Trump e reuşit să transforme Statele Unite ale Americii într-un imens platou de televiziune. Este unul dintre cei mai de succes realizatori de televiziune, iar atacul de ieri asupra Capitoliului a fost piesa lui de rezistenţă, capodopera lui, ori, his masterpiece, cum ar zice americanii. Şi nu e loc de joc de cuvinte aici, ci e pură realitate. Trump a pus SUA într-un reality show al cărui producător a fost, scenariul fiind scris încă din timpul alegerilor prezidenţiale. Mulţi dintre americanii responsabili cu care am vorbit în timpul alegerilor pentru preşedintele SUA au presimţit această izbucnire a flăcării anarhiei. Pentru că mocneau în societatea americană ura, bănuiala nefondată, conspiraţii teoretizate excesiv, naţionalismul îmbrăcat în patriotism. De aici, la mare depărtare peste ocean, mi se năşteau întrebări la care nu găseam răspuns. Nu era nimic nou în sădirea şi cultivarea teoriilor conspiraţiei împotriva competitorilor politici ai lui Trump, încă de la învestirea lui în funcţie. E o practică utilizată de mulţi politicieni, pe toate meridianele lumii. Unii cu succes, alţii cu mai puţin succes. Republicanilor le-a convenit, chiar, la început abordarea lui Trump. Fiindcă era, cică, altceva, alt fel de politică. Numai că destul de repede s-a dovedit că actele şi deciziile lui Trump nu intrau în categoria politicii. Nici măcar în cea extremistă, întâlnită pe la dictatori. Trump folosea democraţia tocmai împotriva democraţiei. De-asta a şi avut şi are atât de mulţi adepţi, nu doar în SUA, ci şi în alte ţări cu tradiţie democratică. Trump a scos SUA din tratate şi acorduri internaţionale importante, punând astfel în pericol întregul mapamond. De pildă, n-a crezut în încălzirea globală şi a alimentat bănuiala împotriva acestui adevăr al ştiinţei, cultivând un adevărat curent de opinie mondial. Nimeni, de niciunde nu l-a acuzat de ceva. S-au rezumat la nişte declaraţii politice, mizând pe o reacţie firească de acelaşi nivel politic, din partea lui Trump şi a administraţiei sale. Însă, carismaticul realizator de televiziune îşi alegea funcţionarii din subordine ca orice profesionist într-ale producţiei transmise în direct. A profitat de greşelile oricărui „interlocutor” din platoul lui mondial de filmare. Aşa s-a întâmplat şi cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ale căror bâlbâieli de la începutul pandemiei de COVID-19 au fost ca nişte îngrăşăminte naturale pentru deciziile lui Trump de a denigra organizaţia şi de a-i tăia finanţarea. Iar aplauzele susţinătorilor n-au întârziat să apară. A alimentat cu setea unui motor american ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, reuşind aproape imposibila, de odinioară, îmbolnăvire a societăţii britanice cu naţionalismul stupid. De fapt, cam toate am reuşit să înţeleg, înafara acceptării naţionalismului în Statele Unite ale Americii şi în Marea Britanie, ambele state fiind clădite solid exact pe multiculturalitate, pe puterea unităţii în diversitate. Trump şi-a ales până şi susţinătorii după modelul reality show-rilor de televiziune. Nu ştiu dacă îi şi finanţează, conform aceluiaş tipar, dar judecând după echipamentele folosite la atacul clădirii Congresului american, unde presupuşii protestatari erau îmbrăcaţi cu veste antiglonţ, măşti de gaze, arme albe, e cât se poate de evident că ştiau pentru ce se duc şi ce îi aşteaptă acolo unde se duc. Or, la ce s-ar fi aşteptat ei, fiindcă autorităţile n-au mişcat un deget, până nu s-a agravat situaţia atât de serios încât a fost pusă în pericol viaţa unor congresmeni. Sloganurile acestora erau cele folosite de Trump pe întregul parcurs al campaniei sale la Casa Albă. Producătorul de televiziune a reuşit magistrala manipulare a susţinătorilor săi de a le scoate din memorie până şi scandările referitoare la Statele Unite ale Americii, acestea făcând referire la… America! Ceea ce e o performanţă greu de imaginat, darămite de egalat: să scoţi din memoria colectivă a unui popor inclusiv numele ţării, pentru care şi în slujba căreia îşi justifică acţiunile! Dar, capodopera lui Trump s-a împlinit prin atragerea în publicul show-ului său a mai multor ţări cu care SUA erau până mai ieri în conflict, ori cel puţin adversari politici. Cum ar fi China, Coreea de Nord, Iran, Rusia, Turcia… De altfel, acestea sunt şi ţările care au reacţionat primele la criza creată în SUA, susţinând… democraţia americană! Nu e nici o ironie! Liderii acestora au crezut