Adrian Todor: Niciodată nu voi pune interesele politice mai presus de sănătatea publică și respectarea legii!

0
Doresc să fac publice câteva precizări legate de absența mea de la ședința privind moțiunea de cenzură, care nu a mai fost supusă votului parlamentului, din lipsă de cvorum.
În cei patru ani de activitate parlamentară, nu am lipsit la nicio moțiune, nu am încălcat niciodată disciplina de partid, nu am avut niciun vot sau vreo acțiune care să nu se încadreze în linia partidului. Sunt membru PSD de peste 20 de ani, iar dacă în această perioadă de timp nu am fost nici șantajabil, nici cumpărat de cei care au fost la putere de-a lungul anilor, nu voi fi nici de acum încolo. Nu fac parte din categoria parlamentarilor care s-au plimbat de la un partid la altul, care au plecat cu circ din PSD și s-au întors cu coada între picioare, în funcție de cum îi dicta interesul sau de cum i se comanda din anumite zone.
Lipsa mea de la votul moțiunii are o poveste foarte simplă, pe care președintele Marcel Ciolacu o știe, i-am trimis documentele justificative, dar e mai ușor să cadă niște capete mărunte, decât să-și asume responsabilitatea eșecului cei care nu au putut sau nu au vrut să treacă această moțiune.
În data de 28 august 2020, prin adresa nr. 1686, Direcția de Sănătate Publică a Județului Arad a emis o decizie de carantinare pe numele meu, pentru 14 zile, întrucât am fost contact direct al unei persoane confirmate pozitiv cu COVID-19! Conform legii pe care și eu am votat-o, alături de colegii din PSD, și deciziei DSP Arad, am obligația de a sta în carantină până în data de 10.09.2020. Asta spune negru pe alb decizia DSP.
Ce să înțeleg, domnule președinte Marcel Ciolacu? Trebuia să încalc legea și să mă aleg cu un dosar penal, pentru zădărnicirea combaterii bolilor, să fiu prezent la parlament și poate să îmbolnăvesc câțiva colegi, în cazul în care sunt purtător al virusului? Cine respectă legea este dat afară din PSD, după cum ați anunțat chiar dumneavoastră astăzi sau e considerat trădător? Consider că mi-am făcut datoria de cetățean responsabil, atunci când am decis să respect legea, așa cum o voi face întotdeauna.
Niciodată nu voi pune interesele politice mai presus de sănătatea publică și respectarea legii! Chiar cu riscul de a fi dat afară din partidul în care am muncit zi de zi, în ultimii 20 de ani.
Adrian Todor, deputat PSD Arad

NewsAr.ro: Anunț IMPORTANT privind CĂLĂTORIILE ÎN UNGARIA. În ce CONDIȚII se poate intra în țara vecină

0
Ungaria a anunțat că va închide frontierele de marți, 1 septembrie, din cauza numărului ridicat de cazuri de infectări cu noul coronavirus și pentru ca situația să nu se agraveze.
Ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu a avut o convorbire telefonică cu omologul său ungar Péter Szijjártó, în continuarea demersurilor întreprinse de Ministerul Afacerilor Externe pentru obținerea din partea autorităților ungare a clarificărilor privind informațiile apărute în spațiul public referitoare la adoptarea în perioada următoare de noi măsuri restrictive pentru gestionarea pandemiei de COVID-19, informează MAE.
Ministrul Bogdan Aurescu a solicitat interlocutorului informații privind conținutul exact al măsurilor vizate, insistând asupra luării în considerare a impactului acestora asupra cetățenilor români care tranzitează Ungaria, precum și în privința cetățenilor români – lucrători transfrontalieri. În cadrul discuției a fost obținută confirmarea, din partea ministrului Péter Szijjártó, că tranzitul cetățenilor români prin Ungaria, respectiv accesul cetățenilor români – lucrători transfrontalieri nu vor fi afectate.
Astfel, conform oficialului ungar, tranzitarea teritoriului Ungariei va fi permisă în continuare în aceleași condiții și se va face prin aceleași puncte de trecere ale frontierei și pe aceleași culoare rutiere stabilite. A arătat că regulile preconizat a fi schimbate se referă la intrarea în Ungaria ca destinație finală a călătoriei. De asemenea, a sugerat ca autoritățile polițienești de resort din cele două state să mențină un contact apropiat în perioada imediat următoare pentru eventuale clarificări tehnice. Ministerul Afacerilor Externe păstrează situația în atenție și va informa cu celeritate asupra oricăror evoluții de interes. Detalii suplimentare vor fi transmise ulterior adoptării formale a deciziilor autorităților ungare. Informații suplimentare Condiții de călătorie pentru Ungaria actualizate periodic sunt disponibile la următorul link: http://www.mae.ro/node/51934. MAE reamintește că, în prezent, sunt aplicabile următoarele condiții de tranzit pentru pasageri: –     durata tranzitului să nu depășească 24 de ore; –     persoanele nu prezintă simptome specifice infecției cu COVID-19; –     să prezinte un document din care să rezulte fără echivoc scopul deplasării şi ţara de destinaţie, respectiv să aibă asigurată intrarea pe teritoriul statului vecin Ungariei, aflat pe ruta de tranzit către ţara de destinaţie. Tranzitul se va efectua doar pe traseele desemnate şi publicate pe pagina web a poliţiei ungare, fiind indicate în mod explicit locurile de oprire/odihnă (http://www.police.hu/hu/hirek-es-informaciok/hatarinfo?field_hat_rszakasz_value=rom%C3%A1n+hat%C3%A1rszakasz).

ovidiubalint.ro: Limba română se luptă pentru existenţă cu majoritatea vorbitorilor ei

