TĂCEREA MIEILOR
“Cupa de Paşti”, la fotbal în sală, la Săcal (Korosszakal), Ungaria
Vineri, 31 martie 2023, consulul general al României la Gyula, Florin Vasiloni, a participat la ediția din acest an a competiției de fotbal în sală, “Cupa de Paşti”, desfășurată în mod tradițional la Școala Generală şi Grădiniţa Bilingvă de Naţionalitate Română” din Săcal (Korosszakal), județul Bihorul Unguresc (Hajdu Bihar).
Șapte unități de învățământ, școli bilingve ale comunității românești din Ungaria, sau școli la care lb. română se predă ca obiect de studiu, au trimis echipele de fotbal în sală la această competiție: Chitighaz (Ketegyhaza), Aletea (Elek), Leucuşhaz (Lokoshaza) din județul Bekes; Pocei (Pocsaj), Săcal (Korosszakal), Apateu (Kororszegapati) și Bedeu (Bedo) din județul Hajdu-Bihar.
Competiţia a fost caștigată de echipa Şcolii din Leucuşhaz, care a învins în finală, echipa Şcolii din Săcal. La eveniment au fost prezenți printre alţii, Gheorghe Cozma, președintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria; Palfi Tamas, primarul comunei Săcal; Zoltan Gyori, primarul localităţii Korosnagyharsany; Eva Bonţa, președintele Autoguvernării Românești din Săcal, etc. Competiţia a fost organizată şi finanţată de către Școala Generală şi Grădiniţa Bilingvă de Naţionalitate Română” din Săcal (Korosszakal), cu sprijinul Autoguvernării Româneşti din Săcal şi a Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria (AŢRU).
De la Jeni (GENIN) citire. Azi despre „Ana Morodan”
ÎN SEMN DE PROTEST
Ziua Francofoniei la Gyula
Evenimentul a fost deschis prin discursul E.S. d-lui Florin Trandafir Vasiloni (foto), consulul general al României la Gyula. Acesta a punctat principalele valori ale francofoniei: pacea, democrația și drepturile omului. Francofonia reunește astăzi 88 de state și guverne și 321 de milioane de vorbitori de limbă franceză. La 30 de ani de la aderare, România este stat-far al Francofoniei, fiind un adevărat campion al promovării Francofoniei și a valorilor sale. În contextul geopolitic actual, obiectivele Francofoniei sunt mai actuale ca niciodată.
Au adresat cuvinte de salut partenerii reprezentanţei diplomatice româneşti de la Gyula în organizarea acestei manifestări: pr. Marius Maghiaru, preşedintele Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria (UCRU); Teodor Cilan, prorectorul Universității „Aurel Vlaicu” (UAV) din Arad şi Alina Pădurean, decanul Facultății de Științe Umaniste şi Sociale (FSUS), din cadrul UAV. Au adresat cuvinte de final Gheorghe Cozma, preşedintele Autoguvernării Românești pe Țară a Românilor din Ungaria (AȚRU) şi Speranţa Milancovici, decanul Facultăţii de Ştiinţe Umane, Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad (UVVG), iar mesajul d-lui Gheorghe Cârciu, secretar de stat la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP), a fost transmis de către Florin Vasiloni, consulul general al României la Gyula.
Manifestarea culturală a început prin recitalul francofon al Corului „Pro Musica” din Gyula, dirijat de prof. Adrian Bughi, al cărui mentor este maestrul Ştefan Oroian.
A urmat apoi un recital muzical cu participarea cadrelor didactice și a studenților FSUS – UAV, coordonat de Veronica Laura Demenescu. Au interpretat piese în lb. franceză, cadrele didactice Daniel Zah şi Angela Balici şi studenţii Alexandru Ticula şi Gabriela Damian. Din repertoriu, au făcut parte creaţii ale unor autori renumiţi: George Enescu, Georges Bizet; Claude Debussy, ş.a.
Evenimentul s-a bucurat de o prezenţă largă, printre care numeroase oficialități: Gheorghe Cozma, preşedintele Autoguvernării Românești pe Țară a Românilor din Ungaria (AȚRU); pr. Marius Maghiaru, preşedintele Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria (UCRU); Ştefan Oroian, Ioan Ruja, Cornelia Taga, Eva Iova-Şimon, membri ai prezidiului UCRU; reprezentanţi ai Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria (pr. Florin Olteanu, protopop de Gyula și paroh la Chitighaz, pr. Sorin Mureşan, paroh la Apateu); Maria Gurzău-Czegledi, directorul Liceului „Nicolae Bălcescu” din Gyula; Andreea Cefan Santău şi Ana Radici Repinsky, directori adjuncţi ai LNB; Ioan Cozma, directorul Şcolii Bilingve de Naţionalitate Română din Săcal (Korosszakal), jud. Hajdu-Bihar; Tiberiu Juhasz, preşedintele Autoguvernării Româneşti din Bekescsaba, Iulia Pantea, preşedintele Autoguvernării Româneşti din Szentendre; Beata Condoroş, vicepreședintele Autoguvernării Românești din Gyula; Eva Iova-Şimon, redactor-şef la „Foaia Românească” şi cadru didactic la Catedra de lb. română a Universităţii din Szeged; profesori și elevi ai LNB, ai Şcolii “Lucian Magdu” din Bătania (Battonya); Elena Gal-Condoroş, preşedintele Clubului Pensionarilor Români din Gyula; alţi reprezentanţi ai comunităţii istorice româneşti din Ungaria ș.a.
