lăsa să apară ca enorm de complicate, astfel încât doar un specialist le poate înţelege, și chiar și el numai în domeniul său limitat, tinde de fapt — și deseori intenționat — să descurajeze oamenii să mai aibă încredere în propria lor capacitate de a gândi despre acele probleme. Individul se simte prins, fără să poată face ceva, în masa haotică de date și, cu răbdare patetică, aşteaptă pânâ când specialiștii descoperă ce să facă și încotro să meargă. – spunea Erich Fromm în Frica de libertate.
Atât ne-a mai rămas și nouă, să așteptăm specialiștii să-și spună părerea și să ne căutăm, fiecare după posibilități, în case, cuminți, sfârșitul ca națiune și ca indivizi, căci Viața îi preferă doar pe cei puternici, iar viitorul unei națiuni nepăsătoare și pentru care speranța este un mod de viață, nu poate fi mai trainic decât lumina unei lumânări în bătaia vântului.Ciprian DEMETER
Începusem să scriu la o carte, dar pandemia mi-a blocat deplasările şi întâlnirile. Proiectul e suspendat, nu anulat. Totuşi, am apucat să realizez câteva interviuri şi m-am gândit să vi le prezint cu prilejul Zilei Naţionale a României. Deoarece cartea îşi propune să dezvăluie ce a mai rămas în şi din memoria colectivă a românilor despre cei care au fost delegaţi să voteze desprinderea de Ungaria şi unirea cu România.
Delegaţii la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1918, ori participanţii reprezentativi sunt acum doar nişte nume pe o listă istorică. Aşa că, am luat lista şi am început să le caut urmaşii, sau pe cei care ştiu ceva despre ei, care îşi amintesc ceva despre ei. Eu vreau să îi aduc la viaţă în memoria noastră, ca oameni care au fost, nu doar ca nişte nume înşiruite pe o hârtie fără trăiri, fără sentimente. Ori, doar ca nişte nume pe nişte cruci din cimitir.
Nu e vreo lucrare ştiinţifică, ci o viziune jurnalistică asupra evenimentelor de acum 100 de ani. Dacă vreţi, un reportaj printre amintirile uitate de istorie.
De obicei, de Ziua Naţională a României majoritatea publiciştilor comentează, combat istoria prin comparaţie cu trăirea prezentului. Eu m-am gândit să fac altfel: să vă aduc la viaţă oamenii istoriei, prin intermediul amintirilor despre ei, iar voi să comentaţi. Aşa vor fi pomeniţi de două ori, o dată de mine şi încă o dată de voi.
(II)Sârb Stoiu ajunge primar ca să scape Cuvinul şi Ghiorocul de bandiţi
Despre Sârb Stoiu, delegat cu drept de vot la Marea Unire de la Alba Iulia, din partea Cercului Radna, am stat de vorbă cu strănepotul lui, profesorul universitar Gheorghe Păcurariu, unul dintre primii rectori ai Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad, înfiinţată după 1989.
– Prima dată am găsit informaţii despre el în revista de istorie, Magazin Istoric, începe discuţia profesorul Păcurariu. Un anume Botez a scris un articol la aniversarea a 75 de ani de la Marea Unire. Acolo am văzut prima oară în reproducere Credenţionalele celor care au fost delegaţi la Marea Unire. Acolo l-am găsit pe Sârb Stoiu, începe discuţia profesorul Păcurariu.
– Deci până atunci nu se ştia în familie despre el?
– Ba, se ştia. Că maică-mea era nepoata lui Birău, iar eu am fost la înmormântarea lui, în 1945. Aveam şapte ani atunci. El s-a născut în 1867, iar în 1904 a devenit primar în Cuvin şi Ghioroc. A avut trei copii, doi băieţi şi o fată. Unul dintre băieţi, pe care îl chema tot Sărb Stoiu, a murit în 1914, în Primul Război Mondial, în armata austro-ungară. Apoi l-a avut pe bunicul meu, Sârb Gheorghe, care a murit la 22 de ani, prin 1920, de tuberculoză. Şi sora lor, Maria, a murit cam în aceeaşi perioadă, tot de tuberculoză. A mai rămas Sârb Constantin, care a trăit până în 1947. Acesta a fost şi cel mai controversat fiu al lui.
– De ce?
– Se contra mai tot timplu cu taică-su. A fost jandarm. Dar să revin. Mama mea avea doi ani când a murit tatăl ei Sârb Gheorghe. Iar bunica mea s-a recăsătorit. Însă mama mea a rămas în familia lui Sârb Stoiu. Au fost un pic de conflicte de părăsire a copilului… Mai târziu mama mea s-a căsătorit cu tata, în 1936, iar după un an m-au avut pe mine şi s-au mutat la familia tatălui meu. Totuşi mama a rămas cea mai apropiată de familia lui Sârb Stoiu. Poate şi pentru că o chema Marta, la fel cum o chema pe soţia lui Sârb Stoiu.
– Cât timp a fost primar Sârb Stoiu la Ghioroc?
– Până în 1929, când l-au schimbat ţărăniştii lui Maniu, fiindcă el era liberal.
-Cum a ajuns primar?
– Din poveştile din sat se ştie că a preluat funcţia la cererea unui grup de oameni mai cinstiţi. Fiindcă în sat era un grup de… bandiţi. Care… terorizau într-un fel comunitatea. Cu păşunea comunală, cu pădurea…
– Un fel de bandă locală?
– Cam aşa ceva. Boncsi îi zicea. Zice că şi tăiau vitele şi porcii chiar în curţile oamenilor. Aşa l-au chemat pe Stoiu să candideze la alegerile din 1904. Totuşi, el nu s-a înscris la alegeri. Într-o noapte banda asta de care am vorbit au venit la el, au sărit peste poartă, cu bâte, au intrat în casă şi l-au ameninţat dacă ar urma să preia funcţia de primar. Stoiu, străbunicu’, a zis că el nu a candidat şi i-a invitat să bea un pahar de vin. I-a condus jos în pivniţă unde erau rudele lui care au luat şi ele pari şi i-au gonit pe cei din bandă. A doua zi Sârb Stoiu şi-a depus candidatura la primar. Au fost trei candidaţi: fostul primar, care era mai în vârstă, candidatul din partea bandei şi străbunicul. La al doilea tur de scrutin bătrânul i-a dat voturile lui Stoiu. Mai târziu, una dintre fetele fostului primar s-a căsătorit cu acel Sârb Constantin. Prima oară a scris despre Stoiu învăţătorul din sat, Drecin. Cartea circula scrisă de mână prin sat. I-a fost învăţător şi mamei mele şi mie.
– Ce vă mai amintiţidespre Sârb Stoiu?
– De pildă, faptul că nu îşi sărbătorea niciodată ziua de naştere.
– De ce?
– Pentru că a pierdut doi copii şi a rămas cu cel cu care nu se-nţelegea.
– Cum, nu se-nţelegea cu fiul?
– Păi, nu-i dădea bani, iar Costi fura de la el, ba porumb, ba altceva. E şi o poveste despre acest episod. Că Stoiu ar fi aflat că fiul său plănuieşte cu cineva să fure porumb într-o noapte. S-ar fi înţeles cu un alt fecior să îi dea peste gard sacul de porumb. Bătrânul a aflat şi s-a dus el la gard să primească sacul de la fiu-său. Altădată l-a trimis pe Costi să muncească la ogor. Pe la prânz bătrânul s-a dus să vadă ce face. Costi ara, iar taică-su îi spune că nu ară bine. Da’ cum e bine tată? Arată-mi, i-a zis Costi. Bătrânul s-a pus să îi arate, iar când s-a depărtat Costi a plecat acasă. L-a aşteptat cu muzica. O altă poveste este din perioada lui 1919, când erau luptele cu bandele lui Kun Bela. Pe Costi l-au trimis la Micherechi, ca jandarm să facă ordine. El era căsătorit, dar acolo a cunoscut o femeie. A venit cu ea în sat, cu o căruţă cu cai murani, cu oi, cu mai ştiu eu ce, zicând că se căsătoreşte cu ea. Săraca femeie a văzut când a ajuns aici că el era căsătorit şi l-a întrebat: eu acuma ce fac? Nu ştiu, a zis fiul lui Stoiu.
– Cum era ca om Sârb Stoiu?
– Foarte dur.
– Nu degeaba l-au ales primar împotriva bandei, nu?