0
Şoc! Şoc total! Nucleară! Dezastru! Nimicitor! Nebunie totală! Bombă! Aşa îşi virusează mass media românească viaţa ei de zi cu zi întru fiinţa tot mai bolnavă a Limbii Române! Pentru că această ciuntire cotidiană a exprimării în limba oficială îndeplineşte cel puţin trei condiţii, pe care poate sta în siguranţă orice inteligenţă leneşă. E la îndemână şi comodă. De ce să iroseşti eforturi pentru alcătuirea unei propoziţii, cu subiect şi predicat, când un singur cuvânt poate manipula cu uşurinţa unui gest dobândit prin imitaţia liderului preferat, ori a influensărului preferat, ori a vreunei inventate vedete de televiziune? Totuşi, nu poţi trăda necunoaşterea limbii în care se presupune că ai fost crescut şi educat. E reciproc avantajoasă, cum se spunea stupid pe vremuri, sau e win-win, cum se spune acum când limba se îmbogăţeşte cu ceea ce nu are nevoie. Adică presa, în special cea audio-vizuală, îşi cunoaşte publicul, spunând că asta se cere, iar publicul îşi cunoaşte presa, spunând că nu are altceva ce să asculte, să vadă, ori să citească. De parcă s-au ars toate cărţile, toate peliculele de film şi toate undele radio au fost înghiţite de gaura neagră a politicii româneşti. E rentabilă. Vinde bine informaţia şi aşa trucată, iar beneficiarul ei, receptorul adică, o cumpără ieftin. Chiar dacă de pe un telefon deştept, ori un televizor deştept, scumpe. Dar, limba română de azi nu îşi trăieşte viaţa doar prin mass media. E curtată şi de politicieni. Mă rog, nu prin gesturi galante sau prin bune maniere. Ci prin violuri, în formă continuată. Poate că din această cauză aproape nici un om politic român nu vorbeşte limba română în forurile internaţionale unde reprezintă România. Fiindcă translatorii din alte limbi au învăţat limba română literară şi le-ar fi imposibil să traducă un dezacord, ori o stâlcire a ei. Astfel, datorită globalizării şi intenţiilor bune cu care pavează drumul României spre luminoase zări internaţionale, politicienii români violează şi alte limbi vorbite pe plan mondial. Preferată e limba engleză, că şi aşa e la fiecare intersecţie. De pildă, nu ştiu câţi dintre politicienii români ştiu că limba română este una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene. Apoi vine rândul  multora dintre mediatizaţii care se declară oamenii de cultură ai României. Am scris bine “oamenii” nu oameni de cultură, fiindcă ei scriu, de exemplu, “istoria…” cuiva sau a ceva nu “o istorie a…”. Asta s-ar traduce în limba română că nu mai există alte păreri în domeniul respectiv, fiind eliminate orice alte tentative, precum şi orice alte cercetări. S-a scris şi gata! Măcar de ar lua exemplu de la un Călinescu, care a scris “Istoria literaturii române de la origini şi până în prezent”. Prezentul era al lui, firesc. Nu! Ăştia de azi sunt definitivi! Nimic nu se mai naşte după ei, dar, mai ales, nimic nu are dreptul să moară! Totul e veşnic! Apoi, limba română mai are o luptă de dat în viaţa ei de azi. Nu există programe guvernamentale pentru promovarea şi pentru conservarea ei. Ce-i drept, mai scapă în buruienile intenţiilor politice câte un proiect, ca o floare de colţ. Dacă îl observă cineva, deoarece floarea de colţ nu creşte în buruieni, nu?! Amintesc doar de programele guvernamentale de promovare şi conservare ale limbilor naţionale, susţinute de Franţa, Germania şi Polonia. Programe de zeci de ani, care au generat înfiinţarea de instituţii şi organizaţii neguvernamentale. Cu ei nu ne comparăm, că, na, sunt prea mari. Dar cu Ungaria ne comparăm? Care îşi promovează şi conservă limba maghiară prin programe guvernamentale. Sau e prea mică? În fine. Deja cunoaştem, de atâţia ani de zile, “caracterul viu” al limbii române, cu care ne-a fost îmbolnăvit subconştientul colectiv. În sensul că, sărmana (nu săraca) limbă română e constrânsă la o “îmbogăţire” în cuvinte inutile, preluate din alte limbi datorită modei din anotimpul primăvăratec al fiecărei generaţii. Înţeleg asaltul limbajului tehnologic. Însă, spre exemplu, iarăşi, nu înţeleg de ce e mai româneşte daunladare (download-are, cred că s-ar scrie corect) în loc de descărcare? E adevărat că astfel de cuvinte nu au intrat, încă, în dicţionare. Dar aşa s-a întâmplat şi cu “moderator”. Care, atunci când s-a lipit jurnalismul de mine, acum 30 de ani, însemna “ 1. substanță care încetinește mișcarea neutronilor rezultați dintr-o fisiune nucleară”, iar acum înseamnă şi “Persoană care conduce o dezbatere publică, o emisiune de radio sau de televiziune cu mai mulți participanți” în acelaşi dicţionar explicativ, reeditat după 30 de ani. Şi ştiţi de ce? Fiindcă în emisiunile televizate post-revoluţionare aşa erau numiţi mediatorii (nota bene!) care conduceau discuţiile, dezbaterile transmise către populaţie: moderatori. Iar Dicţionarul a plecat capul. Că doar n-o să i-l taie sabia Limbii Române! Prin urmare, nu ştiu ce să-I urez Limbii Române, de Ziua Ei! Mai bine zic ce mi-aş dori eu pentru Ea. Mi-aş dori să rămână sănătoasă la suflet, căci la trup e lovită din toate părţile. Mi-aş dori să-şi nască fericită scriitori şi jurnalişti care să înţeleagă că fără de ea ei ar fi mai săraci. De trait, se poate trăi şi în alte limbi, dar nu poţi duce dorul doinei şi nici să doineşti un dor. Până una, alta, mă mir că I se mai sărbătoreşte Ziua! Limbii Române, zic. Pentru mine, e un şoc. Ovidiu BALINT

ovidiubalint.ro: Experienţa Avignon (I)