Au fost prezenți la Gyula reprezentanți de seamă ai mediului academic din România: Teodor Cilan, prorectorul Universității „Aurel Vlaicu” (UAV) din Arad; Alina Pădurean, decanul Facultății de Științe Umaniste şi Sociale (FSUS) din cadrul UAV; Speranţa Milancovici, decanul Facultăţii de Ştiinţe Umane, Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii de Vest „Vasile Goldiș” din Arad (UVVG); pr. Vasile Pop, vicepreşedintele Fundaţiei Universitare „Vasile Goldiş” din Arad, precum şi studenţi străini francofoni care studiază la Arad.
Cu această ocazie, Florin Vasiloni, consulul general al României la Gyula, a oferit tuturor oficialităţilor şi participanţilor o recepție. PNRR lovește și în artiști. Ministerul Culturii pritocește în ceață un organism ciudat de inventariere a actului cultural – partea II
Cultura este în esenţă, Mijlocul lor de existenţă. Dar de-i întrebi ce e cultura, Atunci, li-se-ncleştează gura. epigramă de Virgil PetcuÎncă de la începutul celei de a doua părți a anchetei, în ceea ce privește Ordonanța de Urgență, trebuie să precizăm că urgența trebuie să fie reprezentată de un fenomen care reprezintă pentru societate un eveniment neprevăzut și periculos, însă nu pot înțelege ce este neprevăzut și periculos pentru a adopta de urgență un act normativ când de foarte mulți ani statutul angajaților din cultură a fost reglementat. Nu neg necesitatea de a clarifica statutul acestor categorii sociale, și că trebuie îmbunătățită înclusiv legislația din domeniu, care lasă mult de dorit, dar orice inițiativă pe repede înainte va aduce cu sine multe alte probleme. Așadar, nu înțeleg care este urgența în contextul în care inițiatorii acestei OUG, Bogdan Ștefan Trîmbaciu, Valentin Savu și fosta secretară de stat, Iulia Popovici știau că trebuie elaborat un nou cadru legislativ privind statutul lucrătorilor din sectorul cultural încă din anul 2021, odată cu depunerea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Din cele prezentate în prima parte se observă că aceștia, în mod intenționat, nu au demarat nicio inițiativă legislativă în timp util, pentru ca ulterior să invoce urgența. Ordonanța de urgență este un act normativ emis de Guvern în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Acest tip de act normativ constituie o formă prin care puterii executive din România (guvernului) i se atribuie drept legislativ, în speță acelea de a da legi, pe care în mod normal doar parlamentul are dreptul sa le adopte. Caracteristici Ordonanța de urgență este definită de art. 115 din Constituție, capitolul „delegarea legislativă”. Ordonanța de urgență poate fi adoptată doar în situații „extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată”. Ordonanța de urgență are tradiție și în vechile constituții ale României („decret”, „decret-lege”) și este foarte controversată în cercurile discuțiilor teoretice despre separarea puterilor în stat. [1] Articolul 115 al Constituției (1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. (2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe (3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței. (4) Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora. (5) Ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunță asupra ordonanței, aceasta este considerată adoptată și se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgență. Ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1). (6) Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. (7) Ordonanțele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3). (8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței. Observăm că art. 115 din Constituția României definește urgențele drept situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. În practică, această ”urgență” este motivată prin tot felul de inițiative, care mai de care mai amuzante și care ocolesc litera legii. Cu prilejul mai multor sesizări, Curtea Constituțională a statuat că pentru a motiva urgența este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Astfel, potrivit Constituției, OUG intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera din Parlament competentă și imediat după publicarea ei în Monitorul Oficial. În data de 22.03.2023, la aproape doi ani de la aprobarea PNRR, Ministerul Culturii a convocat comisia de Dialog Social, condusă de secretarul de stat András István Demeter, care a recunoscut că a existat o lipsă de consultare a partenerilor sociali încă din faza de elaborare a proiectului de ordonanță privind statutul lucratorului cultural. Deși PNRR a fost aprobat încă din luna octombrie 2021, abia în aprilie 2022 Ministerul Culturii a făcut public pentru prima dată faptul că a început să elaboreze un proiect de act normativ cu privire la statul lucrătorului din cultură. András István Demeter a recunoscut că s-a omis această consultare prevăzută de lege, dar a încercat subtil și fără reușită să justifice lipsa consultării partenerilor sociali prin faptul că obiectul ordonanței nu i-ar viza, deși sindicatele au punctat că forma interferează cu aspecte din legislația muncii, a dialogului social și chiar încalcă tratate și pacte internaționale la care România a aderat. Observând