UMILINȚĂ IEȘITĂ DIN COMUN pentru singura echipă de handbal – senioare din județul ARAD la Moșnița Nouă

Flacara Rosie
-
0
UMILINȚĂ IEȘITĂ DIN COMUN pentru singura echipă de handbal – senioare din județul ARAD la Moșnița Nouă
Primarul Curticiului, Bogdan Ban s-a enervat de modul cum au fost arbitrate handbalistele de la CS Frontiera 2004 Curtici ]ntr-un meci cu o echipă din Timișoara.
„Parcursul excelent, în campionatul de senioare din cadrul AJH Timiș, al fetelor de la CS Frontiera 2004 Curtici, cu 27 de puncte strânse în 10 partide (9 victorii și o înfrângere), cu un golaveraj de +209 goluri, a ajuns să fie din nou luat în derâdere.
Efortul fetelor a fost ruinat chiar sub ochii noștri în finala campionatului, meci care a fost condus și decis de arbitri: Constantinescu Amalia(TM)/ Lascu Iasmina(AR).
Mesajul handbalistei Roxana Boldor răsună încă o dată, dar de această dată de incapacitatea unor arbitrii, de a conduce un meci onest, egal, cu decizii bine alese în ambele părți de echipe.
Pe scurt, arbitrajul meciului din finală, jucat între două echipe de talie divizionară, CS Dominicii Moșnița Nouă și CS Frontiera 2004 Curtici, a fost o escrocherie. Pornind de la abateri precum: semicerc, pași sau minge condusă ori de câte ori li se dădea ocazia, cu penalizări de câte două minute în tabăra echipei oaspete în momentele cheie ale meciului când Frontiera a preluat conducerea (10 minute jucate în inferioritate față de 2 minute la echipa adversă). Sfârșind cu numărul de lovituri de la 7 metri oferite echipei gazdă -9, față de -3 pentru echipa oaspete.
Singura echipă de senioare, care reprezintă județul Arad în prezent, este echipa care nu a fost lăsată să câștige pe bună dreptate. Din păcate, arbitrajul a decis campioana…..
RUȘINEEEEE!!!!!!!”
Ioan H.
 P.S. (Flacăra roșie): Din câte știm Iasmina Lascu, arbitra din Arad, este fiica unui cunoscut fost handbalist arădean.

Eveniment fashion la UAV

Flacara Rosie
-
0
Eveniment fashion la UAV
Prezentări live din trei locații, trei țări în cadrul evenimentului: Concursul international de design vestimentar Weben Internațional Fashion Show. Cea de a doua ediție a adus în fața publicului online, creațiile vestimentare ale tinerilor creatori din India, România și Republica Moldova. România a fost reprezentată de creatorii de la Facultatea de Design din cadrul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, din Moldova au participat studenții de la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău și designerii din India prin organizația EduKerron Internațional. Concursul face parte din proiectul Weben cu marca VaVi Re-fream, care promovează sustenabilitatea în domeniul creației vestimentare. „A fost un eveniment special pentru universitatea noastră. Ne bucurăm că tinerii noștri creatori au avut ocazia de a-și prezenta creațiile, de a se afirma în cadrul unui concurs international. Mulțumim partenerilor noștri, echipei de la Facultatea de Design care s-a implicat în acest eveniment”, a declarat rectorul UAV, Ramona Lile. Maria Tămășan director de departament în cadrul facultății arădene: „A fost o provocare pentru echipa de la Design atât din punct de vedere organizatoric cât și al actului artistic. Mulțumim celor de la Activ Net pentru suportul tehnic în transmisia live a evenimentului și echipei de tineri creatori: Ana Fărâmă, Miruna Goia, Roberta Ritter, Adrian Moisă, Paul Micșa și Iosana Moț pentru tot ceea ce au făcut”.

SCRISOARE CĂTRE TINERI

Flacara Rosie
-
0
SCRISOARE CĂTRE TINERI
Dragii mei,
În țara asta, mai ales în a doua parte a secolului al XX-lea, a fost o epocă tristă, grea, plină de suferințe. Au fost umplute pușcăriile cu oameni nevinovați, cu lideri ai partidelor istorice. Dar nu numai. Ci și cu cine „voia” mușchii lor. Sovieticii controlau guvernul, Securitatea, iar Securitatea controla poporul. La sânge. După plecarea rușilor, în 1957, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a mai îndulcit-o, mai ales în ultimii ani ai vieții. Apoi, a venit Nicolae Ceaușescu. A lansat teza revalorificării moștenirii culturale și mulți clasici, mulți scriitori și artiști au fost scoși la lumină. Pentru ca poporul să-i cunoască și să se bucure de scrierile lor. Ceaușescu începuse bine „domnia” lui. A deschis libera inițiativă, au apărut mandatarii. Cei din ceapeuri câștigau bine. La bunicii mei, care după pensionare lucrau la colectiv, gemea podul casei de grâu și de porumb. A mai fost și anul 1968, când România a refuzat să participe la înăbușirea „Primăverii de la Praga”. Mai mult, Ceaușescu a luat atitudine, într-un miting memorabil. A câștigat simpatia poporului, dar mai ales a Occidentului. Au urmat ani buni de trai, practic trăiam o „societate de consum” în plin așa-zisul socialism. Ungurii, sârbii, alții veneau la noi să cumpere alimente, confecții, de toate cele. Erau de calitate și ieftine. Dar nu a ținut mult deschiderea spre bine. Mai întâi, a fost vizita din 1973 în Coreea de Nord. De acolo a venit cu noi măsuri ideologice. A reinstaurat suprimarea libertății de opinie. Tot atunci, după model coreean, s-a dezlănțuit cultul personalității. Au mai trecut 4-5 ani buni, din punctul de vedere al nivelului de trai și a început coșmarul. Ceaușescu se enervase pe FMI și pe Banca Mondială și a decis, cu de la sine putere, să achite toate datoriile. Le-a achitat în martie 1989. Dar viața devenise un coșmar. Nu se mai găseau alimente, s-au reintrodus cartelele pentru pâine, ca în anii 50’. Oamenii suferea de frig în apartamente, se lua curentul, nu aveai apă caldă decât cu țârâita. Și Securitatea redevenise foarte activă, necruțătoare cu orice abatere. Despre libertatea de a circula liber nu mai vorbesc.
Totuși, erau și lucruri bune pe atunci. Toți aveau locuri de muncă. Terminai profesionala sau facultatea, aveai loc de muncă asigurat, prin repartiție. Tinerii primeau cu ușurință o garsonieră, iar dacă erau căsătoriți și mai aveau un copil, doi, primeau apartamente cu 2-3 camere. „Cutii de beton”, dar era un acoperiș. Pensionarii nu aveau grija zilei de mâine. Mai mult își ajutau copiii și nepoții să-și cumpere mașină sau alte lucruri necesare. Sănătatea, învățământul erau gratuite. Și manualele elevilor, la fel. E drept, în ultimii ani și aici a avut efecte nebunia de a scăpa de datoriile la FMI.
În fine, a venit Revoluția (și revoluție a fost, pentru că revoluția presupune schimbare de structuri) și am scăpat de Ceaușescu, de „comunism”, că numai comunism nu a fost. Și ce avem după 33 de ani? Pensionarii se târăsc, mor de foame, de lipsa medicamentelor, nu pot să-și achite întreținerea. Tineri ori vârstnici își pierd casele pe bandă rulantă. S-a umplut țara de șomeri. La tineri nu se mai gândește nimeni, nu mai primesc garsonieră, apartament. Nimănui nu le pasă de ei. Stau , soț, soție, copii, cu părinții în apartamentele de atunci. Nu mai avem industrie, dar nici agricultură. Peste 70% din alimente vin de „afară”. Circa 250 000 de copii se culcă flămânzi. Alții, aproape un milion, trăiesc la limita sărăciei. Geme țara de analfabeți. Etc. În schimb, a apărut o clasă nouă. A escrocilor, a șmecherilor, a hoților care s-au îmbogățit în dauna majorității. Și în disprețul majorității. Milioane de români, medici, oameni cu studii superioare sau fără, își caută o viață mai bună în lumea largă. Iar am descoperit frica de a vorbi liber, telefoanele, spațiile ambientale ne sunt supravegheate. Cum ar veni, am sărit din lac în puț.
Speranța țării acesteia sunteți doar voi, tinerii de azi. Cum se zice, mingea e la voi. O sarcină dificilă. Îi veți face față? Veți putea să vă ridicați la înălțimea unor generații care au săltat România ( vezi, Școala Ardeleană, Pașoptiștii, generația celor care au făcut Unirea, vezi România interbelică)? Răspunsul vă aparține!
Tristan MIHUȚA