şi mai cred în spectacolul lui Trump, despre care ştiau că nu e politică şi că va schimba fundamental societatea americană. China a ajuns să susţină că democraţia, ca sistem politic, îşi începe sfârşitul în Statele Unite ale Americii! Adică, tocmai acolo unde se credea că este casa democraţiei, după naşterea şi dădăcirea ei în Grecia! Şi că doar sistemul politic chinez este cel care îşi dovedeşte eficienţa! Până şi în şedinţa Congresului american, de validare a alegerilor prezidenţiale, care până mai ieri era una simbolică, cu presiunea asedierii Capitoliului, s-au găsit contestatari ai numărătorii voturilor, fără să aibă nici cea mai mică dovadă în sprijinul afirmaţiilor lor. Doar vroiau să întârzie şi să blocheze cumva votul. Ziariştii americani au numit gestul „umilitor pentru democraţia americană”. Nici în al 12-lea ceas Trump nu s-a răbdat să dea declaraţii duplicitare prin toate sursele media şi de socializare. Singurii care au înţeles, în ultimul moment, gradul lor de periculozitate pentru societatea americană au fost cei de la Twitter şi Facebook, care i-au suspendat conturile preşedintelui american. Pare că şi câţiva republicani au pus în discuţie demiterea lui Trump, în ultimele minute ale spectacolului său politic. Cred că e prea târziu. Chiar dacă se va reuşi demiterea lui, virusul său anti-democratic s-a răspândit deja în societatea americană. Bun. Întreaga politică mondială făcută şi transformată de Trump a fost cât un sezon de televiune reuşit. Problema e alta şi e mult mai gravă: că mai are încă susţinători! Şi nu doar în SUA, ci în întreaga lume. Din România, până în China, din Iran până în Marea Britanie, din Rusia şi până în America de Sud şi din Coreea de Nord până în Grecia. Pandemia virusului COVID-19 va fi, până la urmă, învinsă. Însă virusul anti-democratic răspindit de gesturile şi acţiunile lui Trump va îmbolnăvi multă vreme de acum încolo multe societăţi din multe ţări. Organismele acestea sunt deja îmbolnăvite de criza sanitară, urmată de criza economică mondială. Terenul este, aşadar, fertil pentru extremisme, de la cele naţionaliste, până la cele anti-democratice. Poate că, totuşi, totul se va sfârşi,cu happy-end american, după ce popoarele influenţate se vor fi săturat de stilul acesta politic, ca şi cum se vor fi săturat de orice show de televizune. Ovidiu BALINT 

2021 începe cu aceeaşi comedie nereuşită a luptei politicienilor cu Parlamentul din care fac parte. Cică se va iniţia o comisie specială care se va ocupa cu modificarea organizării Parlamentului într-o singură Cameră şi cu reducearea numărului de membri, conform referendumului băsescian. Să zicem că nu se vede asemănarea cu Marea Adunare Naţională ceauşistă, care se supunea ordinelor conducătorului iubit, să ne prefacem că am uitat cum a fost organizat acel referendum şi cum au fost interpretate rezultatele, şi că ar fi un demers democratic. Asta ar însemna că se urmăreşte modificarea Constituţiei, dar cu respectarea prevederilor actualei Constituţii. Care pentru o asemenea modificare are nevoie de o majoritate de două treimi în Parlamentul actual. Iar analiza se poate opri aici. Fi’ncă îmi vine să râd. Aşa că m-am uitat peste umăr la ultimele zile ale lui 2020. La constituirea noului guvern cultura politicienilor a uitat din nou de cultura românescă, de educaţia din România precum şi de sănătatea românilor. E drept că primul lot, simbolic, al vaccinului împotriva COVID-19 a zâmbit fotogenic lângă înghesuiala de laude a guvernanţilor, în care se împiedicau şi militarii care îl descărcau şi cadrele medicale care încercau să îl manipuleze corespunzător. În România a fost o victorie răsunătoare a guvernului şi a Preşedinţiei, în vreme ce în Europa, lotul simbolic, trimis de Bruxelles, a fost considerat un… simbol al solidarităţii Uniunii Europene. Europa a aprobat deja bugetul pentru perioada 2021-2027, în care accentul se va pune pe redresarea economică, în special în 2021, dar şi pe suplimentarea de fonduri (unde credeţi?) la sănătate, educaţie, cercetare şi… beneficiul cetăţenilor europeni, în care se include cultura. Guvernul României vorbeşte despre plafonări şi despre deficit bugetar şi cam nimic despre accentele bugetului pe un an, nu pe patru, măcar. Culmea orbăzniciei celor de la Bruxelles, pentru perioada 2021-2027, este că ei se gândesc la „consolidarea rolului Parlamentului European în controlul finanţării redresării”, pe când în România se vorbeşte