CU PAVEL ARON

Flacara Rosie
-
0
CU PAVEL ARON
Pavel Aron a venit la Arad, pentru a prelua funcția de prim-secretar, în mai 1979. A venit într-o duminică, după-amiaza, fără să se anunțe. Și, curând, avea să dea de înțeles că „discreția” era un mod de lucru al său. Apărea unde nu te așteptai. 1979 a fost anul în care a retrogradat UTA, în iunie, după o lună de la venirea lui Aron. Cât a stat la Arad, Aron n-a fost „curentat” de fiorul stării de spirit numită „UTA”. De ce? Cred că, am mai spus-o, era un fricos. Venea de la Brașov, unde, la Steagul roșu, se lăsase cu arestări. Bani negri la club, tot felul de ilegalități… Antrenorul Proca, fost jucător la Steagul roșu, în perioada unor fotbaliști ca Hașoti, Seredai, Campo, Fusulan, David etc., a stat și el la răcoare o vreme. Așa că Pavel Aron a stat departe de fenomenul UTA, spre nemulțumirea arădenilor. De UTA aveau să se „ocupe” secretarii cu organizatoricul – Pavel Nadiu și, după el, Nicolae Angheloiu – dar nici ei nu s-au omorât de dragul UTA-ei.
Cu Pavel Aron mă întâlneam rar. Când mă chema, știam că nu e de bine. Am două momente cu el, pe care nu le pot uita. Primul, mă sunase tovarășa Salvina Marchiș, seara – „Mihuța, să fii dimineață la 7,30 la mine. Mergem la tovarășul prim”! Na, zic, în sinea mea. Mă miram că nu m-a chemat cu o zi înainte. Că apăruse în Scânteia un articol extrem de critic. Scris de Iosif Pop, care mă semnase și pe mine. Omul venise la Arad, cu gânduri pașnice. Era un orădean de treabă, rătăcit în București. Lucra la Scânteia, la Secția agrară. Ne întâlnim, era cazat la Hotelul Partidului, azi Hotelul Central, îmi spune ce planuri are și mergem la Direcția agricolă. Ne primește Nicolae Mihalache, directorul general. Ne ascultă intențiile, eu îi fac semn cu ochiul, să fie atent cu oaspetele. Pricepe, și ne face traseul. Primul popas la CAP Șiria, unde să servim și masa de prânz. Zicea că va vorbi cu președintele, să fie totul ok. Ne dă mașina, șofer era tatăl fotbalistului Adi Ungur, și plecăm. Ajungem la Șiria. La sediul CAP, aflat la vreo 200-300 de metri de primărie, poarta încuiată. Insistăm. Nimic! Momentul devenise jenant. Se enervează Pop și zice: „Tristane, uită de traseu”. Și am luat-o peste câmp, ne-am oprit unde se lucra, a găsit numai lucruri în neregulă, proastă organizare. Nimic din „indicațiile” tovarășului Nicolae Ceaușescu, transmise la ultima teleconferință cu prim-secretarii. La Moroda, ne întâlnim cu primarul, lângă sediul primăriei. Era îmbrăcat de sărbătoare și îl însoțeau alți câțiva bărbați. „Merem la o întâlnire cu muierile, să le învățăm să facă prunci, că se pare că nu mai știu”, zice el, pe un ton care se voia glumeț. Era o campanie cu natalitatea, declanșată tot de Ceaușescu… Numai că Iosif Pop n-a gustat gluma nesărată a primarului și l-a „trosnit” bine… A ieșit un articol în care Aradul nu arăta deloc bine. Așa că Pavel Aron m-a convocat, împreună cu tovarășa Marchiș, care, teoretic, era șefa mea.
Ne prezentăm, dimineața, la ușa primului-secretar, conform convocării. Romică Hațegan, tatăl arbitrului de fotbal, Ovidiu Hațegan, ne spune să așteptăm, că „tov. prim e ocupat cu repartizarea motorinei”. Salvina Marchiș era un „stup” de nervi, avea emoții. Mă certase că nu am avut grijă de Pop, că trebuia să îi spun ei, să fie totul în regulă etc. Agitată cum era, aruncă privirea pe reverul hainei mele. „Ce dracu e aia?”. „Aia” era o insignă a clubului Real Madrid. „Să o dai jos, imediat! Nu vezi că are coroană regală?”! Am refuzat să o dau jos. Era prea de tot. Avea tovarășul prim-secretar altă treabă cu noi, nu să se uite la insigna mea. Dar teama Salvinei Marchiș e sugestivă pentru teroarea quasigenerală, ca nu cumva să se „interpreteze”. În fine, intrăm. Aron era calm, mai calm decât mă așteptasem. „Ia zi, măi, Mihuța, cum a fost pe teren”. Îi povestesc. Pune secretara, să-l caute pe Mihalache. „Măi Mihalache, tu ești ca un fierăstrău, măi, când lucrezi bine, când lucrezi prost, ca dracu”… Și-l face albie de porci, amenințându-l că-l va trimite la un CAP. Marchiș plusează și ea, acuzându-l pe Mihalache, pentru că în felul acesta se scotea și pe ea din ecuația critică. Bineînțeles, Pavel Aron nu s-a chiorât la insigna mea. Cu totul altceva îl agasa…
Atunci, am scăpat relativ ieftin. A doua oară, era să o încurc rău de tot. Am scris un reportaj de la seceriș. Cei de la Scânteia îmi ceruseră să mai adaug și câte un aspect critic, că prea „defilam cu drapelul în vânt”. Adică, relatam doar aspecte pozitive, de teamă să nu-i supăr pe cei de la Partid. Îl iau cu mine pe Mihai Radu, directorul Direcției agricole, fost director la IAS Scânteia, apoi la Trustul IAS. Om cu experiență, specialist sadea. Toate bune, până ne oprim la Vinga. Acolo, trei combine nu au reușit să secere grâul de pe zece hectare, în patru zile. Se defectau, nu aveau piese de schimb etc. … Și scriu, la finalul articolului toate astea, concluzionând că Vinga face „notă discordantă” cu tot ce se întâmplă în campania de seceriș, în județul Arad. Nici nu apare bine articolul în Scânteia, că vine Dana Todor și mă scoate de la cafea. „Să-l sunați urgent pe tovarășul Hațegan”! Mi-a crescut pulsul. Îl sun. „Tov. Mihuța, haideți urgent la tovarășul prim”. Mă duc. Când intru în birou, îl aud: „O să văd, tovarășe Dincă… Uite, chiar acum intră în birou corespondentul ăsta, care s-a apucat să facă pe deșteptul”! Am înțeles, vorbea cu Ion Dincă, poreclit „Ion-de-te-leagă”, pentru că mergea cu cătușele după el prin județe (A fost, sau este?!, socrul lui Nicolae Badea, acționar la Dinamo București, până de curând). Probabil, Dincă îi spusese că nu e bine să se reliefeze că nu e totul în regulă, în campanie, că se supără TOVARĂȘUL! Și mă ia Aron în șuturi! „Ce e aia „notă discordantă”, mă?! Și chiar așa de bine te pricepi la agricultură?!”. Mărturisesc că, după atâți ani, mai pricepeam și eu câte ceva, în domeniu. Îi spun că am fost cu Mihai Radu, specialist, director etc. „Sunteți niște proști amândoi! O să îți dau o formație de combine să o conduci tu, dacă te pricepi așa de bine”… A continuat cu bălăcăreala și nu mai știu ce-a zis, nu-l mai urmăream. Mă gândeam că de-aș putea să scriu liber, ce vreau, ce gândesc, l-aș pune la punct cu sânge rece, l-aș face praf. Poate acum veți înțelege de ce, după 1989, am prețuit libertatea de a fi eu însumi și nu m-am vândut nimănui. Aveam să scriu doar ce gândeam și doar ce credeam. Era condiția ziaristului la care visasem, fără să știu, fără să sper, că o voi trăi vreodată!
Tristan MIHUȚA

MINTE ȘI BUNĂVOINȚĂ

Flacara Rosie
-
0
MINTE ȘI BUNĂVOINȚĂ
Recent, am fost la Timișoara. Constatare: acolo se respiră un alt aer. Nu e prima oară când simt asta. Am intrat și la Catedrala Metropolitană Ortodoxă. Am ajuns taman când se spunea Crezul ( la noi, la Micălaca, spuneam Credeul). Părintele care slujea a rostit primele cuvinte apoi credincioșii au preluat mărturisirea întru credință. Răsuna catedrala și a trecut prin mine un fior de emoție. Înălțător.
Dar nu despre asta voiam să scriu. În dreapta Catedralei, parcul cu alei străjuite de busturi. Busturi ale unor personalități care, într-un fel sau altul, au marcat viața comunității – de la primul administrator al orașului, de după turci, la alți oameni care au contribuit la ridicarea Timișoarei – administratori ai orașului, primari, oameni de știință, profesori universitari etc. Dincolo de gestul de eternă recunoștință față de marile personalități, înțelegi că acolo, la Timișoara germinează continuu (nu de azi, de ieri) o stare de spirit creativă. Timișoara mereu te surprinde plăcut. Acolo sunt Oameni care gândesc și acționează – fie că sunt parte a corpului administrativ, fie că vin din societatea civilă.
Inevitabil, m-am gândit la noi, arădenii. Aici, am avut mereu administrații anoste, oameni cărora parcă le era lene să gândească creativ pentru a ridica această urbe mohorâtă, cenușie. Nu am avut și nu avem în frunte oameni care să tragă comunitatea după ei. Sau oameni care măcar să se înconjure cu un grup capabil să gândească, să creeze, să acționeze. Aici, abia ne târâm, după cum bate vântul prin capul aleșilor noștri.
Tristan MIHUȚA

Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad prezentă în Metarankingul Universitar 2020

Flacara Rosie
-
0
Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad prezentă în Metarankingul Universitar 2020
Clasamentul universităților din România a fost făcut public de Asociația AD Astra a cercetătorilor români din țară și străinătate. Din cele 97 de universități publice și private din România, doar 28 au fost incluse în Metarankingul Universitar 2020. Este vorba de acele universități care au viziblitatea internațională și apar în cele 11 clasamentele internaționale luate în calcul. Din cele 28 universități din România incluse în acest prestigios clasament, universitatea arădeană de stat ocupă poziția 12, alături de alte 9 universități: Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Universitatea din Oradea, Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară București, Universitatea Ovidius din Constanța, Universitatea din Pitești, Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova, Universitatea, Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești, Universitatea Tehnică de Inginerie Civilă din București. Primele trei universități din țară în acest clasament rămân ca și anul trecut Universitatea Babeș Bolyai Cluj Napoca, Universitatea din București și Universitatea Politehnică din București. „Ne bucurăm să fim incluși și anul acesta în clasamentul universităților realizat de AD Astra. Este foarte important pentru o universitate să fie inclusă în clasamente internaționale, să se bucure de vizibilitate în mediul academic internațional. Vom susține în continuare munca de cercetare din cadrul universității pentru că rezultatele obținute de către echipele de cercetare sunt cele care pot propulsa universitatea în rankingurile universitare internaționale” a declarat rectorul UAV, prof.univ.dr.Ramona Lile.