– Haha… Da. Şi băşcălios. Vindea un taur, iar unul din comisia de evaluare a zis că are şapte tone şi nu poate fi vândut. Stoiu i-a zis: poate cu grajd cu tot! Apoi mi-am amintit că în Al Doilea Răboi Mondial, când au venit ungurii, în 44’, am fugit în pădure împreună cu Stoiu. Taică-meu a fost pe front, s-a rupt frontul şi a venit acasă până s-au lămurit lucrurile. Două săptămâni am stat ascunşi în pădure. El avea peste 70 de ani şi atunci a mâncat prima oară în viaţă dulceaţă. I-a mai prins şi pe ruşi când au trecut pe-aici. Se necăjea cum fac „pradă” cu toate, cum iroseau mâncarea şi hrana pentru animale.
– Apropos de perioada din 1918-1919, nu a avut probleme ca primar român?
– Ba da, a stat şi atunci ascuns o vreme.
– Ce a făcut ca primar?
– A regularizat văile, a instituit pădurea comunală, la care aveau dreptul şi familiile mai sărace, a sistematizat satul, făcând străzile largi şi drepte care sunt şi astăzi… Fiindcă satul era pe deal, până spre sfârşitul secolului 19. Străzile le-a făcut largi ca să fie loc pentru „hoară” (păsări, n.r.). Apoi, în 1912, s-a pus problema că motorul care circula în Podgorie făcea prea mult zgomot şi aşa s-a realizat, de către toţi primarii de atunci din zonă, calea ferată electrificată pentru ceea ce ştim astăzi că se numea Săgeata Verde. Satul avea 2500 de hectare de pământ şi în jur de 1000 de cetăţeni. Deci era un sat cu oameni înstăriţi. Iar cel mai bogat avea 100 de iugăre, adică 30 şi ceva de hectare. Stoiu avea vreo 17 hectare de pământ. Apropos de asta: cât a fost primar nu şi-a cumpărat nici un metru de pământ în plus. Zicea că decât să te pui cu „fişcalii” mai bine pierzi o pereche de boi.
Ovidiu BALINT
Angajații Teatrului Clasic „Ioan Slavici“ Arad reclamă public atitudinea abuzivă a autorităților locale față de funcționarea instituției. Aceștia au adresat o petiție către Ministerul Culturii, Ministerul Muncii, Ministerul Sănătății, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și UNITER în care solicită permisiunea de a-și relua activitatea.
Arădenii pot semna online în sprijinul demersului inițiat de angajații Teatrului.
Iată textul petiției:
Către:MINISTERUL CULTURII,MINISTERUL MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE,MINISTERUL SĂNĂTĂȚII,CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII,UNITER În atenția:Domnului Ministru BOGDAN GHEORGHIU,Doamnei Ministru VICTORIA VIOLETA ALEXANDRU,Domnului Ministru NELU TĂTARU,Domnului Președinte ASZTALOS CSABA,Domnului Președinte ION CARAMITRU
Stimata Doamnă, Stimați Domni,
Angajații Teatrului Clasic „Ioan Slavici“ Arad reclamă public atitudinea abuzivă a autorităților locale față de funcționarea instituției noastre în această perioadă de mare încercare. DEZAPROBĂM PUBLIC SUSPENDAREA REPETIȚIILOR, A DIFUZĂRII ONLINE A SPECTACOLELOR LIVE, INTERZICEREA ACTIVITĂȚII ÎN REGIM DE MUNCĂ ONLINE/TELEMUNCĂ, FIIND ÎN IMPOSIBILITATEA DE A RĂMÂNE ACTIVI ȘI ÎN CONTACT CU PUBLICUL. Colectivul nostru face tot ce îi stă în putință pentru obținerea contextului legal care ne poate permite continuarea activității. Îndemnăm, pe această cale, publicul și colegii din toată țara să ne susțină, iar pe autoritățile ierarhice superioare le rugăm să se autosesizeze spre rezolvarea acestui abuz, care a dus la scăderea dramatică a rolului artei în societate, poziția noastră fiind complet desconsiderată în fața publicului.
În data de 20 noiembrie 2020 activitatea noastră a fost suspendată complet pe baza articolului 2 din Hotărârea nr. 3 din 18.11.2020 a Comitetului Local pentru Situații de Urgență Arad, deși în această hotărâre nu este menționat clar la ce tip de activitate se referă interdicția („Organizarea și desfășurarea activității, cu public sau fără public, în cadrul cinematografelor, instituțiilor de spectacole și/sau de concerte, (…) este interzisă“). Au fost, astfel, întrerupte: repetițiile noului proiect al Trupei Dramă, „Școala și Familia“, după I.L. Caragiale, în regia lui Cristian Ban, repetiții desfășurate până la data de 20 noiembrie în condiții de siguranță maximă, numai cu câte trei actori în același timp în spațiul scenic, păstrând distanța regulamentară și purtarea măștilor de protecție pe toată durata desfășurării repetițiilor, în spații aerisite și dezinfectate la maxim 45 de minute cu lămpi UV, repetiții pentru un spectacol la care atât decorul cât și costumele sunt definitivate; repetițiile la spectacolul „Punguța cu doi bani“ (Trupa Marionete), spectacol în regie colectivă, cu doi actori, repetiții, de asemenea, desfășurate cu respectarea tuturor normelor de siguranță specificate mai sus la care decorul și costumele sunt realizate în procent de 100%. Încă două proiecte pregătite pentru a fi oferite publicului de Trupa Marionete, realizate în regie colectivă cu câte doi și, respectiv, trei actori, fără contribuție financiară din partea teatrului – „Capra cu trei iezi“ și „Prostia omenească“ – au rămas la stadiul de repetiții generale. De asemenea, a fost suspendată activitatea Teatrului Clasic „Ioan Slavici” de transmitere live pe platforma Scena Online Arad Live, care apăruse ca o alternativă la imposibilitatea desfășurării activității artistice cu publicul în sală, în urma unui parteneriat între Centrul Cultural Județean Arad, Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad, Filarmonica Arad, Centrul Municipal de Cultură Arad, Biblioteca Județeană A.D. Xenopol, Complexul Muzeal Arad și Inspectoratul Școlar Județean. Această platformă a permis continuarea activității artistice, înregistrând chiar audiențe record cu ocazia ultimelor spectacole oferite de către Teatru (aproximativ 1500 de vizualizări/spectacol).
Ceea ce ne dorim noi, corpul artistic și cel tehnic ale Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad, este să ni se ofere posibilitatea de a ne continua activitățile în condiții de maximă siguranță sanitară, fără a ni se îngrădi nu doar dreptul nostru la muncă, ci și dreptul arădenilor de a avea un moment de reconectare la valorile culturale pe care teatrul le poate oferi prin experiențele profund umane reprezentate prin arta sa – drept garantat, de altfel, de art. 33 din Constituția României, Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ și Filarmonica Arad fiind singurele instituții de spectacol din municipiu și din județ. De asemenea, ne dorim o reglementare clară a desfășurării activităților teatrului, ca instituție de spectacol aflată sub coordonarea metodologică a Ministerului Culturii. Fie că este vorba de un produs artistic care se vede pe scenă sau unul ce poate fi accesat în mediul online, munca individuală a actorului, în spatele scenei, este necesară. Fiind o meserie vocațională, avem în mod constant nevoie să ne îmbunătățim abilitățile, lucru realizabil și cu ajutorul mediului online, apelând la workshop-uri sau activități de dezvoltare profesională individuală (exerciții fizice, exerciții de logică a lecturii, exerciții de dicție, exerciții de atenție) – toate acestea pot fi înregistrate și pontate ca activitate oficială, inclusiv dacă sunt făcute online. De asemenea, spectacolele aflate în repertoriul teatrului trebuie menținute la un nivel maxim de performanță artistică, iar prin imposibilitatea reluării reprezentațiilor în fața publicului, acestea riscă degradarea calitativă. Prin urmare, considerăm că este absolut necesară întreținerea acestor spectacole ale patrimoniului cultural local și național prin intermediul repetițiilor de text care se pot desfășura și folosind platforme din mediul online.
