Am primit de la Teodor Gherle, un om minunat, care a slujit UTA multe decenii, o tăietură dintr-un Adevărul, din vara lui 1993 – ziar la care eram redactor-șef și director. UTA promovase în „A” și am realizat un număr de ziar „special”. În „tăietura” respectivă, apare un articol al lui Ioan Chirilă, pe care l-am rugat să ne trimită o însemnare (în calitate de părinte al sintagmei „Bătrâna Doamnă” – că lui îi aparține, el este nașul de botez), iar sub articolul marelui gazetar, scriam și eu. Uitasem de acel moment și îi mulțumesc șiazi prietenului meu, Todor, că mi l-a readus în atenție. Cred că nu supără pe nimeni dacă reproduc acele rânduri. Deci… CE ESTE UTA? de Ioan Chirilă Un vis vechi al cronicarului se împlinește: UTA a revenit în prima divizie a țării! Cînd textiliștii au ieșit în afara sferei fotbalului, am avut impresia că treburile nu mai pot continua astfel. Campionatul național al României fără UTA însemna campionatul englez fără Aston Villa, însemna campionatul Franței fără Saint Etienne, însemna, dacă vreți, campionatul italian fără Parma, ca să nu urcăm spre vârfurile numite Milan sau Juve. Revenirea echipei din Arad în Divizia Națională este un moment de sărbătoare pentru întreg fotbalul românesc. Duminică seara, revenind de la Galați, în autocarul Rapidului, antrenorul Mircea Rădulescu îmi spunea: „Iată că am redobândit un oraș frumos, un public admirabil și o echipă care te îmbie să joci fotbal”. Am numeroase amintiri despre UTA. Începând cu vremea când se numea ITA și când apariția tricourilor albe, pe stadionul ANEF producea un adevărat frison în rândul tribunelor. Îmi aduc aminte, în preajma unui asemenea meci cu CCA, cronicarii erau de părere că textiliștii nu pot învinge, deoarece atacul arădean este steril, în frunte cu Stibinger. Așa se face că a doua zi „sterilul” Stibinger avea să marcheze trei goluri prin șuturi de la 30 de metri, trei goluri din cele șase care aveau să poposească în poarta bucureșteană. Pentru mine, dacă permiteți, UTA înseamnă foarte mult. Înseamnă Petschovschi, poate cel mai bun fotbalist român. Înseamnă amintirea zilelor Fejenoord, pe care le-am trăit la temperatura unui final de Cupă Europeană. Înseamnă joc tehnic, elaborat, plin de fantezie, înseamnă o superioritate pe care nu multe echipe au manifestat-o vreodată, așa cum s-a întâmplat în acea perioadă a acelui Berlusconi al Aradului care s-a numit baronul Neuman. La Arad, am avut întotdeauna prieteni, dincolo de generații. Am avut un prieten drag în Petschovschi. Am continuat prietenia cu Nicolae Dumitrescu III, unul din arhitecții de mare măiestrie ai echipei de după … Berlusconi. Am avut ca prieten pe Gionni Brosovschi și am adevărate emoții când o privesc la televizor pe fetița lui, baschetbalista, care are mult din abilitatea extraordinară a tatăului său. În aceste zile de sărbătoare pentru Arad și pentru UTA, gândurile mi se îndreptă spre acel autentic aristocrat, boier al fotbalului care a fost Ioan Reinhardt și care ne-a părăsit, aproape simbolic, când a văzut că UTA, mare lui echipă a revenit în primul eșalon. UTA a fost și, sperăm, va fi mai mult decât o echipă de fotbal. Este și, sperăm, va fi un amestec de fair-play, de eleganță și de artă. Sărut mâna, „Bătrână Doamnă” de Tristan Mihuța A fost să fie duminca, după ce atâta amar de ani am jucat mereu sâmbăta. A fost să fie duminica, zi anume rostuită de Dumnezeu pentru sărbătoare și bucurii. A fost să fie minunat și așa a fost. Bătrânul nostru stadion, zidit acum 47 de ani din banii și pasiunea pentru sport a celui care a fost părintele echipei ITA, baronul Neuman, a fost plin ochi. De multă vreme atâtea mii de arădeni nu și-au mai sincronizat pulsurile ca să trăiască împreună emoția unei clipe mari – fiindcă mare, foarte mare este clipa ce o trăim și care o readuce pe UTA în elita fotbalului