PRO România va redeschide școlile, „pentru că vrem ca țara să aibă un viitor”

Flacara Rosie
-
0
PRO România va redeschide școlile, „pentru că vrem ca țara să aibă un viitor”
Singurii care au spus clar că vor redeschide imediat şcolile sunt Victor Ponta şi PRO România. Argumentele lor sunt convingătoare: Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă deschiderea şcolilor, un raport al organizaţiei susţine că nu trebuie închise. În aproape toată Europa şcolile sunt deschise. Părinţii, elevii, toată lumea vrea şcoală faţă în faţă şi nu educaţie fake. Şcoala online este o utopie în mediul rural şi pentru foarte multe familii. Medicii sunt de părere că şcolile pot funcţiona dacă se respectă regulile, la fel ca alte activităţi care au rămas deschise. PRO România crede că şcoala este mai importantă decât alegerile şi trebuie deschisă. „Trebuie urmat exemplul Asociației Școlilor Particulare, ce a obținut în instanță, la Iași, declararea ca nelegală a suspendării activităților școlare față în față. Este un prim pas împotriva dictaturii sanitare instituită de actualul guvern. Până și OMS pledează pentru a avea copiii în școli, izolarea acestora având consecințe extrem de nefaste în dezvoltarea lor. Românii nu trebuie să uite că în acest moment țara este condusă de un guvern liberal ilegitim, ce nu a primit votul în 2016, manevrat din spate de o mână de “experți” obtuzi, dacă nu chiar stupizi și rău intenționați. Închiderea școlilor și piețelor o dovedesc cu prisosință” a declarat Victor Ponta. Programul anticriză al lui Victor Ponta nu va lăsa pe nimeni în urmă! Redeschiderea școlilor este o promisiune fermă pe care PRO România o face părinților, ignorați și batjocoriți de Orban și Ciolacu. Măsurile antiromânești, ce pur și simplu pun în pericol viitorul nației, trebuie oprite printr-un vot anticriză pe 6 decembrie. „Peste tot oamenii se lovesc de această problemă: cine stă cu copiii acasă? Cine îi îndrumă? Cine îi ajută? Toţi se întreabă pe bună dreptate dacă educaţia este o prioritate, de ce nu sunt deschise şcolile cu măsuri speciale? Nu avem încredere în copii? Nu avem încredere în profesori? Mai degrabă cred că nu putem avea încredere în această guvernare care ne pune în pericol viitorul. Trebuie să câştigăm alegerile, să schimbăm guvernul şi să redeschidem şcolile”, a declarat Flavius Măduţa, candidat PRO România pentru Camera Deputaţilor.

Firea acuza PNL că, sub masca coronavirusului, vrea să-și mufeze clientela politică la banii publici!

Flacara Rosie
-
0
Firea acuza PNL că, sub masca coronavirusului, vrea să-și mufeze clientela politică la banii publici!
Știe ce spune, Firea, pentru că vorbește din practică, adică din experiență și din modul în care a procedat PSD timp de treizeci de ani! Adevărul e – dacă privim retrospectiv – că nu există prea mari diferențe între politicieni, indiferent de partide și că scopul majorității celor care fac politică în România, e să se „mufeze”, direct (pentru ei și familia lor) sau indirect (pentru grupările de crimă organizată care i-a propulsat în politică), la banii publici și să sugă cât mai mult. Nu există politician să facă muncă voluntară, decât în campania electorală. După, fiecare vrea recompensă din banii publici. Diferența între ei constă, nu în onorabilitate, ci în metodele și stilul de furt utilizate. Unii, mai șmecheri, cu experiență, fură „artistic”, modificând legile sau speculând faptul că acestea sunt interpretabile, fără să fie descoperiți ușor, adică o fac cu „opritor” și cu grijă. Alții, lacomi, conștienți că nu se vor mai întâlni cu ocazia, fură tot ce apucă, fără nici o perdea, pe principiul: dacă nu acum, atunci când? Din păcate, din a doua categorie fac parte cei mai mulți dintre așa zișii politicieni. Exemplul PDL si al Convenției Democrate, în acest sens, sunt elocvente și confirmă regula, adică cea instituită de PSD. S-au discreditat, iremediabil, atât cei din PDL, cât și cei din Convenție, întrucât, fiind extremi de lacomi și fără limite, s-au compromis într-un mandat, cât alții în trei sau cinci. Pentru ei, pentru că s-au lăcomit, a fost suficient ce-au „greblat” într-un mandat, chiar dacă au îngropat partidul. Cum s-ar spune, „și-au văzut sacii în căruță”, furând în patru ani cât alții în treizeci! Și atunci, ca și acum, credeam că pe pesediști nu-i poate întrece nimeni, la hoție. Ne-am înșelat! Dar, într-o țară unde hoții, interlopii, crima organizată, adică imorali, sunt „vedete” și modele sociale, invidiate pentru „succes”, cui îi pasă de partid, de cetățeni sau de țară? Celor câțiva romantici, gen Coposu, Diaconescu, Quintus, care au murit cu speranța că moralitatea va deveni normalitate în politică? Pentru că, astăzi, deși toți ne declarăm „fani” Coposu, suntem tot mai departe de moralitatea unui Coposu, cu toate că, ipocrit, îl pomenim extrem de des în retorica prin care prostim electoratul. În realitate, contrar sforăielilor publice din mass-media, nimeni nu urmărește binele public. Din contra, scopul real al celor ce se luptă sa ajungă la putere, așa cum spune Firea, nu e să se administreze corect și în folosul comunității, banul public, ci să fure banul public, oridecâte ori li se oferă ocazia. Și, de regulă, dacă ocazia le-o permite, n-o ratează niciun politician, indiferent de consecințe (chiar conștienți de riscul că pot fi cercetați penal și condamnați).
Se șifonează imaginea partidului? E o glumă bună! Cui îi pasă, în realitate, de partid? Ce-i aia partid, în afară de o umbrelă care asigură „onorabilitatea” indivizilor, chiar dacă sunt infractori și un club unde se adună toți cei care vor să parvină, ocolind scara valorii și concurența valorilor? Doar pentru asta se înființează și funcționează partidele, nu? Să ofere șanse oportuniștilor, care, în lumea reală nu au nici o șansă să parvină. Partidele politice românești, așa cum sunt structurate azi și cum sunt gestionate, nu sunt altceva decât paravane, de carton, frumos vopsite, menite să ascundă adevăratele intenții ale celor ce se află sub umbrela lor, respectiv scopul real al acestora de a se mufa la banii publici! Când imaginea partidului s-a deteriorat, rămân doar idealiștii naivi în partid, pentru că șmecherii, care au profitat, migrează în altă grupare, unde există șanse de a profita din nou. Uitați-vă câți foști PDL-iști, foști PD-iști, foști FDSN-iști, foști PCR-iști, sunt astăzi „fruntași” liberali! Cum au ajuns liberali, toți foștii comuniști, feseniști, pediști, pedeliști? Din convingere ideologică? Aiurea! S-au mutat, strict din interes, luând urma „ciolanului” asigurat de putere. Cum partidele lor nu mai reprezentau o alternativă, după ce le-au compromis prin hoție și corupție, s-au scuturat de doctrina lor și s-au metamorfozat, peste noapte, în liberali. Adică, cameleoni desăvârșiți, sunt, în același timp, în funcție de interes și Diavolul (când se află la putere) și Isus, când se află în opoziție. Și când vin în partid cu pedigree-ul, gen ANRP, la ce altceva te poți aștepta decât că lichidează și PNL în patru ani, cum era cât pe ce s-o facă gașcă lacomă a lui Tăriceanu? Credeți că, liberalilor de conjunctură, gen Falcă, Predoiu, Blaga, soții Turcan și altor „racolați” din PDL sau PSD, ori ALDE, le pasă de partid, de doctrina liberală și de istoria partidului? Să fim serioși! Doctrina politică, istoria partidului și principiile liberale ale foștilor leaderi morali și romantici ai partidului, adică blazonul, nu e decât cortina care ascunde adevărata față și scopul celor ce compun azi partidul. E vopseaua care ascunde mizeria și putregaiul moral. Exagerez? Ne-auzim peste patru ani cu bilanțul scandalurilor produse de noii „baroni” îmbogățiți din „comisioanele” încasate pentru împărțirea banilor de la buget și a dosarelor penale deschise (dacă nu reușesc sa desființeze sau să ia toate atribuțiile DNA)? Și când mă refer la scandalurile care vor urma, generate de sifonarea banilor publici, nu mă refer numai la liberali. Ci și la USR-iștii, PMP-iștii, UDMR-iștii și la toți cei care-și trădează partidele, pentru a obține accesul la împărțit și comisionat banii publici. Întreb, foarte serios: Oare câți dintre cei ajunși la putere, adică în funcții de ordonator de credite, vor rezista ispitei și vor avea un altfel de comportament, decât al predecesorilor, pontiști sau dragniști?
Mă uit în jur, la colegii tineri din PNL și USR, majoritatea cu o spoială de educație, fără urmă de principii morale, cinici și dispuși la orice compromis, excelând la capitolul tupeu și mă cutremur, pentru că ei reprezintă noul val din politică. Pentru că n-au reușit profesional, se refugiază în politică, unde vor să facă carieră. Și nu una având model un Coposu, Diaconescu sau Quintus, nu una gen Leon Dănăilă sau Mihai Șora, ci una model Ponta, Dragnea, Tăriceanu, Oprea sau măcar Olteanu, Alexe, Udrea sau Turcan. Apropo! Hai să începem să monitorizam activitatea tuturor ordonatorilor de credite, numiți politic (adică să le analizăm modul cum au gestionat/atribuit (pe ce criterii) banii publici și cine au fost beneficiarii, cum au încheiat contractele, respectiv averile înainte de numire în funcții și la plecarea din funcție), adică ale celor care azi ne bombardează și sufocă cu moralitatea lor și cu empatia lor patriotică și să tragem concluziile după patru ani de la numirea în funcții. Oare câți dintre ei vor mai avea CV-ul nepătat și vor mai fi, ceea ce azi vor să ne convingă că sunt? Cât e de greu să anticipăm că, atunci când ai un mentor ca Fenechiu – „specialist” în fraudarea banilor publici -, unul ca Alexe, după patru ani, va face uitați baronii PSD și unul ca Tudorache, la jefuit banul public? Or, când, după fiecare ciclu de guvernare, de dreapta, din cauza lăcomiei celor înscriși în partide, doar pentru a se mufa la banii publici, constatăm același lucru: că se poate și mai rău decât cu PSD.
În aceste condiții, ne mai mirăm de ce, mereu, PSD redevine alternativă la guvernare, în România? Nu e, întotdeauna, efectul imoralității celorlalți? E suficient să analizez cum s-au gestionat banii publici, în pandemie, respectiv cum sunt ținute în „lesă” instituțiile publice, ca să nu deranjeze modul cum sunt alocați banii publici, ca să nu-mi fac prea multe speranțe că, peste patru ani, PSD nu va redeveni alternativa „morală” la putere. Am fost și sunt un anti PSD, înverșunat, convins că niciun partid (nici măcar comuniștii) n-au făcut atât de mult rău României, cât PSD. Asta nu înseamnă că, fiind anti-PSD, voi accepta minciuna, hoția, șmecheria, dezmățul din bani publici, corupția ori frauda fiscală în beneficiul clientelei politice, pentru că cei care le practică nu sunt pesediști. Cred în doctrina liberală, adică în protecția proprietății private, în supremația pieței concurențiale, în promovarea valorii, în stat de drept și justiție. Cât timp însă acestea vor fi promovate prin minciună, demagogie și ipocrizie, nu pot aplauda, pentru că vor avea ca efect readucerea PSD la guvernare.
Pavel ROMAN
Foto:capital.ro

