Suntem o societate, grav bolnavă, fără antidot?

1
Modul în care s-a finalizat cazul intervenției dezastruoase a Poliției, la Onești, respectiv „sancționarea” celor vinovați de moartea unor nevinovați, prin promovare, reprezintă dovada că  suntem un stat și o societate eșuate moral, în care o instituție, plătită din bani publici, își bate joc și sfidează, cu tupeu caracteristic lumii interlope, întreaga societate. E dovada că trăim într-un stat în continuare milițienesc/polițienesc, în fața căruia puterea politică este neputincioasă. Este o realitate tristă, dar incontestabilă, că am atins apogeul imoralității și că cei mai mari profitori ai infinitei perioade de tranziție, în care se bălăcărește România de treizeci de ani, sunt polițiștii și parlamentarii. Sunt etalonul degradării morale a societății. Ei sunt cei care au profitat la maxim de prostituția profesională și morală din educație, exploatând-o prin traficarea influenței generată de poziția socială, obținând diplome, și titluri (doctorate) nemeritate, în baza cărora au ocupat funcții, au obținut salarii și pensii uriașe, influențând, grav, ordinea socială bazată pe promovarea valorii prin concurență. Astăzi, urmare a acestui proces uriaș de substituire a educației cu pseudo-educație, a valorii cu pseudo-valoarea, a moralei cu șmecheria, culegem roadele: avem un Parlament plin de infractori (cu cazier), interlopi, pseudo-educați, caracterizat de analfabetism funcțional sau chiar analfabetism. Un guvern ce geme de diletanți și amatori în orice domeniu. O justiție și o administrație de decor, metamorfozate în instrumente ale mafiei politice lipsita de scrupule și o instituție a poliției, stat în stat, a cărei preocupare este, exclusiv, să obțină cât mai multe avantaje materiale de la bugetul public, indeplinindu-și, doar formal, rolul de protector al ordinii publice și siguranței cetățeanului.
Ce speranțe de viitor poți avea într-o astfel de societate în care viclenia, nu educația, este „rețeta” succesului și care a devenit un „El Dorado” al celor care încalcă legea, jefuind populația și averea publică, fără consecințe? Ce șanse poți avea dacă ești cinstit, corect, adică moral și educat, într-o astfel de societate, unde concurența se dă  între cei ce fură, mint și înșeală și în care modelele sociale sunt reprezentate de leaderii imoralității? Într-o societate în care a spune adevărul, presupune un risc uriaș, putând atrage condamnarea, în care justiția, coruptă și oarbă, a ajuns să interzică – pronunțând, pe bandă rulantă, sentințe – să se spună adevărul, protejând „reputația” hoților, evazioștilor, mincinoșilor, ipocriților, ce șanse are să se reabiliteze moral? Încep să fiu mai mult decât sceptic!
Pavel ROMAN

NewsAr.ro: VERIFICĂRI ale ITM la mai multe FIRME din Arad

0
Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) Arad desfășoară în această perioadă o acțiune de control și informare la firmele de plasare a forței de muncă în străinătate, informează Biroul de Presă al instituției.
„Întrucât migrația forței de muncă este un fenomen încă prezent, mulți cetățeni apelând la societățile de intermediere sau la persoane fizice pentru ocuparea unui loc de muncă în străinătate, această acțiune urmărește în principal prevenirea situațiilor de abuz și diminuarea riscurilor la care se expun cetățenii români care intenționază să muncească în străinătate, inclusiv ca lucrători sezonieri, readucând în atenție atât drepturile și obligațiile pe care le au când solicită mediere de la agenții de profil dar și riscurile ce pot apărea în efectuarea acestui demers”, a declarat Ecaterina Isac, inspector șef al ITM Arad.
Potrivit acesteia, plecând de la premisa că nerespectarea dispozițiilor legale cauzează prejudicii grave solicitantului locului de muncă, inspectorii de muncă verifică cu precădere dacă solicitanților le sunt percepute tarife de mediere, dacă le sunt aduse la cunoștință informații complete, respectiv date despre angajatorul străin, despre condițiile de muncă, de cazare, numărul de ore pe care vor trebui să le muncească zilnic, în ce constă activitatea ce urmează să o presteze și remunerația ce o vor primi.
„Deși numărul agenților de plasare a forței de muncă în străinătate care activează pe raza județului Arad este relativ redus, în evidențele ITM Arad fiind înregistrați un număr de 12 entități, inspectorii de muncă întreprind regulat controale tocmai pentru a preveni consecințele sociale și economice negative care pot deriva din nerespectarea prevederilor legale în materie”, precizează Ecaterina Isac.
De aceea, cetățenii români interesați trebuie să știe, că un prim pas îl constituie încheierea unui contract de mediere cu agentul de plasare a forței de muncă. Acest document trebuie să conțină printre altele denumirea angajatorului din străinătate, durata contractului, meseria, durata timpului de muncă și de repaus, tariful orar și / sau salariul lunar, condițiile de salarizare, condițiile de transport, de locuit precum și condițiile de protecție socială la care au dreptul.
De asemenea, înaintea plecării din România agentul de plasare a forței de muncă are obligația de a asigura încheierea contractelor de muncă dintre cetățenii români și angajatorii străini, inclusiv în limba română.
„În acest context, pentru evitarea situațiilor neplăcute, recomandăm cetățenilor interesați să verifice dacă agențiile care oferă locuri de muncă în străinătate sunt înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad, accesând http://itmarad.ro/munca-in-strainatate/ sau apelând nr. de telefon 0257 257251 int.0,să citească cu atenție clauzele contractuale, să solicite un exemplar al contractului de muncă semnat de părți,înainte de plecarea din România. Subliniem și de această dată, că agentul de plasare a forței de muncă nu are dreptul legal de a percepe tarif de mediere, comisioane sau alte taxe, orice plată avansată reprezentând un risc pentru persoana aflată în căutarea unui loc de muncă”, mai informează Biroul de presă al ITM Arad.
Foto: Arhiva

Contesa de Hășmaș și Falcă își văd visul împlinit

0
De fapt este vorba doar de unul din aberantele lor vise, și ăla împlinit doar parțial. În urmă cu câțiva ani Contesa de Hășmaș alias Geanina Pistru, împreună cu botoxatul de Falcă au dorit o parcare subterană în Piața Avram Iancu. Au făcut și planuri pentru construcția unei piramide etc. Și au purces la drum. Normal că s-a făcut studiu de fezabilitate, așa cum este normal. Au plătit studiul regește că, deh, obrazul subțire cu cheltuială mare se ține. Au prezentat viziunea lor arădenilor prin intermediul presei locale aservite și… Și gata! Nu s-a întâmplat nimic, la fel ca și în cazul altor viziuni mărețe pnetru care, bineînțeles că s-au plătit sudii de prefezabilitate, fezabilitate ș.a.m.d. Între noi fie vorba, cine este cât de cât arădean știe că pe sub Piața Avram Iancu trec conducte și alte utilități, nu intrăm în amănunte Însă, până la urmă visul lor, frate cu paranoia, tot a prins contur. Nu este chiar parcare subterană, cu zeci de locuri de parcare, însă două persoane, poate chiar trei ca să-l punem și pe Bibi primarul la socoteală au loc în „parcarea” de mai sus. „Parcare” care are și aer condiționat, după cum se vede în fotografie. N-o fi el adăpost antiatomic, însă loc de refugiu, în cazuri speciale, tot au cei trei pomeniți mai sus. Noi, komuniști vechi cum suntem, așa credem. Buda BEȘ BAR

NewsAr.ro: Dacă ar avea BUN SIMȚ, consilierii PNL ar trebui să DEMISIONEZE din CLM. De azi, Teatrul Vechi e și mai vechi…

Titlul reprezintă concluzia ședinței de marți, 16 martie 2021, a Consiliului Local Municipal (CLM), al cărei singur și foarte important punct pe ordinea de zi era supunerea la vot a exercitării dreptului de preempțiune în cazul achiziționării Teatrului Vechi.
Proiectul a fost inițiat de consilierii USR-PLUS și PSD, care au trecut peste orgoliile politice în speranța că și ceilalți colegi de-ai lor din Consiliul Local Municipal vor face la fel. Adică, vor trece peste interesele politice și vor dovedi că sunt oameni devotați interesului public. Iluzii deșarte. Consilierii liberali nici măcar nu au catadicsit să participe la ședință. Este vorba, în ordine alfabetică (de pe site-ul Primăriei), despre:
Barb Petru Nistor,
Fordon Decebal-Ciprian,
Ilioni Florin,
Korodi Dan-Andrei,
Mariș Florin,
Naaji Antoanela-Luciana,
Waas Liliana-Viorica.
I-am enumerat așa ca să-i vedeți bine și să-i țineți minte. Prin neparticiparea la ședința de marți au demonstrat cu toții că nu merită să fie într-o funcție de o asemenea demnitate, nu merită să-i reprezinte pe arădeni. În mod normal, ar trebui să demisioneze, dar asta nu se va întâmpla. Nu în România și, mai ales, nu la Arad, unde se cred pe moșia proprie. Dar asta e o altă discuție.
Revenind la „meciul” de astăzi, să mai spunem că oricât de bine intenționați ar fi fost cei de la USR PLUS și PSD (aflați și ei, totuși, într-o încercare de a puncta în planul imaginii – dar scopul scuza mijloacele în acest caz!), oricât de arădeni s-au dovedit cei de la PMP și de pragmatici (și duplicitari) cei de la UDMR, fără voturile reprezentanților PNL Teatrul Vechi nu putea fi „salvat” de la vânzarea către un terț. Or, reprezentanții PNL nu s-au prezentat, dovedind astfel indiferență față de un simbol deosebit de important al Aradului și un dispreț profund față de de arădeni, în general.
În aceste condiții, rămânem cu promisiunea lui Bibarț de pe calul alb. Reiterată!
P.S. Lazăr Faur (PNL), care este și viceprimar, s-a abținut. Vă zice el de ce.