românesc, acolo unde a evoluat neîntrerupt în perioada 1946-1979 și, o ediție, în 1981-1982. Putem spune că a fost o fiesta. Flori, baloane colorate, eșarfe, drapele, fanioane, toate în culorile alb-roșu, fanfară, invitați de onoare, ca senatorul Ioan Alexandru și prefectul județului, Avram Crăciun, foști fotbaliști (i-am zărit, printre alții, pe Nicolae Dumitrescu, Vass, Farmati, Mercea, Jurcă, Neamțu, Kapas, Chivu, Duckadam…), demonstrații de dans și acrobație, fete frumoase, cântece și urale, iar în final, îmbrățișări și lacrimi de bucurie. Arădenii își adunaseră parcă toată setea de bucurie și, după 11 ani, de așteptare chinuitoare, dezlănțuirea a fost superbă – atât prin intensitatea trăirii, cât și prin modul civilizat în care s-a desfășurat manifestarea. UTA, în Divizia Națională! Parcă nu ne vine să credem. Și totuși, așa este. Peste nici două luni, la startul noului sezon, băieții noștri își vor măsura puterile și talentul cu cei de la Steaua, Dinamo, Universitatea Craiova ori Rapid București. Adio, matineu! Bun găsit, Divizia Națională! Era timpul să ne reîntâlnim, căci nerăbdarea părea să fi cuprins până și colțul de iarbă al dreptunghiului de gazon, un gazon fotbalistic prin „ereditate”, fiindcă e născut din sămânță englezească, precum cel de pe Wembley. Desigur, la ceas de emoție, cuvintele sunt puține și sărace. Așa că ridicăm cupa cu șampanie și zicem: „sărut mâna, Bătrână Doamnă!”. Să ne trăiești și să urci din nou pe firmamentul fotbalului românesc, acolo unde, mai ieri, ți-ai înscris de șase ori numele ca și campioană a țării! Vivat!  Tristan MIHUȚA

Motivul pentru care familia noastră rămâne de Paști doar cu șunca fiartă, ouăle roșii și niscaiva pui și găini la tavă este că tata încă n-a învățat să cumpere miei și iezi tăiați, ci vii, cum face cam de 50 de ani încoace. Problema e însă că toți ăștia ajung să moară de bătrânețe, fiindcă Sofia îi trece pe antrenamente cât ce ajung în curte, îi botează (individul din imagine este iedul Caramel, fie-i viața lungă și îmbelșugată! ), caută pe net farmacii veterinare să comande sticle cu biberon pentru animale mici, îi învață să vorbească și să sară șanțul în rând cu ea și toate astea în timp ce ai mei boscorodesc, încercând regândirea mesei de Paște. Vă doresc, dragilor, Paști fericite , așa cum vor avea și iedul Caramel, iepurii Sura, Suru și Alba (pe restul orătăniilor și animalelor de pe-acolo nu mai știu cum le cheamă), în fine, să vă bucurați, stând acasă, de tot ce v-a dat Dumnezeu! Eugenia CRAINIC

Suntem ,la pământ, noi, arădenii. Nimic nu merge la noi, nu avem nicio rânduială în viața publică. Mereu dăm ca exemple Timișoara și Oradea. Bunăoară, uite, la Oradea nu s-a îmbolnăvit de Covid 19 niciun cadru medical. La noi, spitalele sunt lagăre ale morții. Ferească sfântul să ajungi la unul dintre ele fără să-ți scrii testamentul în prealabil. Suntem la pământ cu toate și nu avem nici scuza că ne-a condus ciuma roșie – Aradul e fieful PD, PDL, acum al PNL. La noi mai-marii zilei au fost Falcă, Ioțcu, Igaș, Boghicevici et co. iar azi îi avem pe Cionca, Bîlcea, Bibarț, Gianina Pistru și gașca. Ce pregătire au ei, toți cei care ar trebui să dea direcții pentru evoluția municipiului și județului Arad? Pentru că despre oameni e vorba, despre calitatea lor. Or, la noi, oamenii ultimelor decenii nu au sfințit locul, ci l-au pârjolit sau, să nu fiu excesiv de sever, l-au adus în starea de vraiște, de nerânduială. Acum, mai vine și fiului rătăcit la Bradului, pacoste pentru Arad, și vrea să ne binecuvânteze cu implantarea de cipuri, ca pe oi și pe măgari. Aș zice „Doamne, scapă-ne!”, dar vina este a noastră, nicidecum nu este nepăsarea Creatorului. Tristan MIHUȚA