Din nefericire, domnul primar Călin Bibarț, care este și președintele Comitetului Local pentru Situații de Urgență Arad, și-a afirmat public poziția nefavorabilă față de activitatea angajaților teatrului nostru în mediul online prin fraze precum: „nu sunt de acord cu statul acasă; statul acasă și ne facem că muncim”; „nu pot fi de acord cu sută la sută din program stăm acasă și zicem că studiem“ (citate preluate din emisiunea „E marți, e Bibarț – audiențe în direct“, difuzată de postul tv online LaStradaTV în data de 24.11.2020, la ora 17:00). Poziția domniei sale, prin care contestă necesitatea artei în contextul actual, când sănătatea are cel mai mult de suferit, a dus la desconsiderarea noastră de către cetățenii orașului Arad. Departamentul artistic împreună cu managementul teatrului au întocmit și au propus ordonatorului de credite, Primăria Arad, o serie de proiecte care se pot desfășura exclusiv online, proiecte de mare însemnătate pentru perioada nefastă prin care arădenii trec acum.
Ținem să vă aducem la cunoștință că, în urma hotărârii CLSU, suntem – dacă nu singura – printre puținele instituții profesioniste din domeniul cultural care nu pot funcționa nici măcar în regim de muncă online pentru că autoritățile locale nu doresc să accepte termenul „telemuncă“ în domeniul artistic. Totuși, Centrul Municipal de Cultură Arad a anunțat, prin intermediul paginii oficiale de Facebook, că transmite online un concert înregistrat în Palatul Administrativ Arad. La nivel național, teatrele își continuă activitatea (fie online, fie în persoană la repetiții). Oamenii au nevoie mai mult ca oricând de artă, în toate formele ei. Însă, și artiștii, și arta au nevoie de oameni, deși nu pare sau nu se vede uneori. Acum, cu muzee, teatre, biblioteci, cinematografe închise, ce poate să facă artistul? Găsim în online accesul liber la tururi virtuale, expoziții organizate de diverse galerii de artă, spectacole de teatru prezentate în transmisiuni live și festivaluri organizate de teatre precum cele din Ploiești, Pitești, Cluj, Timișoara, sau organizate chiar de UNITER în București – FNT.
În aceste condiții:
Rugăm Ministerul Culturii să intervină pentru a da un semnal clar autorității locale că Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ trebuie să funcționeze în continuare, așa cum alte instituții de cultură din țară funcționează în condițiile actuale.
Rugăm Ministerul Muncii și al Protecției Sociale să ia act de lipsa aplicării legii și de îngrădirea dreptului la muncă.
Rugăm Ministerul Sănătății să inspecteze situația în care se află Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ Arad în vederea reluării activității.
Cerem respectuos Președintelui Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării să cerceteze această situație și să ia act de acest caz de discriminare.
Rugăm UNITER să vină în sprijinul Teatrului Clasic „Ioan Slavici“ Arad.
Rugăm publicul spectator să ne fie alături, așa cum a fost la fiecare eveniment organizat de Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ Arad.
Noi, artiștii din domeniul teatral, am fost din cele mai vechi timpuri observatori tăcuți ai efemerității întregii lumi. Războaie, asupriri, oprimări politice, molime, epidemii – nimic nu ne-a oprit. V-am primit în sala de spectacol, iar atunci când nu s-a putut, am găsit alternative – uneori neașteptate. Teatrul nostru nu a cunoscut asemenea vremuri de restriște până acum, așa că vă cerem ajutorul spre a ne relua activitatea și a vă putea bucura sufletele în continuare. Ne înclinăm!
Semnatari:
Alexandrescu Loredana
Balica Liliana
Ban Cristian
Blaga Cosmin
Blaga Oltea
Bordaș Cristi
Butariu Carmen
Calotă Sorin
Chirilă Irina
Cosma Maura
Danciu Alina
Dancu George
Darie Peter Dorina
Dinu Iulia Alexandra
Doba Adina
Dogaru Ștefan-Gheorghe
Donat Cecilia
Dorobanțu Nuți
Dorobanțu Sorin
Dragoș Iulia
Elek Andrei
Florea Constantin
Florescu Emanuel
Gemes Elena
Ghiniță Adriana
Grădinaru Nicoleta
Horga Ioan
Ivașcu Elena
Knapik Attila
Kristi Pabin Lavinia
Kun Oana
Licu Diana-Ioana
Lovas Zoltan
Lupan Cosmin
Mazilu Marius
Mezei Krisztina-Maria
Moș Izabela
Moș Mircea-Marcel
Neciu Bogdan
Onica Florina-Paula
Palii Marina
Papp Peter Florian
Parfeni Marian
Pavicsits Robert
Peter Ioan
Petrean Varjasi Angela
Pityu Fekete
Poenaru Sergiu
Popa Alexandru Cristian
Rus-Vid Florina
Rogojină Oana Mihaela
Sabău Roxana
Stan Ion
Statnic Ștefan
Stanciu Călin
Șandor Mihaela
Șod Cornelia
Tari Elena
Tofan Mariana
Valea Florica
Văran Oana Cătălina
Vlaga Bogdan Carmen
Vostinar Miriana
Îi învăţăm pe copiii noştri că România s-a făcut prin unitatea dată de limba română, că Şcoala este la temelia României Mari. Astăzi, copiii sunt din nou acasă şi învaţă on-line. Pentru că în România, şcolile sunt închise, deşi în aproape toată Europa sunt deschise. În România, astăzi, putem să facem campanie electorală, dar copiii şi profesorii nu pot să meargă la şcoală. PRO România este singurul partid care a spus foarte clar: deschidem şcolile din prima zi de guvernare.
„Şcolile sunt închise pentru elevi dar deschise pentru politicieni, pentru alegeri. În ultimele 30 de zile am vorbit cu sute, poate mii de oameni şi nu am găsit măcar un părinte care să fie de acord cu Guvernul liberal. Este anormal, nu este corect. Noi vom schimba din prima zi de guvernare această situaţie. Vom deschide şcolile pentru elevi şi pentru profesori, în condiţii de siguranţă. Noi credem că se poate. Votul nu îl putem anula, dar îl putem folosi pentru şcoli deschise, pentru o guvernare anti-criză şi un premier hotărât, Victor Ponta”, a afirmat Flavius Măduţa, candidat PRO România pentru Camera Deputaţilor.
Profesorii caută semnal la telefon prin ogradă, copiii se duc pe deal „să prindă net”, iar tabletele achiziționate nu mai funcționează după câteva utilizări. Și asta atunci când există tablete… Aceasta este România reală, prezentată în zeci de reportaje, dar ascunsă de ochii publicului de către guvernarea liberală. În loc de şcoală, auzim minciuni despre vaccinul care este, dar nu este, la milioanele de euro de la UE care, în mod miraculos, vor apărea și vor duce România pe noi culmi de dezvoltare.
„Școala, așa cum o știm, trebuie să reînceapă imediat, dacă nu vrem să trăim într-o țară de analfabeți funcționali. Mai toate țările europene au redeschis sau au ținut deschise școlile, deși sunt mai grav lovite decât noi de epidemia de COVID-19. România trebuie să facă același lucru, PRO România propune testarea săptămânală a personalului din școli și redeschiderea cabinetelor medicale din instituțiile de învățământ, în așa fel încât cursurile să se desfășoare în siguranță. Închiderea unei școli se va face doar dacă rata de infectare depășește 10‰. Sunt măsuri simple, ce pot fi și trebuie luate imediat” consideră Victor Ponta.
Votează pentru redeschiderea școlilor! Alege PRO România şi un premier anticriză în 6 decembrie!
Începusem să scriu la o carte, dar pandemia mi-a blocat deplasările şi întâlnirile. Proiectul e suspendat, nu anulat. Totuşi, am apucat să realizez câteva interviuri şi m-am gândit să vi le prezint cu prilejul Zilei Naţionale a României. Deoarece cartea îşi propune să dezvăluie ce a mai rămas în şi din memoria colectivă a românilor despre cei care au fost delegaţi să voteze desprinderea de Ungaria şi unirea cu România.
Delegaţii la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1918, ori participanţii reprezentativi sunt acum doar nişte nume pe o listă istorică. Aşa că, am luat lista şi am început să le caut urmaşii, sau pe cei care ştiu ceva despre ei, care îşi amintesc ceva despre ei. Eu vreau să îi aduc la viaţă în memoria noastră, ca oameni care au fost, nu doar ca nişte nume înşiruite pe o hârtie fără trăiri, fără sentimente. Ori, doar ca nişte nume pe nişte cruci din cimitir.
Nu e vreo lucrare ştiinţifică, ci o viziune jurnalistică asupra evenimentelor de acum 100 de ani. Dacă vreţi, un reportaj printre amintirile uitate de istorie.