0
De unde să fi ştiut adolescentul din mine, pe vremea când lacrimile îmi intrau în gura căscată de râs la spectacolul „Vicleniile lui Scapin”, că după 20 de ani mă voi împrieteni chiar cu regizorul Radu Dinulescu. Cu atât mai mult cu cât ştiam că şi plecase din România. M-am trezit că mi-l prezintă, prin 2001, cred, directorul Teatrului de Stat, Ovidiu Cornea. N-am apucat să îi spun prea multe dintre proiectele mele visătoare, căci m-a şi plesnit în creştetul ambiţiilor mele un vis năucitor de ademenitor: nu vrei să mergem la Avignon cu un spectacol de teatru? Am privit intuitiv prin analele familiei şi mi-am dat seama că nu am strămoşi dobitoci, deci nu puteam răspunde negativ la întrebarea asta. În afară de informaţia cântată în clasele primare „sous le Pont d’Avignon”, conform căreia toţi dansează pe pod, mai aflasem întâmplător despre faptul că găzduia un festival de teatru, dar, mai ales că era în mijlocul uneia dintre cele mai celebre podgorii de vinuri. Am început pregătirile. Eu financiare, Radu pe cele relaţionale. Anul următor totul era programat pentru luna iulie, când se desfăşoară Festivalul. Fiind mai mult o deplasare de informare şi de căutare de parteneri, am invitat şi doi colegi din presă, Cosmin Mihuţa şi Alin Oltean. Ei au făcut rost şi de un microbus, ca sponsorizare pentru deplasare. Niciunul dintre noi nu bănuiam ce ne aşteaptă. Mergeam în Franţa, şi era destul. Radu pusese pe hârtie fiecare întâlnire, cu oră şi minut programate, loc şi persoană de contact. Trebuia să ne mai oprim într-un orăşel, La Seyne sur Mer, lângă Toulon. Bagajele au ascultat toate dorinţele noastre şi aşteptau făcute, când, dintr-o rubrică nenorocită de paşaport, data expirării a urlat către Radu să rămână acasă. Deja, limba franceză, pe care crezusem că o învăţasem în şcoală, rânjea la mine, nerăbdătoare să se bucure de bâlbâielile mele. N-a durat mult până când dansa în faţa mea, în ritmurile cântecului despre Podul din Avignon. Agenţia de turism din Arad, care ne rezervase oprirea din La Seyne sur Mer, uitase să ne spună că hotelul „Formula 1” nu are recepţioner şi că se intră pe bază de coduri, inclusiv în parcare. Pe atunci nu erau aparate GPS pentru orientare. După ce am găsit hotelul puteam gesticula în orice limbă, nu numai în franceză, atât de uşor ne-a fost. În sfârşit, m-am pomenit în faţa unui aparat care semăna cu un bancomat. Aparatul s-a uitat la mine, eu m-am uitat la el. Pe măsură ce eu mă încruntam la el în franceză, aparatul râdea de mine chiar în româneşte.  Era trecut de ora 1.00 noaptea. Mă prind că era un aparat de vorbit cu cineva despre rezervare. După apăsarea unui buton, o voce bogată în prietenia omului trezit din somn mă întreabă unde sunt. Crezând că discut cu cineva din hotel, mă înfurii şi încep să înjur în româneşte şi să ameninţ într-o franceză atât de prost vorbită, încât şi înjurăturile româneşti râdeau de mine. De fapt, interlocutorul meu era la Paris, la vreo 1500 de kilometri de mine, şi era coordonatorul de noapte al reţelei hoteliere „Formula 1”. Până la urmă a ieşit paznicul de noapte al hotelului şi, făcându-i-se milă de noi, ne-a explicat cum şi ce trebuie să facem. Radu ne-a explicat prin telefon unde şi cu cine trebuia să ne întâlnim, în ziua următoare. Omul conducea un Centru cultural, care fusese înfiinţat pentru reconversia profesională a şomerilor din zonă. Municipalitatea franceză nu mai ştia ce să le ofere şomerilor şi a finanţat un centru cultural prin care îi învăţa meserii care ţineau de domeniul artei spectacolului. Franceza mea vorbită prost s-a întâlnit cu franceza vorbită în sudul Franţei, zonă în care este şi dezavuată engleza. Dar, ne-am înţeles. Adică el a înţeles că vroiam să învăţ de la el, iar eu puteam deveni o punte de contact cu o altă cultură. Pe structura centrului respectiv, municipalitatea înfiinţase un carnaval anual, la care participau şi păpuşile gigantice construite în atelierele în care lucrau persoanele cu probleme sociale. Acasă nimeni nu a înţeles exemplul din Franţa. Bineînţeles că nu bănuiam ce ne aştepta la Avignon, aşa că prima grijă a fost să vedem ce-i cu podul acela din cântecul copilăriei. Ei, bine, am aflat că într-adevăr doar se dansează pe el, pentru că se termină brusc la mijlocul Ronului. Ei, şi am intrat pe străzile fostei capitale papale. Începuse Festivalul de Teatru. Primul şoc a fost cel vizual. Pereţii caselor, stâlpii de iluminat, gardurile, arborii (care mai erau şi toaletaţi de parcă crescuseră câteva zeci de ani la comandă) abundau de afişe ale spectacolelor participante. Mai mult, fiecare spectacol îşi trimisese actorii să-şi vândă imaginea pe străzi. La fiecare colţ de stradă, în fiecare piaţetă se juca o scenă, se cânta un cântec… Primeam din toate părţile fluturaşi care prezentau câte un spectacol. Cum să le vedem pe toate? Dar cum să alegem? Aşa că ne-am luat un caiet program. Adică o ditamai cartea program. Cum, 1000 ( una mie ) spectacole pe zi? Cum, 142 ( una sutăpatruzecişidouă ) de teatre şi spaţii de joc? Cum, două secţiuni ale Festivalului? Una sub egida Ministerului Culturii, iar cealaltă independentă şi sprijinită de municipalitate? Ne-am întors năuci. Nici nu ştiam cum să povestim. Ce să fi spus? Dacă ne uitam la pereţii caselor simţeam că ne desparte un hău de câteva secole de istorie. Dacă priveam pur şi simplu la străzile Avignonului îmi aduceam aminte că viaţa este o bucurie. Da, şi un spectacol, şi o iluzie! Şi, ce-i rău în asta? Acasă nimeni nu ne credea poveştile. Eram ca în bancul cu ardeleanul care vede prima oară o girafă şi zice că aşa ceva nu există. Iar noi, tocmai adusesem o girafă în Arad.