că argumentele nu sunt convingătoare, András István Demeter, care nu înțelege rolul dialogului social, a declarat că s-au organizat consultări publice la Iași, București, Cluj-Napoca și Timișoara în februarie 2023, argumentând că a existat o formă de consultare. Ceea ce domnul András István Demeter numește consultări, de fapt, au fost doar niște prezentări pur formale destinate oricărui cetățean, în cadrul acestora neavând loc nicio discuție tehnică aplicată pe marginea OUG. Prin acest modus operandi, se dovedește că aceste personaje cred că ceea ce gândesc ele este just și că nu au nevoie de nicio expertiză tehnică avizată din partea unor specialiști. Mai trebuie precizat că tot în cadrul acestor discuții, András István Demeter a recunoscut că avea o altă variantă a OUG față de cea trimisă participanților. Oare cine mai poate să-i înțeleagă pe acești așa-ziși demnitari ai statului român care au impresia că ei pot să încalce legea așa cum doresc, fără să fie trași la răspundere? Până la urmă, trebuie să ne întrebăm care este, de fapt, motivul evitării acestei consultări publice, dar și lipsa ei de transparență? Cum poate fi convocată o comisie de dialog social fără a fi pusă la dispoziția participanților varianta actualizată a proiectului de act normativ? Conform participanților la dezbatere, poziția lui András István Demeter a părut contradictorie și lipsită de informații cu privire la posibilitatea de a mai aduce modificări actului normativ sau dacă vor mai fi posibile consultări publice până la adoptare pentru a putea compensa lipsa consultărilor în perioada de implementare. La ședință a fost prezent și un alt inițiator, Valentin Savu, care face parte și din echipa de implementare a proiectului și care a menționat că ei nu au intenționat să interfereze deloc cu formele de angajare prin contract de muncă și că acest statut urmărește doar un regim fiscal mai avantajos și o protecție socială a artiștilor independenți. Citind cu atenție Nota de fundamentare a Ordonanței de Urgență privind Statutul Lucrătorului Cultural Profesionist, la secțiunea 2, punctul B, observăm că de fapt lucrurile nu stau așa cum au fost prezentate de Valentin Savu: B. Descrierea contextului economic și instituțional al locului lucrătorului cultural profesionist pe piața muncii din România: În prezent, în România nu este există un cadru legal specific care să reglementeze condițiile de muncă ale lucrătorilor din domeniul culturii. Legislația muncii din România este structurată după modelele tradiționale de ocupare, care protejează în special lucrătorii care au contracte individuale de muncă. Categoriile lucrătorilor culturali independenți nu sunt protejate de către regimul de protecție socială aplicabil prin Codul Muncii. Conform evidențelor empirice existente, se constată faptul că majoritatea lucrătorilor culturali iși desfășoară activitatea în structuri de ocupare flexibilă, cu contracte de muncă extrem de fragmentate și precare, aceștia regăsindu-se în colaborări pe termen scurt și mediu în medii artistice și culturale, care angajează lucrători ca persoană fizică autorizată sau prin aranjamente de freelancing, îndeosebi contracte de cesionare a drepturilor de autor sau de prestări servicii prin firme SRL (Panteia study, 2021). Conform raportului UNESCO asupra condițiilor de muncă ale lucrătorilor culturali (2019) este nevoie de noi politici publice care să adreseze statutul lucrătorilor culturali, drepturile acestora la o remunerație corectă și drepturile la solidarizare colectivă și la protecție socială. Chiar dacă, aparent, România dispune de un cadrul legislativ cuprinzător, în urma unei analize aprofundate constatăm că, în fapt, avem de-a face cu o legislație lipsită de continuitate, fragmentată din punct de vedere al problematicii vizate și concentrată preponderent asupra legislației muncii, salarizării și finanțării pentru lucrătorii culturali din domeniul public. Până acum, activitatea normativă privind statutul artiștilor și lucrătorilor culturali s-a limitat la completări legislative irelevante, care nu vizau reglementarea condițiilor de muncă a acestor categorii profesionale. Prezenta ordonanță de urgență este menită să completeze cadrul legal al condițiilor de desfășurare a activității lucrătorilor culturi și să acopere golurile legislative prezente la nivelul reglementării activităților realizate de lucrătorii din domeniul cultural. Așadar, în acest caz, se observă că Ministerul Culturii duce lipsă acută de specialiști care să înțeleagă atât un act normativ, cât și faptul că uniformizarea statutului autorilor, artiștilor și profesioniștilor din sectoarele adiacente suport, dar și a lucrătorilor din sectoarele industriei creative nu a fost bine primită de majoritatea beneficiarilor din domeniul cultural. Conceptual, documentul este unul eronat deoarece statutul lucrătorului cultural induce ideea că nu există o calitate intelectuală și creativă în actul de cultură. Având în vedere că au fost atâtea puncte de vedere negative din partea sindicatelor, asociațiilor din domeniul cultural, inclusiv din partea organizației profesionale UNITER, s-a solicitat formarea unor grupuri de lucru