La sfârșitul lunii februarie și începutul lunii martie am publicat și scris o serie de articole în care am arătat războiul media purtat de Rusia lui Putin prin care atacă NATO, UE și SUA în speranța destabilizării acestora. Evident acest război Psiho-Energo-Informațional afectează pe deplin și România prin cele patru componente ale sale (demoralizarea, destabilizarea, criza și normalizarea). În continuare aș dori să intru în detaliile cauzei și începutului acestui război informațional. Este normal că orice război are atât o cauză declanșatoare cât și un exponent al cauzei. Astfel pornesc de la un articol publicat în februarie 2013de către generalul Valeri Gherasimov, șeful Statului-Major al Forțelor Armate Ruse, într-un jurnal militar rusesc. Acesta pleca de la modul în care rețelele de socializare au exploatat și stimulat Primăvara arabă. El remarca faptul că în lumea dominată de internet existau noi mijloace de a purta un război: politice, economice, informaționale. Aceste mijloace pot implica potențialul de protest a populației. Astfel războiul informațional poate fi folosit pentru a arunca în luptă facțiunile politice una împotriva alteia dintr-o altă națiune. El numea aceasta doctrina „războiului hibrid” care de fapt este o noua formă de conflict în care ciocnirile frontale ale batalioanelor armatei sau avioanelor de luptă aveau să devină un lucru din trecut, fiind înlocuite de hackeri și propagandiști calificați, instruiți să exploateze fisurile și clivajele din tabăra adversarului. Gherasimov scria că „Regulile de bază a războiului s-au schimbat. Importanța mijloacelor non militare de a atinge obiective politice și strategice a crescut și , în multe cazuri, aceste mijloace au o eficiență mai mare decât puterea armelor. Acțiunile de la distanță îndreptate împotriva inamicului, fără contact direct, devin principalul mijloc de atingere a scopurilor operaționale și de luptă.” Michael Isikoff, un renumit jurnalist care a lucrat la Washington Post, Newsweek și NBC News și care este un invitat permanent al MSNBC, CNN etc., dezvăluie în cartea sa „Ruleta Rusească” (publicată în 2018) o sursă rusească al cărui nume nu poate să îl dezvăluie din motive evidente de siguranță (această sursă fiind ”o mină de aur” pentru CIA în ceea ce privește informațiile din zona Kremlin). Conform acestei surse Kremlinul plănuia o campanie de amploare, extrem de complexă, prin care să atace instituțiile din Vest și să submineze democrațiile occidentale. Operațiunea clandestină trebuia să includă atacuri cibernetice, război informațional, propagandă și campanii pe rețelele de socializare. Practic, se punea în aplicare doctrina Gherasimov. Aceeași sursă declara că „ nu aveți idee cât de extinse sunt aceste rețele în Europa – Germania, Italia, Franța, UK sau SUA. Rusia a penetrat organizațiile media, firmele de lobby, partidele politice, guvernele și armata în toate aceste locuri”. Tot acesta explica faptul că Rusia își folosește „în mod regulat propriile organizații media controlate de stat (inclusiv RT, cunoscută anterior drept RussiaToday) și organizațiile neguvernamentale rusești pentru a planta agenți care lucrau direct pentru agențiile rusești de securitate. Existau câteva rivalități cumplite între aceste agenții, a explicat oficialul. Dar ei făcuseră progrese în privința cooptării instituțiilor și diplomaților de rang înalt din Europa de Est. Printre primii care a dezvăluit sau care a dus la dezvăluirea acestei operațiuni a Kremlinului a fost o angajată a Agenției de Cercetare pe Internet din St. Petersburg, pe nume Liudmila Savciuk, care avea 30 ani. Aceasta declara că această agenție nu avea nimic de-a face cu cercetarea. Agenția angaja sute de ruși care creau identități false pe internet și inventau tot felul de povești pe platformele de socializare – Facebook,, VKontakte, Twitter și Instagram. De fapt această „Agenție” era, conform spuselor lui Savciuk, o fermă de troli. Acești troli profesioniști