EVALUAREA LA FILARMONICA ARAD – FORMĂ FĂRĂ FOND

Flacara Rosie
-
1
EVALUAREA LA FILARMONICA ARAD – FORMĂ FĂRĂ FOND
Evaluarea periodică a managementului.. .o invenție aparent folositoare pentru o instituție publică, ar fi trebuit să măsoare, să compare, să cântărească obiectiv, având în vedere exclusiv interesele instituției și ale comuniății pe care aceasta o deservește. În realitate, procesul de evaluare a devenit o carcasă goală, uneori toxică, un fel de ping – pong, prin care managerii își fac cadouri unul altuia, pe rând, note astronomice, rupte de realitate și oferind evaluatului, în ciuda tuturor evidențelor, posibilitatea de a continua dezastrul. Criteriile de evaluare, stabilite la prima inspirație superficială, se trag, se împing, se deformează, până devin ”după chipul și asemănarea” evaluatului. Matrița se adaptează cu barosul până ajunge să se circumscrie șarjei turnate haotic pe jos. Acum, fiind vorba despre ”măsurarea” activității managerului pe ultimii trei ani, poate că procesul de cosmetizare va fi un pic mai greu. S-au adunat prea multe… Nu se poate explica totul cu pandemia, deși fenomenul ar putea fi un reflector, care să scoată în evidență neputința și nepriceperea. Să nu ai nicio viziune, nicio soluție, nicio strategie timp de câteva luni, să nu încerci să vezi ce fac alte instituții surori, să nu te consulți, să respingi orice propunere, să aștepti doar porunci aberante, să nu vrei să transformi incertitudinea în certitudine… Și asta în aceeași perioadă de  timp, când alte filarmonici și-au creat propriile platforme online, studiouri video din resurse proprii, produc, înregistrează, transmit concerte live – cu sau fără vânzare de bilete-, pentru că se bucură de șansa unor manageri de secol XXI și a unor  administrații și comunităti întregi care le vin în sprijin. Sunt în permanentă conexiune cu publicul prin propria lor identitate virtuală, prin pagini de FB, canale de YouTube, caută, găsesc soluții. Domnule manager, ai făcut ceva asemănător? Nu? Filarmonica, nu numai că a fost prinsă complet nepregătită, dar demonstrează aceeași neputință după câteva luni de criza. Dacă nu poți nimic, măcar încerci să imiți. Dacă nici asta nu poți (nu vrei)… cum ar trebui să fii notat pentru așa ceva? În al doilea rând, ce ai primit și ce ai lăsat? După cum apare în toate înscrisurile ai moștenit o instituție emblematică a Aradului, cu tradiție, cu performanțe, cu prezențe de succes pe scenele lumii. Cu două  ansambluri artistice robuste -orchestra simfonică și corul academic – (deși încercări de descalificare au mai fost), cu programe serioase, educative, cu conținut… dirijori și soliști de mare valoare…               Și unde s-a ajuns? Filarmonica, din emblemă a unui oraș a devenit o umbra a ceea ce a fost… I-ai  pierdut  titulatura ”De Stat”, i-ai pierdut statutul de instituție de interes național, devenind un soi de cămin cultural (probabil la sugestii venite ”de mai sus”, dar susținute cu obediență). Programe veștede, repetate până la plictis, dirijori și soliști (invitați) incolori,… cu a treia formație artistică, inexistentă în organigramă, care nu funcționează instituțional ci doar la bunul plac… prin modificare unilaterală (forțată) a unor fișe de post… Și, ATENȚIE! toate acestea cu mult înainte de flagelul pandemiei. Cu bună intenție am lăsat la urmă, însă nu pot  fi omise aspecte ca abuzul, șicanarea (constatarea instanțelor), plata unor despăgubiri și cheltuieli de judecată, inexistența unor acte de bază pentru funcționare… Omise, pentru că și comisiile de evaluare succesive le-au omis… dar nu cu bună intenție! Credem că nici nu e nevoie de mai multe… Ar trebui să ajungă cele referitoare la incompetență!

Opriți blatul PNL-PSD care ține închisă România!

Flacara Rosie
-
0
Opriți blatul PNL-PSD care ține închisă România!
Guvernul PNL a putut să închidă România, să ia decizii proaste în criză pentru că cea mai mare parte din opoziţie nu şi-a făcut treaba. În acest moment, românii sunt prizonieri ai unui mare blat politic între PNL şi PSD, o strategie care are un singur câştigător: Klaus Iohannis! Există o alternativă, pe care oamenii o cunosc. PRO România şi Victor Ponta au refuzat acest blat, au continuat să ceară o guvernare competentă care să ne scoată din criză, cu măsuri foarte concrete care pot fi aplicate imediat. Alegatorii  de centru-stânga, cei nemulţumiţi de PNL şi de blatul PSD cu guvernarea au cu cine să voteze. Vă îndemnăm să ieşiţi la alegeri şi să votaţi PENTRU România, pentru Victor Ponta Prim Ministru şi pentru scoaterea României din criză, ca şi în 2012. Cei care votează contra vor alege probabil USR, dar cei care vor să voteze pentru români, pentru siguranţă, pentru venituri asigurate în criză, pentru deschiderea şcolilor, pentru testare gratuită, au alternativa: Victor Ponta şi PRO România! Vă aşteptăm la vot în 6 decembrie!

Să ieșim la vot dacă vrem o Românie fără hoție? 