NewsAr.ro: Teatrul Vechi, jocurile politice și calul alb al primarului

Teatrul Vechi, un simbol al Aradului de interes major în ceea ce privește identitatea culturală a municipiului nostru, ține capul de afiș al agendei publice în aceste zile.
„Actorii” implicați fac tot ce le stă în putință să dea totul pe „scena” acestuia, dar mai puțin în beneficiul comunității, din păcate, și mai mult în cel al intereselor politice sau de altă natură. Cu excepția societății civile, desigur, singura care a înțeles, cu adevărat, însemnătatea obiectivului.
Rezumând situația de fapt (și de drept), municipalitatea se află în punctul de a-și exercita dreptul de preempțiune la achiziționarea imobilului. În timp ce consilierii USR-PLUS și cei ai PSD au convocat o ședință de Consiliu Local Municipal în care să se exprime în favoarea exercitării acestui drept, colegii lor din forul legislativ local (reprezentanți ai PNL, UDMR și PMP) o ignoră. Adică, nu participă la aceasta, astfel încât ședința să nu se poată desfășura din lipsă de cvorum. Dacă în ceea ce-i privește pe liberali nu se mai obosește nimeni să le judece comportamentul (unul care nu e prima dată anti-Arad!), UDMR și PMP, prin neparticipare, nu dovedesc decât obediență față de PNL și faptul că pun interesele politice deasupra celor ale comunității. Lucru peste care, prin alăturare, cei de la USR-PLUS și PSD par să fi trecut. Că și pentru ei totul e un joc politic, de imagine, e clar: Chiar și cu participarea UDMR și a PMP la ședința de CLM tot nu ar putea fi adoptat proiectul de exercitare a preempțiunii, pentru că este nevoie de două treimi din rândul consilierilor pentru a „trece”, deci e nevoie de voturi și de la liberali. Iar liberalii clar nu participă! (Dacă între timp se schimbă lucrurile și primesc altă sarcină de partid, mea culpa, înseamnă că am scris degeaba – sau nu!)
În mijlocul acestor jocuri politice și de imagine, apare primarul Călin Bibarț și explică, într-o conferință de presă, de ce nu are rost să fie votat proiectul cu preempțiunea: Municipalitatea nu are bugetul aprobat, deci ar fi în imposibilitatea de a achiziționa imobilul în termen legal și, în consecință, proprietarul tot l-ar vinde, în final, altcuiva. Dar, nu e totul pierdut! Călin Bibarț se urcă pe un cal alb și, alături de scriitorul Gheorghe Schwartz, reprezentantul mai multor organizații ale societății civile, anunță faptul că Municipalitatea îl va expropria pe deținătorul imobilului – oricare va fi el la momentul respectiv (moment despre care, totuși, nu știm când va fi sau dacă va mai fi!). Cu alte cuvinte, ne-am ales cu o promisiune din partea primarului. Una care, neîndeplinită, ar putea echivala, eventual, cu o demisie în alb. Ca și calul primarului.
Acestea fiind spuse, cel puțin decamdată se lasă cortina peste Teatrul Vechi…

Deontoloaga Ioana Costaș, vedetă națională

Așa cum am promis în articolul precedent, referitor la atitudinea neprofesionistă, ca să nu zicem interesată, a unor colegi de breaslă din Arad, am dat-o ca exemplu pe Ioana Costaș, de la Jurnalul arădean cu site-ul aferent ARADON, am revenit cu alte amănunte intersante, picante chiar despre această purtătoare „ilegală” de pix sau tasatură, cum vreți. Și ca să nu fim acuzați de subiectivism, vă prezentăm mai jos un fragment din ziarul on line „Incisiv de Prahova” în care apare numele d-șoarei în cauză:  „(…) Sa începem cu ce mai mare ziar local, Aradon. „Specialista ” în justitie, politie si coruptie este Ioana Costas. Aceasta “gagica” (de prost “gust”) si-a inceput stagiul de profesionalizare în patul polițistului Virgil. Stagiul blond și Ioana l-a costat pe polițist căsnicia dar nu va îngrijorați, doar temporar! Căci, după finalizarea studiilor blonde jurnalististice, fostul polițist s-a reîntors la nevasta (Pentru a nu avea “scandal” in instanta si “tupeu”, Incisiv de Prahova va dezvalui, in curnand, si “cateva” inregistrari video/audio cu blonda curvistina)! Blonda si-a mărit si ea orizontul caci, a incercat, va vom dezvălui daca a si reusit în episoadele următoare, sa-si continue „stagiile de perfecționare” profesională cu procurori DNA Timisoara. Blonda Costas este verișoara avocatului Costas din Baronul Arad, avocat care isi reprezinta Baronul Arad în litigiile generate de infracțiunile si abuzurile actilualei conduceri astfel încât avem explicația … Explicația pentru care presa din Arad nu le vede ci, dimpotrivă, daca cineva îndrăznește să nu facă parte din cloaca și eventual sa-si faca si datoria dezvăluind infracțiunile comise de aceștia devine brusc ținta a „jurnalistei” Ioana. Vom mai vorbi despre aceasta “stea” (porno, in opinia noastra si a probelor pe care le avem), a jurnalismului arădean, în episoadele următoare (…)” (Incisiv de Prahova, ziar on line). Nu încheiem înainte de a o asigura pe distinsa colegă de la unul din ziarele din Arad slugarnice lui Falcă (că doar sediul Jurnalului arădean este într-unul din apartamentele botoxatului) fără să spunem că în urma publicării primului articol Va avea IPJ Arad un nou purtător de cuvânt am mai primit la redacție documente și informații despre activitatea Ioanei. Și să vă mai spunem că Ioana Costaș nu a ezitat să ne sune, prompt, și să ne spună că va lua legătura cu avocații săi pentru a ne trimite o notificare. Crede-ne Ioana că nu ai reușit să ne intimidezi, dimpotrivă! BEȘ BAR

NewsAr.ro: Consilierii PNL Arad au votat pentru RENUNȚAREA la Teatrul Vechi! Monumentul istoric a fost SALVAT de USR-PLUS, UDMR și PSD

1
Proiectul care prevedea neexercitarea dreptului de preempţiune în cazul cumpărării Teatrului Vechi, inițiativă a primarului Călin Bibarț, a fost respins, ieri, în Consiliul Local Municipal.
Deși consilierii municipali ai PNL Arad au votat pentru neexercitarea dreptului de preempţiune, adică au votat ca municipalitatea să renunțe la dreptul legal de întâietate la cumpărarea imobilului, situația a fost salvată de împotrivirea consilierilor de la USR-PLUS, PSD și UDMR. Surprinzător, reprezentanții PMP s-au abținut de la vot. Astfel, proiectul a fost respins, acesta întrunind opt voturi pentru (PNL), 12 voturi împotrivă (USR-PLUS, PSD și UDMR) şi două abţineri (PMP).
De remarcat, că a fost vorba despre o primă bătălie pentru salvarea Teatrului Vechi. O primă bătălie care nu va însemna mare lucru dacă municipalitatea nu îşi va exercita dreptul de preempţiune în termenul prevăzut de lege. Pentru că, la ieșirea din termenul respectiv, proprietarul va avea posibilitatea de a vinde Teatrul Vechi oricui se va arăta interesat să-l cumpere.
Trebuie să subliniem faptul că, alături de consilierii care au susținut necesitatea exercitării dreptului de preempțiune în acest caz, a luat cuvântul și scriitorul Gheorghe Schwartz, care a susținut cauza Teatrului Vechi în numele societății civile din Arad.
Orlando T.

OMINIA BAT-O NAROCU’!

0
Tăt ma mner gi șe îi atita rautace întra oamini . Gi mic prunc mie m-o fost drag să vorbăsc în graiu’ nost șela gin strabuni , așă cum îi auzăm pa tati Pătru șî pa mami Catița , pa moșu Bubi șî pa baba Marie , pa baba Mariuță , pa moșu Șandru șî pa baba Iuli , gi la Roșâia , pa veșinii mnei gi când eram prunc , p-aclo pa la Coșioba .
Când eram școlari șî vorbem cu voarbile noașce stramoșășci , ierau nișce coleji mai ocoșî , care să dageu mari „domni” șî care ma insultau zâcând că îs on țaran prost . Da , îs țaran șî mi-s falos cu asta , numa că nu-s prost . Nișiodată nu am folosât alce voarbe , oringe am fost , la școală , catană , o la serviși , gicât numa voarbile noașce româneșci care să vorbeu la Coșioba me dragă .
Pa pajina me gi feisbuc , am scris vreme gi mai bine gi tri ani , în tătă zî câce on cuvânt , pasta o mie doauă suce gi cuvince coșiobaneșci , pa care le-am explicat pa ‘nțalesu’ lu’ tățî . Am scris gi asăminea pasta trizăși gi pațănii gin vremea prunșii mele , gi când eram la școală la Cimișoara , gi când am fost catană , o la serviși pân Banat , agică la Valea Mare , Caprioara , Lipova , Ștaroviț , Cuvejgi , Chizdia , Labașânț , Chesânț , Dorgoș , Varnița, Patârș , Bruznic , Zabalț , Ohaba sau Vizma .
Șî atunși când am scris lucrurile eșcea , mai sus pominice , s-or gasât nișce habauși , ba să ma corecteză , ba să ma sfagească , o să mă insulce . Pa mulțî , ceară dacă cregem că îs precini șî cunoscuțî i-am șcers gi pa mapă , agică gin pajina me gi soșializare .
Tâțî ășcia care erau șî îs potrivniși șelor scrisă în grai , o fac fie că îs șiudoșî , că ei nu pot scrie la fel , fie că nu preșep voarbile eșcea șî atunși să razbună în tăce felurile . Mulțî înșearcă să să ieie dupa mine , da nu pot, o nu șciu șî să fac gi tătă pomina , scluțând voarbile eșcea mândre ale noașce . Îs , șei drept șî oamini agivarațî , care cu bucurie șicesc cuvincile eșcea , aducându-șî amince gin vremea când ierau prunși , fiecare în sacile lor draji șî spunându-ne , cum să zâșe la on anumit lucru în locurile noașce gi bașcină . Șe să fași , așă-i întra oamini șî așă o fi până-i lumea .
Șî amu gi când am hotarât cu fracile Pavăl , să activăm în cadru’ STRAJĂRILOR COȘIOBII , cu voarbe în grai , am gasât la unii multă pizmă , șiudă șî ură . Da nu-i bai , mem mai giparce , pântru că , „nu tăt șe zboară să șî mâncă” , nebagând în samă tățî proșcii , care să cred șî fuduli .
DUMNEZO , PA TÂȚÎ NE ALDUIASCĂ ȘÎ S-AUZÂM , NUMA GI BINE !
Marius BRASAI