NewsAr.ro: IMPORTANTĂ societate din Arad, INVESTIGATĂ pentru TRUCARE de LICITAȚIE PUBLICĂ

0
O importantă societate din Arad se regăsește pe lista neagră a firmelor care au fost investigate pentru trucarea unor licitații publice.
Firma în cauză este SC AMARAD SA, vizată pentru „încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a art. 101 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, prin realizarea unei înţelegeri şi/sau practici concertate de împărţire a pieţei lucrărilor de construcţii de conducte pentru transportul gazelor naturale şi lucrărilor conexe acestora din România, prin denaturarea procesului competitiv în cadrul procedurilor de achiziţie publică, organizate de S.N.T.G.N. TRANSGAZ în anul 2011”.
Consiliul Concurenţei a dat publicității lista neagră a firmelor care au fost implicate în investigaţii privind trucarea unor licitaţii publice.
Lista poate fi consultată aici: Consiliul Concurentei_Lista neagra a celor 35 de firme investigate petru trucarea de licitatii

Cățeii și Dulăul presei arădene…

0
Uitasem. Dacă nu îmi amintea Facebook-ul, rândurile de mai jos, scrise de Daniel Berar, uitate rămâneau. Le reiau, hic et nunc.
Am crezut întotdeauna într-o prietenie adevărată. Am crezut în aceste valori și în naivitatea mea, cronică aș putea spune, nu am crezut că într-o zi un prieten poate să mă dezamăgească în asemenea hal. Amândoi am învățat ceea ce înseamnă presa de la Tristan Mihuța. Pas cu pas am înțeles că Aradul și arădenii au nevoie de altfel de presă. De altfel de oameni. Acesta a fost și motivul pentru care am plecat împreună la drum. Să arătăm că presa nu înseamnă șantaj și non-valoare. Presa înseamnă cu totul altceva. Am crezut că putem să ne ducem acest obiectiv până la capăt. Când a (fost) falimentat Observator arădean am suferit mult. Nu pentru că mi-am pierdut un loc de muncă iar copii mei aveau nevoie de bani pentru școală. Ci pentru că simțeam că noi de la Observator nu ne-am atins obiectivul în presă. Am crezut și atunci că sunt coleg adevărat cu cei care am lucrat la Observator arădean. Anii au arătat că nu a fost așa. Unii colegi au renunțat pentru că tentația ciolanului puterii a fost mare. Sau poate că și-au dat seama că nu sunt făcuți pentru o presă adevărată. Sau poate că, înțeleg și asta, salariul a fost mult mai mare în altă parte. Nu pot însă înțelegere de ce noi care am crezut într-o presă adevărată și am încercat, pe salarii de mizerie, să ne facem treaba fără a avea un alt câștig financiar colateral, să fim catalogați căței. Îmi aduc aminte că un corespondent al Observatorului a acceptat de la un președinte de club de fotbal 10 lei. O sumă simbolică pentru a-i acoperi, chipurile, cheltuielile de deplasare la un meci. Știți ce a făcut directorul Tristan Mihuța? L-a dat afară imediat… Acesta a fost Observatorul arădean! Acesta a fost Tristan Mihuța! A încercat să formeze mai întâi oameni adevărați care nu se inspiră de la o bancnotă de 10 lei ca să știe cum să scrie. De aia spun că sunt dezamăgit de un prieten. De acel coleg cu care am mâncat din aceeași farfurie. La fel ca și cățeii nou născuți. Numai că eu am crezut și cred în continuare în ceea ce înseamnă presă, iar altul a ajuns dulău la stâna unor stăpâni fără scrupule…
 Tristan MIHUȚA

Autoritățile AU DECIS: Restaurantele SE DESCHID, barurile și cluburile NU. Ce prevede noua HOTĂRÂRE