FIASCO!

Flacara Rosie
-
0
FIASCO!
Rar mi-a fost dat să văd o echipă mai impotentă decât UTA, în meciul de ieri, de la Ploiești! Atâtea pase greșite, atâtea mingi pierdute, atâtea ratări! … Ca suporter, poți face infarct când vezi o atare prestație. Nici nu știu ce să zic, nu pot găsi un vinovat – pentru că nimic nu este în regulă, nimic nu se leagă! Când crezi că e semn de trezire, taman atunci vine iar noaptea minții peste echipă! Este haos total la această echipă … bezmetică, incapabilă să se trezească de-a binelea. Cu așa joc, nicio nădejde! Dacă nici ieri, în fața unei echipe leșinate, cum a fost Petrolul, atunci când?!
Tristan MIHUȚA
Foto: Arhivă

Dialog cu Ceaușescu, președinte de sindicat, în iad

Flacara Rosie
-
0
Dialog cu Ceaușescu, președinte de sindicat, în iad
”Alo, tovarășe Ceaușescu, Klaus Iohannis vă deranjează. Tare mult vă rog să mă învățați ce dracu să mai fac cu Comisia asta Europeană, că nu am mai văzut un asemenea stăpân dictaror. Se lăudau că vor face din România raiul pe pământ, să curgă lapte și miere. ” ”Bine, tovarășe Klaus, sunt dispus să-ți dau unele îndrumări, dar, te rog să nu mai iei în derâdere numele atotputernicului Sarsailă, nici să nu mai pomenești de rai, când te adresezi unui vajnic slujitor al iadului, poate că așa ai putea să-păcălești, zicând una și făcând alta. Cum crezi că altfel m-ași fi putut descurca cu marele imperiu sovietic? Așa merg și au mers întotdeauna lucrurile, tovarășe Klaus. Când, la poruncă, obligam șoimii patriei, pionerii, uteciștii, comuniștii de nădejde, șimesili muncitorimii să proslăvească epoca de aur. Nici prin cap nu-mi trecea să susțin instaurarea comunismului, pentru că știam ce înseamnă, eram doar un socialist convins, că așa m-au învățat mama și tovarășul Marx. Ei chiar credeau în asta, spre deosebire de cei din din Comisia Europeană sau americani, care vor doar să momească omenirea spre împărțirea sferelor de influență. Cu cât mint mai frumos, cu atât mai rău o duc amărâții care îi iubesc, crezând că iubesc democrați, o poveste inventată. Fă ca mine, tovarășe Klaus, poate îi duci de nas și mai apucă și românașii să respire un pic de aer. Mă scuzi, tovarășe, trebuie să închid, că e foarte scump la noi. Ființa supremă să te călăuzească, tovarășe. Vezi, am zis ființa supremă, astfel încât și cel de sus și cel de jos să poatăt să creadă că el este respectivul” Sursa: Dracul PĂCĂLICI

Ziua memorială „Vasile Gurzău” la Micherechi, Ungaria

Flacara Rosie
-
0
Ziua memorială „Vasile Gurzău” la Micherechi, Ungaria

Joi, 16 martie 2023, a avut loc la Micherechi, (Mehkerek), comună majoritar românească din Ungaria, s-a desfăşurat „Ziua memorială Vasile Gurzău”, manifestare dedicată ilustrului povestitor, la Biblioteca localităţii, care de acum poartă numele său. La această manifestare a participat şi Florin Vasiloni, consulul general al României la Gyula.

Evenimentul a fost organizat de Primăria Micherechi, împreună cu Asociația Românilor din Micherechi și cu Autoguvernarea pe Țară a Românilor din Ungaria (AŢRU) și s-a bucurat de prezența mai multor oficialităţi, printre care PS Siluan, episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria; Gheorghe Cozma, președintele Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria; Margareta Tat, primarul comunei Micherechi; Maria Gurzău Czegledi, directorul Liceului „Nicolae Bălcescu” din Gyula (nepoata povestitorului); Mihaela Bucin, şefa Catedrei de Limba Română a Facultății de Pedagogie „Juhasz Gyula”, din cadrul Universității din Szeged; Eva Iova Șimon, directorul săptămânalului „Foaia Românească”; Corina Sebesteyen, redactor „Cronica”; ș.a.

Evenimentul a început prin depuneri de coroane de flori la placa memorială de pe fațada bibliotecii și o slujbă de pomenire, săvârșită de PS Siluan. Programul conferinţei omagiale a debutat cu cuvântul primarului Margareta Tat, care a elogiat elogiat personalitatea povestitorului Vasile Gurzău, punct de referință și valoare culturală incontestabilă a acestui sat. Maria Gurzău Czegledi a povestit felul în care, în copilărie, l-a cunoscut pe bunicul său și cât de mult a marcat-o acesta în viitoarea ei carieră profesională dedicată învățământului. Eva Iova Șimon a vorbit despre felul în care a fost descoperit povestitorul Vasile Gurzău, care a ajuns apoi să fie cunoscut de către întreaga comunitate românească din Ungaria, dar și de cercetători şi etnografi ungari. Mihaela Bucin a vorbit despre ce înseamnă Vasile Gurzău pentru etnologia română.

Evenimentul de la Micherechi, localitate în care anul 2023 este dedicat din punct de vedere cultural povestitorului Vasile Gurzău, a fost şi un moment dedicat  valorilor satului românesc din Ungaria, în care oamenii simpli s-au dedicat păstrării identității și limbii românești.