ovidiubalint.ro: Despre Teatrul Vechi: Cum să votezi împotriva unui drept pe care îl ai prin lege?

0
Am întors pe toate feţele votul pe care consilierii municipali arădeni şi-l vor exprima vineri, 12 martie, 2021, cu privire la renunţarea dreptului de preemţiune asupra achiziţionării Teatrului Vechi, ca şi cel mai vechi edificiu de cultură din Arad şi unul dintre cele mai vechi două edificii teatrale din România, dimpreună cu cel de la Oraviţa. Mi-am asumat şi părerile celor de pe reţelele de socializare. Care spuneau că Teatrul Vechi, construit de Hirschl în anul 1817, e o dărăpănătură. Cu nişte click-uri pe paginile celor care catalogau o istorie arădeană de 200 de ani ca o dărăpănătură, am aflat despre ei că e o fală să îţi faci poze (nu fotografii, că ăsta e un alt nivel de înţelegere al imaginii imortalizate) în faţa unor alde dărăpănături din Franţa, Italia, Grecia, Spania… ba chiar din Islanda şi Irlanda, unde şi berea e cam scumpă. M-am gândit cum să le explic unor consilieri municipali că o „dărăpănătură” de 200 de ani e rentabilă financiar. Nu datorită biletelor de spectacol vândute. Nu datorită eventualelor chirii pentru spaţiile culturale , ori pentru cele de alimentaţie publică din jurul „dărăpănăturii”. Astea sunt ciubucuri. Rentabilitatea unei „dărăpănături”, pentru un oraş care o deţine, vine din imaginea acestui patrimoniu. Însă, m-a luminat un principiu fundamental democratic. Toţi, dar absolut toţi, consilierii municipali şi-au câştigat locul într-un Consiliu reprezentativ al Aradului în urma unui vot. Nu? Care vot, al arădenilor, a fost exprimat în urma unui drept! Dreptul la vot! Eh, acuma, consilierii au dreptul să voteze împotriva unui drept care le este conferit de lege! Dreptul de preemţiune la achiziţionarea unui monument istoric, aflat în patrimoniul cultural local şi naţional! Cum să votezi împotriva unui drept pe care ţi-l conferă o lege? E ca şi cum ai vota împotriva dreptului de a vota! E o prostie, nu? A mea? Poate! Dar, rămâne întrebarea: cum să votezi conştient împotriva unui drept? Ar însemna să înşeli încrederea acordată prin vot la dreptul de a-i reprezenta pe cei care te-au votat, datorită dreptului la vot acordat tot prin lege. Ştiu că o prostie e cam greu de înţeles, dar în această situaţie suntem. Consilierii municipali au dreptul să voteze împotriva unui drept pe care arădenii îl au asupra unei clădiri de patrimoniu. Vorba lui Caragiale: iar din această dilemă nu vor ieşi niciodată! În aceeaşi logică, eu aş supune la vot dreptul la viaţă! Sau dreptul la educaţie! Sau dreptul la sănătate! Da’, ce naiba îmi veni mie cu dreptul la sănătate în plină pandemie, iar spitalele ard pe rând? Iar educaţia nu duce la cultură, nu? Că cultura e o dărăpănătură care nu produce bani. În prostia mea am căutat şi alte referinţe la dreptul ăsta de a ne bucura de cultură. De memoria colectivă a unei culturi dobândite. Şi, surpriză, în chiar Constituţia României scrie aşa: ARTICOLUL 33 – Accesul la cultura (1) Accesul la cultură este garantat, in condiţiile legii. (2) Libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii naţionale şi universale nu poate fi ingradită. (3) Statul trebuie sa asigure pastrarea identitaţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea si conservarea mostenirii culturale, dezvoltarea creativitaţii contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale Romaniei in lume. Cu alte cuvinte, statul român garantează dreptul cetăţeanului la cultură. Cum să votezi împotriva unui drept garantat de Constituţie? Pentru că Teatrul Vechi este un monument istoric de interes national! Deci, şi local, că Aradul este pe teritoriul României, unde este, încă, valabilă această Constituţie. Mă aşez în poziţia gânditorului de la Hamangia şi mă întreb încă o data: cum să votezi împotriva unui drept pe care îl ai? Ovidiu BALINT

Niciodată să nu uităm de cei mai triști ca noi

0
Bine v-am găsit, numele meu este Mia Jors, am 33 ani și sunt din Arad. În urma cu 16 ani viata mi-a dăruit cel mai frumos dar, un copilaș special, bun și sufletist. După 9 luni de la nașterea lui Marius am primit și diagnosticul crunt acela de sindrom down însoțit de un retard psihic sever, lucru care a afectat mult partea de vorbire Încă de atunci am știut clar ca nu am timp sa plâng și nici sa dau vina pe x, y și că tot ce era să fac a fost să caut terapii și soluții pentru o viață cât mai aproape de normalitate. Nu a fost ușor și nici nu este, însă Marius este un adolescent cu bunul simt la purtător și, vorba unei prietene, foarte bine educat pentru problema lui.
Au fost multe întrebări și încă sunt, cea mai dureroasa este ce vom face după ce termina școala? Au fost ani cu de toate, însă mereu am fost genul de mamă care nu m-am dat bătută. În urmă cu 4 ani am fost nevoita sa renunț la locul meu de muncă pentru că nu aveam cu cine sa îl las. Atunci, cu ajutorul unei prietene, am descoperit o companie germană care mi-a oferit posibilitatea să lucrez de lângă copilul meu, să îmi pot câștiga un ban pentru terapii și pentru tot ce eu și el avem nevoie. Mai ales să îi pot fi alături și să mă pot adapta programului lui!
Compania cu care eu colaborez acum oferă posibilitatea unui venit suplimentar pentru cei care își doresc acest lucru sau pentru mamele aflate în aceeasi situațiă ca și a mea și a lui Marius. Compania respectivă oferă o gama largă de suplimente alimentare care pe mine și pe Marius ne ajută foarte mult, cel mai bun și căutat produs fiind cel pentru echilibrarea sistemului imunitar. La baza acestor suplimente stau medici nemți, care de peste 35 ani oferă oamenilor soluții pentru diferite dezechilibre de sanatate , dar și oferă posibilitatea unui venit suplimentar pentru cei care doresc.
Sper că povestea mea nu v-a plictisit. Îmi doresc din suflet să îi pot oferi copilului meu o viață cât mai aproape de normalitate prin colaborare cu aceasta companie. Mă puteți găsi pe facebook, Mia Jors sau la numărul de telefon :0755673576. Fie ca veți cumpăra un produs sau ma veți recomanda la cunoștințe. Puteți, astfel, ajuta un adolescent să se integreze în societate.