lucrau în ture de câte 12 ore și erau plătiți în funcție de Like-uri, comentarii, distribuiri sau postări. Savciuk a dat reporterului Andrei Soșnikov nenumărate documente și un video clandestin despre viața din Agenția de Cercetare pe Internet. Faptul că aceasta a decis să facă public toată această activitate este din cauza episodului uciderii lui Boris Nemțov din februarie 2015 când i s-a cerut să promoveze un mesaj prin care uciderea lui Nemtov ar fi fost opera oligarhilor ucraineni aliați cu disprețuitul Poroșenko. Andrei Soșnikov a făcut această dezvăluire în ziarul Moi Raion, iscând o mare zarvă. Ulterior publicării, un grup de hackeri ruși antiguvernamentali, Anonymous International, a reușit să pătrundă în rețeaua de date descoperind faptul că plățile către troli se făcea prin intermediul unei societăți comerciale deținute de Evgheni Prigojin, un oligarh rus, proprietar de restaurante și apropiat a lui Putin, el fiind cunoscut drept „bucătarul lui Putin”. Toate aceste acțiuni amintesc de practica veche a sovieticilor din perioada Războiului Rece prin care agențiile sovietice de informații cătau să răspândească disensiuni în Vest și să trezească ură împotriva Americii prin intermediul unor relatări false, documente contrafăcute și știri inventate. Se pare că acum le merge cel mai bine o dată cu dezvoltarea rețelelor online. Oleg Kalughin, un fost oficial de rang înalt din KGB, a scris în memoriile sale faptul că „măsurile noastre active nu cunoșteau limite.” Acesta explica cum el și colegii săi au scris la mașină sute de scrisori anonime pline de ură din partea unor presupuși suprematiști americani albi, pe care le-au expediat diplomaților africani de la Națiunile Unite pentru a portretiza SUA ca pe o țară iremediabil rasistă. Măsurile active erau necruțătoare. CIA era în spatele asasinării lui John F Kennedy, CIA era în spatele uciderii lui Martin Luther King, CIA pusese la cale în 1978, asasinarea în masă și sinuciderea a peste 900 de adepți ai unui cult religios din Jonestwon, Guyana. SIDA, virus fabricat de americani ca o armă biologică. Toate aceste povești au fost plantate de KGB cu ajutorul jurnaliștilor din întreaga lume și urmărind răspândirea lor pe tot globul. Aceste tactici vechi au fost rearanjate și regândite de către Agenția de Cercetare pe Internet pentru noul câmp de luptă: rețelele de socializare. Toate aceste tactici pe care rușii lui Putin le-au folosit foarte eficient au fost puse în practică în toate țările occidentale precum și în fostele țări comuniste. Izvorârea acestui război își are și ea originile sale. Într-un discurs din 2007, Putin acuza SUA că ar fi încercat să impună o lume „unipolară” Rusiei și altor națiuni. Invazia SUA în Irak comandată de George Bush era prima probă în viziunea lui Putin. A doua urma să vină o dată cu intervenția SUA în Libia. Altfel, prin izbucnirea primăverii arabe de la sfârșitul lui 2010, când demonstranții au atacat pe liderii autocrați corupți, cerând democrație, Putin a prevăzut pericolul. Guvernele autoritare începeau să se răstoarne. Începuse o frenezie a schimbărilor de regim, administrația Obama salutând în special protestele pro-democratice. În februarie 2011, când protestele au cuprins și Libia, acestea s-au transformat foarte rapid într-o rebeliune armată împotriva dictatorului țării, Muammar Gaddafi. Prin abținerea lui Medvedev, rezoluția care permitea atacarea trupelor lui Gaddafi de către Națiunile Unite trece, astfel că încep atacurile cu rachete de croazieră și operațiuni aeriene împotriva trupelor lui Gaddafi. Putin era furios atât pe SUA, cât și pe Medvedev. El a declarat că rezoluția ONU „ seamănă cu chemările medievale la cruciade”. El a înșirat toate acțiunile SUA și a lumii occidentale pe care le considera criminale:„ În timpul erei Clinton, SUA au bombardat