De obicei, de Ziua Naţională a României majoritatea publiciştilor comentează, combat istoria prin comparaţie cu trăirea prezentului. Eu m-am gândit să fac altfel: să aduc la viaţă oamenii istoriei, prin intermediul amintirilor despre ei, iar voi să comentaţi. Aşa vor fi pomeniţi de două ori, o dată de mine şi încă o dată de voi. Ăsta e cadoul meu cu prilejul Zilei Naţionale a României.
(I) Un slovac a negociat trecerea Nădlacului în România
Uroş Pătean a condus delegaţia reprezentanţilor Cercului Nădlac la Adunarea de la Alba Iulia. Norocul găsirii urmaşilor a fost în profesorul Kukucska din Nădlac, care a scris mult despre istoria locală a slovacilor şi a românilor. Doamna profesor Lucica Puşcaş, nepoata lui ştia cam tot despre cei care au plecat atunci la Alba.
Mă aştepta cu o cafea şi a început să vorbească din bucătărie.
– Am înţeles că Uroş Pătean nu ar avea urmaşi direcţi. Ce grad de rudenie aţi avut cu el?
– Păi, nu, în afară de mine. El n-a avut copii. A murit destul de tânăr într-un accident de maşină. Uroş Pătean a fost fratele străbunicii mele. Bunicul avea cam 18 ani în preajma lui 1918. Uroş Pătean l-a acaparat pe bunicul meu, îl lua cu el peste tot, la întâlniri, apoi la Alba Iulia. Uroş era un orator foarte bun. De-aia în Nădlac i s-a spus „Limbău”. Îmi amintesc de pe vremea bunicului, care a murit în 1979. Ne povestea cum l-a dus unchiul ăsta, Uroş Pătean, cu el la Alba Iulia. Pe cine mai aveţi pe listă?
– Gheorghe Petrovici…
– Ăsta a fost învăţător…
– Dr. Traian Borneas…
– El a fost avocat. Avocat slovac.
– Şi Moş Totorean…
– De Totorean nu ştiu nimic. Despre Uroş vă mai pot spune că nu provenea dintr-o familie prea înstărită. Însă, s-a căsătorit cu soţia lui care provenea dintr-o familie foarte înstărită. Pe vremurile alea ei îşi făceau cumpărăturile în Ungaria. Îmi povestea bunica că trenul era la Nădlacul mic, iar ca să ajungă în Arad trebuia să meargă cu căruţa. Când a dus-o pe soţia lui la Parlamentul de la Bucureşti, a dus-o să-şi cumpere materiale scumpe, mătăsuri… Ăştia din Nădlac râdeau, fiindcă deşi era o femeie foarte bogată, o considerau tot o ţărancă. Şi nici nu era foarte frumoasă şi… nici prea deşteaptă. Şi-atunci lumea zicea că „Limbău” şi-o luat avere. Bunicul îmi spunea că unchiul Uroş a cheltuit mulţi bani pentru propanganda dinaintea Marii Uniri. Ea era foarte necăjită că îi mânca din bani cu problemele politice.
– Bunicul dumneavoastră cum se numea?
– Feier Atanasie. A făcut şi el parte din delegaţia de la Alba Iulia. Fiindcă aşa cum v-am spus l-a luat cu el Uroş Pătean. Era nepotul lui favorit. Împărtăşeau aceleaşi idei. Deşi, se spune că pe casa lui scria numele de Feher, tatăl lui venind din pusta Szeged-ului. Porecla era Sighideanul. Pe urmă, nu ştiu ce-au făcut că au luat nişte oi de la taică-su, iar taică-su i-a gonit de acasă. El s-a stabilit la Nădlac iar celălalt frate prin Banat. Bunicul s-a căsătorit cu o româncă, s-a românizat şi şi-a pus mari speranţe în unirea cea mare. Dar, până la urmă a fost dezamăgit.
– De ce era dezamăgit?
– Povestea şi de la Uroş Pătean că altfel ar fi văzut Marea Unire. Ca Regatul să se ia după cei din Ardeal.
– Era cam răspândită opinia asta. Şi Slavici avea aceeaşi părere şi mai mulţi…
– Undeva am citit despre Slavici că ar fi fost închis şi în Imperiu şi ar fi scris că în Ungaria şi în închisoare ar fi fost mai bine…
– Şi eu am scris un articol pe tema asta. L-aţi prins pe bunicul în viaţă. Ce vă povestea?
– Ţin minte că ne povestea că a fost foarte frig la Alba Iulia şi pe drumul spre Alba. Dar zicea că nu simţea frigul. Fiindcă erau locuri unde se fierbea vin şi erau viţei la proţap. Ne mai spunea că au mers cu căruţa până la Arad, unde s-au urcat într-un tren până la Alba Iulia. Îl mai întrebam din când în când, însă îmi spunea: nu mă mai întreba, că o fost cam degeaba, iaca acuma or vinit şi comuniştii… Nu prea îi plăcea să mai povestească. La fel era şi Uroş. De fapt, chiar înainte de a i se întâmpla accidentul Uroş l-a chemat pe bunicul la el. Parcă a prevăzut că va muri. L-a chemat pe bunicul şi pe alt nepot de soră, tot un băiat, şi a zis aşa: eu vă las la fiecare o amintire, patru hectare de pământ şi o casă. Bunicul era cu pământul şi a ales hectarele de pământ. Celălalt nepot a fost mai câştigat, fiindcă a ales casa care a fost o valoare şi pe vremea comuniştilor. La bunicul i-au luat terenul şi… nici acum n-am recuperat-o nici noi partea aia de pământ. Nici eu nu ştiu de ce.
Apoi ne mai povestea că slovacii au fost de acord cu stabilirea graniţelor actuale. Ba, se pare că avocatul Borneas de care aţi pomenit ar fi influenţat ca graniţa să treacă dincolo de Nădlac. Se pare că graniţa ar fi trebuit să treacă pe la Şeitin, dar slovacii nu au vrut să rămână cu Nădlacul în Ungaria.
– Interesant! N-am ştiut asta.
– Da, aşa se pare, fiindcă aici majoritari erau românii şi slovacii, ungurii fiind foarte puţini. Iar înainte de venirea slovacilor, acum 200 de ani, majoritari erau sârbii. Mai ştiu că ne povestea că adunările le făceau pe ascuns. La Şeitin se întâlneau toţi din această zonă. La bătrâneţe Uroş Pătean s-a dat în întreţinere la nişte rude mai îndepărtate. Când eu îmi făceam lucrarea de gradul I am mers la acea familie să mai recuperez din ce avea bunicul. Tot aruncaseră. Ştiam de la bunicul că Uroş Pătean a purtat o corespondenţă cu Goga. Tot au aruncat. Spuneau că s-au temut că vin comuniştii şi îi arestează pentru ce au.
– Alea ar fi valorat aur acum…
– Poate că şi eu am greşit, fiindcă atunci când eram tânără nu prea mă interesau lucrurile astea. Mai povestea şi bunica… fiindcă ei atunci, în acea perioadă a Marii Uniri s-au cunoscut. O, zicea bunica, cât necaz am avut cu plecările astea ale lui… Bunicul a fost foarte activ până la 83 de ani. El făcea şi cumpărăturile de zi cu zi. Pe bicicletă mergea. După ce a rămas singur, de la moartea bunicii, tot îl vedeam că face o sumedenie de calcule. Ce tot calculezi?, l-am întrebat. Vreau să fac mai multe înmulţiri, că văd că nu mai merg ca înainte. Când a început să simtă tot mai rău am chemat medicul, care l-a întrebat în ungureşte cum se simte…
– În ungureşte?
– Da, fiindcă medicul era ungur. Iar el a răspuns: aşa să le fie şi lor de bine cum îmi este mie acuma. Eu l-am rugat pe doctor să îl mai întrebe o dată la cine se referă, fiindcă am crezut că e vorba despre noi, familia. Doctorul, stânjenit, a încercat să ne explice că e vorba despre bolile bătrâneţii, dar, totuşi, l-a întrebat la cine se referă. La comunişti!, a răspuns bunicul. Nici pe patul de moarte nu i-a putut ierta. Astea au fost ultimele lui cuvinte, fiindcă în două zile nu mai putea vorbi şi a murit.
Ovidiu BALINT
Doamnelor si domnilor,
Ziua Națională, 1 decembrie, reprezintă un moment special pentru toți românii. Adaptând mijloacele de întâlnire și comunicare în contextul unui an dificil, este un privilegiu pentru diplomația română să propună un spațiu virtual de celebrare a acestei sărbători naționale pentru români, dar și prietenilor și partenerilor României, oriunde se află aceștia.