în cadrul comisiei de dialog social cu specialiști din cultură, fiscalitate și legislația muncii în care actul normativ să fie elaborat în acord cu actorii sociali și cu legislația în vigoare. Inițiatorii acestui proiect, atât cei care s-au făcut cunoscuți, cât și cei care au rămas anonimi, nici măcar nu au înțeles proiectul de OUG, iar Ministrul Culturii, Lucian Romașcanu, ar trebui să se implice în această situație dezastruoasă creată la nivelul ministerului. Un punct de vedere pertinent este și cel al regizoarei Theo Herghelegiu, care îi pune la zid pe inițiatorii acestui demers, într-o scrisoare deschisă. ”Vreți să ajutați creatorii și artiștii din sectorul independent, căci despre ei e vorba!? Grozav. Considerați două lucruri extrem de importante: 1. Refaceți Legea Sponsorizării și Legea Mecenatului, astfel încât ele chiar să încurajeze instituții și oameni cu mulți bani să sprijine cultura (oferind avantaje fiscale reale); 2. Găsiti o cale prin care unitățile independente (teatrele în speță) să primească un minim sprijin financiar de la stat, ca să poată absorbi cât mai mult din numărul mare de actori care termină facultăți de profil în fiecare an și care nu au loc de muncă la stat. Și care, culmea!, sunt tot profesioniști și ei, cu toate că nu pot demonstra la autoritatea fiscală cei 3 ani de venituri, deoarece – exact! – de-abia au încheiat studiile universitare (acesta fiind o altă aberație din OUG în discuție). Ordonanța de Urgență are multe puncte nevralgice și lasă loc unui efect de domino în care corupția, abuzul, știrbirea demnității umane, marginalizarea și altele se pot insinua, iar totul pleacă de la această încadrare; de la această definire juridică a „lucrătorului cultural profesionist”. Evident, denumirea corectă este aceea de ”artist liber profesionist”, nu de ”lucrător cultural” – sintagmă ce sună stahanovist și pare că ne lasă fară această categorie profesională: în România nu mai sunt artiști; din foștii ”prestatori servicii culturale”, ei devin ”lucrători culturali”. Mi se pare uluitor cât de radical a eliminat OUG din corpul său acest termen. Oare de ce? Și permiteți-mi să mai ridic două întrebări: 1. Oare ce de în Art 17, unde sunt înșirate activitățile eligibile pentru finanțare nu se menționează nicăieri producțiile, ca atare? Adică nu se dau bani în urma concursurilor de proiecte pentru A PRODUCE spectacole, concerte etc, ci există doar un fond de mobilitate în valoare de 2.000.000 lei? și – 2. Oare de ce acest dialog rămâne totuși ”închis” – noi va trimitem pe email niște formulare tipizate, completate, iar dumneavoastră le analizați cu ușile închise? De ce nu există reprezentanți ai sectorului independent la această discuție, pe viu, față-n față cu legiuitorii și cu experții dumneavoastră? Avem câteva precedente în acest sens, primul fiind sub mandatul d-lui Ministru Vlad Alexandrescu, ocazie cu care am crezut că normalizam situația și instaurăm dialogul deschis ca pe o regulă de bună funcționare administrativă. Ei, se pare că nu. Se aude o voce, așa, ca la metrou – ”Atenție, se-nchid ușile!”
Pensiile speciale, „ciocoism” de tip fanariot!
Neînțelesul Mozambic
Îmi vine în minte Jose Ortega y Gasset, cu observațiile sale despre arta (pictura, mai ales) Sudului și a Nordului, despre diferența de tonuri, vii în Sud, sumbre, „grele” în Nord, despre superficialitatea Sudului și profunzimea Nordului … Prin extrapolare, Sudul e mai puțin dezvoltat decît Nordul mai puțin răsfățat de natură. Doar și în Statele Unite a fost război Nord contra Sud, în Italia Nordul lucrează, Centrul (Roma) mâncă și Sudul cântă … Mai glumim, dar cam asta e realitatea: o natură darnică aduce după sine lene; o natură austeră îndeamnă la trudă, la hărnicie.Lansare de carte teologică
De la Jeni (GENIN) citire. Astăzi despre: „Ziua Teatrului”
JURNAL MOZAMBICAN
PNRR lovește și în artiști. Ministerul Culturii pritocește în ceață un organism ciudat de inventariere a actului cultural
În documentul European se recomandă ca legislația referitoare la artiștii liber profesioniști să fie aliniată legislației interne, în urma consultării organizațiilor reprezentative din acest domeniu. În acest caz, se poate observa că autoritatea nu a ținut cont de recomandarea europeană și nici nu a efectuat consultările cu acele categorii de persoane asupra cărora se aplică prevederile OUG. De ce atunci când a fost elaborat acest PNRR pe componenta cultură nu a fost convocată nicio consultare publică la care să participe toți actorii din domeniul cultural și, mai mult decât atât, de ce Ministerul Culturii nu a inițiat nimic pentru a elabora acestă Ordonanță de Urgență de mai mult de doi ani? Cine a avut interesul sau indolența să o lase pe ultima sută de metri, modus operandi specific românesc? Trebuie menționat că în acest caz avem de-a face și cu o rea-intenție deoarece în data de 18 aprilie 2022 Unitatea de Management al Proiectului, o structură din cadrul Ministerului Culturii condus de unul dintre inițiatorii acestei OUG, Bogdan Ștefan Trîmbaciu, a postat pe facebook anunțul că Ministerul Culturii va beneficia de expertiză UNESCO pentru realizarea Statutului artistului, reformă prevăzută în PNRR.