Flacara Rosie
-
0
Să ieșim la vot dacă vrem o Românie fără hoție? 
OK! Ieșim la vot, ca întotdeauna când au avut loc scrutinuri electorale, în ultimii treizeci de ani! Dar, cu cine să votăm? Cu partidele politice, care își ascund hoții și profitorii în spatele siglelor și programelor manipulatoare, pe listele electorale? Cu cine să votăm? Cu candidați, scoși din „joben”, impuși de crima organizată (mă refer la organizațiile care sifonează banii publici, prin contracte supraevaluate sau feaude fiscale), care își cumpără (sau li se cumpără) locurile pe liste? Cu candidați certați cu morala, impuși de organele centrale ale partidelor, pe criterii subiective? Ieșim la vot. Și, cu asta ce-am făcut? Cu siguranță, pe Tudorache nu-l vom mai vota și nici lista pe care va fi, nu va mai fi votată. Dar cine ne asigură, că cei care vor veni (opoziția, respectiv PNL, USR, PMP) n-au pe liste și ei, mulți Tudorache? Că doar nu sunteți așa naivi să credeți că Tudorache e vreun specimen aparte, adică o excepție. Ați uitat așa repede de Oprescu, Ontanu, Vanghele, Poteras, Mazăre, Solomon, Nechita, Stavarache, Sechelariu, Hada, Apostu, Muntean, Boscodeala, Anghel, Matei, Ștefan, Florea, primari ai marilor orașe din România și multe alte „vedete” din orașe mici, comune, sate, care au păcătuit în același mod ca și Tudorache?
Având în vedere aceste precedente, cine ne garantează că pe listele PNL, USL sau PMP nu există mulți asemenea lui Tudorache, care tremură în așteptarea adjudecării portofoliilor, pentru a se infrupta din banii publici? Eu nu cred că există vreun primar în București care să nu fi procedat precum Tudorache. Și nici în restul țării nu cred că toți primarii sunt sfinți. Mai degrabă cred că Tudorache a avut ghinion. A avut ghinion că la șefia sectorului 3 a ajuns Clotilde Armand, un candidat atipic pentru România coruptă până în străfundul bojocilor. Pentru că, din păcate, în România s-a instaurat un sistem generalizat, în care nu există decât varianta: corupți sau viitori corupți.
Totul ține de timp. Nici un primar nu poate rămâne neutru și independent. Mai devreme (cei sprijiniți încă din campanie pentru a ajunge în funcții) sau mai târziu (pe parcursul mandatului sunt convinși, șantajați sau obligați să coopereze), toți vor fi înregimentați în sistemele controlate de crima organizată, care sifonează banii publici. N-ai cum să eviți crima organizată, pentru că aceștia dețin și controlează toate firmele care întocmesc proiecte și execută lucrările plătite din banii publici. Și tot ei sunt cei care întrețin, financiar, partidele politice, prin sponsorizări, donații etc.
Deci, oricât ai fi de bine intenționat, ca primar, ori ți se impun de la partid cine sunt beneficiarii licitațiilor sau lucrărilor publice, ori ți se impun ei, neavând alternativă, pentru că au creat un monopol prin care controlează totul. După, urmează faza a doua: ori intri în horă, adică primești comisioane pentru atribuirea de contracte (de lucrări și achiziții) la prețuri supraevaluate, șpăgi pentru angajări, ori ești executat, în stil mafiot, de propriul partid sau de crima organizată. Cam acesta, cu mici excepții, este scenariul ce se derulează azi în România, când e vorba de primari și averile lor, ori de alți ordonatori de credite. Puținele excepții, precum Bolojan, Boc sau alții de acest gen, care au avut tăria să refuze acest gen de colaborare sau să se mulțumesca cu puțin, nu reprezintă nimic în comparatie cu mizeria din întregul sistem. În concluzie, cunoscând forța crimei organizate din România, respectiv dependența clasei politice de crima organizată, întreb, încă o data: cu cine să votăm ca să nu mai avem exemple, gen Tudorache? Cine ne garantează că cei ce vor veni nu vor fi obligați sau șantajați să coopereze cu aceleași structuri de crimă organizată (firme protejate politic și de autoritățile de stat)? Și-au asumat răspunderea sau au demisionat, vreodată, leaderii de partid care au impus pe liste, indivizi, genul Tudorache, ca să avem încredere în morala politică? Atunci, dacă Ieșim la vot, pe cine votăm? Știm ce ascund listele, adică de cine sunt sprijiniți financiar, cei ce candidează, ca să votăm în cunoștință de cauză? Știm cine alimentează cu bani negri, proveniți din fraude fiscale ori contracte supraevaluate, partidele, ca să decidem corect pe cine alegem? Eu unul, deși am acces la suficient de multe informații de acest gen, nu știu niciodată suficient pentru a fi convins că nu greșesc. Și, deși am fost convins că nu, am regretat de fiecare dată, asistând, dezgustat, la metamorfozele totale ale candidaților după ce-au acces în funcții. Sunt prea multe necunoscute și e prea multă mizerie morală în politică, pentru a scoate alegerile din categoria loteriei, în România. Și asta nu e bine, în nici o circumstanță. Pentru că, se pare, deși sperăm ca proștii și ne facem iluzii, nimeni nu este dispus să schimbe ceva. Păi, cum ar putea fi altfel, când suntem mituiți cu banii noștri și mulțumim celor ce ne-au furat, acordându-le, în continuare, votul?
Pavel ROMAN

ÎN DRIBLING

Flacara Rosie
-
0
ÎN DRIBLING
Deși trecusem la Scânteia, am rămas cu biroul la Flacăra roșie. Vorba aceea, trăiam măcar cu iluzia că, totuși, sunt „acasă”. Biroul era în dreapta, după ce intrai pe un gang închis. În gang, avea un pupitru și mașina de scris domnișoara Dana Todor, secunda secretarei Nuți Albu, de la Flacăra roșie. Știa ceea ce se cheamă „dactilografia oarbă”, se uita la tine și dactilografia. Dar avea și un „defect” mare! Știa gramatică mai bine ca toți redactorii! Peste „drum” de biroul meu era o încăpere generoasă, unde își aveau sediul Consiliul oamenilor muncii de naționalitate maghiară și germană, dar și redacția publicației germane Banater Zeitung. Și eu beneficiam de o încăpere imensă (mai târziu avea să fie contabilitatea ziarului Adevărul). O împărțeam cu Walter Wolf, corespondentul lui Neur Weg. Un neamț subțirel, cu mustață și extrem de agitat. Avea să emigreze în Germania, înainte de 1989, după care am rămas singur în birou. Veți vedea de ce am descris topografia acelui spațiu.
Veneam dimineața pe la 8. Nu de alta, dar duceam copiii la școală. Coboram la cafea, unde într-o vreme beam năut nu cafea, deși poate unora nu le vine să creadă. Nici ziarul partidului nu se bucura de o cafea ca lumea. La cafea, bârfeam, spuneam bancuri cu cei de la Flacăra roșie, mai aflam una, alta. „Cafeaua” se întindea până după ora nouă. Adesea venea și redactorul-șef, Crăciun Bonta, care avea un stil tacticos de-a învârti, în ambele sensuri, lingurița în ceașcă, ca apoi să exclame: „Hei, tovarășe (un tovarășe impersonal), iar am uitat să pun zahăr”! Într-un târziu, intram în birou. Dacă aveam documentare, scriam și apoi dictam prin telefon articolul – și la Scânteia erau dactilografe de primă mână. Dacă nu aveam ce redacta (nu scriam mai mult de două articole pe săptămână), treceam drumul la „unguri” și jucam șah – uneori până pe la orele 15-16 -, cu Ioska baci ( un pensionar simpatic, cu care mă făcusem „servus”, dar tot Ioska baci îi spuneam, în semn de respect) și cu Darazs, de la Voros lobogo, cu Oroszhegy și cu ing. Tusz, de la „Vagoane”, dușmanul de moarte al lui Dorel Zăvoianu. Lăsam ușa biroului meu deschisă și o rugam pe domnișoara Dana Todor să răspundă, dacă mă caută de la Scânteia și să pună aceeași placă: „E pe teren”! Amintindu-ne, zilele acestea, de minciunelele pe care le arunca celor de la Scânteia, în receptor, Dana Todor se căina: „Ce de păcate mi-am făcut! Talpă de iad oi ajunge!”.
De fapt, nu din cauza șahului îi driblam pe cei de la Scânteia. Ci, pentru că mă căutau mai ales pentru „ecouri”. Ce erau „ecourile”… Mai lua Ceaușescu o măsură impopulară, mai strângea șurubul, cum se spune, și Scânteia ne cerea nouă, corespondenților, să dăm glas „bucuriei” și „mulțumirii” oamenilor muncii pentru măsurile adoptate. Fugeam de asemenea ecouri, ca dracul de tămâie. Cum să ceri unui om să declare invers de cum simte, de cum crede!? Deși, fie vorba între noi, se găseau și asemenea oameni. După cum se găseau destui care să vină cu poezii de ziua tovarășei ori a tovarășului, ca după 1989 să devină anticomuniști furibunzi.
Cum am precizat, eram angajat la Secția de propagandă. Ca atare, participam la ședințele Secției, pe care, de regulă, Salvina Marchiș, secondată de Axente Țolea, le ținea luni dimineața. Când nu le ținea, era o piatră ridicată de pe suflet. Se discutau nimicuri, se transmiteau sarcini care nu aveau finalitate. La una dintre aceste ședințe, mă uit la tabloul lui Ceaușescu și mă luminez! Îi zic lui Dumitru Mărcuș, care stătea lângă mine: „Măi, Mitică, ia privește tabloul Tovarășului” (fusese scos din uz cel în care era pozat din profil, pentru că s-a observat că acolo Tovarășul era „într-o ureche”). Se uită el ce se uită și mă întreabă: „Ce-i cu el”?! „Păi, nu vezi?! Are cravată cu plachiuri”!? Și chiar așa era, el, fost calfă de pantofar, avea o cravată plină de plachiuri, gafă a celui care a făcut poza. Sau a celui care l-a „gătit” pentru poză. A izbucnit Mitică într-un râs molipsitor, am izbucnit și eu (spre indignarea tovarășei Eugenia Iordache, care ascultase ce vorbeam), iar tovarășa Marchiș ne-a dat afară de la ședință.
Mai mă chemau, din fieful meu de la ziar, și la transmiterea de sarcini pe care o ținea un tovarăș Bartoș, instructor al Comitetului Central al PCR. Era un ins scund, în vârstă, obez și uzat de „greutatea muncii politice”. Ne adunam la Cabinetul de partid, de deasupra redacției, la care director era Ioan Biriș. Ne transmitea tovarășul Bartoș ce avea de spus, după care adormea profund în fața noastră și sforăia. Mâncase bine, băuse prea bine înainte de a se întâlni cu noi. Salvina Marchis încerca să facă față situație penibile și relua, recapitula sarcinile trasate de tovarășul Bartoș, un soldat Svejk sui generis. Cine s-o mai asculte! Toți eram seduși de modul în care se refăcea tovarășul Bartoș, după efortul de a ne fi transmis sarcinile.
Secția de propagandă mai se aduna și la evenimente. De pildă, la ziua de naștere a tovarășei Marchiș. De la aceste întâlniri am două amintiri. Una, de la Astoria, unde apare intempestiv Traian Indrieș. Cu un pomișor în care erau legate țigări Kent. Și intră cu strigături (fusese primar la Hălmagiu, iar acum era secretar de partid la Vagoane) din zona Hălmagiu: „Pentru o puță cât un pumn, am bătut atâta drum”! și „Aduceți ghiobul cu untura, să-i ungem la mire p..a”! Tovarășa Marchiș a rămas mască, nu știa cum să reacționeze. I-a și plăcut, dar se și simțea datoare să ia atitudine. Într-un final a dat-o pe compromis: „Vai, tovarășe Indrieș!!”, și l-a pupat!
Altădată, eram la Cabinetul de partid. Tot de ziua tovarășei Marchiș. Am vorbit la cantina Partidului pentru niște mici – era un măcelar bun acolo, Păcurar îl chema, tatăl unui prieten de-al meu, care făcea niște mici nemaipomeniți. Ne adunăm, povestim, Toți încep să mănânce, doar Mitică Mărcuș mai trăgea de câte un păhărel cu țuică. „Serviți, tovarășe, Mărcuș, că se răcesc micii”, zice la un moment dat Marchiș. La care Mitică are o replică formidabilă: „Tovarășă secretar, eu mă satur numai când vă văd”! Ne-am prăpădit de râs și râd și astăzi, de câte ori îmi amintesc faza.
Tristan MIHUȚA