Belgradul, Bush au trimis forțe în Afghanistan, apoi, sub un pretext fals, inventat, au trimis forțe în Irak și au lichidat întreaga conducere irakiană. Acum este rândul Libiei, sub pretextul protejării populației pașnice”. De fapt, problema lui Putin era alta: dacă SUA puteau merge atât de departe în răsturnarea guvernelor din întreaga lume, putea guvernul rus să fie următorul? Toate aceste aspecte au dus la hotărârea lui Putin de a începe un război informațional împotriva lumii occidentale. La acest gen de război, comunitatea occidentală nu s-a așteptat. De fapt este o luptă pe care Rusia o duce cu propriile arme ale lumii vestice, și o duce foarte hotărât și direct caracteristica sovietelor. Lumea occidentală nu are de făcut decât să se adapteze la acest gen de conflict și să se apere. Foarte important este mentalitatea colectivă care nu ar trebui să pice în această capcană. Din punctul meu de vedere în acest sens trebuie dusă o muncă de informare a acestor atacuri, de punere în evidență a agențiilor de presă care se ocupă de acest fenomen precum și de toate canalele care colaborează cu aceste agenții de propagandă. Agențiile de informație din fiecare țară ar trebui să se ocupe cu deconspirarea acestor rețele de „troli” direcți sau indirecți care să fie conștienți la ce dezinformări se supun (cei indirecți), iar pe cei direcți să se cunoască acest aspect public precum și sursele de finanțare. Din punctul meu de vedere este foarte important ca orice serviciu de informații să aloce bani serioși pentru lupta împotriva acestor agenții ruse care de fapt atentează la statul de drept din fiecare țară. Este o chestiune de securitate națională în care fiecare stat trebuie să o trateze foarte serios, inclusiv România, țara noastră neavând încă o maturitate politică cu adevărat democratică. Vedem, în ultima perioadă, o avalanșă de postări care mai de care acuzative în diverse paliere a societății de parcă s–ar întrece în creativitate și în acapararea de vizionări. Astfel, vedem exponenți ai mediului de afaceri atacați pe diverse canale, dar niciodată cele rusești. Spre exemplu, nimeni nu a vrut să arate că Lukoil a prelungit contractul de explorare de gaze în Marea Neagră (nu că ar fi un lucru rău în sine), dar au fost atacate din plin companii occidentale pe același subiect. Vedem atacuri masive pe tema defrișărilor ilegale, atacuri menite a destabiliza o întreaga industrie care funcționează în România: industria mobilei. Aceste atacuri lovesc în realitate exact pe cei care lucrează legal, iar ilegaliștii sunt pierduți prin negura asta a dezinformării. Inclusiv noua criza cu care se confruntă comunitatea internațională legat de Covid19 este un subiect fierbinte a mașinăriilor de propagandă a Kremlinului prin injectare de informații false legate de apariție, creare, evoluție și tratare transmise prin diverși ”specialiști” care evident au același rol: destabilizarea statului și creșterea manifestărilor de extremiste. La nivel internațional toate aceste știri false sunt transmise de către RT (Russia Today) prin miile de canale de informare avute la dispoziție iar în Romania falsele informații sunt orchestrate de către Sputnik, care le distribuie prin ansamblul site-urilor apropiate care la rândul lor sunt preluate de cetățeni normali și distribuite continuu. Dar despre acest aspect am mai scris. Nu pot fi nici de acord cu cei care din anumite considerente ignoră total orice formă de informație pe motivul posibilității existenței vreunei manipulări. Nu este o soluție viabilă faptul că te ascunzi într-un cocon ignorând realitățile de afară deoarece mai repede sau mai târziu realitățile de afară va afecta pe cele interioare. În final nu pot să spun decât faptul că trebuie să fim conștienți de orice informație care o primim și să încercăm să o analizăm cât de obiectiv putem