Ladislau ELEK, veșnic în memoria noastră

0
Bunul Dumnezeu l-a chemat astăzi la El pe unul dintre cei mai dragi prieteni ai noștri! Marele Prior al Ungariei și Ballivul Ballivatului Rossal al Banatului și Crișanei ne-a lăsat în onor, să îi păstrăm în suflet exemplul.
Transmitea calmul acela, care te îndemna la meditație. Îi plăcea teribil să pună oamenii la treabă: la treaba la care se pricepeau cel mai bine. Era magnetul nostru de oameni, era miezul omeniei dintre noi.
Avea o credință care i-ar fi umilit pe mulți prelați. Credea în Sfânta dragoste dintre Dumnezeu și oameni.
El avea mereu o cerere. Dar niciodată nu cerea pentru el. Glasul lui unea oamenii și îi făcea să realizeze câtă nevoie au unii de alții.
Ne învăța să lăsăm ceva în urmă.
Familia era sanctuar pentru el, dincolo de tenebrele ispitelor, iar copiii erau îngeri, trimiși să ne învețe umilința.
Era bun. Bun în suflet și în munca sa.
Ne-a învățat aplicațiile practice ale dictonului nostru Non Nobis Domine, Non Nobis, Sed Nomini Tuo Da Gloriam.
Întotdeanuna ne vom aminti de tine!
Veșnic în memoria noastră!
Mihaela BIRESCU

O justiție oarbă, târzie și nulă

0
Motto: ”…Adevărat vorbeam, Că nu iubesc mândria și că urăsc pe lei, Că voi egalitate, dar nu pentru căței….” Grigore Alexandrescu – Câinele și cățelul (fabulă) Justiţia este ansamblul regulilor care perpetuează un tip de individ într-o societate la un moment dat. Faptul că justiţia din România de după 1989 şi-a pierdut credibilitatea şi se află într-o evindentă criză de imagine este consecinţa unei disoluţii a autorităţii statului român care a atins toate instituţiile publice. Tipul de individ perpetuat de justiţia postdecembristă, într-un mod conştient sau inconştient, a fost cel al individului descurcăreţ, oportunist, manipulator şi diversionist. Un prim reprezentant al acestei tipologii a fost Ion Iliescu. Cu el a început asaltul şi decredibilizarea justiţiei din România. Dosarul Revoluţiei şi cele ale Mineriadelor, din motive necunoscute mie şi care nu fac obiectul discuţiilor de astăzi, au rămas într-o negură a istoriei din care, toată această pleiadă de procurori şi judecători, nu a reuşit să le scoată. Au urmat Traian Băsescu şi camarila sa. În ciuda faptului că presa semnala faptele de corupţie evidente în cazul Elenei Udrea şi al apropiaţilor lui Băsescu “justiţia independentă” nu a fost interesată nicio clipă de aceste aspecte. Doar nişte orgolii au făcut ca la un moment dat să o vedem pe Elena Udrea defilând prin faţa camerelor de luat vederi încătuşată sau să-i vedem copilul de câteva zile smuls din braţe, şi tot în faţa televiziunilor, şi tot într-un dezgustător spectacol mediatic. Un spectacol grotesc destinat unor spectatori însetaţi de răzbunarea acumulată pe fondul unor frustrări şi umilinţe repetate. Oamenii voiau cătuşe şi poveşti din celulele închisorilor şi asta au primit. Udrea ne-a povestit chinurile sale din arest, ne-a vorbit despre celula strâmtă şi despre toaleta cu şobolani, Alina Bica ne-a povestit despre salteaua umedă de la Târgşor, despre pneumonia căpătată şi despre destinul ei distrus, însă nimeni nu ne spune despre bani… despre sumele acelea ameţitoare despre care se vorbea în rechizitorii şi care puteau fi folosiţi pentru spitalele mizere care s-au dovedit a fi adevărate inferne în care oamenii ard de vii, pentru şcolile pline de igrasie, pentru tabletele şi laptopurile pe care mulţi copii nu le-au avut pentru şcoala online, pentru infrastructura pe care toţi politicienii o constată, cu o stupoare incredibilă, ca fiind inexistentă doar atunci când se face schimbul de guvernare, pentru agricultura despre care vorbim ca despre un bolnav cu şanse minime de supravieţuire. https://www.cotidianul.ro/avocatul-care-a-pus-pe-hold-magistratura-din-romania/ Făcând o paralelă cu cazul Oneşti, soţia criminalului care fusese acuzată de delapidare, pierduse un modest apartament, singura locuinţă, de altfel, a familiei care a fost aruncată în stradă fără ca cineva să se întrebe cum se va descurca, pentru că societatea la care lucrase fusese interesată de recuperarea prejudiciului şi nu de condamnarea angajatei, dovadă că nu a existat un proces penal în acest caz. Când este vorba despre cazurile mari de corupţie lucrurile stau cu totul invers, pentru că banii sunt ai statului, iar interesele statului sunt apărate de către nişte funcţionari care nu au nici interesul şi nici pregătirea pentru acest lucru. Însă şi resursele statului, ca orice lucru pe lumea aceasta, sunt limitate şi singura modalitate de a-i mai trezi din amorţeală pe aceşti funcţionari se pare că a rămas doar banul. Cum se pune în discuţie chestiunea tăierii pensiilor speciale, aflăm că magistraţii sunt foarte vocali, solidari şi îşi simt independenţa afectată, căci doar banii le ţin conştiiţa trează şi îi pot feri de tentaţii, nu vocaţia, nu jurământul (pentru unii doar o formalitate) pe care l-au depus, acela de a-şi îndeplini atribuţiile cu onoare, cinste şi fără părtinire. Spectacolul mediatic este la mare preţ pentru că oamenii au nevoie de circ şi doar de puţină pâine pentru a simţi că trăiesc. Şi atunci, de unde mai poate străbate încrederea în justiţia din România? Unde mai poate fi credinţa omului că nişte funcţionari ai statului, deşi magistraţilor li se pare această denumire una marginală, mulţi dintre ei crezându-se nişte fiinţe superioare şi care nu au fost atinse nici în treacăt de muritorii de rând, îşi desfăşoară activitatea în slujba adevărului şi a dreptăţii!? Invocând faptul că dreptatea şi adevărul sunt valorile supreme după care se ghidează în înfăptuirea actului de justiţie şi nu emoţia publică, dosarul 10 August a fost clasat la fel ca şi cele privind Mineriadele, perpetuându-se, în acest fel, confuzia în care ne place să fim ţinuţi, căci justiţia din România nu-şi găseşte nici resursele, nici motivaţia pentru adevăr. Nu despre emoţia publică este vorba în aceste cazuri, ci despre funcţia de prevenţie pe care o pedeapsă o are. Am trecut peste Revoluţia din 1989, peste Mineriade şi iată că, după 30 de ani, România încă mai crede în răsturnarea regimurilor prin violenţă şi distrugeri. Acestea sunt doar câteva motive pentru care justiţia din România va fi doar o justiţie târzie şi, de cele mai multe ori, nulă. Ciprian DEMETER

NewsAr.ro: Sufletele CHINUITE de pe Bodrogului au un prieten: Jurnalistul Andrei Fuliaș s-a adresat Municipalității. Subscriem!

Un jurnalist arădean cu suflet mare sare în ajutorul cățeilor chinuiți de la adăpostul Gospodăririi Comunale de pe strada Bodrogului. Andrei Fuliaș, de la Arad Obiectiv, care s-a deplasat la adăpost în vederea adoptării unor patrupede, a fost revoltat de modul în care sunt ținute animalele, în condiții care le distrug efectiv sănătatea. De aici și până la a lua atitudine nu a mai fost decât un pas, astfel încât Andrei Fuliaș a transmis o adresă Primăriei Municipiului Arad și Gospodăririi Comunale, în vederea luării unor măsuri care să îmbunătățească viața animalelor închise acolo.
Nu putem decât să subscriem la ceea ce a afirmat Andrei Fuliaș în adresa transmisă municipalității și Gospodăririi Comunale (societatea „de stat” care administrează adăpostul) și să ne alăturăm demersului acestuia, cerând la rândul nostru primarului Călin Bibarț, consilierilor din Consiliului Local Municipal și conducerii Gospodăririi Comunale să ia de urgență măsurile necesare în acest caz. Iată adresa transmisă municipalității de colegul nostru Andrei Fuliaș: În atenția primarului Calin Bibart, viceprimarului Lazar Faur, city-managerului Bogdan-Vlad Boca, directorului Ovidiu Martin, Subsemnatul, Andrei-Grațian Fuliaș, posesor al CI cu seria __ numărul ______, respectiv CNP __________, în calitate de președinte al Asociației AR NO ONE’S BEST FRIENDS RESCUERS, CIF ________, cu sediul în ____________________, asociație care are ca scop salvarea, îngrijirea și promovarea adopțiilor animalelor fără stăpân din județul Arad, precum și preocuparea pentru ca orice animal, cu sau fără stăpân, să aibă condiții de trai decente, doresc să vă aduc la cunoștință o anumită situație din cadrul adăpostului de câini fără stăpân din municipiul Arad, strada Bodrogului FN, în speranța că factorii de decizie cărora ne adresăm vor purcede la modificarea/îndreptarea situației. Astfel, în ultimele săptămâni asociația noastră a adoptat un număr de 13 câini, dintre care 6 adulți și 7 pui, cu toții bolnavi. Cum doi dintre acești câini suferă de boala numită „jigodie”, aceștia nu au putut fi duși în alte locații, întrucât boala este transmisibilă, motiv pentru care aceștia sunt încă într-una din boxele adăpostului, asociația noastră transportându-i în fiecare zi la tratamente într-o clinică privată. Ei bine, tocmai din acest motiv, reprezentanții asociației noastre au fost prezenți în adăpostul de câini fără stăpân din Arad în fiecare zi, fără excepție, ocazie cu care am putut observa condițiile în care trăiesc acești câini din adăpost. Suntem conștienți că numărul lor este unul foarte mare, lucru care duce automat la supraaglomerarea spațiilor în care aceștia sunt ținuți. De asemenea, suntem conștienți că poate fondurile de care dispune acest adăpost sunt insuficiente, motiv care generează condiții precare pentru cazarea și îngrijirea acestor câini. Totuși, suntem la fel de conștienți că anumite lucruri ce țin de acest aspect pot fi îmbunătățite doar cu bunăvoință, implicare și puțină muncă, fără a fi nevoie de fonduri suplimentare. În acest sens, intenționăm să vă prezentăm o situație pe care poate o cunoșteați deja, deși noi sperăm că nu este așa. Astfel, am constatat cu stupoare că absolut toate boxele/țarcurile în care sunt câini, sunt curățate cu furtunul cu apă rece (nu că ar avea vreo relevanță dacă apa ar fi fost caldă). Concret, angajații adăpostului curăță fecalele generate de câini cu furtunul cu apă, udând astfel boxele/țarcurile aproape în întregime. Tototdată, în cele mai multe dintre acele boxe/țarcuri apa rămâne și băltește acolo cu orele, fiindcă podelele nu sunt drepte și nu au înclinație de scurgere către exterior. În același timp, un alt motiv pentru care apa băltește în boxe/țarcuri este acela că, în cele mai multe dintre acesta, razele soarelui nu ajung niciodată, deci este imposibil ca acea apă să se usuce, chiar și pe timpul verii, cu atât mai mult în anotimpurile mai reci.Nu credem că este nevoie ca vreunul dintre noi, fie cei care redactăm această adresă, fie cei care o vor citi, să fie specialiști sau să aibă studii în domeniul medicinei veterinare pentru a realiza că umezeala permamentă în care trăiesc acei câini fie duce automat la îmbolnăvirea lor, fie cresc evident șansele lor de îmbolnăvire cu alte boli decât cele de care suferă deja. Mai mult, pe lângă faptul că lăbuțele acelor căței sunt efectiv îmbibate în apă în permanență, aceștia cară într-un mod cu totul involuntar apa, prin blana udă, chiar și în micile locații în care nu este spălat direct cu furtunul, respectiv în zonele și pe păturile în care aceștia ar trebui să doarmă. Așadar, vorbim despre o umezează permanentă. Cum spuneam adineauri, pentru a îndrepta această situație, nu este necesară alocarea de fonduri suplimentare, altele decât cele folosite eventual pentru achiziționarea unor mături sau alte ustensile pe care angajații adăpostului să le folosească pentru îndepărtarea fecalelor din boxe/țarcuri. Iar, în acest sens, dacă Primăria Municipiului Arad și/sau SC Gospodărirea Comunală Arad SA nu dispune de aceste minime fonduri, Asociația AR NO ONE’S BEST FRIENDS RESCUERS este dispusă să achiziționeze și să doneze respectivele ustensile necesare către Adăpostul public din Arad. În concluzie, prin această adresă, Asociația AR NO ONE’S BEST FRIENDS RESCUERS face apel către reprezentanții Primăriei Municipiului Arad și ai SC Gospodărirea Comunală Arad SA pentru a schimba acest mod în care se face curățenie în respectivele boxe/țarcuri din cadrul Adăpostului public din Arad și adoptarea unui mod care să diminueze șansele de îmbolnăvire și mai gravă a câinilor deja bolnavi din acest adăpost. În final, menționăm că prin acest demers facem un apel la rațiune și bunăvoință, precum și la conștiința acelor oameni cu putere de decizie aflați din fruntea acestor instituții. Ne dorim ca această adresă, formulată cu bune intenții și cu speranța că viața acelor căței se va schimba cu o decizie, pe cât de mică, pe atât de importantă pentru sănătatea lor.P.S. – Atașat acestei adrese vă transmitem și câteva imagini (foto-video), surprinse în zile diferite, din care puteți constata situația enunțată. Sau pur și simplu vă puteți deplasa, incognito, la fața locului, pentru a face aceste constatări. Arad 08.03.2021 Andrei-Grațian Fuliaș Președinte Asociația AR NO ONE’S BEST FRIENDS RESCUERS