NewsAr.ro: Exploatare minieră ILEGALĂ la Lipova: Polițiștii au confiscat utilaje în valoare de două milioane de lei

Flacara Rosie
-
0
NewsAr.ro: Exploatare minieră ILEGALĂ la Lipova: Polițiștii au confiscat utilaje în valoare de două milioane de lei
Polițiștii arădeni au confiscat, în urma mai multor percheziții care au avut loc în județul Arad, utilaje în valoare de două milioane de lei.
Polițiștii de Investigare a Criminalității Economice din Arad, în colaborare cu alte instituții ale statului, au indisponibilizat 15 utilaje de extracție și prelucrare a agregatelor minerale, în valoare de aproximativ 2.000.000 de lei, în urma a cinci percheziții, în județul Arad.
La data de 19 noiembrie 2020, polițiștii Serviciului de Investigare a Criminalității Economice Arad împreună cu reprezentanți ai Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, Garda Națională de Mediu și ai Agenției Naționale Apele Române, au pus în aplicare cinci mandate de percheziție, într-un dosar penal de executare de activități miniere fără permis sau licență, în localitatea Lipova.
Din cercetări a reieșit că o societate comercială ar fi executat operațiuni de exploatare minieră, în perimetrul unei cariere și într-o balastieră, situate în orașul Lipova, fără să dețină permis sau licență în acest sens.
În urma perchezițiilor efectuate la domiciliul administratorului și la sediul și punctele de lucru ale societății comerciale, au fost indisponibilizate, în vederea continuării cercetărilor, 15 utilaje de extracție și prelucrare a agregatelor minerale, în valoare de aproximativ 2.000.000 de lei.
Activitățile au beneficiat de sprijinul polițiștilor Serviciului pentru Acțiuni Speciale.

„Analfabeţii se văd nevoiţi a dicta”

Flacara Rosie
-
1
„Analfabeţii se văd nevoiţi a dicta”
Stanislaw Jerzy Lec Cu  mai mult de 100 de ani în urmă arădenii s-au mobilizat pentru a face din oraşul lor un centru cultural care să dea strălucire celorlalte realizări. Au înfiinţat societăţi care au adunat fonduri pentru construcţia Palatului Cultural. Acest templu al culturii urma să găzduiască sala de concerte, muzeul şi biblioteca. După un secol de viaţă culturală arădeană, actualii conducători doresc să ne întoarcă în timp la perioada lipsită de cultură. Surprinzător este faptul că deşi instituţiile de cultură au fost excesiv politizate, cea mai  mare parte a politicienilor locali nu au trecut pragul instituţiilor de cultură decât cu ocazia unor şedinţe de partid. Aceşti oameni nu mai pot evalua cultura decât în bani. Neavând o identitate morală sau spirituală au aceeaşi unitate de măsură pentru toate valorile . Banul. Niciunul dintre ei nu întelege ce înseamnă să îţi pierzi identitatea spirituală şi cât costă acest lucru. Cu eforturi demne de o cauză mai bună au transformat instituţiile de cultură în tarabe unde se vând tot felul de produse îndoielnice. Personalităţile culturale ale Aradului au fost estompate sau înlocuite cu tot felul de politruci. Totul pentru a transforma cultura locală într-o afacere de bani mărunţi. Unul dintre „marile gesturi culturale” vine chiar din partea conducătorului unei astfel de instituţii,  managerul Filarmonicii, care a propus Consiliului Local schimbarea denumirii din „Filarmonica de Stat Arad” în „Filarmonica Arad” şi trecerea acestei instituţii în rândul instituţiilor de interes local. Bineînţeles consiliul a aprobat „cu mândrie” proiectul de ruralizare al celui mai emblematic monument al Aradului şi a instituţiei pe care o găzduieşte. În acest context, Hotararea nr. 3 din 18.11.2020  a Comitetului pentru Situaţii de Urgenţă Arad vine parcă să întărească lupta împotriva culturii. Din cuprinsul hotărârii aflăm, parcă pentru prima oară, că trebuie să ne spălăm pe mâini, să păstrăm distanţa de minim 1 metru în pieţe şi mijloace de transport în comun, etc. Singurul lucru nou introdus de această hotărâre este interzicerea spectacolelor de orice fel. Dacă interzicerea spectacolelor  cu public are sens, în schimb interzicerea spectacolelor online pare izvorâtă din aceeaşi minte demolatoare de cultură. Cum ar putea cineva să ia un virus privind televizorul sau monitorul calculatorului se pare că ştie doar acest comitet care are în componenţă numeroase personalităţi locale cu excepţia celor din cultură. Importanţa hotărârii reiese şi din modul de aplicare. Deşi a fost emisă în data de 18.11.2020 care a fost în ziua de miercuri, ecourile marelui act nu au trecut drumul de la Primărie la Palatul Cultural. Din acest motiv în data de 19.11.2020 la Filarmonică a avut loc un eveniment foarte important, unde un dirijor foarte important care este rudă cu cineva foarte important a avut un concert. Neştiind de pandemie şi alte probleme virale o comisie l-a evaluat în aceeași zi pe managerul instituţiei care probabil a găsit toate răspunsurile bune și a luat, ca și data trecută, o notă enormă. Singura diferenţă faţă de evaluarea precedentă este că între timp managerul a mai colecţionat câteva sentinţe defavorabile ale instanţelor, dar din punctul de vedere al CLM abaterile de la lege nu se pun. Imediat ce a trecut concertul important şi evaluarea finală, managerul şi-a adus aminte de hotarâre şi a suspendat totul, inclusiv reprezentaţiile online. Partea bună a acestei decizii este că încă nu au hotarât să închidă întregul internet.

Testare în vederea depistării COVID-19 pentru toţi românii

Flacara Rosie
-
0
Testare în vederea depistării COVID-19 pentru toţi românii
Există o soluţie pentru ca şcolile să fie deschise iar localităţile să nu fie blocate inutil, din cauza Covid-19. Şi se poate aplica în fiecare localitate din România: testare în masă şi izolarea celor bolnavi. PRO România îşi asumă ca misiune testarea „pentru absolut toţi românii”, decontarea tuturor testelor, oriunde ar fi acestea făcute, dar şi a medicamentelor pentru COVID-19. Este posibil şi este mai ieftin să testăm rapid, apoi cu teste de acurateţe mai mare, decât să închidem localităţi, şcoli, afaceri, din cauza incompetenţei şi lipsei de iniţiativă a Guvernului PNL. Victor Ponta a dat un exemplu, valabil pentru toată ţara. „Dr. Adina Alberts face azi la Slobozia ceea ce autorităţile refuză să facă – testează cu teste rapide şi accesibile ca preţ! Tot oraşul este blocat de Guvern – dar nimeni nu testează – nimeni nu ştie de ce – şi cât timp! La fel şi multe alte localităţi! Din cei 100 testaţi 4 trebuie să mai facă şi un test PCR şi, dacă se confirmă pozitivi, să se izoleze, ceilalţi 96 ar putea să meargă la muncă, la şcoală, să ducă o viaţă relativ normală! Acest experiment demonstrează că, în acest moment, ţinem oraşe întregi blocate, sute de mii de români, şcoli şi pieţe închise – DEGEABA! Doar ca să acoperim incompetenţa Guvernului – şi ca să păcălească oamenii până pe 6 Decembrie la Alegeri! După Alegeri – POTOPUL ! Eu, Victor Ponta – şi noi, PRO România ne luptăm pentru Programul Naţional de Testare: diminuăm Pandemia – deschidem şcolile – salvăm Economia!”, a scris Victor Ponta pe o reţea de socializare. Se poate trece şi altfel peste problema Covid-19, fără restricţii inutile, cu şcolile deschise aşa cum se întâmplă în aproape toate ţările, cu economia funcţională şi cu locurile de muncă păstrate şi venituri decente pentru oameni. PRO România susţine testarea în masă, prin care de fapt economisim bani, prin efectele produse.