prin verificarea acestora înainte de a le transmite mai departe. În aceste momente grele trebuie să fim conștienți de relațiile care le avem pe plan internațional și să nu uităm aliații alături de care am decis să mergem. Trebuie să fim solitari în acțiunile de anvergură și să lăsăm deoparte eticheta de trădător! Este important să învățăm din greșelile din trecut și să fim considerați ca o țară serioasă pe care oricine se poate baza în momente grele! Este foarte important să demonstrăm asta! Consecvența ar trebui să ne caracterizeze și asta nu putem să o transmitem decât „prin noi înșine”! Marcel MĂINESCU

Fiind obligat să stau cu privirea înfiptă în televizor, cu urechile sprijinite de difuzorul radioului şi cu atenţia curtată de site-urile de ştiri, tocmai dincolo de graniţa româno-ungară, ce să fac cu atâtea informaţii? Le compar. Iar, în perioada asta, parcă se văd mai clar şi programele guvernamentale pentru dezvoltarea economiei româneşti. Bunăoară, dacă nu era situaţia de urgenţă, dată de criza coronavirusului, care interzicea, sub ameninţarea cu pedeapsa cu închisoarea, toate deplasările de după ora 22,00 şi până la ora 6,00 a dimineţii, n-am fi ştiut niciodată cât de bine se organizează guvernul, prin conlucrarea dintre ministere, pentru a susţine economiile altor ţări europene. Ministerul Transporturilor a creat linii aeriene speciale pentru a facilita plecarea lucrătorilor sezonieri români în alte ţări, precum Germania, după care va urma Spania etc. Ministerul de Interne a deschis vămile special şi nu a îndrăznit să oprească nici un mijloc de transport în comun care circula între orele din intervalul interzis. Ministerul Sănătăţii tace din cauza măştii puse la ordin. Mai pe scurt, în perioada asta de criză, care va provoca cu certitudine o altă criză economică, de o anvergură mult mai mare decât cea din 2008-2010, guvernul României se zbate, prin toate mijloacele politice şi diplomatice, să susţină alte economii europene. Mai mult, decât să creezi locuri de muncă, ori măcar să sprijini menţinerea celor existente, te zbaţi să plăteşti din banii guvernului român toate cheltuielile pentru crearea de locuri de muncă în altă ţară. Cireaşa de pe acest tort al prostiei (ori, poate, al inteligenţei speculative economice pentru bunăstarea personală a decidenţilor) este dată de faptul că lucrătorii români produc alimente şi produse alimentare care sunt vândute apoi în România, la supermarket-urile multinaţionalelor. Pentru care tot guvernul român a stabilit facilităţi financiare pentru perioada de criză. Ca şi cum guvernul român ar urmări o îngropare pompoasă a economiei româneşti a interzis şi exporturile la produse cerealiere şi la alte produse considerate strategice. Acuma, având un exemplu la îndemână, în Ungaria, o să vă spun ce măsuri a luat guvernul ungar, exact în aceeaşi perioadă, adică săptămâna trecută. Producătorii agricoli unguri s-au plâns guvernului de la Budapesta că vor intra în colaps, deoarece nu mai au cui să vândă la export. Orbanul din Ungaria i-a asigurat că va sprijini exporturile către ţările cu care erau încheiate deja contracte. Pe de altă parte, planul guvernului ungar este de a investi masiv în economia naţională, direct şi prin credite şi dobânzi pentru firme garantate de stat, prin crearea de locuri de muncă şi păstrarea celor existente. Sectoarele din economie, care vor fi susţinute cu preponderenţă sunt din turism, construcţii, agricultură, transporturi, sănătate, industrie alimentară, logistică şi, nota bene!, industria creativă şi cinematografică! Orbanul budapestan a spus şi de unde vor veni parte din banii necesari acestor măsuri. Adică: finanţarea partidelor politice va scădea la jumătate din bugetul de până acum; se vor introduce taxe suplimentare băncilor şi societăţilor multinaţionale; transferuri bugetare de