Copii la călărie, la Cladova

Clasa a VIII B de la Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Arad au petrecut, într-una din zielele trecute, câteva ore la Centrul de Echitație,,Valea Cailor” de la Cladova. Însoțiți de cele două cadre didactice care se ocupă de această clasă și de părinți,  copiii au avut parte de o zi frumoasă. Au încălecat pe cai, s-au distrat și au facut multe poze ,bucurându-se de natură și soare. Copiii indeamna și alți copii sa viziteze centrul de echitație, împreună cu părinți lor și le promit că vor găsi acolo niște oameni primitori, în mijlocul cărora se vor simți extraordinar.

Critic Arad: Despre o SOCIETATE NARCISIACĂ

GHEORGHE FALCĂ: „EU AM REALIZAT PASAJELE DIN ORAȘ (DIN POTGORIA SPRE MICĂLACA ȘI SPRE GRĂDIȘTE) Citind intervenția pe facebook (n.edit. – vezi articolul ascociat) a fostului primar al urbei noastre timp de 16 ani, cum că „EU (eu, eu, eu) am realizat pasajele din Potgoria (mă rog, poate fi o greșeală literală!) spre Grădiște (terminat în 1974) și spre Micălaca (finalizat în 1980), mi-am resetat interesul pentru intervenția de la Sinaia (27 ian. 2021) a lui Andrei Marga, fost ministru al educației, vorbind filosofic despre „Perspectivele Uniunii Europene”. Afirmând că frumusețea simpozionului este întreținută de modul în care „se aprind dezbaterile”, iar filosoful ațâță focul conturând „problemele redutabile” ale acestei „realități impunătoare”, care este Uniunea Europeană. Punem paranteze între care menționăm că Gh. Falcă este acum europarlamentar și luptă pentru reprezentarea țării noastre proporțional la funcții în comisii, anunțând periodic că „am votat”, „am votat” etc. Dincoace de paranteze, A. Marga identifică probleme, care se potrivesc atât de bine în concertul politic românesc, având prototip zâmbetul ironic al europarlamentarului, foarte asemănător cu al Clotildei, franțuzoaica șefă din capitală. Avem, spune Marga, „o criză de lideri adecvați condițiilor noilor teme contemporane”. Fără lideri responsabili, UE a devenit „o societate a vidului moral”, o „societate haotică”, o „societate narcisiacă”, ceea ce se potrivește cu semnificația declarației fostului arădean. „Eu am realizat” (narcisism administrativ), afacerea (repede uitată) a Fabricii de zahăr și altele menționate recent într-o emisiune televizată (vid moral), realizări imaginare ori transferul de responsabilitate (haotism), ca să nu mai pomenim de „criza arădeană”, întreținută sub forma „orașului în care nu se (mai) întâmplă nimic spectaculos”, decât, eventual, sub formă de promisiuni și declarații gratuite. Gheorghe Falcă a fost 16 ani lider politic (și administrativ) în Arad, exercită această atribuție de partid din ambianța bruxeleză, fără a reuși să mobilizeze energii pentru o ieșire din declinul amatorismului administrativ al orașului din omega Mureșului. Fără lideri cu viziune, nu există nici un fel de democrație pentru selecția valorilor. Parlamentarii noștri au rămas iluștri necunoscuți între cei peste 600 de demnitari aleși. Ocupă un loc în rotondă, apasă butonul de vot la comandă și, așa cum procedează europarlamentarul arădean, apare în presă cu declarația „am votat…”. Fără opinii publice, fără o intervenție publică, fără un gest orientat spre binefacerile concetățenilor săi! Se sustrag controlului public, evitând orice fel de întâlnire cu votanții, până în preajma alegerilor, când reapar în piețe, distribuind calendare, pliante, promisiuni. Apoi, cu „sacii în căruță”, influențează distribuirea posturilor bine remunerate, umflând statele de plată ale consiliilor, primăriilor, prefecturilor și atribuirea de proiecte clientelei politice. Se reintră într-o apatie civică și într-un confort „dolce farniente”, în care doar „rondul de seară” mai animă și câte vreun articol de presă, semnat de vreun ziarist cu conștiința liberă. Ce fel de gazetă este aceea care descrie, laudă, relatează despre faptele provinciale ale decidenților (evit cuvântul demnitar, care are în familia sa ideea de „demnitate”, de corectitudine în favoarea mulțimii)? În orașul nostru și în celelalte localități județene, se dosesc multe matrapazlâcuri, fără ca cineva să ia atitudine, pentru că oamenii administrației sunt interesați să-și mențină favoriții în birocrația favorizantă de salariu ambalat în sporuri dintre cele mai speciale și …derutante. Nici în spațiul capitaliștilor (zona de decizie politică din Palate), lucrurile nu sunt așezate cum ar trebui și nu toți sunt cu „scaunul la cap”. Europarlamentarul Gh. Falcă, al Aradului, solicită posturi de decizie într-o scrisoare recentă către președinta europeană, deși se așteaptă un Schengen de atâta vreme, precum și un tratament pentru țara noastră egal cu al celorlalte țări din UE. Degeaba ocupi un loc în schema financiară europeană, dacă nu manifești nicio responsabilitate pentru țara care te-a ales să-i reprezinți în cetățenia europeană. Degeaba ocupi o funcție, dacă nu porți răspunderea pentru protecția cetățenilor pe care-i reprezinți prin această delegare. Degeaba ești ales, dacă înșeli așteptările privind viața tihnită și cumpănită a cetățenilor. Excursionismul politic a generat evitarea promovărilor bazate pe merite reale. Reforma administrativă, politică, educațională are nevoie de o reconstrucție prin democratizare. Însuflețirea funcționării statului ar avea rezonanțe asupra întregului sistem de organizare și funcționare a interogațiilor despre viitorul omenirii. Când se confundă omul cu funcția și când EU (eu, eu eu) se substituie gesturilor, fiți siguri că regăsim veleitariști, carieriști și amăgitori, îmbrăcați în haine poleite cu perfidie rânjitoare de cioară vopsită. *** Notă: colajul de copertă este realizat dintr-o selecție de fotografii salvate de pe pagina de politician al lui Gheorghe Falcă Critic Arad – ziar cu spirit critic ARTICOL ASOCIAT:  

             

Construcțiile imaginare din capul lui Gheorghe Falcă: „Eu am realizat pasajele din oraș (din PoTgoria spre Micalaca și spre Grădiște)”!