În contextul actual fără precedent, cu numeroase restricții impuse de pandemie, este foarte important să ne amintim că apropierea este definită mai ales de solidaritate și de sentimentul apartenenței la valori comune.
Consulatul General al României la Gyula, alături de Ministerul Afacerilor Externe a României sărbătorește Ziua Națională într-un dialog virtual, cu sprijinul unor operatori culturali consacrați, ale căror eforturi sunt o marcă a spiritului creativ și a creației care contribuie la imaginea României contemporane. (https://www.mae.ro/node/54346).
România este solidară cu partenerii și aliații săi în numele valorilor ce ne unesc și al intereselor împărtășite. Solidaritatea noastră exprimă un interes comun în apărarea societăților democratice și deschise.
Cetățenii români din țară și din străinătate, alături de membrii comunităților istorice, sunt cei care participă constant, împreună și fiecare în parte, la definirea și promovarea României contemporane.
La mulți ani, România!Florin Trandafir VASILONI, CONSUL GENERAL
Consulatul General al României – Jula (Gyula)
Recâştigăm demnitatea românilor
E ziua tuturor românilor în 1 Decembrie şi totuşi cei mai mulţi români nu se bucură, se simt umiliţi şi nedreptăţiţi. Şi se simt aşa pe bună dreptate! Se simt umiliţi de o guvernare care nu îi ascultă şi nu îi vede, obsedată de propriile alegeri şi de propria realegere.
Şcolile sunt închise şi copiii nu pot învăţa despre Marea Unire, Mihai Viteazul şi Alba Iulia.
Pieţele sunt închise, producătorii români sunt scoşi pe trotuare, dar magazinele firmelor străine sunt deschise.
Credincioşii nu pot să meargă la Biserică, dar oamenii pot fi încolonaţi pentru alegeri, la secţiile de vot.
Guvernul clamează interesul naţional, dar pe instituţiile de cultură se pune lacăt şi oamenii vor fi trimişi în şomaj.
Ne lăudăm cu miliarde, miliarde, miliarde din fonduri europene, dar nu avem bani pentru alocaţiile copiilor, pentru pensiile bunicilor şi pentru cei care au îmbrăcat haina militară.
Dacă şcolile şi bisericile sunt închise, dacă Armata nu este respectată, dacă ţăranii, producătorii români sunt prigoniţi, dacă nu mai avem cultură – ce fel de zi naţională serbăm cu guvernarea PNL?!
PRO România afirmă cu mândrie interesul naţional în fiecare zi, nu o dată pe an. Vă propunem să recâştigăm demnitatea naţională, la noi acasă, în România, cu prima ocazie. În 6 decembrie, să dăm o lecţie acestei guvernări liberale care a uitat de români. Să votăm pentru Victor Ponta şi PRO România, pentru şcoli deschise, pentru valorile naţionale, să fim respectaţi în Europa.
Imnul naţional ne îndeamnă – Deşteaptă-te române! Haideţi că se poate, ne putem recâştiga demnitatea naţională.
La Mulţi Ani români, de 1 Decembrie şi în fiecare zi, fiţi PRO România!
În timp ce lumea artistică din Arad este în fierbere, întrebându-se de ce au fost interzise şi spectacolele online, primăria le mai face o surpriză.
Odată cu celebra Hotărâre a CLSU Arad nr. 3 din 18.11. 2020, au venit dispoziţii ferme ca toate activităţile instituţiilor de cultură, cu public sau fără, să fie suspendate. Cu această ocazie au fost interzise inclusiv activităţile online de pe platforma proaspăt înfiinţată, care urma să deservească instituţiile de cultură din Arad.
Ca urmare, Teatrul, Filarmonica şi Centrul Cultural Municipal au anulat toate manifestările, aşteptând noi dispoziţii. Dar cum orice minune în Arad are viaţă scurtă, chiar şi ordinul care părea de neînfrânt a fost încălcat după doar câteva zile.
După ce pe pagina oficială a Centrului Municipal de Cultură Arad se anunţa, cu scuzele de rigoare, anularea unor spectacole, pe aceeaşi pagină, câteva zile mai târziu apare anunţul că se pot înregistra şi transmite online evenimente artistice. Şi nu orice evenimente, unul chiar organizat chiar de C.M.C.A., cu ocazia Zilei Naţionale a României.
Fără îndoială că este o mare bucurie pentru cei închişi în case să aibă acces şi la alte forme de cultură, dar se pune întrebarea de ce aceste manifestări nu sunt permise şi instituţiilor de cultură reprezentative ale oraşului. Poate ar avea o prestaţie mai bună, mai complexă.
Paradoxal, se pare că Primăria urmăreşte să plătească artişti doar ca să nu facă nimic şi ulterior să le poată reproşa acest lucru. Este posibil ca motivul să fie faptul că unul dintre membrii formaţiei are o soţie care lucrează la Primărie (şi atunci se poate). La fel este foarte posibil să existe o relaţie mai bună între Primărie şi unii privaţi, e drept, pentru alţi bani. Cu siguranţă aceste întrebări vor rămâne fără răspuns.
Singurul fapt vizibil este dorinţa autorităţilor de a bloca instituţiile de cultură în favoarea unor entităţi private.
Mihai D.
M-am simțit ziarist în ziua în care destui oameni, cititori, mi-au spus că ei cumpără ziarul pentru mine, că încep lectura cu articolul, editorialul, cronica etc. mele. Să știi că numele tău este căutat de cititori de cum iau ziarul în mână, este satisfacția supremă a unui ziarist. Am trăit momente când și galeria îmi scanda numele. Țin minte că prima oară s-a întâmplat la Orăștie, la un meci cu Mecanica. Traversam terenul spre banca de rezerve (de foarte multe ori stăteam acolo, lângă antrenori, alături de rezerve). După numai câțiva pași, au: „Mi-hu-ța! Mi-hu-ța”. Gestul galeriei m-a emoționat. Parcă eram și eu o vedetă a fenomenului UTA. Dar, în realitate, și acel moment era o recunoaștere spontană și plenară a scriiturii mele.
Este aproape inutil să spun că ajuns în punctul în care am înțeles că mulți oameni cumpără ziarul (și) pentru mine, m-am străduit și mai mult. Trebuia să nu-i dezamăgesc. Pe de altă parte, aveam orgoliul de a întreține, de a amplifica această „plasmă” care umplea spațiul dintre mine și cititor. A meritat!
Acum, pot spune tinerilor care lucrează la un ziar, fie el și pe site, dacă numele tău nu este căutat de cititor, nu te poți considera ziarist! Cel mult, cum zicea Jupân Dumitrache: „Iaca, nişte papugii… nişte scârţa-scârţa pe hârtie!”.
Strategia României în gestionarea pandemiei se rezumă la două direcţii „salvatoare”, respectiv strategia „Scapă cine poate şi cum poate, alegeri să fie!” şi „Urmăreşte banii!”.
Instituţiile publice au fost lăsate să-şi gestioneze în mod autonom activitatea, trasarea unor directive şi obligativitatea respectării unor reguli general valabile precum purtarea măştii, spălatul pe mâini şi dezinfecţia spaţiilor sunt în majoritatea cazurilor şi insuficiente şi ineficiente.
Pentru societăţile comerciale şi mediul privat regulile au devenit mai mult decât împovărătoare şi respectarea lor nu reprezintă nicio garanţie pentru protecţia angajaţilor şi nici pentru faptul că activitatea desfăşurată ar asigura un profit.
Ceea ce este frapant în deciziile autorităţilor este faptul că în luna martie, la începutul pandemiei când aveam un număr infim de cazuri am avut un lock-down total în care a plouat cu amenzi şi cu restricţii, iar acum când numărul de infectări a atins cote alarmante vorbi de carantinarea zonală, iar multe dintre insituţii îşi desfăşoară activitatea în felul în care a înţeles fiecare manager. Perioada stării de urgenţă putea fi o oportunite pentru a clarifica foarte multe lucruri şi de a anticipa foarte multe situaţii, atât din punct de vedere comportamental, cât şi din punct de vedere strategic. Numai că atunci când în fruntea statului se găsesc persoane care nu au o gândire autonomă, iar aptitudinile lor nu se depărtează prea mult de cele ale unui păzitor de oi, hoasul şi degringolada sunt nişte elemente care definesc tabloul României pandemice. Discursurile panicarde ale lui Vela, Arafat şi Iohannis, urmate de imaginile cu aeroporturi pline de muncitori români, de cluburi pline şi de restricţii care sunt doar pentru unii, au contribuit la erodarea încrederii în instituţii, pe fondul unui imens dispreţ pentru multe categorii sociale care s-au văzut abandonate şi neputincioase.