la nivel local la cel naţional. Suma estimată ce va fi investită este de circa 30 miliardede dolari americani. În acelaşi interval de timp Orbanul bucureştean a dat posibilitatea băncilor să aplice dobândă la dobândă, a creat posibilitatea suspendării a peste 1 milion de contracte de muncă şi a creat facilităţi economice pentru multinaţionale. Iar partidele politice româneşti tocmai şi-au primit banii din subvenţii, pe primele trei luni, de la Autoritatea Electorală Permanentă. Nu mai amintesc de măsurile sociale ale guvernului de la Budapesta, fiindcă voi fi acuzat de populism. Aşa că mi-am amintit că acum nişte ani am fost la un seminar. Amplu. Adică, cu multe subiecte abordate şi analizate. Mie mi-a plăcut cel mai mult subiectul despre criză. Despre criza mondială. Iată ce se zicea acolo despre criza economică mondială! Că criza va evolua în România în mai multe variante. Succesive, crescânde şi determinante. Prima variantă este în formă de „V”. Cum ar veni, am fost la un nivel al dezvoltării economiei, după care vom coborâ brusc şi vertiginos până la un anumit nivel, iar după aceea vom urca înapoi, fără pauză, la fel de brusc şi vertiginos la nivelul de la care am coborât. Nimeni nu ne spune de la ce nivel am început descinderea economică şi la care nivel ne vom întoarce. Cert este că „V” vine de la victorie. A doua variantă, prin care criza mondială s-a strecurat în patul conjugal al bugetului naţional, este în formă de „U”. Adică, economia românească plonjează şi mai abrubt, şi mai rapid, după care urmează o perioadă de acalmie în coborâre şi o alta, la fel de calmă, în urcare. După care ne avântăm instantaneu, cu pioleţii lui Orban, înapoi, fix până la nivelul de la care am plonjat. Nici de această dată nu se ştie care este acest nivel. Însă, se ştie că această literă se aude prelung pe stadioanele de fotbal. A treia variantă este în formă de „L”. Deja e clar. Plonjarea în gol e o obişnuinţă. Oprirea  din criză e bruscă, după care rămânem la acelaşi nivel. Constant. Nimeni nu ştie pentru cât timp. Aici nu avem prea mult de comentat, pentru că revenirea nu poate fi prevăzută. Oricum, e vorba de o variantă pe termen lung. Adică, lină. De la trambu-lină. A patra variantă, şi cea mai interesantă, a crizei româneşti este în formă de „W”. Varianta asta este pe termen mediu. V-aţi prins, nu? Economia se prăbuşeşte, revine brusc, se prăbuşeşte şi revine brusc. Cu alte cuvinte, este oscilantă. Rezumând, criza mondială adaptată la economia românească are următoarele caracteristici: victorie prelungă, lină şi oscilantă. Eu cred că îi lipseşte o caracteristică a crizei: de a fi repetitivă. Aşadar, propun, cu supunere proletară, o altă variantă. În formă de „A”. Avantajul constă în faptul că picioarele literei pot să pornească de la orice nivel. Alt avantaj este că, indiferent de la ce nivel se porneşte, criza urcă. Optimist. Dacă nu ne convine unde ne putem întoarce cu economia putem să ne izolăm în triunghiul echilateral, superior şi unic, al literei cu care începe alfabetul. „A” este şi sunetul pe care îl scoatem în semn de exclamare atunci când ne vine o idee. Iar între bărbaţi orice idee începe şi se termină cu o femeie. Orice idee între femei începe cu un bărbat, care se gândeşte la o femeie. Însumând, evoluţia crizei româneşti este sintetizată de cinci litere: VULWA. Sau, criza românească este: o victorie prelungă, lină, oscilantă şi repetitivă. De aici rezultă şi soluţia evidentă. Criza poate fi combătută printr-o înfrângere a victoriei, prin scurtarea ei, prin zdruncinarea (tulburarea, ondularea) ei, prin continuitatea ei, ori prin întreruperea repetivităţii ei. Nu îmi dau seama ce litere ar putea defini caracteristicile acestor măsuri de combatere a crizei economice, dar, cu certitudine, nu ar ieşi cele cinci litere la care vă gândiţi. Ovidiu BALINT