La data de 15 aprilie, cu ocazia Zilei Mondiale a Artei, UNESCO a anunțat că Ministerul Culturii, prin Unitatea de Management a Proiectului, se numără printre câștigătorii apelului de finanțare lansat în septembrie 2021, în cadrul Programului UNESCO – Aschberg, care s-a adresat exclusiv propunerilor de proiecte ce vizează sprijinirea statutului artiștilor. Ministerul Culturii va beneficia astfel de expertiză suplimentară în realizarea noului cadru legislativ privind statutul lucrătorilor din sectorul cultural din România. Noile reglementări vor include o gamă largă de politici și vor propune măsuri concrete care să abordeze provocările specifice cu care se confruntă artiștii în scopul protejării acestora. Măsura face parte din reforma prevăzută în Planul Național de Redresare și Reziliență, Componenta 11 – Turism și cultură, Reforma 3 – Reformarea sistemului de finanțare a sectorului cultural – Jalonul 345. Proiectul de asistență tehnică va fi implementat de Unitatea de Management a Proiectului pe o perioadă de 12 luni, iar suma totală alocată prin programul UNESCO – Aschberg este de 50.000 USD. (sursa: Ministerul Culturii va beneficia de expertiză UNESCO pentru realizarea Statutului artistului, reformă prevăzută în PNRR | Unitatea de Management a Proiectului (umpcultura.ro))
Inițiatorii acestui OUG au fost Bogdan Ștefan Trîmbaciu, Valentin Savu și fosta secretară de stat, Iulia Popovici. Pe lângă aceștia, pe surse, am aflat că lista inițiatorilor continuă cu: secretarul de stat András István Demeter și Directorul General al Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală, Carmen Croitoru. Cu toate că au beneficiat de o expertiză suplimentară din partea UNESCO în realizarea noului cadru legislativ privind statutul lucrătorilor din sectorul cultural din România, rezultă că acest OUG este doar o fițuică fără nicio consistență și care nu se va putea aplica niciodată. Mai mult, acești inițiatori nu au dorit decât să pună mâna pe o nouă asociație profesionistă, așa cum este formulată în art.27 din OUG.
Art. 27
(1) În scopul apărării drepturilor și promovării intereselor lor profesionale, economice și sociale în relația cu beneficiarii activității lor remunerate lucrătorii culturali profesioniști au dreptul, fără nicio îngrădire, să constituie și/ sau să adere la asociații profesionale.
(2) Asociațiile profesionale ale lucrătorilor culturali profesioniști sunt independente față de autoritățile publice, de partidele politice și de organizațiile patronale.
(3) Asociațiile profesionale ale lucrătorilor culturali profesioniști nu pot desfășura activități cu caracter politic.
Încă de la început, această propunere legislativă nu a reușit decât să creeze o mare confuzie de termeni. În proiect este denumit “lucrător cultural profesionist“ persoana care câștigă mai mult de 50% din venituri din activități culturale, iar în aceste condiții care este diferența dintre un artist care la angajare are nevoie de studii superioare cu licență și un om talentat care cântă la muzicuță? Ce mai definește termenul de profesionist?
Semnificația termenilor de la art. 1 comportă o definire prea vagă și asemănătoare cu reglementările din domeniul dialogului social în raporturile de muncă stabilite de Legea 367/2022 .
Capitolul I. Obiectul reglementării. Definiții
Art. 1
Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează regimul juridic aplicabil lucrătorilor culturali profesioniști și formele de organizare colectivă a acestora.
Art. 2
(1) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
- a) artist – autorul unei opere literare sau artistice ori al unui obiect protejat sau susceptibil de a fi protejat prin dreptul de autor, precum și artiștii interpreți și executanți, așa cum sunt ei definiți în Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
- b) lucrător cultural – artistul și/sau persoana fizică care exercită o profesie, practică o meserie culturală ori desfășoară o activitate de suport sau auxiliară producției culturale, dintre cele enumerate în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă;
- c) lucrător cultural profesionist – persoana fizică înregistrată care realizează, în cursul a trei ani fiscali, preponderent, în raport cu totalitatea veniturilor sale, venituri profesionale din activități culturale;
În data de 23 martie 2023, la Ministerul Culturii s-a întrunit o comisie de dialog social unde sindicatele din cultură au acuzat faptul că rolul lor de partener social nu a fost respectat, iar reprezentanții ministerului, în special secretarul de stat András István Demeter a recunoscut că a omis consultarea prevăzută de lege, dar a încercat subtil să o justifice prin faptul că obiectul ordonanței nu i-ar viza, deși sindicatele au punctat că forma interferează cu aspecte din legislația muncii, codul fiscal, din sfera dialogului social și chiar încalcă tratate și pacte internaționale la care România a aderat.