Vasile Gurzău este unul dintre povestitorii cunoscuți ai românilor din Ungaria, alături de Mihai Purdi, din Otlaca-Pustă, sau Teodor Șimonca, din Chitighaz. El s-a născut la Micherechi în 16 martie 1898, într-o familie numeroasă, cu 5 copii, a început viața în condiții grele, și-a descoperit și cultivat cu multă sârguință talentul povestitului. El povestea în orice împrejurare și era apreciat de consăteni, iar talentul său a fost descoperit și pus în valoare de profesori şi cercetători renumiți din Ungaria, precum Domokos Sámuel, sau Kovács Ágnes.

Eveniment academic la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad

Flacara Rosie
-
0
Eveniment academic la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad
Prof.univ.dr. Ovidiu Predescu a devenit Doctor Honoris Causa al UAV Ceremonia de acordare a înaltei distincții academice s-a desfășurat în Sala Senatului a UAV, vineri 17 martie, în prezența unui public numeros, personalități ale lumii juridice, studenți, profesori ai comunității academice arădene. Profesorul Predescu este secretar general al Academiei de Științe Juridice din România, teoretician și practician de marcă al Științelor Penale. Este un expert în domeniul drepturilor omului cu aplicabilitate în procesul penal român. Domnia sa a contribuit la dezvoltarea științelor juridice și a avut un rol definitoriu în formarea tinerilor profesioniști ai dreptului românesc. „Este o onoare pentru universitatea noastră să îl primim pe profesorul Predescu în rândurile comunității noastre academice. Contribuțiile domniei sale la dezvoltarea științelor juridice sunt recunoscute în plan national și international și suntem convinși că va avea un rol important în dezvoltarea universității” a declarat rectorul UAV, Ramona Lile. „Sunt onorat să fac parte din comunitatea academică a Universității Aurel Vlaicu din Arad, o universitate a viitorului. Va fi o bucurie pentru mine să contribui la dezvoltarea instituției arădene” a declarat prof.univ.dr. Ovidiu Predescu. Din comisia de Laudatio, condusă de președintele Senatului UAV, Radu Ioan, au făcut parte personalități ale lumii juridice și academice: Prof.univ.dr. CIUCĂ Liviu-Bogdan, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, Președintele Academiei de Științe Juridice din România; Prof.univ.dr. DUȚU Mircea, Universitatea Ecologică din București, Director al Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” din cadrul Academiei Române; Prof.univ.dr.habil. DUVAC Constantin, Universitatea Româno-Americană din București, Președintele Asociației Române de Științe Penale; Prof.univ.dr. habil. IANCU Elena-Ana, Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, Președintele Secției 3. Metodologia investigării infracțiunilor din cadrul Asociației Române de Criminalistică.

CHEF DE CHEF

Flacara Rosie
-
0
CHEF DE CHEF
La noi, la români, orice eveniment e prilej de chef. Se inaugurează ceva, urmează, obligatoriu, un chef. Cu ani în urmă, în calitate de jurnalist, eram la un eveniment: se inaugurau Parchetul și Judecătoria din Chișineu Criș. Ei bine, a urmat un chef cu vreo două sute de persoane, în prezența ministrului Chiuzbăian. Altădată, se inaugurau Parchetul și Judecătoria din Gurahonț, în prezența Procurorului general al României, Vasile Manea-Drăgulin (i-am luat un interviu), chef la Moneasa, tot vreo două sute de persoane, dar atunci cheful a ținut două zile! Dar nu vă spun o noutate, știți bine, din orice întâmplare se ivește un bun prilej de a petrece.
Și nu e totul. Am dus o mătușă la groapă. Lacrimi, vaiete, tânguiri. De la cimitir, mergem acasă, la cuvenita pomană. La masă, nimeni nu a mai invocat-o. Doar soțului ei amenința că se aruncă în Mureș. Apoi, a început cheful. Una dintre rude, femeie, era mai șugubeață. Povestea, avea umor. Am râs de ne-am prăpădit toți, inclusiv eu, păcătosul. A râs până și soțul decedatei, care, poate, atunci a înțeles că nu are rost să se arunce în Mureș.
La o altă pomană, post înmormântare, iar veselie. Nici un cuvânt despre răposata. Dar finalul, după ce pălinca a alungat cenzura, a fost gata-gata să fie unul cu încăierare. Pe motive de simpatii politice. Am avut inspirația să schimb subiectul, și „întristații” au revenit la buna-dispoziție, care s-a întins peste vreo alte șase ore.
Ce mai încoace și încolo, suntem un popor vesel, și la bucurii, și la tragedii. Poate, și de aceea am rezistat, și mai rezistăm, la toate mizeriile, umilințele. Și iar îmi aduc aminte de cuvintele lui Raymond Poincaré: „„Aici suntem la porțile Orientului, unde nimic nu este luat în serios”! „Nous sommes ici aux portes de l’Orient, ou tout est pris à la légère”! Vivat!
Tristan MIHUȚA

De la Jeni (GENIN) citire. Astăzi despre religie: „Uite că și religia a ajuns să mă enerveze…”