0
Autoritățile au decis ca, de la 1 septembrie să fie deschise restaurantele, teatrele și cinematografele. Barurile și cluburile rămân, însă, închise.
Potrivit noii Hotărâri adoptate de către Comitetul Național pentru Situații de Urgență, unitățile de cazare vor putea șă-și deschidă restaurantele și cafenelele. De asemenea, și sălile de jocuri de noroc se redeschid. Terasele rămân deschise, dar doar până la ora 24:00.
Întregul text al Hotărârii nr. 43/2020 poate fi consultat mai jos:
Art. 1 – (1) Se aprobă reluarea activității cu publicul a operatorilor economici care desfășoară activități de preparare, comercializare şi consum al produselor alimentare şi/sau băuturilor alcoolice şi nealcoolice, de tipul restaurantelor și cafenelelor, în interiorul clădirilor, în județele unde incidența cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile este mai mică sau egală de 1,5/1.000 de locuitori. (2) Comitetele Județene pentru Situații de Urgență din județele unde incidența cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile este mai mică sau egală cu 1,5/1.000 de locuitori, pot decide restricționarea sau închiderea activității operatorilor economici dintr-o anumită localitate, din zona de competență, dacă incidența cumulată a cazurilor din această localitate, în aceeași perioadă de timp, trece peste pragul de 1,5/1.000 de locuitori. (3) Comitetele Județene pentru Situații de Urgență din județele unde incidența cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile este mai mare de 1,5/1.000 de locuitori, pot decide reluarea activității operatorilor economici dintr-o anumită localitate, din zona de competență, dacă incidența cumulată a cazurilor din această localitate, în aceeași perioadă de timp, este mai mică sau egală cu 1,5/1.000 de locuitori. (4) Programul de lucru al operatorilor economici prevăzuți la alin. (1) nu poate începe înainte de orele 06.00 și nu se poate prelungi după orele 24.00, ultima comandă putând fi preluată cel târziu la orele 23.00. (5) Operatorii economici menționați la alin. (1) vor respecta obligațiile stabilite prin ordin comun al ministrului sănătății și ministrului economiei, energiei și mediului de afaceri. (6) Măsurile prevăzute la alin. (1) – (5) intră în vigoare începând cu data de 01.09.2020.
Art. 2 – (1) Se aprobă deschiderea restaurantelor și a cafenelelor din interiorul hotelurilor, pensiunilor sau altor unități de cazare, în județele unde incidența cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile este mai mică sau egală de 1,5/1.000 de locuitori. (2) Se aprobă deschiderea restaurantelor și a cafenelelor din interiorul hotelurilor, pensiunilor sau altor unități de cazare, doar pentru clienții cazați în hotel, în județele în care, incidența cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile depășește pragul de 1,5/1.000 de locuitori. (3) Comitetele Județene pentru Situații de Urgență din județele unde incidența cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile este mai mică sau egală de 1,5/1.000 de locuitori pot decide restricționarea activității restaurantelor și cafenelelor din interiorul hotelurilor, pensiunilor sau altor unități de cazare, dintr-o anumită localitate, din zona de competență, dacă incidența cumulată a cazurilor din această localitate, în aceeași perioadă de timp, trece peste pragul de 1,5/1.000 de locuitori. (4) Măsurile prevăzute la alin. (1) – (3) intră în vigoare începând cu data de 01.09.2020.
Art. 3 – (1) Se aprobă desfășurarea activității cu publicul a operatorilor economici licențiați în domeniul jocurilor de noroc, în județele unde incidența cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile este mai mică sau egală de 1,5/1.000 de locuitori. (2) Comitetele Județene pentru Situații de Urgență din județele unde incidența cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile este mai mică sau egală de 1,5/1.000 de locuitori, pot decide restricționarea sau închiderea activității operatorilor economici licențiați în domeniul jocurilor de noroc, dintr-o anumită localitate, din zona de competență, dacă această localitate trece peste pragul de 1,5/1.000 de locuitori. (3) Comitetele Județene pentru Situații de Urgență din județele unde incidența cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile este mai mare de 1,5/1.000 de locuitori, pot decide reluarea activității operatorilor economici licențiați în domeniul jocurilor de noroc dintr-o anumită localitate, din zona de competență, dacă incidența cumulată a cazurilor din această localitate, în aceeași perioadă de timp, este mai mică sau egală cu 1,5/1.000 de locuitori. (4) Măsurile prevăzute la alin. (1) – (3) intră în vigoare începând cu data de 01.09.2020.
Art. 4 – (1) Se aprobă organizarea evenimentelor private, a cursurilor de instruire/ workshopuri pentru adulți, inclusiv cele pentru implementarea proiectelor finanțate din fonduri europene, cu un număr de participanți de maximum 50 de persoane în interior și de maximum 100 de persoane în exterior, cu respectarea normelor de sănătate publică stabilite în ordinul ministrului sănătății. (2) Măsura prevăzută la alin. (1) intră în vigoare începând cu data de 01.09.2020.
Art. 5 – Se menține măsura privind suspendarea activității cluburilor, discotecilor și a barurilor în interiorul clădirilor.
Art. 6 – În cuprinsul Hotărârii CNSU nr. 36 din 21.07.2020, la art. 3 lit. r) se introduce o nouă literă, lit. s), care va avea următorul cuprins : „s) sportivii străini legitimați la cluburile din România care revin pe teritoriul țării ca urmare a participării la o competiție internațională oficială a echipelor lor naționale și urmează a-și relua activitatea sportiva la clubul la care sunt legitimați, cu condiția ca aceștia să aibă încheiat un contract valabil cu un club sportiv din România.”
Art. 7 – (1) Activitățile instituțiilor muzeale, a bibliotecilor, librăriilor, cinematografelor, studiourilor de producție de film și audiovizual, a instituțiilor de spectacole și/sau concerte, școlilor populare, de artă și de meserii, precum și evenimentele culturale în aer liber se pot desfășura numai în condițiile stabilite prin ordinul comun al ministrului culturii și al ministrului sănătății. (2) În condițiile alin. (1) organizarea și desfășurarea activității cinematografelor, instituțiilor de spectacole și/sau concerte este permisă, fără a depăși 50 % din capacitatea maximă a spațiului, dacă incidența cumulată în ultimele 14 zile a cazurilor din județe/municipiul București este mai mică sau egală cu 1,5/1.000 de locuitori. (3) Comitetele Județene pentru Situații de Urgență din județele unde incidența cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile este mai mică sau egală cu 1,5/1.000 de locuitori, pot decide restricționarea sau închiderea activităților culturale prevăzute la alin. (1) dintr-o anumită localitate, din zona de competență, dacă incidența cumulată a cazurilor din această localitate, în aceeași perioadă de timp, trece peste pragul de 1,5/1.000 de locuitori. (4) Comitetele Județene pentru Situații de Urgență din județele unde incidența cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile este mai mare de 1,5/1.000 de locuitori, pot decide reluarea activităților culturale prevăzute la alin. (1), dintr-o anumită localitate, din zona de competență, dacă incidența cumulată a cazurilor din această localitate, în aceeași perioadă de timp, este mai mică sau egală cu 1,5/1.000 de locuitori. (5) Organizarea și desfășurarea spectacolelor de tipul drive-in sunt permise numai dacă ocupanții unui autovehicul sunt membrii aceleași familii sau reprezintă grupuri de până la 3 persoane, iar organizarea și desfășurarea în aer liber a spectacolelor, concertelor, festivalurilor publice și private sau a altor evenimente culturale sunt permise numai cu participarea a cel mult 500 de spectatori cu locuri pe scaune, aflate la distanță de minimum 2 metri unul față de celălalt, precum și cu purtarea măștii de protecție. (6) Măsurile prevăzute la alin. (1) – (5) intră în vigoare începând cu data de 01.09.2020.
Art. 8 – În conformitate cu art. 4 alin. (3) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 11/2020 privind stocurile de urgență medicală, precum și unele măsuri aferente instituirii carantinei, se aprobă majorarea cantităților prevăzute în Anexa la OUG nr. 11/2020, cu modificările și completările ulterioare, cu următoarele cantități suplimentare: 200 de ventilatoare medicale, 200 de monitoare medicale, 800 de injectomate, 150 de filtre pentru izolete și camerele de izolare cu presiune negativă și 1.750.000 de măști de protecție de tip FFP2 și FFP3.
Art. 9 – (1) Programul de lucru cu publicul al operatorilor economici care desfășoară activități în spații special destinate, dispuse în exteriorul clădirilor unde se desfășoară activități de preparare, comercializare şi consum al produselor alimentare şi/sau băuturilor alcoolice şi nealcoolice, cum sunt terasele, cluburile, barurile și alte asemenea, nu poate începe înainte de orele 06.00 și nu se poate prelungi după orele 24.00. (2) Măsura prevăzută la alin. (1) intră în vigoare începând cu data de 01.09.2020.
Art. 10 – Se aprobă lista ţărilor pentru care se instituie măsura carantinei pentru persoanele care sosesc în România din țările/zonele de risc epidemiologic ridicat, propusă de INSP la data de 24.08.2020, prevăzută în anexa la prezenta hotărâre.
Art. 11 – Rata de incidență a cazurilor aferente măsurilor prevăzute la art. 1, 2, 3, 7, se analizează săptămânal, la nivelul fiecărui județ și a fiecărei localități, din cadrul acestuia.
Art. 12 – Prezenta hotărâre se comunică tuturor componentelor Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență, pentru punere în aplicare prin ordine și acte administrative ale conducătorilor acestora.
NewsAr.ro