Despre această ședință de dialog social vom vorbi în următorul articol, când vom dezbate și alte probleme ale acestei OUG.
Care este în final motivul evitării acestei consultări și a lipsei de transparență? Menționez că federațiile sindicale din domeniu au transmis adrese cu critici ale acestui proiect de act normativ, inclusiv organizația profesională UNITER, cerând retragerea ei și discutarea în grupuri de lucru în cadrul dialogului social.
”Cultura poporului fără cărţi pentru dânsul, nu se poate. Şi fără cultura poporului, orice alcătuire economică, orice formă politică, n-au nicio valoare. O clădire frumoasă trebuie să aibă în ea cărămizi bune şi nu se poate mulţumi numai cu podoabe de marmură sau bronz, care vor cădea jos, în praf, dacă nu se vor sprijini pe un schelet tare de material obişnuit”, spunea marele nostru istoric, Nicolae Iorga. Exact așa este și Ministerul Culturii, o clădire frumoasă, dar golită de conținut, cu personaje care doar o populează și care, fără să dețină cunoștințe și expertiză în domeniu, sunt plătite să rezolve probleme de specialitate.”
Ciprian DEMETER Ramona Lile „Biblioteca vie- un eveniment dedicat asistenței sociale”
Concursul de vinuri din Podgoria Miniș-Măderat ediția a V-a, 25 martie 2023

NewsAr.ro: Război TOTAL! Gașca de oportuniști care a pus mâna pe UTA ajunge în instanță
Suporter Club UTA a reacționat, într-o conferință de presă, după ultima manevră a grupării Meszar care și-a sporit puterea în Adunarea Generală a AFC UTA prin includerea, printre membri, a soției lui Alexandru (Meszar), a lui Călin Costea și a lui Dorin Stana.
„Pe lângă faptul că vechii membri ai Adunării Generale, domnii Alexandru Meszar și Florian Voinea și doamna Alexandra Lucaci, nu au dorit să dea ochii cu mine, în calitate de reprezentant al SCU, delegându-l pe avocatul Dan Ione Lanevschi, am aflat cu stupoare că s-a mai stabilit cooptarea a trei membri în structura de conducere a clubului. Este vorba despre doamna Gabriela Meszar, chiar soția conducătorului totum factum de la UTA, Călin Costea, acel domn oportunist, vânător de mărci false și Dorin Stana, care era deja în organigrama clubului, dar nu și în Adunarea Generală. Fiindcă din partea tuturor era prezent doar avocatul Lanevschi, am apelat și noi la avocatul Radu Buda, care ne acordă sprijin de ani buni de zile, reprezentându-l – printre alții – în trecut și pe regretatul Nicolae Bara și, împreună cu dânsul, am stabilit să acționăm pe cale legală împotriva acestei manevre de consolidare a poziției în cadrul asociației din partea domnului Alexandru Meszar. De obicei, în astfel de cazuri, structura Adunării Generale se mărește pentru a primi investitori, cum ar fi trebuit să fie cazul oamenilor de afaceri arădeni din proiectul Next Gen, dar nu e cazul aici. Așadar, am atacat această decizie în instanță, unde – de asemenea – am cerut ca tot domnul Meszar și cei din jurul său să ne pună la dispoziție toată situația financiară consolidată a clubului din ultimii trei ani și nu doar bilanțul simplist ce poate fi găsit și online. Prin notificarea de pre-audit din luna februarie am solicitat oficial aceste date financiare și nu le-am primit, așa că vom face tot posibilul să le obținem în urma unei decizii judecătorești. Ne pare rău că s-a ajuns aici, ca suporteri ai UTA-ei nu-ți dorești să te îndrepți împotriva clubului, dar nu am avut de ales. Vrem să știm exact ce s-a întâmplat în ultimii trei ani la club și avem tot dreptul conform statutului de membri ai Adunării Genarale sau Consiliului Director”, a declarat Claudiu Negru, președintele asociației Suporter Club UTA.
Uluitor! Costea a mai încercat o manevră!