Flacara Rosie
-
0
De la Jeni (GENIN) citire. Astăzi despre religie: „Uite că și religia a ajuns să mă enerveze…”
Ca să se dea bacalaureatul dintr-o anumită materie, se presupune ca acea materie să fie asimilată la nivel aprofundat și în niciun caz superficial. Bacalaureatul, în sine, e un examen la care nu ar trebui să aibă acces absolut toată suflarea (dar asta e o altă discuție), ca acum, ci doar cei (câțiva) care sunt capabili să acopere o gamă de cunoștințe care să-i ridice din rândul maselor și să le deschidă accesul spre universități. Altminteri, de ce să ai bacalaureat, dacă te angajezi la patiserie (acolo având nevoie de o specializare anume, independentă de un examen de bacalaureat) sau îți deschizi un atelier mecanic, unde, la fel, ai nevoie de o altă specializare specifică! Ca absolvent de liceu, conform examenului de la ora actuală, trebuie să știi să rezolvi o matrice, o integrală, o ecuație cu șpe necunoscute etc.; cum zic, ai studiat anterior chestii ceva mai complicate, care depășesc nivelul unuia care a absolvit doar opt clase, de pildă. La fel și la limba română, dacă ai ajuns să dai examenul de bacalaureat, ai citit anterior niște romane, ai învățat să analizezi un text, ai asimilat niște noțiuni extinse de vocabular, ai învățat să faci comparații de personaje, să abordezi argumentativ o treabă, în fine, ați înțeles. Atunci, vin și întreb: din ce mama frăsiei să se dea bacalaureatul, auzi aici, la RELIGIE? Ce grozăvie nemaipomenită! Consider, și o spun ca absolventă (și) de Teologie (pentru că așa am vrut, la un moment dat, să învăț și niscaiva Teologie, însă la un alt nivel), că a da bacalaureatul din Teologie este cea mai mare gogomănie pe care o poate imagina o minte rațională. Că înveți tu la școală Credeul, câteva rugăciuni sau viețile unor sfinți (mai) remarcabili, că afli ce-i aia o liturghie, o priceasnă sau un pantocrator – că s-ar putea să nu știi de-acasă ce-s astea, fiindcă părinții tăi n-or fi ortodocși practicanți –, mai înțeleg. Dar să dai BACALAUREATUL DIN RELIGIE? Serios? Ați înnebunit cu toții? Care să fie „matricele” și „integralele” aferente Religiei, pentru un examen CINSTIT de bacalaureat? Din ce să testezi la Religie copiii care absolvă un liceu, ca să fii absolut sigur că nivelul de dificultate al matematicii și limbii române este similar cu acela al Religiei. Sau, de fapt, se dorește ca acest examen să fie o fușăreală la care să ia toți nota zece, testându-se, la nivelul unui examen serios, doar dacă elevii termină liceul știind Îngerașul și Tatăl Nostru? Păi, la matematică te testează la examenul de bacalaureat din aritmetică sau din cum să dai restul la magazinul din colț? Precis nu aveți habar, că tot veni vorba, că un număr impresionant de preoți habar nu au că se scrie „ortodocși”, scriind, fără probleme, chiar absolvenți de Teologie fiind, „ortodoxi”. Nu știu nici că substantivul sinaxar are două sensuri, iar pluralul său nu e sinaxaruri, cum spun mai toți, ci sinaxare. Și vorbim, repet, de preoți. Care au ABSOLVIT Teologia, iar chestia asta FACE PARTE din profesia lor. Ar fi OBLIGAȚI, deci, să știe niște lucruri, tot așa cum un mecanic auto nu va spune niciodată că „s-a stricat un furtun” (decât dacă este șuștăr), ci că „s-a defectat un racord flexibil”. În limbaj profesional, nu de doi bani. Capisci? Și atunci, cu ce argumente vine popimea să convingă pe toată lumea că bacalaureatul la Religie ar fi indicat? De ce ar avea nevoie un copil, în viața sa de după liceu, de noțiuni de religie aprofundate, pe care, iată, nici măcar mulți dintre ei nu le știu cum se cuvine, deși le sunt consemnate în fișele posturilor? O imbecilitate mai mare nici c-am pomenit. Materiile vocaționale, scurt pe doi, n-au ce căuta în curricula pentru bacalaureat. Și mă voi erija într-un torționar fervent al acestei imbecilități, dacă voi vedea că se va insista, pe fondul unei lipse acute de argumente acceptabile și logice, pentru introducerea Religiei ca materie de bacalaureat. A, că vrei să urmezi după liceu studii teologice? Nimeni nu te oprește. Am făcut-o și eu, la distanță de 12 ani după ce-am terminat prima facultate, pentru că așa am vrut. Am considerat că am nevoie de informații mai multe, așa că m-am dus și le-am cules. Dar asta trebuie să fie ceea ce este și acum: o chestiune de OPȚIUNE și NU o obligație. Ca părinte, atâta timp cât EU decid asupra copilului meu minor, NU SUNT DE ACORD ca examenul de bacalaureat să-i fie împovărat acestuia cu o materie care să nu facă nimic altceva decât să-i sporească nivelul de anxietate și așa augmentat de stufoșenia unor materii ca româna și matematica, complicate în sine. Sper să puteți recunoaște, cu mâna pe inimă, că habar n-aveți să (mai) rezolvați o integrală sau să pricepeți rolul vectorilor sub soare, deși ați dat bacalaureatul din toate astea! Și mai sper și că excepțiile se vor abține, că mai sunt și ingineri pe lume, care-au vibrat pentru matematici. Acei ingineri însă, precis nu știu, la rândul lor, să dea rapid exemplu de-un oximoron sau să pronunțe rapid un cuvânt în proparoxiton, fiindcă, ce să vezi, NICI NU TREBUIE. Nu e cazul să știe toată lumea absolut totul. Iar ce SIGUR nu trebuie să știe toată lumea, la absolvirea liceului, e cum să interpreteze preceptele biblice sau cum să se raporteze, ce să spun, la… imnologie. Fiindcă, dacă un examen de bacalaureat la religie va cere mai puțin decât atât, atunci înseamnă că materia aia pentru examen nu e congruentă, ca dificultate, cu bibliografia stabilită pentru celelalte materii de examen, respectiv română, matematică și ce-o mai fi. Prin urmare, e inutilă, de prisos, zadarnică. Un canon în plus. O materie adăugată fără discernământ, care în niciun caz nu ar trebui să condiționeze terminarea liceului de un elev oarecare. Să încetăm să mai pledăm pentru tâmpenii, zic! Sau să le susținem orbește, fără să judecăm temeinic înainte.
Eugenia CRAINIC

Prima ediție a Galei Artelor Marțiale!

Flacara Rosie
-
0
Prima ediție a Galei Artelor Marțiale!
Primăria Municipiului Arad a organizat miercuri, 15 martie 2023, un eveniment deosebit prin care a onorat tinerii şi copiii arădeni cu performanțe în practicarea artelor marțiale. Călin Bibarț: „Am ales să venim în întâmpinarea sportivilor cu acest gest simbolic de recunoaştere a activității şi a implicării pe care cluburile arădene l-au avut şi îl au asupra sutelor de tineri care au ales să practice această formă de mişcare îmbinată cu spiritualitate şi onoare. Este un eveniment pe care ne propunem să îl continuăm în fiecare an, ca o dovadă a deschiderii către visele tinerilor şi de ce nu, ale antrenorilor. Îi felicit pe participanți şi pe toți cei care practică artele marțiale în Arad.” Pentru performanță în ultimii 43 de ani, un premiu special a fost oferit domnului Gabriel Buchet – Hajas, membru fondator al Ordinului Eșarfelor Galbene. Cu aceeași ocazie au mai fost premiați:
  • Asociația Sportivă Kime Karate Club Arad – Karate Tradițional Itfķ
Antrenor: Radu Hărduț Tineri: Ardelean Maya Larisa Popa Cristian Taran Casian
  • Club Sportiv Baznai Karate Club Arad – Karate Wukf
Antrenor: Dan Duma Tineri: Balog Lorenzo Minea Paula Grozdi Mara
  • Club Sportiv Budokai Arad – Karate Kyokushin
Antrenor: Sorin Stoia Tineri: Szucs Roberta Florina Gaciu Eduard Popa Robert
  • Club Sportiv Seishi Budo Arad România. Ju-Jitsu Tradițional şi Kobudo
Antrenor: Hanshi Milovan Pavel Tineri: Crișan Matei Pleşoianu Ştefania Roxin Alexandru
  • CS Tiger Karate Arad Karate Wukf
Antrenor: Livius Meseșan Tineri: Meseșan Alexandru Marcos Melissa Meseșan Adrian
  • Club Sportiv Washi No Ma Karate Club Arad
Antrenor: Fordon Iosif Tineri: Moț Sonia Varga Timea Popa Ştefan
  • Asociația Zen Karate de Karate Tradițional
Antrenor: Lionțescu Anamaria Tineri: Mariş Tamina Novăcean Luca Țăran Ştefan
  • CS Școala de Karate Shodan Arad
Antrenor: Teo Răduț Tineri: Răduț Mario Mureșan Beatrice Bociov Radmila
  • CS Katana Karate Club Arad
Antrenor: Cristian Moț Tineri: Grama Stelian Musceleanu Natalia Bodea Daria
  • CS Tessen Arad
Antrenor: Mona Alexandru Tineri: Mona Patric Alexandru Vjeilă Mathias Petru Simon Claudia
  • CS Cobra Arte Marțiale
Antrenor: Burzo Adrian Tineri: Jivan Claudiu Cuth Ileana Mihai Rareş
  • CS Dragonul Arad
Antrenor: Marius Gyenge Tineri: Gyenge Sergiu Felea Mayang Detari Dominic   Felicitări tinerilor, antrenorilor, părinților care susțin practicarea artelor marțiale în Arad şi aduc onoare oraşului nostru prin performanțele lor!