VREM ANCHETE, DAR SĂ NU NE STRICE INTERESELE

0
Era comod să scriu Accentele mele și să plec acasă. Dar, după o vreme, nu mă mai împăcam doar cu asta. Aveam în sânge o privire critică asupra ziarului. Și mai aveam acel neastâmpăr care mână omul spre a veni mereu cu ceva nou, care să atragă cititorul. Multe nu îmi plăceau în ziar. Adevărul era aproape cum îl lăsasem. Nu s-a înnoit în timp, în șase ani nu au apărut rubrici noi, pagini cu o tematică nouă. Dar nu puteam să le spun asta. Unu, că s-ar fi socotit incapabili de a gândi asupra ziarului. „Uite, vine ăsta să ne învețe, ce și cum”! Doi, că m-ar fi considerat ca pe unul care face pe „deșteptul”, ca pe unul dornic de a atrage atenția asupra sa. De aceea, trebuia să acționez cu tact, cu înțelepciune, să le las impresia că ideile mele sunt, de fapt, ale lor.
Așa am reuși să-l îmbrobodesc pe Ștefan Tabuia și să-i las impresia că este initiativa sa. Lucrasem aluziv, subliminal și omul s-a iluminat, la un moment dat. „Cred că ar trebui să înviorăm ziarul. Propun să înființăm o secție de anchete”!, a zis el, la un moment dat. Și secția s-a înființat. O conduceam, adică eram „șeful” acesteia și am avut avut liberatea de a-mi alege oamenii. I-am luat în secție pe Romulus Dubăț și pe Alin Olteanu. Cu amândoi lucrasem la Observator arădean și știam că sunt „copoi”, că aveau abilitatea de a lua urma unor afaceri neortodocse. Așa că am pornit la lucru. Laude, aprecieri în ședințele zilnice de machetă, la care, de acum, în calitatea de șef de secție, participam. Laude, până într-o zi, în care apăruse o anchetă, realizată de Alin Olteanu, care îl viza pe primarul Gheorghe Falcă. Era vorba despre niște zeci de hectare, din zona Serelor, pe care primarul le deturnase, deși fuseseră cerute spre restituire de fostul proprietar, pe vechiul amplasament. În ședința de machetă, din acea dimineață, scandalul a fost „cât casa”! Ștefan Tabuia și Ioan Iercan erau de o vehemență neașteptată. Am bănuiala că Gheorghe Falcă i-a contactat în prealabil și i-a intoxicat, căci altfel ei nu stăpâneau subiectul, nu aveau cum să știe despre ce e vorba. Din discuție în discuție, s-a ajuns până acolo încât Tabuia cerea desființarea secției de anchete. Firește, mi-am apărat omul și secția, am argumentat buna intenție și adevărul celor relatate. Nimic! Pe măsură ce trecea timpul, îmi era tot mai limpede că acolo nu era nicidecum loc de argumente, de explicații. Partizanatul celor doi nu lăsa loc de dubii : Falcă fusese „atins” și asta l-a supărat peste așteptări. În fața evidenței, mi-am pierdut răbdarea și am răbufnit. Mi-am dat demisia din postura de șef de secție și am părăsit ședința. Peste câteva minute, Mircea Dorgoșan m-a chemat la el în birou și mi-a spus așa: „Nu te lua după ei, că au interese la Falcă. Ancheta a fost excelentă, dați-i bătaie mai departe. Nu demisiona, că le faci jocul”. Și n-am demisionat.
Niciodată nu am reușit să înțeleg cum poate un ziarist să se asocieze unor fapte ilicite. Tu, ziaristul, trebuie să fii vocea cetății, să aperi legea, interesul cetățeanului. Or, când bați palma cu răufăcători, cu escroci, ce ziarist mai ești?!! Dar unii au fost capabili de asemenea „parteneriate” și au profitat din plin de pe urma lor.
Tristan MIHUȚA

PNL și-a pus candidat „salată” la Primăria Lipova

Că botoxatul pensat Ghitză Falcă a luat-o rău pe arătură, poate și din cauza fumatului, nu mai este o noutate pentru nimeni. Nici măcar pentru cei din PNL Arad, partid pe care, ÎNCĂ, îl conduce discreționar. Cu alte cuvinte, face ce vrea „mătărânga” lui. Însă, după sursele noatre comuniste din interiorul PNL, până în primăvara anului viitor, când vor avea loc alegeri în cadrul organizației județene, nu mai este mult și îl „paște primejdia”, vorba aia. Adică, normalul, zicem nu numai noi. Revenind la subiectul din titlu, Cristian Sălășan, zis „salată” (poate de vigan ce-o fi, vorba vine), a fost desemnat candidatul PNL pentru Primăria Lipova. Peneliștii au prins momentul deciziei Agenției Naționale de Integritate care l-a găsit într-un fel de stare de incompatibilitate pe primarul Mircea Jichici și, hop și ei, cu „Salată”. Nu vorbim acuma despre incompatibilitatea lui Jichici, care nu mai poate candida pentru un nou mandat de primar, însă nu putem să nu vă reamintim că acest Jichici a reușit să construiască un spital la standarde europene cu circa 5 (cinci) milioane de euro. Asta în timp ce Marineluț Cionca și gașca sa din fruntea Consiliului Județean Arad și PNL au băgat cel puțin de două ori atâta în aparatură medicală pentru Spitalul Județean Arad. Aparatură care, în mare parte nu este pusă în funcțiune din diverse cauze. Dar, a fost achiziționată, plătită și urmările credem că le bănuiți. Puțini, poate, știu că „Salată” este șeful, directorul „centrului” de la Cuveșdia. Acolo unde, la ora la care scriem aceste rânduri sunt opt bolnavi de COVID, atât din rândul pacienților, cât și dintre cadrele medicale. Informația e pe surse, deci luați-o ca atare. Acest „Salată” se află într-o stare crasă de incompatibilitate, din câte ne spun sursele noatre comuniste, soția și mama sa fiind angajate ale centrului de la Cuveșdia!!!!! Dar, cine să se sesizeze, cine are curajul? Atâta timp cât personajul în cauză este finul Claudiei Boghicevici, fosta deputată, în prezent deținând a importantă funcție de conducere la Curtea de Conturi a României, și în relații foarte apropiate cu Marinelul Cionca. În sensul că președintele CJA i-a botezat fiica, deci îi este și el naș! Oare cine dirijează, propune bugetul (și) pentru centrul de la Cuveșdia, că de votat îl votează mașina de vot PNL? Cum subiectul „Salată” pare interesant și cu încrengături intersante, vom urmări în continuare mersul treburilor. Ghidul BEȘ BAR P.S. „Salată” nu ești destul dacă nu te bagi în seamă și ka kântăreț, acesta având o melodie preferată, pe care o și cântă în public, vorba vine: Câte fete-n sat la noi! (p)  