Românul nu a fost niciodată o persoană care să respecte regulile, iar această trăsătură comportamentală s-a născut tocmai din neputinţa autorităţilor de a îmbrăca într-o formă legală nişte măsuri restrictive, dar şi din eterna incapacitate de a gestiona nişte situaţii de criză. În situaţia de faţă, existenţa unor specialişti în cadrul instituţiilor publice era o chestiune care ar fi cântărit mult mai mult în lupta cu virusul decât ploia de amenzi şi restricţii. Doar că necesitatea unor specialişti a fost pentru mulţi o altă modalitate de sifonare a banului public, căci lanţul trofic al incompetenţei instituţionale comportă o dezvoltare semnificativă pe linie orizontală şi verticală.
O dovadă clară a lipsei de profesionalism se regăseşte tocmai la nivelul Ministerului Sănătăţii, minister care ar fi trebuit să funcţioneze precum un ceas elveţian în această perioadă. Cu toate acestea, deşi medicilor de familie li s-a atribuit un rol important în gestionarea cazurilor de covid, nu a existat niciun fel de întâlnire cu aceştia pentru a fi prelucrati cu privire la schema de tratament. Totodată lipsa autopsiilor la decedaţii de covid a contribuit la menţinerea incertitudinii cu privire la acest virus. Autorităţile au înţeles să trateze această problemă printr-o mediatizare excesivă, alarmistă şi pompieristică, când lucrurile trebuiau abordate înainte de toate printr-o comunicare eficientă şi prin măsuri coerente. Tocmai lipsa unor asemnea elemente a dus la situaţiile halucinante în care bolnavii de covid erau ţinuţi închişi în saloane, fără medicamente şi fără hrană, iar multe familii au ajuns în situaţia de a sta cu cadavrul în casă pentru că nu puteau să-l îngroape.
Debandada aceasta a avut şi beneficii pentru cei care au întreţinut în mod intenţionat psihoza aceasta, în condiţiile în care se vorbeşte de existenţa a milioane de măşti neconforme existente în comerţ iar autorităţile ridică neputinciose din umeri. Şi ca să aveţi o probă despre cât de elucubrează cei care, chipurile se luptă cu pandemia, iată un fragment din declaraţia lui Arafat cu privire la vaccin şi efectele covid. „Până acum știm că acest virus are un impact pe termen lung, sunt oameni care au trecut mai ușor prin infecție și alții au rămas cu sechele chiar și la un an după infecție”. Aşadar, până mai ieri Arafat nu ştia nici cum evoluează virusul, ce tratament este eficient, însă ştie că sunt persoane care au rămas cu sechele la un an după infecţie. Probabil a fost într-un schimb de experienţă în China, unde au apărut primele cazuri sau este un vizionar şi are toate informaţiile înainte ca ele să apară şi atunci existenţa unor asemenea oameni nu ne poate decât bucura.
Ce îi mai cerem domnului Arafat, dacă tot ştie cât timp putem rămâne cu sechele după infecţia cu noul coronavirus, este să mai facă un mic efort şi să ne spună cât timp va rămâne România cu sechele după infecţia cu incompetenţă.
Membrii partidelor de instrumente de suflat din cadrul orchestrei simfonice a Filarmonicii Arad, prin prezenta, dorim să vă facem cunoscute următoarele:
La data de 16.11.2020 am înaintat o adresă către conducerea Filarmonicii, prin care am solicitat includerea instrumentelor de suflat în concertele organizate şi promovate pe noua scenă virtuală “Scena Online Live Arad”
Considerăm că programele bazate exclusiv pe prestaţia instrumentelor cu coarde, practică agreată excesiv de conducerea Filarmonicii, nu este benefică şi nu acoperă posibilităţile specifice ale unei Filarmonici. Restricţiile impuse de situaţia epidemiologică nu justifică excluderea unor compartimente întregi din programele Filarmonicii. Menţionăm că activitatea noastră se poate desfăşura cu respectarea normelor de protecţie şi prevenţie impuse.
Intrucât solicitările noastre în acest sens, exprimate cu alte diverse ocazii au rămas fără rezultat, am decis să ne adresăm Comisiei de Cultură, în speranţa unei gestionări corespunzătoare a situaţiei in scopul diversificării programelor şi ridicarea calităţii actului artistic.
La prezenta ataşăm şi solicitarea depusă la Filarmonică.
PRO România este singurul partid care vorbeşte deschis şi cinstit despre ce ne aşteaptă: criza economică, provocată de pandemie şi de deciziile greşite ale guvernului PNL. Victor Ponta şi PRO România sunt singurii care au pus în faţa românilor 5 măsuri clare anti-criză: venitul minim de criză pentru toţi românii, sprijin pentru firmele care păstrează locuri de muncă, testare gratuită pentru toţi românii, deschiderea şcolilor şi demnitatea celor care poartă haina militară. În tot acest timp, cei care au responsabilitatea guvernării, liberalii, mint că am depăşit deja criza iar PSD nu are măsuri adecvate pentru guvernare.
„Criza economică este mai dură decât în 2010 – va ţine mai mult decât Pandemia – este accelerată de lipsa măsurilor de sprijin şi de blocajele absurde introduse de Guvern – NU poate să fie rezolvată doar prin împrumuturi de miliarde de euro (banii nu rămân în ţară – dar dobânzile secătuiesc deja Bugetul)! În 2012 am luat ţara în criză – şi am demonstrat că putem să relansăm economia şi să facem viaţa oamenilor mai bună! În 2021 putem să reuşim din nou – fiţi PRO România pe 6 Decembrie!”, a spus Victor Ponta.„Minciuna nu este o soluţie, avem nevoie de un guvern care ştie ce trebuie făcut. Acum, guvernul pune lacătul pe şcoli, pe afaceri. Au sacrificat şi şcoala şi multe alte domenii de activitate de dragul alegerilor. Probabil după vot, dacă îi lăsăm, ne vor închide din nou în case. Între timp economia se prăbuşeşte şi vom suporta consecinţele ani mulţi de acum încolo. În 6 decembrie, ieşiţi la vot pentru cei care vă spun adevărul, pentru cei pregătiţi să scoată ţara din criză: PRO România şi Victor Ponta!”, a declarat Flavius Măduţa (foto), candidat PRO România pentru Camera Deputaţilor.
Ca ziarist care le-am trăit și am scris despre toate, cele mai mari satisfacții mi le-a prilejuit presa sportivă. Am fost acreditat la un Turneu final al Campionatului Mondial de Fotbal (World Cup `94, în SUA), am stat la masa presei alături de marii ziariști ai lumii. Atunci, la Pasadena, la Beverly Hills, l-am cunoscut pe Platini, am asistat la întâlniri pentru presă unde au fost prezenți Pele, Bobby Charlton; acolo, în America, i-am cunoscut pe Nicolae Munteanu, pe care doar îl ascultasem la Europa Liberă, și pe celebrul György Szepesi, am dat mâna cu ei, am văzut de la masa atâtea meciuri, am asistat la partidele României, am văzut și am relatat o Finală de Campionat Mondial, am trăit mai bine de o lună (37 de zile) cea mai fermecătoare parte a vieții mele de ziarist.
Am trăit să fiu la Marsilia, la Tragerea la sorți a grupelor pentru CM din Franța. La 4 decembrie 1997, eram la masa presei pe Stade Vélodrome. Înaintea de momentul alcătuirii grupelor după voia sorților, am dat telefon tatălui meu – la masa presei aveam telefon pentru mine. Era mândru că sunt acolo, că fiul lui se află la un asemenea eveniment mondial, departe de Micălaca noastră mică. Și că pot urmări pe viu mari fotbaliști ai lumii – unde în programul FIFA era cuprins și meciul amical Europa – Restul Lumii, unde s-au perindat prin fața mea Costacurta, Hierro, Zidane, Boksic, Kluivert, Lăcătuș al nostru, dar mai ales Ronaldo (Il Fenomeno) și Batistuta. Au fost o după-amiază și o seară mirifice.