Tirul la adresa oportuniștilor care au pus mâna pe UTA a fost continuată de Sebastian Bulumac, vicepreședinte al Suporter Club UTA: „De la bun început, vă spunem că marca UTA, înregistrată la OSIM și cedată către noi de regretatul Nicolae Bara, o deține doar Suporter Club UTA. Restul, adică încercările oportunistului domn Costea, de a veni cu niște mărci ale licenței, simple înșiruiri de litere fără nicio valoare, vor fi și ele obiectul unor procese. 5047 și 5408 sunt numerele de dosare de la Tribunalul București, unde se judecă cazul. Suporter Club UTA este reprezentată de Casa de Avocatură Simion și Baciu, care se va ocupa ca aceste mărci să fie anulate în instanță, iar de acum înainte orice încercare de acest gen la OSIM va fi contestată imediat de noi. De altel, am aflat cu surprindere că soția domnului Costea a încercat să înregistreze o marcă UTA la Biroul de Integrritatea Intelectuală din cadrul Uninii Europene, dar aceasta a fost deja contestată de noi. În fine, am notificat Facebook și Instagram cu privire la faptul că se promovează și vând online produse cu marca UTA, după ce noi am retras dreptul de folosință a acestei mărci clubului UTA și implicit firmei Afront Mediatech, iar pagina de facebook a sitului 1945.ro a fost închisă. În tot acest timp, am avansat cu proiectului noului Fan Shop, de unde suporterii își pot achiziționa produsele oficiale undeva începând din luna mai. Avem bătută în cuie locația noului magazin, dar vom mai participa și la licitația Reconsului pentru spațiul vechiului FanShop din incinta stadionului Francisc Neuman. Totodată, aplicația UTA Official App. va fi lansată oficial pe 18 aprilie, de ziua clubului UTA. Aici se va deschide și un magazin virtual, cu produse originale ale UTA-ei, iar câștigurile vor merge, transparent, către grupele de copii și juniori ale Academiei UTA.”
Meszar, mai rău ca Marțian
„Știam că UTA nu este condusă de o figură precum cea a lui Angelo Gandolfi sau Nicolae Bara, dar nici nu ne gândeam că vom ajunge să-l punem pe domnul Meszar pe aceeași treaptă cu Adrian Marțian. Personal, îl consider chiar mai rău decât acesta. Nu văd cum se poate merge mai departe cu domnul Meszar în club, nu credem că cineva se va mai asocia cu dânsul și mă refer la grupul Next Gen sau alți investitori. Or clubul UTA are mare nevoie de bani privați, de surse de câștiguri, căci, după calculele noastre, datoriile însumate la finalul acestui sezon merg undeva spre 4 milioane de euro. Am văzut ce s-a întâmplat la Dinamo și unde a ajuns echipa acum și vorbim tot despre un club de tradiție ce a trăit mult din contribuțiile fanilor. Clubul nu are active, gen stadion sau alte bunuri de preț, precum CFR Cluj, să spunem, iar atunci colapsul este aproape. Probabil, acțiunile noastre din instanță vor avea și repercursiuni penale și atunci nu vedem cum clubul UTA va mai putea continua cu domnul Meszar la conducere”, a mai adăugat Sebastian Bulumac.
Famiglia vs. speranța suporterilor
Deși e greu de crezut că în actuala formulă, de famiglie, UTA va mai avea un viitor, Suporter Club UTA încă mai speră. „Atâta timp cât acest club mai poate fi salvat nu vom renunța la luptă. Descoperim și noi tot mai multe nereguli, dar nu vrem să avem două echipe în oraș, ca și la Craiova, de exemplu. Asta cu toate că trăim un sentiment de jenă, de stânjenire la felul cum e condus și administrat acest club, care an de an încasează tot mai mult, dar care a ajuns să se bată la retrogradare în loc să sperăm la un loc în cupele europene”, a transmis Claudiu Negru, președintele Suporter Club UTA.
Ziua porților deschise la UAV
„Martie negru” sau cruntele conflicte interetnice din Transilvania
Trebuie precizat încă de la început faptul că pentru a-i recompensa pe cei care au luat parte la revolta maghiarilor din martie de la Târgu-Mureș, U.D.M.R a împărțit neoficial anumite sume de bani unor cetățeni de etnie romă implicați în acțiunile de 20 martie 1990 alături de maghiari cu scopul de a induce teroarea în rândul românilor. După aceste evenimente au fost condamnate peste 20 de persoane din rândul romilor pentru violență și furt.
Mai mult decât atât, este demn de menționat faptul că există o legătură între 15 decembrie 1989, când a început Revoluția română, nu întâmplător acea scânteie a fost aprinsă la parohia episcopului reformat Laslo Tokes a cărui evacuare era programată pentru acea zi și evenimentele din 19-21 martie 1990 de la Târgu Mureș. În fapt, cele două sunt legate de planul ”Aurora Zorilor” pus la cale de Budapesta și care consta într-o epurare etnică atât a românilor, cât și a evreilor din Transilvania.
În data de 7 ianuarie 1990, la un post radio în limba maghiară din New York, s-a difuzat următoarea știre: ”maghiarii din Transilvania trebuie să fie liberi, iar Transilvania alipită Ungariei. În acest caz, trebuie să încercăm întâi rezolvarea pe cale paşnică. Sunt trei posibilităţi: Un verdict internaţional; o Transilvanie independentă, de tipul Elveţiei; Transilvania trebuie să treacă la Ungaria chiar cu folosirea forței”.