Primarul Bimbo de la Livada se dă jurnalist sau dă târcoale şi jurnalismului

0
Ce să mai dormi, dom’le? Fierbe Aradul. Şi Livada. Zarvă mare în faţa sediului PNL din Arad. O mulţime pestriţă, dar în care se zăreau feţe cunoscute. Plin de pancarte: „Şi noi îl vrem pe Bimbo!”. Jurnalişti din toată ţara sunt revoltaţi că liberalii au ascuns în rândurile partidului unul dintre cei mai talentaţi dintre tinerii jurnalişti. Pe actualul primar al comunei Livada, Iosif Bimbo! Cei mai revoltaţi erau jurnaliştii de la „Adevărul”, fiindcă ei îl racolaseră deja în echipa profesionistă de jurnalisto-politiciano-doctorato-lideristă pe Gheorghe Falcă. Cel alături de care apare în pozele de campanie electorală proaspătul jurnalist Iosif Bimbo. Zicem proaspăt, fiindcă singurul primar din judeţul Arad care a reuşit să umilească şi traseismul politic, fiind simultan membru şi în PSD şi în PNL, şi-a depus candidatura la alegerile din 27 septembrie precizând că are profesia de jurnalist. Profesia, nu ocupaţia! Căci, de ocupat, Bimbo se ocupă cu purtatul ilegal de uniforme, se mai ocupă cu purtatul amantei prin excursii şi se mai ocupă cu încălzirea fotoliului de primar al comunei Livada pentru zilele mai răcoroase de iarnă. Dacă omul zice că are profesia de jurnalist l-am căutat pe la studii. Adică pe unde a absolvit ceva işcolaţie care germinează diplome de jurnalişti prin vestul ţării. Niciuna dintre facultăţile de jurnalism din partea asta de ţară n-au auzit nici de studentul Bimbo şi nici de absolventul prin frecvenţă redusă a jurnalismului. Poate o fi omul autodidact, ne-am zis, şi a devenit jurnalist într-o noapte în care a reuşit să citească titlul vreunui ziar. N-am găsit nici o publicaţie tipărită sau on-line care să îl deţină, chiar şi împotriva voinţei lui, pe Iosif Bimbo. L-am căutat şi printre influesării de pe reţelele de socializare. Canci! Nici umbră de Bimbo! L-am căutat şi pe la scările blocurilor din Arad, poate îşi pune omul articolele pe avizierele administaţiilor de bloc unde PNL-ul are şefi de scară. Nici acolo. Ne-am uitat până şi în cutia lui poştală, că poate îşi scrie omul singur nişte articole de presă, pe care le citeşte cu nesaţ în fiecare seară. Cutia poştală goală, ca o amantă fidelă. Şi atunci, ce să fie, ce să fie? Minciună să fie? În declaraţii publice? Însuşirea unor calităţi pe care nu le are? Cine să mai ştie? Dar, dacă e în aceeaşi barcă cu Gheorghe Falcă sigur o să ajungă şi doctor în comunicare. Că doctoratul ăsta se ia, ca şi râia şi tre’ să te scarpini până iese din tine toată întelighenţia personală. Voluntarul de la Serviciul de Situaţii de Urgenţă în jurnalism (p)

NewsAr.ro: BOMBĂ în PNL Arad. Cum se MODIFICĂ LISTELE cu CANDIDAŢI

0
Gheorghe Domşa şi Irina Onescu se vor afla pe primele două locuri pe lista cu care PNL Arad va candida la Camera Deputaţilor, au precizat pentru NewsAr.ro surse credibile din partid.
Informaţia circulă de ceva vreme, nefiind însă confirmată oficial până în momentul de faţă.
Semne că lui Gheorghe Domşa şi Irinei Onescu li se pregăteşte ceva au tot fost în ultima perioadă. Domşa, care este directorul Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate, a fost desemnat coordonatorul Grupului pentru Susținerea Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad în vremea pandemiei de coronavirus, după care a primit titlul de „Cetăţean de Onoare” al Aradului. În aceeaşi cheie, a pregătirii terenului pentru o viitoare candidatură, Irina Onescu a renunţat – aparent surprinzător – la a mai candida pentru un nou mandat de primar, optând pentru o funcţie de consilier judeţean. Cum nu putem să credem că cineva ar renunţa la o funcţie de primar (cu toate beneficiile ei) pentru una banală de consilier judeţean, este clar că Irina Onescu ţinteşte mai mult decât atât. Sunt voci care o „dădeau” vicepreşedinte de Consiliu Judeţean în următorul mandat şi, iată, mai nou, deputat de Arad.

Am supraviețuit fără pact cu Diavolul! 