Prof.univ.dr. Ovidiu Predescu, Doctor Honoris Causa al UAV

Flacara Rosie
-
0
Prof.univ.dr. Ovidiu Predescu, Doctor Honoris Causa al UAV
Universitatea  „Aurel Vlaicu” din Arad va conferi titlul de DOCTOR HONORIS CAUSA, domnului prof.univ.dr. OVIDIU PREDESCU, teoretician și practician de marcă al Dreptului în România. Ceremonia de decernare a titlului va avea loc vineri, 17 martie, de la orele11.00 în Sala Senatului (clădirea UAV situată pe Bd.Revoluției nr. 77). „Este o onoare să-l primim în comunitatea academică a universității noastre pe distinsul Profesor Ovidiu Predescu, un model de integritate și profesionalism. Domnia sa și-a adus contribuția la dezvoltarea științelor juridice, a avut un rol definitoriu în formarea profesioniștilor dreptului românesc fiind una dintre cele mai avizate voci în domeniul juridic. ” a declarat rectorul UAV, Ramona Lile. Din comisia de Laudatio, condusă de președintele Senatului UAV, prof.univ.dr Radu Ioan, fac parte: prof.univ.dr. Ciucă Liviu-Bogdan, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, președintele Academiei de Științe Juridice din România; prof.univ.dr. Duțu Mircea, Universitatea Ecologică din București, director al Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” din cadrul Academiei Române; prof.univ.dr.habil. Duvac Constantin, Universitatea Româno-Americană din București, președintele Asociației Române de Științe Penale și prof.univ.dr. habil. Iancu Elena-Ana, Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, președintele Secției 3- Metodologia investigării infracțiunilor din cadrul Asociației Române de Criminalistică.

Când te crezi „ medicul cocojumbo” faci ce vrei la Spitalul Județean

Flacara Rosie
-
0
Când te crezi „ medicul cocojumbo” faci ce vrei la Spitalul Județean
Așa cum se vede clar (și) din poza de mai sus, că pentru unii Spitalul Clinic Județean de Urgențe Arad este moșia proprie și personală moștenită de la măsa și tacs`u. Cum situația de mai sus se repetă aproape zilnic, atunci când personajul în cauză este la serviciu – normal, mai mulți angajați ai SCUJ Arad s-au cam săturat de fițele acestui medic cardiolog (din câte am aflat) care taie și spânzură pe acolo, dându-se mare sculă pe basculă. „Elementul” medical în cauză a cam bătut țara în lung și lat pe la diverse spitale (Iași, Timișoara) până a-și găsi un locșor călduț și unde poate fi șăf mare fără ca cineva să-i aibe treaba. Dar, despre asta (traseul sinuos al felcerului în cauză) vom mai vorbi. Revenind, aproape zilnic acest bolid (ce bine câștigă unii medici!) este parcat taman în fața intrării la UPU (Unitatea de Primire Urgențe) a SCJU Arad, fără că vreun membru din conducerea spitalului sau vreun om de pază de firma privată angajată să facă ordine pe acolo să-i aibe treaba. Mare „coios” trebuie să fie cardiologul cu pricina – mutat pentru bună purtare la Arad – ca totul să îi fie permis. Dar, așa cum am mai zis, vom reveni și cu alte aspecte cel puțin interesante despre personajul în cauză. Interesante mai ales pentru conducerea Consiliului Județean Arad, forul superior al SCJU Arad. Sau nu interesează pe nimeni? Dinamu` față la PUPU P.S. Sau o fi avut ceva de cărat (ni se suflă în cască)  (p)  

Tinerii jucători din Academia UTA așteaptă să fie încercați de Gyuszi Balint

Flacara Rosie
-
0
Tinerii jucători din Academia UTA așteaptă să fie încercați de Gyuszi Balint
Atacantul Ahmet Ekmekci , ”nouarul” din echipa UTA U18, antrenată de Sandu Gaica , Costel Bogoșel și Adrian Ungur, a înscris în ultimul meci de la Timișoara împotriva Ripensiei, două goluri și a fost și autorul pasei pentru cel de-al treilea gol. 3-3 a fost scorul final. N-au fost singurele goluri înscrise de Ahmet în acestă perioadă de început de an.
Însănătoșit complet după niște probleme la genunchi, Ekmekci arată tot mai multă poftă de joc , dar mai ales de goluri, fiind stăpân pe o tehnică fină , de o agilitate și viteză de execuție deosebite.
Problema nu este asta. Echipa de seniori a ”Bătrânei Doamne” , știm foarte bine , duce o crasă lipsă de marcatori. S-au încercat diverși jucători aduși pe bani mulți , fără ca aceștia să ”rupă gura lumii”, însă s-au văzut rezultatele.
Ce e curios , este faptul că prea puțin ochii se opresc și în grădina proprie. Referindu-ne la acest sezon, doar Rareș Pop a confirmat, însă talentatul jucător este folosit mai mult ca jucător de bandă.
Am avut ocazii în aceste săptămâni să urmăresc multe meciuri, pe Motorul, ale jucătorilor din pepiniera UTA-ei , iar acest Ahmet Ekmekci a ieșit în evidență clar. Adevărat, ne referim la postul de ” nouar”. Alături de el încă un atacant, de data aceasta de bandă merită urmărit . Este vorba de Bădău sau de mijlocașul Ristin.
Ar fi greu ca stafful tehnic al seniorilor să organizeze câteva meciuri ” școală” în care , echipele să aibă în componență și pe cei trei?
Iată ultmele realizări ale lui Ahmet Ekmekci, în meciul cu Ripensia Timișoara.
Ioan HAMZA

Monica, ai plecat atât de discret… Erai cea mai entuziastă dintre noi

Flacara Rosie
-
0
Monica, ai plecat atât de discret… Erai cea mai entuziastă dintre noi

În urmă cu exact 20 de ani, mulți dintre noi eram colegii tăi, Monica, la ziarul Agenda Zilei. Au fost începuturile tale în jurnalism, o meserie pe care ai îndrăgit-o atât de mult dar după câțiva ani de presă ai ales o altă cale.

Erai cea mai tânără dintre noi, dar și cea mai entuziastă. Însuflețeai încăperea atunci când intrai debordând de energie și nu exista un subiect la care tu să nu sari și să exclami: „Vreau să mă ocup eu de el!”

Erai dedicată și doreai să-ți urmezi visul. Nu ne-am fi gândit niciodată că astăzi vom scrie despre tine la trecut. După câțiva ani de jurnalism ai ales să intri în lumea imobiliarelor și, ca și în presă, te-ai dedicat cu totul și în acest domeniu. Zâmbetul tău, energia ta, dar și corectitudinea pe care ai moștenit-o de acasă au fost mereu „arme” cu care i-ai convins tot timpul pe cei din jur.