Apoi, au fost numeroase prezențe în țară și peste hotare la meciuri ale echipei reprezentative a României. Cele mai multe prezențe ale mele au fost însă, indiscutabil, la meciurile echipei mele, UTA. Am fost la Ilba-Seini, la Cavnic, la Carei, Satu Mare, Zalău, Bistrița, Baia Mare, Cluj, Alba Iulia, Aiud, Orăștie, Deva, Hunedoara, Reșița, Bocșa, Turnu Severin, Timișoara (pe toate stadioanele ei), Craiova, Oradea, Pitești, Sibiu, Constanța, Brăila, Piatra Neamț, Bacău, Iași, Târgu Mureș, Târnăveni … Dar unde nu am fost cu UTA?! Am trăit alături de echipă și bune, și rele. Am avut, uneori mi-am și creat-o, șansa de a fi ziarist arădean când aici presa era PRESĂ. Nu știu dacă vă dați seama ce au însemnat cei vreo 30 de ani de presă (și) sportivă pentru mine. Să fii acolo, să vezi, să trăiești, să scrii, să fugi la fax, să transmiți, ca a doua zi oamenii să te citească. Poate, vă imaginați. Poate, mulți confrați, și nu numai, m-au invidiat. Aveau și pentru ce!
Miercuri, în jurul orei 10.00, un echipaj de Jandarmerie a fost solicitat să intervină de urgență la o adresă din municipiul Arad, unde a fost raportat un scandal între două femei. Apelul la 112 a fost efectuat chiar de către victimă.
Jandarmii s-au deplasat de urgență la adresa indicată, unde au găsit o femeie care prezenta ușoare urme de agresiune.
Aceasta le-a povestit jandarmilor că în urmă cu puțin timp, cineva a bătut la ușa apartamentului, iar în momentul în care a răspuns, o femeie de aproximativ 24 de ani, a intrat peste ea și a început să o lovească în zona capului, cu o bucată de lemn. La rândul ei, victima în vârsta de 23 de ani, a răspuns atacului cu un obiect contondent, lovind agresoarea în zona picioarelor. Femeia le-a mai mărturisit jandarmilor faptul că agresoarea este de fapt o cunoștință mai veche cu care a mai avut conflicte în trecut, fără să specifice motivele acestora.
În urma verificărilor efectuate, jandarmii au identificat persoana agresivă chiar la sediul Poliției din Arad. După încheierea conflictului, agresoarea a plecat spre sediul Poliției cu intenția de a depune plângere, pentru agresiunea ce o suferise în apartamentul femeii peste care a intrat.
Jandarmii au întocmit pe numele femeii agresive, acte de sesizare necesare organelor de urmărire penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de loviri și alte violențe și violare de domiciliu, conform Codului Penal.
La fața locului a fost solicitat un echipaj de ambulanță în vederea efectuării unui consult medical de specialitate, însă ambele femei au refuzat să fie transportate la spital.
Actele de sesizare au fost înaintate organelor de urmărire penală în vederea continuării cercetărilor.
Compartimentul Informare, Relaţii Publice şi cu Publicul
Noaptea Cercetătorilor Europeni se lansează mâine, 27 noiembrie, de la orele 17.00, direct în spațiul online. 100% prezență în spațiul virtual, pasionații de știință pot participa la activitățile propuse de organizatori, pot interacționa cu cei care au pus la cale fiecare proiect, direct de pe pagina de facebook a evenimentului. Echipa de la Arad, coordonată, ca la fiecare ediție, de Universitatea „Aurel Vlaicu” a pregătit pentru curioși activități organizate de Institutul de cercetare, dezvoltare, inovare în științe tehnice și naturale și de Centrul de cercetări pentru activități fizice din cadrul Facultății de Educație Fizică și Sport, ambele ale UAV, Institutul de Științe ale Vieții „Aurel Ardelean” din cadrul Universității de Vest „Vasile Goldiș” Arad, de echipa de robotică, DELTA FORCE (RO 119), din cadrul Liceului Național de Informatică Arad și de către CSM Arad care va prezenta simulatorul pentru îmbunătățirea performanțelor în tir.
Experimente inedite, treamu-uri educaționale sau informații despre noutățile în materie de inovație științifică din multiple domenii, toate pot fi accesate direct pe pagina de Facebook a proiectului.
„Este o bucurie să fim coordonatorii locali ai acestui proiect de anvergură internațională. Este un elogiu adus științei, o bucurie a minții care a reunit, an de an, tineri și mai puțin tineri pasionați de știință. Anul acesta va fi un eveniment exclusiv online, dar sunt sigură că se va bucura de o audiență foarte mare în rândul pasionaților de cercetare”, a punctat rectorul UAV, prof.univ.dr. Ramona Lile.
Anul acesta, evenimentul a strâns laolaltă cercetători din peste 15 orașe din România care vor celebra împreună știința. „Mulțumesc colaboratorilor noștri din Arad, celor care an de an au fost alături de noi și au reușit ca, prin ceea ce au prezentat, să cucerească publicul pasionat de știință. Sper ca și anul acesta, impactul să fie la fel de mare”, a precizat reprezentantul UAV pentru acest eveniment, lect.univ.dr. Viorel Ardelean.
Călin Abrudan, primarul orașului Ineu, a anunțat că va contesta în instanță ordinul șefului Departamentului pentru Situații de Urgență prin care localitatea arădeană a fost carantinată pe o perioadă de 14 zile. Acesta a luat deja legătura cu avocații în acest sens, urmând să fie depusă o acțiune în instanță. Aceasta s-ar putea solda cu o ordonanță președințială care ar suspenda măsura carantinării orașului.
Călin Abrudan subliniază faptul că numărul de cazuri a început să scadă la Ineu, unde au fost identificate focarele iar populația respectă măsurile de distanțare. Potrivit lui Abrudan, carantinarea ar fi trebui instituită în urmă cu două săptămâni, atunci când a început să crească numărul de cazuri.
De remarcat, că ordonanţa preşedinţială este o procedură specială în temeiul căreia instanţa de judecată poate dispune măsuri vremelnice, în cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara sau înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Foto: G4Media.ro
Una dintre principalele PRO-misiuni asumate de PRO România şi Victor Ponta este depăşirea crizei prin măsuri de protecţie: păstrarea locurilor de muncă, asigurarea unui venit pentru toată lumea. Venitul Minim de Criză propus de PRO România şi garantat de Victor Ponta este necesar pentru mulţi români în 2021!
„Trecem împreună prin criză, nu lăsăm pe nimeni în urmă. Scoatem ţara din criză cum am făcut şi în 2012! Eu sunt PRO România! Pe 6 Decembrie fiţi şi voi PRO România!”, a declarat Victor Ponta. Datele Sondajului naţional Verifield ne confirmă necesitatea acestei forme de sprijin, aleasă de peste 75% dintre respondenţi. PRO România îl va pune în aplicare de la 1 ianuarie 2021!
Venitul minim de criză se va acorda prin plata de către stat a diferenței dintre veniturile realizate (salarii, sume provenite din dividende, chirii, drepturi de autor, pensii și șomaj) și nivelul garantat menționat.
Suma care reprezintă acoperirea diferenței de la venitul persoanei și până la venitul minim de criză se acordă jumătate în bani și jumătate în tichete valorice pentru produse alimentare și sanitare de strictă necesitate.
„Guvernul de dreapta vrea să pună pe umerii oamenilor povara ieşirii din criză, aşa cum a făcut şi în 2010. Noi nu suntem de acord. Credem că este greşit. Oamenii nu trebuie să sufere, trebuie să le acordăm protecţie. Dacă oamenii rămân fără venituri, nici economia nu merge bine. Eu sunt întreprinzător şi ştiu asta, lucrez cu oameni nu cu statistici. Când oamenii nu au bani, nici economia nu merge. Cred că un venit minim de criză ne ajută să trecem cu demnitate prin criză şi să repornim motoarele economiei”, a declarat Flavius MĂDUȚA, candidat PRO România pentru Camera Deputaţilor.
Apropo de schimbarea politică a șefului de la „Ape Mureș”. Am văzut, știu și am asistat la multe mizerii! Dar așa ceva, să înlocuiești un profesionist, cu un terchea-berchea, fără nicio profesie, parașutat de nicăieri profesional și moral, doar pentru că e membru de partid, cu funcție, mi se pare prea mult, în orice circumstanțe. Nici comuniștii nu procedau așa mizerabil. Doar fanarioții, istambulizați, aveau un astfel de stil! În primii ani de după revoluție, politica de cadre avea ca numitor comun racolarea de specialiști consacrați, care erau numiți în funcții (dacă funcțiile nu erau ocupate) sau racolarea celor aflați în funcții, consacrați, performanți profesional. Asta, cu unele excepții, a fost politica de cadre în primii ani ai FSN, FDSN, PDSR, PD. Pe atunci încă mai exista respect față de valoare și față de de profesioniști.