  Fostul „nostru” primar (din fericire) își continuă etalarea grandomanelor și imaginarelor sale realizări în mediul online. Toate astea în speranța că se mai găsește cineva să-l bage și pe el în seamă, pentru că altfel, dacă ai face o plimbare prin centrul Aradului și ai întreba 100 de arădeni „ce mai face Falcă?”, ar … Continuă lectura

Va avea IPJ Arad un nou purtător de cuvânt?

Deși au trecut 6(șase) zile de când Poliția arădeană nu are inspector șef, circulă zvon prin comuna Arad că deja o „scriitoare” la unul din ziarele de casă ale botoxatului Falcă, Jurnal arădean cu site-ul aferent, aradon, se dorește a fi viitorul purtătător de voarbe al IPJ. Pe lângă cele două purtătoare de cuvânt existente. Este vorba despre „justițiara” Ioana Costaș, individă apărută des în diverse scandaluri, unele cu iz penal. Personajul se dă și ca fiind și „oamă” a diverselor „servicii” și dacă la șefia IPJ Arad va fi numit un anumit comisar-șef, va fi angajată la Poliție, și apoi promovată ca purtător de cuvânt. Că așa s-a întâmplat și cu una dintre actualele purtătoare de cuvânt, solista vocală „gurista” (vorba unui clasic în viață) Claudia Iuga, care a fost angajată din surse externe și despre care se spune că ar fi cea mai bună cântăreață dintre polițiști și cel mai bun polițist dintre muzicanți. Revenind la Ioana Costaș este de notorietate faptul că a fost pupila (și) unui polițist de la Pecica, ofițer de poliție judiciară în momentul în care acesta a fost condamnat de Înalta Curte de Casație și Justiție la 2 ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată. Polițist pentru care Costaș a depus mărturie mincinoasă, fiind „salvată” de directorul de atunci al ziarului, iar pentru o perioadă de timp i s-a interzis să se mai ocupe de ralația ziar – justiție, poliție și alte „servicii”. Vom reveni. (p) Adri N. TOMA P.S. Pentru cei care nu știu, Jurnalul arădean și aradon își au sediul într-unul dintre apartamentele familiei Falcă, apartament situat pe Bulevardul Revoluției.

Încet, dar sigur, chiar dacă pare neverosimil, devin nostalgic după administrația Iliescu!

1
Mereu ne facem iluzii că cei ce vin sunt mai buni decât cei ce pleacă! Mereu ne facem iluzii că a sosit vremea când în România educația, valoarea, competența, generate de concurență neîngrădită, vor triumfa și, în sfârșit, drumul spre economia de piață și spre societatea de tip occidental, va fi deschis. Că a venit vremea ca valorile să se așeze în matca lor și să nu mai fie substituite de surogate, pe bază de șmecherie sau viclenie și că cei valoroși, cu adevărat și merituoși, își pot valorifica potențialul și sunt alternativa pentru a scăpa din chingile mentalității păguboase a socialismului utopic. Dar, se pare, e o fatalitate, pentru că, de fiecare dată, iluziile se transformă în dezamăgire cronică, de parcă o umbră permanentă, generată de un rău absolut, planează deasupra României și ține totul încremenit, ca sub o cupolă uriașă de sticlă, din care nu se poate evada. Oricât ne-am amăgi, suntem prizonierii unei mentalități absurde, în care diletantismul și pseudo-valoarea sunt suverane. De treizeci de ani ne zbatem într-un „no man’s land” al naivității și ignoranței colective, tributară principiului: contează cei mulți, chiar dacă valoarea mulțimii este precară la toate capitolele, cultivând și exploatând prejudecățile de tip proletcultiste, în locul certitudinilor generate de educație și performanță.
Că iluzia se risipește și dezamăgirea devine certitudine, o demonstrează politica de cadre a PNL/USR. E dezastru! Deja gradul de compromiterea al actualei coaliții, PNL-USR (cu excepția UDMR, care, spre rușinea celorlalți, sta mult mai bine la acest capitol), în domeniul promovării valorii (morale, educaționale și profesionale), chiar dacă pare neverosimil, este unul care depășește gradul de compromitere al PSD.
Mai, oameni buni! Chiar vreți să demonstrați că Marx, Engels și, mai ales, Lenin a avut dreptate și că proletcultismul e soluția pentru orice? Mai cinic și direct spus, că prostul poate conduce și poate fi performant? Chiar, vreți să ne reimpuneți stilul comunist al conducerii celui inteligent, de către șmecher, la care chiar și comuniștii renunțaseră, pe ultima sută, pentru că le-a atras falimentul? Vreți să ne demonstrați că educația și valoarea nu contează, ci doar apartenența la o grupare politică? Vă bateți joc de cei ce muncesc, de cei ce performează în educație și în profesie, promovând loazele, ca și cum n-ați avea discernământ și n-ați ști că asta duce la catastrofă managerială? Dacă asta vreți sau ati vrut să demonstrați, ei bine, ați reușit, pentru că asta rezultă din ceea ce faceți! Ați reușit, în scurtul timp de când ați preluat puterea, să vă bateți joc de performanță în educație și profesie, prin prea multele numiri controversate, de oportuniști pseudo-educați și pseudo-profesioniști și să ne convingeți că sunteți mai „eficienți” și mai „performanți” decât pesediștii și chiar comuniștii la acest capitol. Sunteți campioni indiscutabili la capitolul numirilor de pseudo-valori în funcțiile publice! Sunteți de-a dreptul fenomenali și imbatabili în domeniul promovării clientelei politice. Nu aveți pardon și nu vă pasă de nimic! Nici de competență, nici de nivel de educație, nici de IQ, nici de CV-urile reale, nici de reacția opiniei publice, nici de reacția mass-media, adică de nimic. Sfidare totală! Mărșăluiți, aroganți și imperturbabili, peste orice, cu tupeu maxim: peste educație, peste competență, peste valoare, peste morală, precum tancurile rusești peste armatele germane. O faceți de parcă aveți ca blazon lozinca: „acum ori niciodată, indiferent de consecințe”! Chiar nu vă pasă ce lăsați peste patru ani de alianță? Că e clar, după cum acționați, că nu v-ați propus mai mult! Pentru că astfel de numiri iresponsabile, de nulități profesionale și morale cu pedigree, sfidând orice logică a normalității, n-au făcut nici comuniștii, cu tot proletcultismul lor stupid. Până și ei aveau niște criterii de selecție, minimale, mult mai performante, în cazul numirilor în funcțiile publice. Și ei aveau pseudo-educați, în facultăți muncitorești, adică analfabeți funcționali, care dădeau din coate, pentru că aveau carnet de partid din perioada ilegalistă. Dar nu erau promovați în fruntea instituțiilor, ca administratori sau manageri, ci li se dădea „un os de ros”, onorific, în funcții de activiști, care nu presupuneau decizii. Prin comparație, chiar așa ați ajuns? Mai rău ca ei! Mai proletcultiști? Să promovați în funcții de decizie, analfabeții funcționali, cu pseudo-facultăți, doar că au carnet de partid sau au sponsorizat partidul? În aceste circumstanțe, nu sunteți mai cinici și mai imorali decât comuniștii și pesediștii? Să sfidați valoarea, educația, competența, promovând incompetența, pseudo-valoarea și pseudo-educația, substituite prin viclenie și șmecherie, vi se pare normal? Chiar nu mai aveți busolă morală si nici filtru de moralitate în cadrul partidelor? Ce să credem? Ori că ne luați de proști, mizând pe faptul că sunteți din aceeași categorie cu „promovații”, o faceți din solidaritate de breaslă și vă credeți prea șmecheri ca să ne prindem de schemă? Ori că aveți un tupeu desăvârșit, sunteți aroganți și cinici, nu vă pasă de opinia publică (comportându-vă ca fanarioții ce și-au cumpărat puterea de la sultan, adică autocratic) și că vă vedeți de interesele voastre, înainte de orice, pentru că timpul la guvernare e prea scurt pentru a rezolva și interesele personale și cele publice? Ori că proștii sunteți voi, cei de la guvernare, care aveți doar formal puterea, iar numirile sunt, de fapt, expresia neputinței voastre de a administra țara și de a refuza solicitările de tip cartel ale crimei organizate care conduce, în fapt, România, de treizeci de ani și ale cărei slugi sunteți? Care e varianta corectă dintre cele trei?
L-ați înjurat și continuați să-l înjurați pe Iliescu, că a fost comunist (atenție, nu și proletcultist!), dar Iliescu v-a dat clasă la acest capitol. N-a numit nici impostori, nici indivizi compromiși, nici imorali (conform doctrinei proletare), nici analfabeți funcționali în în funcțiile publice (amintiți-vă de unii precum Năstase, Cozmâncă, Iorgovan, Mihăilescu, Dan-Ioan Popescu, Stănoiu, Răzvan Theodorescu, Rus, Dijmărescu, Duvăz, Pușcaș, Cozmâncă, Tănăsescu, Athanasiu, Sârbu, Diaconescu, Dorneanu etc. și de secretarii de stat ori prefecții numiți în această perioadă). Înainte de a-i numi, a avut grijă ca toate propunerile să fie filtrate de SRI și de alte servicii. Nu admitea existența, în rândul demnitarilor, a unor indivizi compromiși. Își apăra blazonul, pentru că avea demnitate și nu era materialist și nici lacom. Oricât de șmecheri și vicleni ar fi fost unii și oricât ar fi „cotizat” la partid, nu puteau trece de „filtrul” SRI și nu puteau accede în funcții publice, dacă erau compromiși și dacă constituiau o vulnerabilitate pentru partid. Iar Iliescu a ținut cont, permanent, de „avizul” SRI și le dădea peste nas tuturor ce voiau promovarea de tip clientelar. Efectul? Iliescu a defilat politic și nimeni nu l-a acuzat vreodată că a numit compromiși, pătați sau pseudo-valori, cu pedigree infracțional, în funcțiile publice. Iar când se compromiteau, erau ejectați urgent. Acesta a fost și continuă să fie secretul perpetuării unui partid ce-și bazează existența pe exploatarea doctrinei de tip proletar. Voi, ce faceți? Nici măcar la nivelul unui politruc comunist, ca Iliescu, nu sunteți? Ce să înțelegem? Că, de fapt, sunteți doar niște profitori, oportuniști, lacomi încât nu vă puteți controla, care ați contestat comunismul pentru că bloca ascensiunea non-valorii și a imposturii? Prin deciziile luate, de a numi în funcțiile publice, tot felul de oportuniști, fără pedigree profesional sau de educație, ne demonstrați că sunteți repetenți nu numai la capitolul morală de tip occidental, ci chiar și la capitolul morală materialist-dialectică, de tip pesedist. Adică, n-o aveți nici la nivelul comuniștilor care, chiar dacă o cosmetizau, țineau la imaginea publică a moralei de partid. OK! Înțeleg (stupid, adică făcând abstracție de morală, bineînțeles!) că în cazul acestor numiri, e vorba de „obligații”. Dar, chiar așa, orice cerere „se aprobă”? Asta înseamnă să admitem că modelul vostru de administrare a țării, nu e unul profesionist, de tip occidental, ci unul de tip mafiot, „după ureche”, tip fanariot, bazat, exclusiv, pe clientelism, care nu admite alternative. Adică să admitem că sunteți în aceeași barcă cu pesediștii gen Ponta și Dragnea, lipsiți de scrupule, care au coborât ștacheta la nivel de organizare de tip interlop, adică cărora nu le-a păsat decât de propriul interes sau al grupurilor pe care le protejau? Și că tot ceea ce spuneți, oficial, e manipulare a naivității, adică a unei populații divizată, needucată, incurabil de credula, iar voi profitați și speculați conjunctura? Dacă e așa, atunci va trebui să înțelegem că sunteți toți de aceeași teapă și să acționăm ca atare, înainte să apucați să minați ce-a mai rămas neminat de PSD-ul lui Ponta și Dragnea, ori de PDL-ul lui Băsescu (campion la capitolul politizare administrație, corupție și trafic de influență), în ceea ce privește distrugere morală totală a societății. Pentru că, se pare și pe pesediști și pe pedeliști și pe voi, cei aflați acum la putere, vă caracterizează aceleași apucături: să administrați țara prin metoda clientelismului de tip fanariot, în favoarea grupărilor de crimă organizată, ce n-are nici o legătură cu progresul economic și performanța. Adică, sunteți caracterizați de lăcomia oportunistului fără scrupule, care nu se gândește la ziua de mâine.
N-avem cum percepe altfel ceea ce se întâmplă, pentru că, în pofida declarațiilor din campania electorală, se pare, după cum procedați, nu aveți alte obiective decât: să vă instalați clientela politică în funcții pentru a proteja interesele crimei organizate și să rezistați cât mai mult la guvernare – prin toate mijloacele pe care le posedați, adică mințind, jucând teatru că vreți binele cetățeanului, înjurând fosta putere pentru ce-a făcut, mimând că vreți să corectați erorile, etc. -, timp în care, lacomi, sub presiunea faptului că s-ar putea să nu vi se mai ofere ocazia, jefuiți tot ce se poate jefui sau asigurați terenul pentru cei ce jefuiesc țara. Nu-i adevărat ce spun? Bat câmpii? Atunci cum explicați că de când ați preluat guvernarea, procentul evaziunii fiscale a crescut, mafia s-a consolidat și afacerile acesteia au proliferat, iar rata împrumuturilor externe, din care este susținută economia, a crescut? Ce administrați, de fapt? Banii din împrumuturi externe? Că impozitele și taxele interne, conform cifrelor furnizate de EUROSTAT, sunt administrate de aceeași mafie care le administra și pe timpul PSD și PDL. Iar numirile în funcții, numai dacă ai orbul găinilor nu vezi că sunt făcute la comanda aceleași mafii care opera și pe timpul PSD, cu scopul de a-și securiza mecanismele de furt de la bugetul public. Ce să înțeleg în aceste circumstanțe? Că ați preluat puterea, dar nu și prerogativele puterii și că acestea sunt, în continuare, în portofoliul PSD? Că acestea au rămas tot la aceleași grupări de crimă organizată, care operează încă din perioada Năstase și cu care nu aveți curajul să intrați în „coliziune”? Tot în aceeași ordine de idei, întreb: dacă vreți să dați dovadă de bună credință și de bune intenții în administrarea banilor cetățenilor și a averii cetățenilor, de ce ați abrogat Legea 12/1990? De ce ați modificat Codul de procedură fiscală, suspendând emiterea deciziei de impunere, în cazul fraudelor fiscale, până la finalizarea cercetării penale, caz în care intervine prescripția dreptului de a stabili impozite și taxe? Ce vă oprește să nu introduceți taxarea inversa la TVA? Ce vă oprește să conectați casele de marcat electronice cu serverul ANAF? Ce vă oprește să digitalizați facturarea și s-o conectați cu serverele ANAF? De ce nu introduceți impozitul pe venit, care ar bloca posibilitatea de a se sustrage plata la bugetul de stat a sute de milioane de euro, anual, prin servicii fictive, metodă prin care se diminuează profiturile societății și se sustrage de la plata către buget a impozitului pe profit? N-o faceți doar pentru a proteja clientela politică care își realizează profiturile din evaziune fiscală, din contractele bugetare? De treizeci de ani clientela politică, indiferent de culoarea politică, determină politica fiscală a României, pentru a sustrage sume uriașe de la bugetul de stat, utilizând același mecanism: numirea în funcții publice a unor persoane obediente, capabile să modifice legile sau să asigure protecție și coruperea puterii pentru menținerea, în vigoare, a legislației fiscale care le asigură comiterea de fraude fiscale. Vi se pare moral și corect să facem, în continuare, împrumuturi externe, adică să amanetăm tot ce contează în România, pentru a asigura clientelei politice mecanismul prin care fraudează bugetul public? Nu e un preț mult prea mare pentru România? Cu siguranță e, dar, se pare, celor aflați la putere, indiferent de „culoare”, nu le pasă. Banii pe care-i administrează și bunurile care compun patrimoniul public, nu sunt ale lor, ci ale cetățenilor. Ei sunt doar administratori, vremelnici, care, vorba lui Dragnea, „nu vor să plece ca proștii din politică”, fără să-și însușească (legal sau ilegal, oricum imoral) partea care cred că li se cuvine. Acesta, se pare, este „crezul” celor ce ajung la putere. Asta se vede din modul cum sunt administrate bunurile publice, aparținând cetățenilor și banii publici, aparținând cetățenilor. Nu le pasă că, protejându-i pe cei ce fură bunurile publice și banii publici, sunt complici la devalizarea țării. Pentru asta sunt numiți în funcțiile publice impostorii. Să ascundă adevărul! Spre ghinion, pe adevăr nu se poate pune monopol!
Pavel ROMAN