În ultimii ani ne-am întâlnit destul de des, prin tot felul de locuri, Aradul fiind atât de mic. Tu erai aceiași, iar anii care au trecut peste noi nu te-au schimbat deloc. Aceiași frumusețe exterioară și interioară, același zâmbet, și mereu câte o poveste amuzantă.

Astăzi, însă, chiar s-a așternut liniștea atunci când am aflat că nu mai ești, că în weekendul care a trecut, în loc să ieși în oraș, ai părăsit această lume. Te-ai retras în liniște și ai plecat atât de discret, atât de tânără…

Monica Găicean, vei rămâne pentru noi toți care te-am cunoscut o colegă minunată, un om dedicat și sufletist, un om care ai visat și ai trăit frumos.

Drum lin printre îngeri, Moni!

Special Arad

Tristan MIHUȚA: „A fost odată”

Flacara Rosie
-
0
Tristan MIHUȚA: „A fost odată”
Era în mai 1968. Košice, pe atunci în Cehoslovacia. Eram în turneu cu juniorii de la UTA. Împărțeam camera cu Gioni Brosovszki. Probabil și cu altcineva, dar cu Gioni sigur. De ce țin minte? În fiecare dimineață, doctoral Albu (chel, subțirel, mai curând scund decât înalt, nedespărțit de tașca lui, era medicul seniorilor, dar ne-a însoțit la acel turneu) venea la patul fiecăruia dintre noi și ne lua pulsul. Gioni avea invariabil un puls de 60 bătăi/minut. „Puls de mare sportiv”, spunea doctorul Albu, de fiecare dată, cu nedisimulată admirație. N-am uitat niciodată acest amănunt. Cu atât mai mult am rămas stupefiat atunci când un infarct l-a răpus în 23 decembrie 1990. Inima lui mare, tocmai EA, l-a trădat.
Eram prieteni buni. Am ajuns ziarist, el a pus ghetele în cui și acum era antrenor secund la UTA. Am petrecut împreună ore în șir, serile, laolaltă, în acea vară la Chișinău, unde UTA era în pregătire precompetițională. Avea șarm, avea umor, povestea fantastic. Nu îmi trecea prin cap că peste câteva luni ne va părăsi. Nu știa nici el, că așa vine sfârșitul celor mai mulți, când nu te aștepți. Uneori, retrăind acea vară, am impresia că Gioni parcă s-a grăbit atunci să-și consume toată doza de bucurie de a trăi pe teren și în preajma lui. Am scris atunci, la moartea lui, scriam și plângeam. Lăcrimez și acum. Merita să mai trăiască și să împlinească, pe 23 martie, deci peste puține zile, 72 de ani. Dar soarta ni l-a luat la doar 39 de ani, cu două zile înainte de Crăciun. Pe acel Gioni cu inimă perfectă!
Tristan MIHUȚA

A XX-a ediție a Cupei memoriale “Ioan Tănase”, la Pocei (Pocsaj), Ungaria

Flacara Rosie
-
0
A XX-a ediție a Cupei memoriale “Ioan Tănase”, la Pocei (Pocsaj), Ungaria
Vineri, 10 martie 2023, la invitația Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria, consulul general al României la Gyula, Florin Vasiloni, a participat la a XX-a ediție a competiției de fotbal în sală “Cupa Memorială Ioan Tănase”(Janos Tanaszi), desfășurată în mod tradițional la Școala din Pocei (Pocsaj), județul Bihorul Unguresc (Hajdu Bihar).
11 unități de învățământ, de la școli bilingve ale comunității românești din Ungaria, sau școli la care lb. română se predă ca obiect de studiu, au trimis echipele de forbal în sală la această competiție.
Regretatul Ioan Tănase, decedat în anul 2005, a fost inițiatorul acestui concurs. Între altele, a ocupat funcția de vicepreședinte al AȚRU.  La eveniment au fost prezenți liderii ATRU: președintele Gheorghe Cozma, vicepreședintele Bertold Netea: Traian Cresta, purtătorul de cuvânt al românilor în Parlamentul Ungariei; Istvan Vitanyi, deputat ungar; Roland Szollosi, primarul comunei Pocei; Maszu Jenone, președintele Autoguvernării Românești din Pocei (sora regretatului Ioan Tănase) etc.
În marja competiției, oficialii prezenți au depus coroane de flori la mormântul lui Ioan Tănase, situat în cimitirul bisericii greco-catolice din localitatea Pocei.

Facebookul îmi amintește: SĂRUT MÂNA „BĂTRÂNĂ DOAMNĂ”