despre slăbirea rolului Parlamentului românesc în controlul activităţii executivului, precum şi a altor instituţii. Şi, când mă amuzam eu mai copios pe seama acestor diferenţe de opinie în privinţa locului de unde răsare soarele pentru români, îmi cade sub ochi o ciubucăreală de câteva milioane de lei, pe seama pandemiei. Aşa, de sfârşit de an. Bunăoară, în 21 decembrie 2020, la Ministerul Afacerilor de Interne, se emite Ordinul nr. 4649421, semnat de secretarul de stat Raed Arafat prin care se aprobă distribuirea a „1.153.000 de bucăţi afişe campanie vaccinare destinate acţiunilor de prevenire în combaterea infecţiilor COVID-19 de la Monitorul Oficial”. Un milion dintre acestea urmau a fi distribuite primăriilor din ţară, prin intermediul Instituţiilor Prefectului, iar 153.000 direcţiilor de sănătate publică. Astfel că, primăriilor judeţului Arad, spre exemplu, li s-ar fi atribuit 21.245 de afişe informative, iar Direcţiei judeţene de Sănătate Publică alte 1877 de bucăţi informative. 4649421 Eu, încă, n-am văzut afişul lipit pe undeva prin locurile publice de afişaj, însă la o împărţeală simplă fiecărei UAT din judeţul Arad i-ar fi revenit circa 260 de afişe. Mă rog, municipiului mai multe, spre o mie, oraşelor ceva mai puţine decât municipiului, iar comunelor şi mai puţine decât oraşelor. Am ales o medie. Celelalte 1877 ar fi urmat să fie împărţite de către Direcţia de Sănătate Publică prin mai multe alte organisme, cum ar fi Colegiul Medicilor, Colegiul Farmaciştilor, cabinetelor stomatologice şi unităţilor medicale publice sau private. Ei, şi aici apar inadvertenţele. Semnalate doar de către Colegiul Medicilor din Arad, prin două adrese trimise Colegiului Medicilor din România şi Direcţiei judeţene de Sănătate Publică Arad şi ISU Arad. Ce zic medicii din Arad? Că organismul care îi reprezintă, Colegiul adică, nu are o structură care să asigure distribuirea afişelor, că acesta, Colegiul, este, prin statut, o organizaţie profesională, cu personalitate juridică, autonomă în raport cu orice autoritate publică, fiind şi o instituţie de drept public, neguvernamentală şi apolitică. Toate astea i-au determinat să considere că Ordinul Ministerului Afacerilor Interne din 21 decembrie le atribuie medicilor „obligaţii care depăşesc cadrul legal”. Mai mult, conform legii, Programele Naţionale de Sănătate sunt derulate de Ministerul Sănătăţii prin intermediul Direcţiilor de Sănătate Publică. raspuns adresa IGSU dsp Mai pe înţelesul nostru, Guvernul României, prin MAI, dă ordine organizaţiilor profesionale neguvernamentale, prin care să ducă la îndeplinire sarcini ale instituţiilor statului din subordinea sa în locul acestora. Dar, de ce am numit-o o ciubucăreală? Trec peste valoarea afacerii, de vreo câteva milioane de lei. Una bucată afiş de acest gen costând cam 3,50 lei. Trec şi pe lângă lipsa informaţiei privitoare la firma care a editat şi tipărit afişele. Căci dacă şi primul lot de vaccinuri a fost predat Ministerului Apărării de către o firmă privată de transport, doar n-o fi tipărit afişele Imprimeria Naţională. Trec şi peste cheltuielile de transport ale afişelor, suportate de Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă din ţară. Întrebarea mea e alta: asta este campania guvernamentală de informare a populaţiei cu privire la siguranţa vaccinurilor şi la necesitatea lor pentru oprirea pandemiei? Nişte afişe? Fie ele şi un milion şi ceva? Afişe?, mai întreb o dată! Şi câţiva medici care apar la televizor spunând că şi ei se vaccinează? Deci, cu o ciubucăreală guvernamentală şi cu obligarea unor ONG-uri profesionale să facă treaba guvernului, executivul se spală regulamentar pe mâni, aşa cum ne învaţă şi prin campania de zeci de milioane de euro (!!!) plătită televiziunilor ascultătoare. Şi, cu siguranţă, va urma acuzarea populaţiei că nu înţelege rolul vaccinurilor şi că se împotriveşte opririi pandemiei. De fapt, de ce mă mir dacă l-au blocat pe Cristoiu pe youtube pentru o opinie considerată delict de presă! Nu sunt vreun admirator al lui, ori al opiniilor acestuia, chiar dimpotrivă, dar e un jurnalist cu drept la opinie şi libertate de exprimare, deocamdată garantate de Constituţie. Însă, cine ştie, odată cu revizuirea Constituţiei pentru modificarea organizării Parlamentului, o mică omisiune a libertăţii presei şi de exprimare poate fi luată în calcul. Nu? P.S. Totuşi: La mulţi ani, cu sănătate! Şi un an aşa cum vi-l doriţi! Ovidiu BALINT