A urmat PSD-ul lui Năstase, care a declanșat mizeria, dând startul la politizare generala, pe criterii de cumetrii, nepotism sau corupție (mită, trafic de influență), anulând aproape toate criteriile profesionale și morale pentru ocuparea unei funcții publice, substituindu-le cu cele de tip mafiot, precum apartenența la gruparea politică aflată la putere.
A venit Convenția Democrată, cu cei 10.000 de „specialiști” declarați, care, deși a fost obligată de UE să implementeze Legea 188/1999 (Statutul funcționarului public, care asigura independența funcționarului în fața politicului și interdicția apartenenței politice), n-a făcut altceva decât să perfecționeze metoda lui Năstase de politizare a administrației publice, inventând tot felul de metode perverse, prin care au ocolit și eludat Legea 188/1999, pentru a numi în funcții publice, pe criterii politice, nu profesionale și morale.
După Convenție și o nouă repriză PSD, tip Năstase, în care metodele de politizare a
administrației publice au ajuns la saturație și apogeu, a venit PDL. PDL care, prin celebra ordonanță ce modifica Statutul funcționarilor publici și dădea dreptul funcționarului public de a face politică (pentru că, astfel, se putea justifica racolarea și promovarea politică a funcționarilor), a politizat toate funcțiile publice de conducere și le-a trecut în portofoliul partidului aflat la putere. Așa au crezut, cei din PDL, că pot schimba funcționarii pesediști cu cei pedeliști. Numai că, Curtea Constituțională de atunci, puțin mai neutră politic, a dat cu tifla puterii și a declarat neconstituțională politizarea funcțiilor publice de conducere.
Când au revenit PSD, cu Dragnea și PNL, la guvernare, preluând ceea ce PDL n-au reușit, au încercat aceeași stratagema ca și PDL: modificarea, prin ordonanță, a Statutul funcționarului public, prin care se încerca, din nou, politizarea funcțiile publice. De aceasta dată, nu numai cele de conducere, ci toate funcțiile publice se voiau dependente de factorul politic (șeful instituției, numit politic, decide cine vine și cine pleacă, chiar dacă Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțional amestecul politicului în administrație, adică, mai pe limba neinițiaților, e cam mafiot. Și, încă o dată, Curtea Constituțională, în baza precedentului cu PDL, s-a opus, declarând și această ordonanță, neconstituțională.
Politicienii, pentru că trăiesc într-o mentalitate bizantino-fanariotă, n-au renunțat însă, cum n-au renunțat la subordonarea justiției. Ținând morțiș să subordoneze politic întregul corp al funcționarilor publici, ca și justiția, PSD-ul lui Dragnea, beneficiind de majoritate parlamentară – cu largul consens al multora din opoziție, care cochetaseră cu ideea transformării corpului funcționarilor și publici în apendice politic și de o Curte Constituțională subordonată politic – care s-a autofaultat de această dată, declarând ca fiind constituțional ce declarase neconstituțional în cazurile anterioare – a reușit, după douăzeci de ani de încercări repetate, să abroge Statutul funcționarului public și să-l substituie cu un act normativ pe placul politicienilor: Codul administrativ. Un act normativ care, în sfârșit, permite politicului să transforme întregul corp al funcționarilor publici, în moșie politică și să numească pe cine vor, când vor și în orice condiții, în funcții publice, eliminând orice restricție profesională și morală.
Aici s-a ajuns azi după treizeci de ani de democrație: să fie eliminată independența față de politic a tuturor funcționarilor publici și politicul să aibă toate instrumentele coercitive, la dispoziție, pentru eliminarea funcționarilor publici incomozi puterii (sau crimei organizată protejată de putere). S-a opus cineva, real, acestei mizerii? A atacat cineva, la Curtea Constituțională, prevederile legii (Codului administrativ), care anulau independența funcționarilor publici față de politic? S-a opus opoziția, doar formal, fără să conteste esența, adică eliminarea independenței funcționarului public în fața politicului și a stabilității în funcția publică. Cum să asiguri un serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient și imparțial, în interesul cetățeanului, când îl subordoneze politicului? E o absurditate! Și ce fac PNL, PMP și USR acum? Se luptă pentru redarea independenței funcționarului public și a eliminării vulnerabilității acestuia în fața politicului? Da, de unde! Ce fac, e demagogie pură! Fac gălăgie și atât! Nu contestă la Curtea Constituțională, mizeria PSD, numită Cod administrativ (prin care a fost vulnerabilizata total, funcția publică), în baza deciziilor Curții Constituționale, pronunțate anterior. O fac doar formal, pe considerente stupide și profită de Codul administrativ, pentru a face exact ce a făcut PSD: continuarea politizării totală a administrației publice, exact în același mod ordinar și mafiot, ca și PSD, prin nepotizarea, beizaderizarea și prin exploatarea corupției (mită, trafic de influență) a sistemului funcțiilor publice. Așa înțeleg politicienii să asigure un corp al funcționarilor publici stabil, profesionist, transparent, eficient și imparțial? Prin nepotizare, beizaderizare, saltelizare, trafic de influență, cu analfabeți funcționali, adică prin politizare? Așa a înțeles opoziția depedeserizarea administrației? Nu prin denunțarea nocivității imixtiunii politicului în administrație, ci prin penelizare, userizare sau pemeperizare? Adică, preluând mizeria pesedistă – a distrugerii corpului funcționarilor publici prin nepotizare, beizaderizare, plantarea membrilor de partid, amantelelor, șoferilor, secretarelor – respectiv a, angajărilor fără criterii profesionale sau concursuri reale și exploatând-o la maxim? Păi, cum să-și revină educația și cum să stimulezi educația, când există un asemenea „aspirator” de incompetență profesională, precum corpul funcționarilor publici, manageriat politic?
Continuând așa, niciodată nu ni se va ridica MCV; nu vom scăpa de condiționarea acordării fondurilor de respectarea statului de drept și de permanentizarea așteptării în anticamera Schengen. E o boală gravă a sistemului democrației, păstrarea acestei metehne a imixtiunii politicului în administrația publică și o dovadă clară a neputinței clasei politice de a se reseta și de a se scutura de metodele comuniste de a exercita puterea.
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii precum cookie-urile pentru a stoca și/sau accesa informații de pe dispozitiv. Consimțirea la aceste tehnologii ne va permite să procesăm date precum comportamentul de navigare sau ID-urile unice pe acest site. Neconsimțirea sau retragerea consimțământului poate afecta negativ anumite caracteristici și funcții.
Functional
Mereu activ
The technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by the subscriber or user, or for the sole purpose of carrying out the transmission of a communication over an electronic communications network.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistics
Stocarea tehnică sau accesul care sunt utilizate exclusiv în scopuri statistice.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
The technical storage or access is required to create user profiles to send advertising, or to track the user on a website or across several websites for similar marketing purposes.
România este solidară cu partenerii și aliații săi în numele valorilor ce ne unesc și al intereselor împărtășite. Solidaritatea noastră exprimă un interes comun în apărarea societăților democratice și deschise.
Cetățenii români din țară și din străinătate, alături de membrii comunităților istorice, sunt cei care participă constant, împreună și fiecare în parte, la definirea și promovarea României contemporane.
La mulți ani, România!
Florin Trandafir VASILONI, CONSUL GENERAL
Consulatul General al României – Jula (Gyula) 
Mihai D.
„Minciuna nu este o soluţie, avem nevoie de un guvern care ştie ce trebuie făcut. Acum, guvernul pune lacătul pe şcoli, pe afaceri. Au sacrificat şi şcoala şi multe alte domenii de activitate de dragul alegerilor. Probabil după vot, dacă îi lăsăm, ne vor închide din nou în case. Între timp economia se prăbuşeşte şi vom suporta consecinţele ani mulţi de acum încolo. În 6 decembrie, ieşiţi la vot pentru cei care vă spun adevărul, pentru cei pregătiţi să scoată ţara din criză: PRO România şi Victor Ponta!”, a declarat Flavius Măduţa (foto), candidat PRO România pentru Camera Deputaţilor. 