Flacara Rosie
-
0
Facebookul îmi amintește: SĂRUT MÂNA „BĂTRÂNĂ DOAMNĂ”
Am primit, cu ani în urmă, de la Teodor Gherle, un om minunat, care a slujit UTA multe decenii, o tăietură dintr-un Adevărul, din vara lui 1993. UTA promovase în „A” și am realizat un număr de ziar „special”. În „tăietura” respectivă, apare un articol al lui Ioan Chirilă, pe care l-am rugat să ne trimită o însemnare (în calitate de părinte al sintagmei „Bătrâna Doamnă” – că lui îi aparține, el este nașul de botez), iar sub articolul marelui gazetar, scriam și eu. Uitasem de acel moment și îi mulțumesc prietenului meu, Todor, că mi l-a readus în atenție. Cred că nu supără pe nimeni dacă reproduc acele rânduri. Deci…
CE ESTE UTA?
de Ioan CHIRILĂ
Un vis vechi al cronicarului se împlinește: UTA a revenit în prima divizie a țării!
Cînd textiliștii au ieșit în afara sferei fotbalului, am avut impresia că treburile nu mai pot continua astfel. Campionatul național al României fără UTA însemna campionatul englez fără Aston Villa, însemna campionatul Franței fără Saint Etienne, însemna, dacă vreți, campionatul italian fără Parma, ca să nu urcăm spre vârfurile numite Milan sau Juve.
Revenirea echipei din Arad în Divizia Națională este un moment de sărbătoare pentru întreg fotbalul românesc. Duminică seara, revenind de la Galați, în autocarul Rapidului, antrenorul Mircea Rădulescu îmi spunea: „Iată că am redobândit un oraș frumos, un public admirabil și o echipă care te îmbie să joci fotbal”.
Am numeroase amintiri despre UTA. Începând cu vremea când se numea ITA și când apariția tricourilor albe, pe stadionul ANEF producea un adevărat frison în rândul tribunelor. Îmi aduc aminte, în preajma unui asemenea meci cu CCA, cronicarii erau de părere că textiliștii nu pot învinge, deoarece atacul arădean este steril, în frunte cu Stibinger. Așa se face că a doua zi „sterilul” Stibinger avea să marcheze trei goluri prin șuturi de la 30 de metri, trei goluri din cele șase care aveau să poposească în poarta bucureșteană.
Pentru mine, dacă permiteți, UTA înseamnă foarte mult.
Înseamnă Petschovschi, poate cel mai bun fotbalist român.
Înseamnă amintirea zilelor Fejenoord, pe care le-am trăit la temperatura unui final de Cupă Europeană.
Înseamnă joc tehnic, elaborat, plin de fantezie, înseamnă o superioritate pe care nu multe echipe au manifestat-o vreodată, așa cum s-a întâmplat în acea perioadă a acelui Berlusconi al Aradului care s-a numit baronul Neuman.
La Arad, am avut întotdeauna prieteni, dincolo de generații. Am avut un prieten drag în Petschovschi. Am continuat prietenia cu Nicolae Dumitrescu III, unul din arhitecții de mare măiestrie ai echipei de după … Berlusconi. Am avut ca prieten pe Gionni Brosovschi și am adevărate emoții când o privesc la televizor pe fetița lui, baschetbalista, care are mult din abilitatea extraordinară a tatăului său.
În aceste zile de sărbătoare pentru Arad și pentru UTA, gândurile mi se îndreptă spre acel autentic aristocrat, boier al fotbalului care a fost Ioan Reinhardt și care ne-a părăsit, aproape simbolic, când a văzut că UTA, mare lui echipă a revenit în primul eșalon.
UTA a fost și, sperăm, va fi mai mult decât o echipă de fotbal. Este și, sperăm, va fi un amestec de fair-play, de eleganță și de artă.
Sărut mâna, „Bătrână Doamnă”
de Tristan MIHUȚA
A fost să fie duminica, după ce atâta amar de ani am jucat mereu sâmbăta. A fost să fie duminica, zi anume rostuită de Dumnezeu pentru sărbătoare și bucurii. A fost să fie minunat și așa a fost!
Bătrânul nostru stadion, zidit acum 47 de ani din banii și pasiunea pentru sport a celui care a fost părintele echipei ITA, baronul Neuman, a fost plin ochi. De multă vreme atâtea mii de arădeni nu și-au mai sincronizat pulsurile ca să trăiască împreună emoția unei clipe mari – fiindcă mare, foarte mare este clipa ce o trăim și care o readuce pe UTA în elita fotbalului românesc, acolo unde a evoluat neîntrerupt în perioada 1946-1979 și, o ediție, în 1981-1982.
Putem spune că a fost o fiesta. Flori, baloane colorate, eșarfe, drapele, fanioane, toate în culorile alb-roșu, fanfară, invitați de onoare, ca senatorul Ioan Alexandru și prefectul județului, Avram Crăciun, foști fotbaliști (i-am zărit, printre alții, pe Nicolae Dumitrescu, Vass, Farmati, Mercea, Jurcă, Neamțu, Kapas, Chivu, Duckadam …), demonstrații de dans și acrobație, fete frumoase, cântece și urale, iar în final, îmbrățișări și lacrimi de bucurie. Arădenii își adunaseră parcă toată setea de bucurie și, după 11 ani, de așteptare chinuitoare, dezlănțuirea a fost superbă – atât prin intensitatea trăirii, cât și prin modul civilizat în care s-a desfășurat manifestarea.
UTA, în Divizia Națională! Parcă nu ne vine să credem. Și totuși, așa este. Peste nici două luni, la startul noului sezon, băieții noștri își vor măsura puterile și talentul cu cei de la Steaua, Dinamo, Universitatea Craiova ori Rapid București. Adio, matineu! Bun găsit, Divizia Națională! Era timpul să ne reîntâlnim, căci nerăbdarea părea să fi cuprins până și colțul de iarbă al dreptunghiului de gazon, un gazon fotbalistic prin „ereditate”, fiindcă e născut din sămânță englezească, precum cel de pe Wembley.
Desigur, la ceas de emoție, cuvintele sunt puține și sărace. Așa că ridicăm cupa cu șampanie și zicem: „sărut mâna, Bătrână Doamnă!”. Să ne trăiești și să urci din nou pe firmamentul fotbalului românesc, acolo unde, mai ieri, ți-ai înscris de șase ori numele ca și campioană a țării!
Vivat!
Tristan MIHUȚA

De la Jeni (GENIN) citire: Astăzi despre „O rușine fără margini!”