Minciuna, un obicei milenar al românilor de pretudindeni

Flacara Rosie
-
0
Minciuna, un obicei milenar al românilor de pretudindeni
De ce există atât de multă minciună în România postdecembristă? Are nevoie politicianul român, mai mult decât alţii, să-şi atingă anumite scopuri prin minciună? S-a vorbit la un moment dat despre minciună ca fiind neputinţa omului de a face distincţia dintre ceea ce este adevărat şi ceea ce este fals, dar şi ca despre o modalitate de a atinge anumite scopuri. Minciuna, conform lui Robert Feldman, profesor de psihologie la Universitatea din Massachusetts, ”este o deprindere de bază pe care o învățăm de la vârsta de trei ani”. Mai mult, ”o vom folosi ca mijloc de a atinge succesul: social, profesional, sexual, politic”. Am trăit perioada comunistă în care eram nevoiţi să minţim în raportările cincinale, pentru un pachet de unt, pentru o pungă de cafea, pentru un pachet de ţigări, uneori pentru libertatea noastră şi a familiei noastre. Revoluţia din 1989 ne-a aruncat însă într-o minciună perpetuă, pe care s-a clădit o clasă politică. A încerca să cerem onestitate acum unui om politic este ca şi când ne-am transforma în duşmanul de moarte al acelei persoane, căci multe minciuni au ajuns să fie o chestiune de viaţă şi de moarte. Minciuna, în România, a ajuns să fie bine intenţionată şi motivată de nişte interese publice. Cum ai putea să acuzi un om care minte pentru a proteja cetăţeanul? Nu îl putem acuza pe mincinos, îl putem acuza însă pe cel minţit pentru lipsa de reacţie şi pentru pasivitatea în căutarea adevărului. Ascunderea adevărului şi prezentarea lui trunchiată a devenit o obişnuinţă pentru vremurile noastre. Organele de control, de cele mai multe ori alcătuite din indivizi care habar nu au ce trebuie să controleze, ei înşişi un produs al minciunii de la recrutare, sunt “motivate” să treacă peste multe nereguli care ajung să coste foarte scump România. Giuleşti, Colectiv, Piatra Neamţ sunt doar câteva evenimente tragice care a fi putut reprezenta catalizatorul pentru reacţia normală a unei societăţi. Din păcate, continuăm să ne vedem liniştiţi de ale noastre, gândindu-ne că nouă nu ni se poate întâmpla şi că a fost vorba doar de un ghinion. Şi atunci, de ce ar trebui să se simtă vreodată vinovaţi cei care ne ascund adevărul, când lipsa noastră de reacţie este mai strigătoare la cer decât oricare altă minciună sau înşelătorie?!?! Piatra Neamţ va fi, cel mai probabil, un alt experiment al adormirii existenţei noastre ca naţiune. Ajung să cred că versurile imnului naţional nu sunt întâmplătoare şi că cineva a fost atât de exasperat de letargia acestui popor încât a simţit nevoia să transmită un mesaj la nivel naţional. Avem cel mai lung şir de minciuni şi de adevăr nerostit de 30 de ani încoace. Nici măcar regimul comunist nu şi-a permis să ascundă adevărul şi să manipuleze populaţia la un asemenea nivel. Din poziţia de partid unic, partidul comunist nu a riscat totul pe o carte, aşa cum se întâmplă în democraţia pluripartidistă. Ceea ce s-a voit a fi un fundament al democraţiei reprezentative, a devenit un fel oportunitate pentru căpătuială şi pentru satisfacerea clientelei politice. Venalitatea funcţiilor publice este demnă de epoca fanariotă, iar în această perioadă, în care un rol important îl reprezintă cifrele pandemiei pentru adoptarea unui anumit tip de strategie sau a alteia, cozile de topor sunt scoase la înaintare. Dacă e musai să facem alegeri, se vor raporta cât mai puţine infectări, dacă trebuie să deschidem şcolile sau să redresăm economia, există pionii necesari raportării dezastrului. Avem de-a face clar cu declaraţii contradictorii care lovesc ca un buzdugan în creştet orice persoană care şi-a mai păstrat minţile întregi, iar atunci apare întrebarea legitimă : Când suntem minţiţi şi când ni se spune adevărul? Cu durere în suflet, pot să declar fără niciun dubiu, că incidentul de la Piatra Neamţ va fi o nouă pată a ruşinii în istoria României. Va fi o altă poveste terifiantă ca întruchipare a unei incompetenţe care a atins cote alarmante în România, o reprezentare a unui cerc vicios în care ne învârtim ca şoarecii din exprimentele ştiinţifice pentru ca, la final, la fel ca acei şoareci, fie să pierim în experiment, fie să ni se dea foc pentru că am devenit inutili, decrepiţi şi bugetofagi. Dacă minciunile politicienilor şi incompetenţa instituţiilor publice nu ne mai deranjează, aştept cu nerăbdare ziua în care cel puţin adevărul să fie capabil să ne scoată din minţi şi să avem o reacţie pentru toate nenorocirile care ne-au definit destinul. Ciprian DEMETER

UAV partener în  Conferința Soft Computing Applications  

Flacara Rosie
-
0
UAV partener în  Conferința Soft Computing Applications  
A 9-a ediție a Conferinței SOFA în domeniul Soft Computing Applications va avea loc, anul acesta, în perioada 27-29 noiembrie, în sistem online. Organizată din doi în doi ani,  în Arad, în parteneriat cu Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, conferința reunește nume importante din domeniul inteligenței artificiale. La ediția de anul acesta și-au anunțat participarea cu lucrări profesori și cercetători din România, Ungaria,  Italia, Franța, Austria, Irlanda, Polonia, SUA, China, Taiwan, Arabia Saudită, Turcia, Argentina, India, Pakistan, Rwanda, Canada. Universitatea arădeană de stat va fi reprezentată de către: prof. Virgil Florin Duma,  profesor asociat, PhD Dana Rad, asist. prof. Vlad-Florin Drăgoi, dr. Valeriu Beiu, prof. Dominic Bucerzan și profesor asociat PhD Crina Anina Bejan Printre cele mai importante nume invitate în cadrul conferinței menționăm pe: Acad. Florin Gheorghe Filip (România), Acad. Janusz Kacprzyk (Polonia), Prof. Moshe Y. Vardi (USA), Prof. Dumitru Baleanu (Turcia/Romania), Prof. Vincenzo Piuri (Italia), Prof. Anca L. Ralescu (SUA), Prof. Dan A. Ralescu (SUA) și Prof. Levente Kovács (Ungaria). „Este o onoare pentru universitatea noastră să fim parteneri în cadrul acestei conferințe. Pentru comunitatea academică, precum și pentru orașul Arad, acest eveniment înseamnă un câștig atât în cunoaștere cât și în ceea ce privește vizibilitatea internațională. Faptul că sunt profesori din cadrul universității invitați în această conferință certifică calitatea actului științific din cadrul UAV” , a punctat prof.univ.dr. Ramona Lile, rectorul universității. „Este o ediție specială, care se va desfășura on line din cauza condițiilor impuse de apariția SARS COV 2, dar ceea ce este foarte important este faptul că, din punct de vedere științific, această ediție se bucură de participarea unor nume importante din domeniul inteligenței artificiale, se bucură de sprijinul Academiei Române și cred că toți participanții vor aduce informații noi și interesante în domeniu”, a declarat prof.univ.dr. Valentina Balaș, organizatorul evenimentului.  

La mulți ani Genin (Jeni)!

Flacara Rosie
-
0
La mulți ani Genin (Jeni)!
Încă de anul trecut, mi-am făcut cadou de ziua mea ascunderea datei de naștere de pe „feisbuc”. Cumva însă, diverși algoritmi de-ai lui Țuchi au scos-o în evidență pe paginile unor oameni care mi-au urat toate cele, așa cum se urează. Feisbucul are capacitatea de a transforma pe oricine în prințesă pentru o zi. Mna, oricum n-aș fi putut evita să fiu prințesă. Și nici urările prietenilor. Știți voi, ale acelora fix unsprezece, din fiecare an, care sună, nu scriu. Eu însă sunt o ființă solară. Mă bucur de orice, chiar dacă nu traversez cea mai rozosină perioadă din viața mea. Azi m-am bucurat de copiii mei, de iubita noastră (cum îi spunem eu și Sofia Timeei Alessandra), de o tartă cu fructe, de faptul că am vorbit cu mama și cu tata la telefon, de o poză mișto a nepoțelului meu bând lapte, de faptul că fratele meu mi-a promis un cadou pe care doar să-l aleg și-l va plăti el, de faptul că Nick, soțul meu, a postat trandafirii mei galbeni preferați și mi-a amintit că este „cu mine”, de faptul că mâța, care răspunde săptămâna asta la numele de Mati (după Sierra, Putză mică, Mâțuleana, Ananică, Ananas etc.), îmi tot mănâncă petalele trandafirilor din ghiveci, primiți de la copii, apoi m-am mai bucurat de un film siropos pe care nu l-aș recomanda nici dușmanilor, cu brazi de Crăciun și ceva iubire ce se înfiripă între nush ce prinț și una săracă, aciuată cumva pe la castelul lui, bla bla bla… Sănătate și bucurie pe care vi le doresc și vouă, alături de ai voștri! Vă mulțumesc că mi-ați urat! Cumva, azi lucrurile au fost limpezi și planetele s-au aliniat. Va fi bine pe Pământ. Hai pizza și hai Domeniile Sâmburești! Așa, pe final de meci, cum e zisa. Eugenia CRAINIC

PRO-misiune pentru păstrarea locurilor de muncă: SCUTIRI DE IMPOZITE PENTRU FIRME

Flacara Rosie
-
0
PRO-misiune pentru păstrarea locurilor de muncă: SCUTIRI DE IMPOZITE PENTRU FIRME
Singurul partid care are un plan clar pentru depăşirea crizei în care se află ţara este PRO România. Cele 5 PRO-misiuni care ne ajută să depăşim situaţia grea în care ne-au adus pandemia şi incompetenţa Guvernului PNL sunt: venit minim de criză pentru toţi românii care rămân fără salarii, scutirea de impozite pentru firmele afectate de criză care rămân în activitate şi păstrează locurile de muncă, testarea în masă pentru absolut toţi românii, pentru a evita restricţiile care nu rezolvă mare lucru, deschiderea imediată a şcolilor şi redarea demnităţii pentru cei care poartă haina militară. Dintre aceste obiective clare asumate de PRO România şi Victor Ponta, scutirea de impozite pentru firmele româneşti permite păstrarea locurilor de muncă. „Nu le luăm taxe, îi scutim de impozite şi de toate dările, cu o singură condiţie: să rămână în activitate şi să ţină numărul de angajaţi, pentru că dacă firmele româneşti încep să dea afară oamenii, va fi o criză socială economică pe care o scăpăm de sub control”, a afirmat Victor Ponta. Astfel, firmele păstrează locurile de muncă active, una dintre problemele cele mai mari în timp de criză. „Este o măsură corectă, care dă încrdere economiei şi oamenilor. În judeţ, arădenii sunt îngrijoraţi pentru locurile de muncă, pentru viitorul familiilor. Prin această măsură, păstrăm locurile de muncă şi ajutăm relansarea economiei. Este mai bine să ajutăm firmele o vreme decât să avem un număr mare de şomeri. Sigur, vor venit cei care au tăiat salarii şi pensii, cei care au mărit taxe şi impozite şi vor spune că nu se poate. Victor Ponta a demonstrat în 2012 că se poate, putem asigura un venit decent şi în acelaşi timp să reducem impozitarea. Cei care spun acum că nu se poate sunt cei care au spus şi în 2012 că nu se poate. PRO România îşi asumă aceste măsuri”, a spus Flavius Măduţa, candidat PRO România pentru Camera Deputaţilor.

RESTRICȚII la preluarea cererilor de acordare a AJUTOARELOR pentru ÎNCĂLZIREA LOCUINȚELOR

Flacara Rosie
-
0
RESTRICȚII la preluarea cererilor de acordare a AJUTOARELOR pentru ÎNCĂLZIREA LOCUINȚELOR
Direcției de Asistență Socială Arad informează că, începând din de 21 noiembrie 2020, preluarea cererilor pentru acordarea ajutoarelor pentru încălzirea locuințelor se va face doar la Centrul nr. 2.
Acesta este situat în Arad, pe Calea Radnei la nr. 250, acolo unde este și sediul Direcției de Asistență Socială Arad).
Programul pentru preluarea cererilor este următorul:
Luni – joi: 8,00 – 17,00
vineri:  8,00 – 14,00.
Anunțul a fost făcut de directorul general al instituției, Oana Pârvulescu.