Încă din ianuarie, în Târgu Mureș exista o tensiune etnică, după ce comunitatea maghiară a revendicat liceul „Bolyai Farkas” cu predare în limba maghiară. Tensiunile au escaladat în momentul în care conducerea maghiară a liceului local a interzis accesul elevilor români, în tentativa de a grăbi instituirea maghiarei drept limbă de predare.
Pe fondul acestor tensiuni etnice între români și maghiari, în care românii s-au simțit abandonați, aceștia au înființat în data de 7 februarie 1990, la Târgu Mureș, Uniunea Vatra Românească, formată din intelectuali români, ca organizație de autoapărare, în replică la apariţia organizaţiei iredentiste maghiare UDMR. Uniunea Vatra Românească a fost de fapt o replică românească la avântul udemerist și destabilizator prin care se voia alipirea Transilvaniei la Ungaria.
Mai târziu, în data de 10 februarie, la Târgu Mureș a avut loc un marș cu lumânări și cărți condus de scriitorul comunist András Sütö, marș care avea drept scop intimidarea românilor.
Pe data de 18 februarie a început o grevă a studenților și profesorilor maghiari de la IMF, Institutul de Medicină și Farmacie, care s-a manifestat prin ocuparea spațiilor publice ale institutului. Această grevă a fost intens mediatizată de jurnaliștii olandezi de origine maghiară care au fost ”întâmplător” prezenți la acțiune. Totul a culminat cu evenimentele din 15 martie când maghiarii care sărbătoreau „Ziua maghiarilor de Pretutindeni” au vandalizat statuia lui Avram Iancu din Târgu Mureș și statuia lui Nicolae Bălcescu din Sovata. Mai mult, maghiarii fluturau steaguri ungurești, ceea ce a fost perceput ca un un sacrilegiu. Pe 16 martie, un maghiar a intrat în forță cu mașina într-o coloană de demonstranți români pașnici, rănind peste 10 persoane, patru dintre ele fiind în stare gravă. Tot pe 16 martie, câtorva români li s-a interzis accesul într-o farmacie din Târgu Mureș, fapt care a generat un protest.
Pe 19 martie, un grup de săteni din localitățile de pe valea Gurghiului au atacat clădirea sediului partidelor politice în care se găsea și un sediu al UDMR. Autoritățile au susținut că „persoane rămase neidentificate” au aruncat cu diverse obiecte de la etajul clădirii în grupul de săteni care se deplasa spre studioul de radio Târgu Mureș pentru a protesta împotriva unui discurs jignitor la adresa românilor. Clădirea a fost asaltată timp de câteva ore, poliția fiind depășită numeric, dar când totuși s-a reușit evacuarea persoanelor, scriitorul András Sütö a fost molestat.
Situaţia s-a deteriorat, iar peste doar o zi, pe 20 martie a izbucnit un conflict violent între români și maghiari din cauza numărului restrâns de polițiști trimiși. Numărul românilor a fost de aproximativ câteva mii, iar numărul maghiarilor de circa 16.000. Rezultatul luptelor a fost 5 morți și aproximativ 200 de răniți.
Trebuie să aducem în discuție faptul că fără concursul unor trădători români, elementele destabilizatoare din Ungaria nu ar fi reușit în mod constat, în ultimii 33 de ani, să aducă prejudicii de imagine României și le aduc aminte acestor tradători art. 394 din Noul Cod Penal:
Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin:
a) provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine;
b) subminare economică, politică sau a capacităţii de apărare a statului;
c) aservire faţă de o putere sau organizaţie străină;
d) ajutarea unei puteri sau organizaţii străine pentru desfăşurarea unei activităţi ostile împotriva securităţii naţionale, se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Suntem singurul popor european care trăieşte acolo unde a luat ființă, atunci când alţii nici nu existau ca popor și nu știu dacă astăzi contează această trecere a timpului. Ceea ce este dureros este faptul că în această Uniune Europeană care susține înțelegerea, cooperarea și promovarea valorilor noi, cei care încă stăm drepți în spațiul în care și strămșii noștri au stat dârji suntem umiliți, jigniți și devalorizați. De-a lungul veacurilor am fost atât de uniți încât nimeni nu a reușit să ne supună. Și atunci, de ce să ne lăsăm astăzi dezbinați, de ce să îi lăsăm să ne învrăjbească?
Cred, totuși, că aceste ofense nu sunt aduse doar poporului român, dar și celui maghiar și tuturor celorlalte popoare care au conviețuit în acest spațiu al toreranței numit Transilvania și în care noi toți am avut și încă mai avem un destin și un viitor împreună.
Ciprian DEMETER De la Jeni (GENIN) citire. Astăzi despre: „Poștă și cardul de curent”
„Ziua Mondială a Asistenței Sociale 2023”- Respectarea diversității prin acțiuni sociale comune