Flacara Rosie
-
0
De la Jeni (GENIN) citire: Astăzi despre „O rușine fără margini!”
Lumea se prosterna, zilele trecute, în fața unei știri care a inundat canalele media și facebook: „O doctoriță din Arad a renovat, din fonduri proprii, un salon de la Maternitatea Spitalului Județean!” Estimp, mai marii spitalului și ai județului se pozau ca la urs, prin toate birturile, alături de femeile din partea lor de politică, care se distrau, pe bună dreptate, de 1 și 8 Martie, fără ca, nu-i așa?, acei politruci să aibă vreun merit. Nici că e 1 sau 8 martie și, deci, sunt sărbătorite primăvara, femeile și mamele, și nici că un salon oarecare de spital – renovat pentru aceleași femei alături de care și-au mai îngroșat ei imaginea publică zilele astea – a fost făcut tot de o femeie și în niciun caz de ei, cei care ar fi trebuit de mult să facă ceva încât aceste saloane de spital să arate impecabil. Dacă însă cu politrucii și administratorii nepricepuți m-am obișnuit, știut fiind că ajung în funcții indivizi care nu-s în stare de ani întregi să-i dea o față acceptabilă sănătății din țara asta, nu înțeleg ce se întâmplă cu oamenii??? Ce e cu oamenii obișnuiți ai acestei țări, care au ajuns în ipostaza de a aplauda faptul că o doctoriță a cheltuit 4000 de euro DIN BANII EI, pentru a renova un salon, aplaudând acest gest ca și când ar fi unul NORMAL?! Ei bine, dragilor, vă informez că, deși e un gest deosebit, nu este deloc, dar ABSOLUT DELOC un gest normal. Nimeni, dar absolut nimeni dintre cei care au aplaudat acest gest, nu s-a gândit nicio clipă dacă este FIRESC ca un medic să-și renoveze propriul loc de muncă, un loc de muncă, totuși, care este manageriat (extrem de prost, de bun seamă!) și care ar trebui oferit în țiplă tocmai de acei manageri și nu de fiecare lucrător de acolo, că e doctor, că e asistentă, că e infirmieră. Nimeni, dar NIMENI nu s-a întrebat DE CE doctorița aceea a recurs la acest gest personal extrem, pe care, dacă mă întrebați pe mine, îl consider NU UNUL strict ALTRUIST, ci, mai degrabă, DISPERAT. Doctorița aceea s-o fi săturat, poate, să-și vadă pacientele tratate în mizerie, la descreția infecțiilor nosocomiale; s-o fi săturat să intre zilnic în saloane insalubre, cu pereți scorojiți și cercevele prin care suflă vântul; s-o fi săturat să-și trateze pacientele într-o incintă înțepenită în secolul trecut, după ce a jurat, la absolvire, că va face tot ce-i va sta în putință pentru binele bolnavilor care-i vor ajunge pe mână. Discretă însă și dând dovadă de un bun simț nemăsurat, tot ce le-a declarat femeia ziariștilor a fost: „Am vrut să ofer o mică bucurie pentru viitoarele mămici”. Auziți: să le ofere viitoarelor mămici „O MICĂ BUCURIE”. Și asta, în timp ce administratorilor Județului și ai acestei unități spitaliceȘti nici prin gând nu le trece să le ofere femeilor ABSOLUT NICIO BUCURIE. NICI MICĂ, NICI MARE. Niciuna. Să facă bine să tacă, naibii, din gură, toate femeile grămadă, că doar destulă bucurie e și doar aceea că se pozează ei cu ele prin localuri, că iaca, toate au scăpat, până la urmă, din saloanele mizerabile ale Maternului, din moment ce, uite, se pot distra bine, mersi!
Personal, m-a durut gestul acestei doctorițe. Îl salut, dar m-a durut. M-a durut atât de mult, încât nici nu știu CUM de mai pot administratorii acestor spitale să dea ochii cu lumea, când s-a demonstrat, iată, că un salon și o baie s-au putut renova cu DOAR 4000 de euro! DOAR 4000 de euro, pe care cei care ar trebui să-i găsească și investească în renovări de genul ăsta nu doar că nu-i găsesc, nefiind în stare, pesemne, ci, mai grav, par că nici n-au chef să-i caute. Saloanele copiilor din Județean au fost renovate de un ONG, doctorii au ajuns să-și cheltuiască propriii bani pentru a nu veni la un serviciu insalubru… Serios acum, unde se va ajunge? Mai rămâne ca actorii să rindeluiască și ceruiască din banii lor podeaua scenei, ca profesorii să cumpere table și bănci din banii lor, înlocuindu-le pe cele rupte (mă rog, cât timp există părinți, ei sunt mai norocoși!), mai rămâne ca angajații oricărei instituții publice să-și văruiască propriile birouri și să-și tencuiască clădirile scorojite în care merg zilnic la serviciu. Incredibil unde s-a ajuns! Sincer, dacă aș fi administratorul oricărui spital din orașul ăsta sau oricare altul și aș vedea cum se năruie totul sub ochii mei, renovările fiind făcute din fondurile proprii ale donatorilor (de altfel, toți plătitori de taxe și asigurări de sănătate, la rândul lor) și ale medicilor cărora le este imposibil să mai lucreze în condițiile oferite de statul ăsta eșuat, m-aș vârî într-o vizuină, unde să nu mă mai vadă nimeni. De rușine. De neputință. Și o spun fiindcă sunt absolut sigură că s-ar găsi în orice vistierie câte 4000 de euro pentru fiecare salon din spitalele din orașul ăsta. Atâta doar că, pentru asta, ar trebui să existe și o minte strălucită care să înțeleagă că, da, chiar este/ar fi ATÂT de simplu.
Pe mine, doamnă doctor Ioana Vornic, vă rog să mă iertați! Mi-e rușine și să vă trec prin față. Și mi-e rușine și că sunteți nevoită să lucrați într-un spital în care cei care îl conduc, de la primul și până la ultimul responsabil, nu sunt în stare să vă ofere condiții decente de muncă. Că nu au habar cum să facă să găsească niște nenorociți de 4000 de euro pentru fiecare încăpere în care sunteți nevoită să intrați zilnic, să le asistați tocmai lor nevestele, mamele și fiicele. Mi-e o rușine adâncă, dureroasă, incredibilă, o rușine al cărei concept și înțeles, din păcate, pare-se că nici nu există în vocabularul sărac și în accepțiunea celor care ocupă niște funcții, astăzi, fără absolut niciun merit. Îmi este rușine, să știți, și de rușinea lor! N-au înțeles absolut nimic din gestul dumneavoastră. Dar, ABSOLUT NIMIC.
Eugenia CRAINIC

Administrația arădeană de la cap se împute!

Flacara Rosie
-
0
Administrația arădeană de la cap se împute!
Într-una din zilele trecute am primit la redacție (pe email – că avem și din ăla) mai multe „chipuri” din mai multe zone ale comunei Arad în care puteți vedea aruncate gunoaie, resturi de materiale de construcții, pământ etc. Azi vă vom arăta doar calupuri de „chipuri”. Primul de pe strada Mărului, situată la baza autostrăzii Arad – Timișoara, la capătul cartierului Alfa, iar celălalt calup cu foto din buricul Aradului, din Piața Heim Domokos – situată vizavi de Casa cu Lacăt. Vorbele sunt de prisos, majoritatea arădenilor știu ce au în fruntea Primăriei, deci cei care ar trebui să-și pună oamenii din subordine la lucru (că d-aia sunt plătiți). Precis în toate cartierele comunei Arad întâlnim astfel de situații. Nu ne mai lungim acum cu vorba, dar mai spunem doar că Bibi – primarul de comună e rupt complet de realitate, rondurile sale de seară făcute, filmate și comentate din mașina din dotare fiind apă de ploua, vorba aia. Cât despre viceprimari, unul e ca „veteranul” în armata dinainte de 1989, adică unde-l pui acolo stă, când îl cauți nu-l găsești!, iar celălalt se zbate mai mult pe la meciuri (să fie văzut și catalogat ca un suporter adevărat) și umblă pe ulițele comunei să-și facă campanie electorală. Deci, ce avem noi aici? Un rahat pe perjă și o conducere de comună care plutește în alte emisfere. P.S. Știați că comuna Arad are 4 (patru) contracte de salubritate încheiate cu tot atâtea firme? Vom reveni. On HOADI

Scrisoare de condoleanțe la decesul PS Alexandru Mesian

Flacara Rosie
-
0
Scrisoare de condoleanțe la decesul PS Alexandru Mesian
Prea Fericite Părinte Cardinal Lucian, Arhiepiscop Major, Prea Sfințite Părinte Ioan, episcop auxiliar al Episcopiei Lugojului, Vestea decesului Preasfințitului Alexandru Mesian, episcopul român unit al Eparhiei Lugojului a provocat tristețe tuturor celor care l-au cunoscut și apreciat, atât ca ierarh, cât și ca om – erudit, blând, milostiv. Printre aceștia mă număr și eu, care am avut imensul privilegiu  să îl cunosc și să fiu asistat, susținut și apreciat de iubitul chiriarh. Ca ierarh hirotonisitor, ca acel care m-a creditat cu încredere în perioada studenției, în țară și străinătate, ca sprijinitor în construirea de biserici și comunități, dar și în stabilirea unui climat de pace și înțelegere cu cei de alte confesiuni, PS Alexandru a fost un extraordinar exemplu de credință, speranță și dragoste creștinească. Bunătatea, iertarea, înțelepciunea sa au ajutat la formarea multor caractere.. În aceste momente triste, sunt alaturi de ierarhia, clerul și credincioșii Bisericii Române Unite cu Roma,  transmițând pe această cale tuturor, cele mai sincere sentimente de compasiune și profunde condolențe. Fie ca Dumnezeu Cel pe care vrednicul ierarh L-a slujit cu dragoste și credință nețărmurită întotdeauna, să îi dăruiască fericirea veșnică, în Paradisul Ceresc, alături de toți martirii și mărturisitorii credinței care i-a fost fundament și viața însăși. Dumnezeu să îl odihnească în pace! Cu speranța învierii, Florin Trandafir VASILONI, Consul General al României la Gyula, Ungaria
1...343536...259Pagina 35 din 259