NewAr.ro: A murit un MEDIC aflat în prima linie a luptei cu noul CORONAVIRUS

Flacara Rosie
-
0
NewAr.ro: A murit un MEDIC aflat în prima linie a luptei cu noul CORONAVIRUS
A murit medicul de familie Leonora Tripa, de la Ineu, informează administrația orașului.
Aflată în prima linie a luptei împotriva noului coronavirus, Leonora Tripa s-a infectat și ea cu SARS-CoV-2. Aceasta a fost internată zilele trecute la spital, la Timișoara, dar a decedat în pofida eforturilor medicilor de a-i salva viața.
„A plecat dintre noi la cele veșnice, medicul de familie – Tripa Leonora! A fost în prima linie în acest război cu pandemia, dar astăzi a pierdut lupta vieții. A fost cel mai iubit și apreciat medic de familie din Orașul Ineu, fiind cunoscută ca o persoană care era aproape de pacienți. Orașul Ineu a mai pierdut un om deosebit… Sincere condoleanțe familiei… Dumnezeu să o odihnească!”, este anunțul Primăriei Orașului Ineu.

Câte „Colectiv”, „Hexi Pharma”, „Piatra Neamț” trebuie să mai contabilizăm ca să realizăm că „șpaga” politică e de vină?

Flacara Rosie
-
0
Câte „Colectiv”, „Hexi Pharma”, „Piatra Neamț” trebuie să mai contabilizăm ca să realizăm că „șpaga” politică e de vină?
Circ pentru naivi și ignoranți! Și dacă Poliția și Parchetele fac cercetări, la spitalul din Piatra Neamț, ce se întâmplă? Averea publică și banii publici se fură legal (repet, legal!) în România, iar ceea ce fac organele de cercetare penală, azi, nu e decât teatru ieftin, neprofesionist, pentru fraieri, pentru că nu va avea nici o finalitate. Timp de treizeci de ani, așa zișii politicieni care au activat sau activează în Parlament, au devenit ori complici ori protectori ai grupărilor de crimă organizată ce se ocupă cu furtul banului public.
Astăzi, majoritatea parlamentarilor sunt or interlopi, afiliați unor grupări de acest tip, or evazioniști, cu pedigree, afiliați unor grupări de acest tip, care s-au preocupat și se preocupa, în continuare, ca să anuleze orice răspundere penală sau administrativă ce-i vizează pe cei care administrează fonduri publice, ori delapidează și fraudează fondurile publice.
Exagerez? Analizați Legea 241/2015, a evaziunii fiscale, cum a fost modificată și ciuntită, încât nimeni nu mai poate fi condamnat pentru evaziune fiscală, decât dacă este imbecil. Analizați ce-au făcut, recent, cu Legea 12/1990 (pe care au abrogat-o), lăsând două instituții importante, ANAF (Direcția generală antifraudă fiscală) și Poliția (Direcția de combatere a infracțiunilor economice), fără obiectul muncii. Astăzi, cu o astfel de legislație în domeniul evaziunii fiscale și a provenienței și circulației bunurilor, trebuie să fii naiv dacă vinzi, să mai înregistrezi în contabilitate achizițiile sau să mai declari veniturile, pentru că nu mai există nici o răspundere dacă deții marfă fără documente legale de proveniență. În aceste condiții, cine crede că Arsene sau Popa vor păți ceva în urma cercetărilor, se înșeală total și speră aiurea că justiția e capabilă să facă dreptate în România. Justiția, din păcate, operează cu legi. Iar legile, în acest caz, ori au fost abrogate, ori modificate, ori golite de conținut, astfel încât să nu atragă răspunderea celor care le încalcă premeditat. Dacă analizați cum funcționează sistemul de fraudare al banilor publici, alocați pentru investiții, o să înțelegeți că parlamentarii de azi – ajunși pe liste electorale prin „bunăvoința” unuia ca Arsene sau Popa, care au întocmit listele -, au avut grijă să creeze un mecanism, aproape perfect, diabolic de eficient în fraudarea banilor publici, astfel încât președinții de consilii județene (și nu numai), adică ordonatorii de credite, care împart banii de investiții, dezvoltare, dotare și întreținere a obiectivelor publice, să n-aibă, în fapt, nici o răspundere, indiferent cui și cum ar aloca banii publici. Președinții de Consilii Județene, prin grija parlamentarilor, au devenit un fel de dictatori, pentru care legea nu există! Ei au în pix doar decizia alocării sumelor, cui și cât, nu și răspunderea pentru ce se întâmplă cu banii alocați. Culmea, deși nu există răspundere, doar pentru că atribuie banii publici, percep și primesc, neoficial, un „procent” din valoare investiției. Sub ce forma îl primesc? Cash sau în natură? În acest domeniu metodele s-au perfecționat încontinuu încât „practicanții” sunt cu ani în fața organelor de cercetare penală, care, pentru a li se cumpăra liniștea, au fost mituite cu salarii mari, pensii speciale și, cel mai grav, li s-au anulat obligațiile și răspunderile. De la cash (contracte de împrumut și restituire de împrumut, închirieri fictive de utilaje, birouri, angajări) și pană la plata „comisionului” urmare a unor servicii fictive prin firme de consultanta aparținând membrilor de familie sau cunoștințelor apropiate, mecanismele de încasare a comisionului/șpăgii au devenit extrem de sofisticate, încât e aproape imposibil să se reconstituie traseul șpăgii, de la mituitor la adevăratul mituit. Pentru că șpaga nu se dă direct, ci prin intermediari, intermediari gata oricând să se sacrifice pentru a proteja pe adevăratul mituit.
Deci, ca să ajungi la capătul firului, de cele mai multe ori e imposibil, pentru că legătură între mituitor și mituit nu este directă și are multe „paravane” interpuse, caz în care ar fi necesară o strânsă cooperare instituțională, devenită imposibilă în urma deciziei Curții Constituționale, la cererea mafiei politice, de eliminare a unor instituții din mecanismul combaterii corupției și al evaziunii fiscale, fapt ce face ca organele abilitate să nu mai dispună nici de cadrul legal, nici de infrastructura și nici de sprijinul politic necesar instrumentării acestor genuri de fapte. Pe de altă parte, din punct de vedere decizional, conform legilor în vigoare, începând de la licitațiile organizate pentru adjudecarea contractelor și până la recepția și plata obiectivelor realizate, ordonatorul de credite, cel care este beneficiarul șpăgilor, nu are nici o implicare directă. Pentru asta, are la dispoziție o armată de slugi (consilieri județeni, șefi de servicii și birouri, compartimente de specialitate, juriști), recrutată pe principiul obedientei totale, care-și protejează șeful și pe care-i plătește, regește, tot din banii publici. Ei, consilierii, șefii de servicii, membrii comisiilor de licitație și recepție a lucrărilor publice, juriștii, știu cui și cu cât trebuie atribuit contractul și procedează în consecință. Organizează licitațiile cu dedicație, având grijă ca cel ce le adjudecă să dețină cel mai mare punctaj; stabilesc prețul încât să conțină și para-ndărătul; suplimentează contravaloarea proiectelor, prin acte adiționale, recepționează lucrările și asigură plata acestora. Așa că, pe circuitul: propunere proiect – aprobare proiect – organizare licitație – recepție lucrări și plata lucrărilor, sunt interpuși, cu tot „tacâmul” răspunderii administrative și penale: consilierii județeni, comisiile de licitație, diriginții de șantiere și comisiile de recepție. N-o să vedeți semnătura președintelui consiliului, decât după ce o armată de specialiști și juriști și-au asumat oportunitatea și legalitatea încheierii contractului, a derulării acestuia, recepția și plata lucrării, adică după ce s-au întocmit toate actele opozabile semnatarilor. În aceste circumstanțe, ce-or să găsească organele de cercetare penală? Cum or să ajungă la adevărații vinovați? Exact cum au ajuns la Oprișan, Cosma, Stănescu, Bojin și mulți alți „baroni” din România, îmbogățiți – după cum prezintă mass-media -, din para-ndărăt, în fața cărora legea și organele de cercetare penală, ANI și ANAF (Directia de control al averilor persoanelor fizice) s-au dovedit total impotente. Dacă sunt profesioniști (m-aș mira, în condițiile în care toate instituțiile publice au fost politizate, nepotizate și epurate de specialiști), ce vor constata? Că licitațiile au fost trucate, iar câștigătorii au întocmit dosarele pe baza informațiilor furnizate de comisia de licitație? Că s-au comis fraude fiscale, de către firmele care au executat lucrările? Că firmele care au executat lucrările, nu au respectat proiectelor și devizele de materiale, făcând economie, nu au utilizat ori au utilizat materiale de proastă calitate, pentru a putea plăti comisionul (șpaga) pentru atribuirea contractului și că lucrările efectuate, deși erau de proastă calitate, au fost recepționate ca fiind de bună calitate? Ex: în loc să utilizeze piatră de calitate, concasată, pentru terasament, în cazul realizării infrastructurii rutiere, au utilizat balastru cu pământ sau piatră calcaroasă în loc de granit, în cazul mixturi asfaltice, însă în acte, au trecut materialele din proiect. Sau, în loc să achiziționeze măști faciale, combinezoane de protecție, dezinfectanți corespunzători, firmele intermediare, în complicitate cu ordonatorii de credite, dotează spitalele cu materiale tip „Hexi Pharma”, adică cu produse contrafăcute. Ce mai pot afla? Că deși s-a făcut o lucrare proastă, comisiile de recepție au acceptat lucrarea și astfel s-a dat „bun de plată”? E o rețetă, ce se practică de treizeci de ani, valabilă în toată România! Se fură „legal”, pentru că nu există răspundere pentru cei ce administrează banii publici. În final, pentru că trebuie și „țapi ispășitori”, lucrându-se profesionist, eventual, se va descoperi că firmele care au executat lucrările, ca să poată plăti șpăgile pentru primirea contractelor, au comis fraudă fiscală? Că membrii comisiei de licitație au trucat licitația și au aprobat, nelegal, acte adiționale la contractele inițiale? Că cei din comisiile de recepție și-au făcut superficial treaba și au recepționat lucrări de proastă calitate, sub standarde? Și? După ani de cercetări (că trebuie respectate procedurile stabilite de parlamentari și asigurat dreptul la apărare, nu?) și vreo zece de instanță (cred că suntem recordmeni mondiali și ar trebui să fim înscriși în „Guinness book”, la capitolul tertipuri pentru amânări și lungirea procesului), pentru că trebuie oferit ceva naivilor, care mai cred în „statul de drept”, vor fi trimiși în judecată, pentru fapte minore, vreo câteva persoane, care nu vor înțelege niciodată de ce sunt ei „țapii ispășitori”? Iar președinții de consilii județene, adică „baronii” ori alți ordonatori de credite, specialiști în para-ndărăt, adevărații vinovați, ca de obicei, nu vor păți nimic. Îi vor înlocui pe cei „sacrificați” de pe „filiere” și, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și morții de la „Colectiv”, spitalul din Piatra Neamț – și alte exemple de acest gen, care au mai fost și vor mai urma, datorită faptului că în loc să se preocupe pentru a propune și vota legi care să protejeze investițiile publice și banul public, care să atragă răspunderea celor ce le încalcă, parlamentarii se preocupă, de treizeci de ani, să elimine răspunderea pentru cheltuirea frauduloasă a banului public și să distrugă autoritatea publică, care se ocupă de modul cum este cheltuit banul public -, sunt de vină că erau în momentul și locul nepotrivit, își vor relua activitatea de atribuire a contractelor, prin aceeași metodă a „comisionarii”, convinși ca sunt de neatins, cât timp legea rămâne așa cum a fost votată de slugile lor din Parlament. Însă, pentru orice gândire de bun simț, oricât s-ar încerca mușamalizarea adevărului, prin pasarea vinovăției către anumite persoane sau instituții, numitorul comun în cazul „Colectiv”, „Hexi Pharma”, Piatra Neamț și altele de acest gen, este același: corupția endemică, generalizată, la toate nivelele unde se operează cu bani publici, respectiv furtul din banii publici și, mai ales, șpăgile încasate, prin condiționarea atribuirii lucrărilor publice de către „baronii”, ordonatori de credite, din toate instituțiile publice.
Dacă Parlamentul și Guvernul României, respectiv „clasa politică”, nu vor înțelege că fără legi simple și clare, care să asigure protecția banului public, respectiv a investițiilor publice și care să nu mai permită unor indivizi, să condiționeze atribuirea lucrărilor publice, de încasarea unor comisioane (șpăgi) – care au ca efect executarea unor lucrări sau achiziția de echipamente tehnice ori aparatură, de proastă calitate -, siguranța cetățenilor va fi pusă mereu în mare pericol, atunci avem o problemă uriașă. Pentru că ce s-a întâmplat la ”Colectiv” și Piatra Neamț, din cauza lăcomiei și a corupției, se poate întâmpla oricând și oriunde în România, având în vedere că toate investițiile se derulează după același tipic: se cere șpagă, iar șpaga presupune executarea unor lucrări cu materiale de slabă calitate, achiziția unor echipamente tehnice și de aparatură ieftine, de proastă calitate, la prețuri uriașe și recepția lucrărilor sau a achizițiilor de către comisii subordonate ordonatorilor de credite care încasează șpăgile. Dacă s-ar proceda ca în Germania, Franța sau alte țări din UE, iar recepția achizițiilor publice și a lucrărilor (investițiilor) publice, s-ar face de către organisme, neutre, subordonate Guvernului ori Parlamentului, cărora li s-ar stabili răspunderea pentru calitatea lucrărilor sau bunurilor recepționate (cu excepția viciilor ascunse), nu cred că am mai avea atâția „baroni” în România, putrezi de bogați din comisionarea banului public, nici atâtea firme care fraudează banii publici, pentru a plăti comisioanele de adjudecare a lucrărilor publice și, mai ales, atâtea victime nevinovate, pentru că s-au comisionat banii publici atribuiți pentru investiții și dotări. Din păcate, de la grupările de crimă organizată, care execută lucrări și investiții publice, ori aprovizionează instituțiile publice cu echipamente tehnologice, consumabile și aparatură și care dau mită pentru a obține lucrările sau contractele de achiziții, la ordonatorii de credite care atribuie fondurile necesare și colectează mita și până la parlamentari și membri guvernului, toți sunt „abonați”, direct sau indirect (prin salarii, diurne, alocații, pensii speciale, ori prin procent din „comisioane”) la împărțeala comisionului (mita) perceput pentru atribuirea fondurilor publice. Toți și cei care fraudează banii publici și cei ce impun comision și cei ce protejează aceste structuri de crimă organizată, direct sau indirect, au mâinile pătate cu sângele tuturor victimelor de la „Colectiv” sau Piatra Neamț, indiferent de justificările sau acuzele pe care le furnizează. Și mass-media e la fel de vinovată, ca și clasa politică care practică „comisionul” sau para-ndărătul, pentru că se prostituează moral, acceptând mita provenită din aceeași sursă. Cine spune că nu știe de unde provin sumele cu care sunt „sponsorizate” trusturile media sau averile politicienilor, minte! Nu există decât o unică sursă: banul public. Adică fraudarea banilor publici și spălarea acestor bani, proveniți din fraude, de către crima organizată, reprezentată de firmele care sunt „abonate” la execuția lucrărilor plătite din bani publici, la intermedierea achizițiilor publice și de către ordonatorii de credite, care percep comisioane, pentru atribuirea fondurilor publice.
 Pavel ROMAN