Minoritățile românești din Ungaria, în atenția noului Secretar de Stat DRP

Secretarul de stat Oana Ursache în data de 4 martie, o video-conferință cu șefii misiunilor românești din Ungaria. Au participat Ambasadorul României la Budapesta, Gabriel Șopandă; Florin Vasiloni (foto), consul general al României la Gyula și Daniel Banu, consul general al României la Szeged.
Discuțiile au vizat aspecte privind politicile dedicate minorităților românești din Ungaria, precum și necesitatea continuării programului de burse destinate elevilor etnici români înscriși în școlile cu predare în limba română.Astfel, s-a reiterat dorința Departementului pentru Românii de Pretutindeni (DRP) de a continua derularea acestui program, ca parte a angajamentului asumat de statul român de a-i sprijini pe românii din afara granițelor să își păstreze identitatea lingvistică. În plus, secretarul de stat a subliniat nevoia cooptării centrelor universitare din Vestul României în proiectele derulate de asociațiile românilor din Ungaria. Totodată, Oana Ursache a subliniat importanța păstrării limbii materne la nivelul familiei și comunității, ca bază pentru succesul politicilor destinate acestora. Diplomații români au prezentat dinamica de la nivelul mediului asociativ; o evaluare a impactului proiectelor finanțate de DRP; dar și chestiuni concrete legate de situația învățământului în limba română, a presei scrise, audio și TV de expresie românească din Ungaria. DRP va încuraja creșterea capacităților organizaționale existente la nivelul mediului asociativ românesc Ungaria, în special în ceea ce privește accesarea de fonduri nerambursabile oferite de către Guvernul României, dar și a fondurilor europene nerambursabile

NewsAr.ro: PROFANARE de MORMINTE în județul Arad! Acuzații GRAVE la adresa consorțiului Astaldi – FCC care construiește linia ferată Arad – Deva

Comunitatea Evreilor din Arad acuză Astaldi – FCC, consorțiul care construiește linia de mare viteză Arad – Deva, de profanare de morminte, distrugere și tulburare de posesie. Potrivit lui Daniel Filip, juristul Comunității, firma care execută lucrările a rupt gardul și distrus mai multe monumente funerare în cimitirul evreiesc din Păuliș.
„Constatăm că firma care construiește linia ferată de mare viteză Arad – Deva a provocat mai multe distrugeri în cimitirul evreiesc din Păuliș”, a spus Daniel Filip (foto) pentru NewsAr.ro, susținând că în acest caz avem de a face cu comiterea infracțiunilor de „tulburare de posesie, distrugere și profanare de morminte”. Ziarul nostru i-a solicitat un punct de vedere și lui Raoul Vizental, președintele Comunității Evreilor din Arad. „Avem o datorie sacră, care decurge din calitatea noastră de evrei – să ne cinstim părinţii şi strămoşii. Respectul nostru constă şi în grija faţă de cimitirele unde ne sunt îngropaţi acești strămoși. Respectul deosebit pe care îl acordăm strămoșilor este dovedit și de faptul că monumentele funerare nu pot fi afectate de intervenția umană, nu există posibilitatea unei refolosiri a mormintelor. Din aceste motive trebuie să le aducem mulțumiri domnului primar Valentin Bot (comuna Șiria) și domnului primar Pocrișer Dan Ștefan (oraș Pâncota), care au semnat acorduri de colaborare cu Comunitatea Evreilor din Arad și ne ajută la întreținerea cimitirelor din localitatea lor. Sprijinul acestora confirm expresia românească «Omul sfințește locul»”, a precizat Raoul Vizental, pentru NewsAr.ro, continuând: „Din păcate în comuna Păuliș nu avem aceeași situație. Societatea care lucrează la calea ferată nu a ținut cont de faptul că în locația respectivă există un cimitir și a trecut cu utilajele prin acesta distrugând gardul și doborând pietre funerare foarte vechi. Totuși, suntem încrezători că această problemă se va rezolva, chiar dacă pentru moment nu observăm nici un fel de interes din partea societății răspunzătoare. Sperăm totuși, având și promisiunea de sprijin din partea domnului primar Turcin Ioan, să rezolvăm această problemă și să găsim o soluție pentru întreținerea acestui cimitir pe viitor”. De remarcat, că deși am încercat încă de alaltăieri să obținem un punct de vedere de la Astaldi – FCC, reprezentanții consorțiului nu ni l-au oferit până la momentul publicării acestor rânduri. Îl mai așteptăm.

România postdecembristă, între alegeri conștiente și alegeri întâmplătoare

0
Laitmotivul vieţii politice româneşti este, începând după 1989, acela al lipsei  oamenilor politici capabili să ne reprezinte şi să ne conducă, dar, cu toate acestea, cineva trebuie să facă şi asta. Şi când nu avem de unde alege, alegem ce o fi sau alegem răul cel mai mic. A fost şi este încă o mentalitate păguboasă pe care eu nu am înţeles-o, însă cel puţin am reuşit să mă împac cu ea, cuprins de sentimentul că există unele lucruri pentru care timpul este un factor care le dă consistenţă şi durabilitate. Timpul a trecut, căci până la urmă, 30 de ani, în condiţiile în care ţi-ai dorit o schimbare, de la un tur de scrutin la altul, reprezintă suficient de mult timp astfel încât o generaţie să abandoneze lupta şi o alta să nu ştie la ce să viseze. Nu ştiu cum s-a întâmplat ca de-a lungul istoriei sale, de fiecare dată când României i s-a oferit posibilitatea de a-și alege clasa politică de la un moment dat, aceasta a făcut cea mai proastă alegere. Alegerile conştiente şi profitabile sunt de cele mai multe ori dureroase şi implică sacrificii pe care România a uitat să le mai facă pentru un ţel comun şi pentru un plan pe termen mediu şi lung. România a avut de ales între a intra în cel de-al II-lea Război Mondial alături de Germania sau alături de Rusia, iar când generalul Ion Antonescu a refuzat un armistiţiu defavorabil pentru România, a fost îndepărtat, tocmai pentru că România nu şi-a putut permite sacrificiul de a privi viitorul ţării într-o perspectivă îndepărtată. Comunismul ne-a consolidat ideea că timpul nu mai are răbdare cu noi pentru a construi planuri pe termen lung. După Revoluţie, ne-am dorit oportuniştii, descurcăreţii, vorbăreţii care să croiască drumul către Occident la fel de repede cum îşi creaseră şi ei drumul către putere. Pentru noi acestea erau modele de succes, iar dacă azi, când suntem chemaţi la vot, unii mai spun “PSD, PNL, aceeaşi mizerie!” se întâmplă tocmai datorită faptului că României de după 1989, i-a fost oferită posibilitatea de a alege şi a ales varianta arderii unor etape inevitabile pentru o dezvoltare conştientă şi benefică. În anul 1990, descendentul direct al ilustrei familii Brătianu (bunicul său, generalul Constantin I. Brătianu era vărul primar al lui Ion C. Brătianu şi Dumitru C.Brătianu), Ion I. Brătianu se întorcea în România. Continuând tradiţia familiei din care provenea, a ales să-şi slujească poporul aşa cum ştia mai bine, prin participarea la viaţa politică a României. A fost ales deputat în Parlamentul României în mai 1990. Deputatul Ion I. Brătianu a avut pe tot parcursul mandatului său o poziţie extrem de virulentă la adresa felului în care înțeleseseră oamenii politici să conducă destinele României. Toate acele aspecte pe care Ion I. Brătianu le ridicase în Parlamentul României de la acea vreme şi pentru care îşi atrăsese dezaprobarea şi un un număr considerabil de opozanţi, se regăsesc pe lista chestiunilor dezastruoase cu care România se confruntă: distrugerea voită a industriei şi a agriculturii, defrişările masive şi necontrolate (şi când spun necontrolate mă refer la controlul pe care autorităţile române ar trebui să îl exercite, defrişările fiind atent controlate de interese străine); necesitatea unei legi a lustraţiei despre care încă se mai vorbeşte şi la 30 de ani de la Revoluţie. Un alt aspect pe care Ion I. Brătianu l-a adus în discuţie în mandatul său de deputat a fost cel al minerilor din Valea Jiului, implicandu-se activ într-una dintre problemele care au marcat profund anul 1990 – cea a minerilor din Valea Jiului, pe care  deputatul Ion I. Brătianu o numea, într-o intervenţie în Parlament, ”o vale a plângerii”. După evenimentele din 13 – 15 iunie 1990, în toamnă, Valea Jiului se afla din nou pe un butoi cu pulbere. În acest context se delanșaseră greve la Livezeni și la Lupeni. În timp ce lideri ai minerilor, precum Miron Cozma afişau opulenţa unui lux de origine capitalistă, minerii şi familiile lor trăiau în condiţii mizere şi, aşa cum spunea Ion I. Brătianu, Victor Hugo ar fi rescris Mizerabilii dacă ar fi cunoscut realitatea cu care se confruntă oamenii din Valea Jiului. Urmare a lipsei de reacție din partea Guvernului și a reprezentanților Parlamentului, deputatul Ion I. Brătianu a mers de două ori în Valea Jiului, a coborât în galeriile minei Livezeni unde a constatat condiții inumane de muncă, asemănătoare muncii silnice, tehnologii depășite, lipsa apei potabile, întreruperi de curent electric, pericol de accidente, rozătoare, o aprovizionare precară cu alimente și o masă insificientă caloric pentru efortul fizic depus, asistență medicală precară (mai mult formală), a purtat discuții cu minerii, cu reprezentanții sindicali și cu autoritățile locale, rezultatul fiind blocarea unei greve extinse. Deputatul Ion. I. Brătianu a încercat să aibă de mai multe ori intervenții în Parlament, interpelări în cadrul cărora să susțină dreptul minerilor de a fi tratați ”ca oameni”, să condamne specula comercială din Lupeni și să îndemne la dezvăluirea adevărului despre evenimentele din 13-15 iunie 1990, devoalarea instigatorilor și redarea demnității lucrătorilor minieri, acestea fiind și solicitările greviștilor. Ion I Brătianu reușeste, totuși, o scurtă intervenție în Parlament, iar un alt discurs, nerostit, este publicat în ziarul ”Viitorul Liberal”, intervenție și articol (n.r. – ”Să aducem în dezbaterea Parlamentului problemele acute ale țării”) din care răzbat trei chestiuni fundamentale: situația cumplită din Valea Jiului, nevoia minerilor de a reacționa prin grevă din cauza lipsurilor, inechităților și a lipsei de inițiativă în dialog și, ceea ce este cel mai important, refuzul clasei politice de a recunoaşte şi de a se implica într-o chestiune care de-a lungul vremii a fost folosită pentru dobândirea capitalului electoral sau, dimpotrivă, ca factor de presiune. Aportul deputatului Ion I. Brătianu în blocarea și stingerea unei greve care ar fi putut să se transforme într-o adevărată revoltă face parte din registrul comportamental al politicianului responsabil care a identificat o chestiune stringentă şi a cărei rezolvare se impunea cu celeritate. Ce au ales oamenii politici vechi şi actuali să facă? Au ignorat în continuare aceste realităţi, continuând să folosească minerii ca pe o masă de manevră şi industria mineritului ca pe o modalitate prin care se pot face afaceri cu banii statului (vezi cazul Şova şi Ponta). Astăzi, aceleaşi probleme recurente apar în peisajul politico-economic şi vedem în continuare că există personaje politice dornice de afirmare care se urcă pe drama unor oameni despre care clasa politică românească refuză încă să vorbească atâta timp cât aceştia nu le sunt utili unor interese meschine, personaje așa cum doar politica românească postdecembrisă a putut da naştere. Ion I. Brătianu este doar un exemplu pentru alternativa care i-a fost oferită la un moment dat vieţii politice din România, însă România a ales la întâmplare, mânată de reacţii inconştiente, o clasă politică aservită intereselor străine şi dorinţei de căpătuială imediată. Ciprian DEMETER