Mihai Căldăraru, premiat la Laureat Top 10, locul 1, pe România. A primit Diplomă de Excelență!

Flacara Rosie
-
0
Mihai Căldăraru, premiat la Laureat Top 10, locul 1, pe România. A primit Diplomă de Excelență!
Mihai Căldăraru, premiat la Laureat Top 10, locul 1, pe România. A primit Diplomă de Excelență!
Mai mult de jumătate din viață a petrecut-o prin orfelinate, unde a fost abandonat de părinți, imediat după naștere. La Revoluție, încă nu împlinise 1 an.
Și-a regăsit familia abia după vârsta majoratului, însă a continuat să-și trăiască viața singur, pe cont propriu. Prima slujbă a fost aceea de ajutor într-un restaurant, la spălat de vase.
Bătăile luate în orfelinate l-au marcat pentru tot restul vieții. Supliciul îndurat pe toată perioada copilăriei i-a dat și un sens în anii ce au urmat, acela de a sări în ajutorul celor necăjiți, asa cum a fost și el. Din anul 2011 s-a dedicat celor nevoiași, după ce a „pus pe roate” o asociație nonprofit .
“Ajutorarea celor nevoiaşi” este sloganul care îl ține în activitate și în ziua de astăzi.
Tot sprijinul cerut pentru cei nevoiași constă în alimente, haine, dulciuri și alte produse de strictă necesitate precum cele igienico-sanitare. Munca de ajutorare a celor nevoiași are și o răsplată pe măsură, spune Mihai!
Diploma de Excelență pentru Campania Umanitară „DIN CE DAI ÎȚI CLĂDEȘTI ÎN RAI!”
În urma unui articol, primit de la cineva care mi-a adus în atenție câteva articole apărute în presă, am aflat despre acțiunile întreprinse de Mihai.
Deși trecutul acestui băiat este fezabil pentru un film artistic de blockbuster, din păcate de-a lungul timpului mi-a fost dat să aflu istorii cel puțin la fel de impresionabile.
Ceea ce-l face deosebit în schimb, este modul în care copilăria, adolescența și etapa de tânăr adult l-au determinat să-și identifice misiunea de a ajuta persoanele defavorizate de soartă. De altfel, cine ar putea înțelege mai bine tragedia cotidiană a celor marginalizați, decât cineva care a trăit experiențe de viață similare.
Campania umanitară derulata în prezent, „DIN CE DAI ÎȚI CLĂDEȘTI ÎN RAI!”, este genul de acțiune la care cred că fiecare dintre noi poate cupla într-un fel sau altul.
În general, noi oamenii, observăm repede greșelile semenilor noștri și avem prompt un punct de vedere critic, însă nu la fel se întâmplă când observăm o fapta bună. Faptele bune se înscriu în registrul „așa trebuie”, deci nu sunt comentate, iar de cele mai multe ori nici măcar apreciate.
Diploma de excelență pentru campania umanitară derulată în prezent, „DIN CE DAI ÎȚI CLĂDEȘTI ÎN RAI!” pe care i-am oferit-o lui Mihai din partea Editurii EXPRIMS, este atipică activității pe care o desfășurăm, însă am mai facut astfel de excepții în trecut și de fiecare dată am trăit bucuria aprecierii împreună cu cei elogiați. În aceste situații nu atribuim locuri într-un top, pentru că nu se poate face un clasament de fapte bune, toate faptele bune sunt pe primul loc pentru beneficiarii lor, pentru noi toți ceilalți sunt „de EXCELENȚĂ”.
Și de această dată am procedat similar, l-am întrebat pe Mihai dacă acceptă aprecierea noastră și l-am invitat să-și ridice diploma, fără fast, fără covor roșu sau evenimente spectaculoase, ci pur și simplu ca la o întâlnire între doi prieteni ce rezonează pozitiv ori de cate ori au prilejul sa interacționeze.
Editura EXPRIMS realizează anuare business-to-business încă din 1994, an în care a obținut atestatul de editură de la Ministerul Culturii.
În prezent, planul editorial conține 49 de anuare despre clasamentele firmelor din Romania, sub titulatura „TOP 10 K” (primele 10 mii, după cifra de afaceri), atât la nivel național cât și județean și încă 33 de cataloage specializate despre firmele din România (eurodirectory.ro), ce acoperă aproape toată gama de activitați din nomenclatorul CAEN.
În continuare vom fi receptivi la faptele celor ce contribuie dezinteresat la binele națiunii și ne vom arăta aprecierea în același stil modest, cu aceeași trăire emoțională.

Editor online: Florina Manea

http://www.newsnational.ro
1...899091...259Pagina 90 din 259