După douăzeci și cinci de ani de fisc (pierduți sau câștigați în viață, doar timpul și Dumnezeu o știu), simt o cruntă dezamăgire. Nu pentru că n-aș fi putut face carieră în alt domeniu (la treizeci de ani eram director, numit pe competență, nu pe pile, și cochetam cu mediul privat). Poate din comoditate, frica de decizie, prea multe scrupule, teama de compromisurile morale la care voi fi obligat, experiența traumatizanta cu relicvele securității și miliției, forțat sa părăsesc țara ca să nu le incurc afacerile (privatizările dubioase) naiba știe, m-au făcut să fug de jungla realității post-comumiste, în care simțeam că mă sufoc și în care nu-mi mai găseam locul.
Analizând, dincolo de aparențe, ceea ce se întâmplă în societatea românească, dar mai ales în economia românească, nu regret faptul că n-am intrat în lupta (fără menajamente) supraviețuirii, într-o societate unde concurența valorilor e doar formală și unde contează doar câte compromisuri morale ești în stare să faci, pentru a obține ceea ce-ți dorești. Într-o lume în care minciuna, ipocrizia și corupția sunt instrumentele care asigură performanța, evident că nu m-am regăsit, nu numai moral, ci și uman și mi-am pierdut repede elanul și suflul, în tentativele pe care le-am avut în a mă integra în echipele câștigătoare, material, pentru că regulile nu erau fair-play.
Poate că am iubit prea mult libertatea și independența umană, ca să mă înregimentez și să devin soldat credincios în slujba unei cauze efemere, bazată pe satisfacții materiale. Poate am tânjit dincolo de stăpânirea unor efemere lucruri materiale, ori a iluziei puterii. Cine știe? Cu siguranță însă, când am fost pe punctul de a păși peste prag, n-am avut puterea să fac pasul. De ce? Poate ca n-am vrut să-mi pierd libertatea deciziei? Poate că n-am suportat minciuna și fariseismul, ca mod de viață? Poate am avut un senzor moral, care nu m-a lăsat să trec dincolo de pragul de unde, rar, te mai poți întoarce? Nu mă ascund, ipocrit, în spatele neputinței. Îmi închipui, firesc, că în atâția ani, în mediile în care am gravitat, n-am fost ocolit de șansă și că nu oportunitățile mi-au lipsit, ci că am ales, conștient de ceea ce fac. Am ales independența dată de adevăr, de dreptate, pentru că n-am suportat, n-am vrut și n-am avut stăpân care să-mi impună ce să fac și ce decizii să iau. Am fost liber să aleg între bine și rău, nefiind condiționat de nimeni și nimic și, mai mereu, am ales calea morală, asumându-mi costurile.
Câți înțeleg, cu adevărat, libertatea? Câți înțeleg ce înseamnă să nu fii constrâns să-ți însușești sau să aplici prejudecățile unor frustrați sau psihopați, de care depinzi ca supraviețuire și să refuzi când șansa îți surâde? Și, totuși, de ce o cruntă dezamăgire într-o astfel de nișă a libertății? Pentru că s-a ajuns într-o fundătură morală din care nu se mai poate ieși. S-a ajuns în punctul în care adevărul și justiția au fost reduse la rolul de slogan și sunt accesibile doar celor potenți financiar. Nimeni, din cei ce decid prezentul și viitorul, nu mai crede în ele, în România. Principiile morale au fost pervertite și fetișizate, încât au devenit surogate ale unei societăți bolnave, aproape muribunde, care se zbate să nu dispară. Se vorbește mult de morală, dar nimeni n-o practică, pentru că prisosește.
Încet, încet, ceea ce părea o himera acum treizeci de ani, când credem că am devenit liberi, adică supremația minciunii și a compromisului moral au devenit realitate, iar adevărul un balast ce te distruge. L-ai ales? Te-ai autocondamnat la exil în societate, unde vei fi „paria” și considerat un fraier!
E nedreptate cruntă în jurul nostru, deși justitia este lăudată și avem alternativa de a alege doar între minciuni și  mincinoși. Dacă ieși din front și încerci să fii corect, onest și imparțial, e ca și cun ți-ai pune o mină sub picioare. Și totul pentru că, tolerând, purtându-mă civilizat, închizând, uneori, ochii, am contribuit la nașterea unui monstru extraordinar de periculos pentru liniștea oricui român corect și cinstit: clasa politică. Ce sunt, de fapt? O adunătură de lipsă de caracter, de indivizi gata pentru orice tip de compromis, o gașca de șmenari, fără scrupule, parcă selecționați din mizerabilii lui Hugo, pentru care adevărul, morala, onoarea, sunt doar niște slogane, ce, eventual, îi încurcă. Pentru ei doar banul (obținut fraudulos) și puterea exercitată prin traficarea influenței, contează. Adunătură aceasta, care a fugit și fuge de cinste „ca Dracul de tămâie” și n-a avut pardon în nici o situație, mi-a generat crunta dezamăgire și decepția totală față de societatea în care trăiesc și, mai ales, de viitorul ei.
În douazeci și cinci de ani de activitate, n-am întâlnit nici un exemplar politic, care să nu mintă și care să nu se ocupe de combinații nelegale, corupție sau nepotism. Traficul de influență, pentru politician, e precum respirația. Dacă nu-l poate practica, se sufocă și sucombă. Când nu-și mai poate trafica influență, politicianul e terminat și dispare din scenă, înlocuit de alții și mai răi și mai cinici. Experiența celor ce ies în decor, nu e analizată prin prisma corecției erorilor, ci a perfecționării metodelor imorale. Iar dacă la începuturi, prin primii ani de după 1990, au mai fost și excepții, care cochetau cu morala, rând pe rând, au fost ejectați, pentru că stricau „fasonul” și „blazonul”. Ce să caute un elefant (moral) între hiene? Deci, condiția, ori ești hienă și accepți o viață în care speculezi orice oportunitate, indiferent de ce compromis trebuie să  faci, ori dispari! O astfel de lume a impostorilor și fără limite morale, dă tonul azi și butoneaza totul. De la „opincă la vlădică”, totul este subordonat și înregimentat mizeriei imorale numită, aiurea, politică. Cine își face iluzia că mai poate fi liber și ca poate lua decizii corecte și juste, e un naiv. Poți doar să supraviețuiești „cu capul la cutie”, asistând, neputincios, la defilarea imposturii și mizeriei morale.
Altfel, în orice circumstanțe (stânga, dreapta, centru, verzi, kaki, cenușii, albi, îngeri, demoni, creștini, musulmani, hipioti, deviaționiști, paranormali, pseudo de orice fel și până la imbecili cu pedigree) deranjezi. De-aia sunt dezamăgit și aproape resemnat.
Pavel ROMAN

Ramona Lile:  „Îi așteptăm pe absolvenți la admiterea de toamnă”

0
Sesiunea de toamnă a admiterii la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad va începe din 1 septembrie. Absolvenții de liceu precum și cei de licență pot opta pentru una dintre specializările la licență sau pentru o specializare la master, în cadrul  uneia din cele 9 facultăți . Înscrierile continuă la centrul de înscrieri din Bd. Revoluției nr.72 până în data de 10 septembrie pentru licență și până în data de 9 septembrie pentru master, dată la care vor fi programate și interviurile candidaților pentru studii masterale. Cei care doresc se pot înscrie și on line pe www.uav.ro. „Îi așteptăm atât pe absolvenții de liceu cât și pe cei de licență să vină la universitatea noastră pentru a-și continua studiile. Un gând special celor care acum susțin  bacalaureatul și care trec prin emoțiile examenelor: le dorim mult succes și încredere că vor promova cu bine acest examen de maturitate” a declarat rectorul UAV, prof.univ.dr. Ramona Lile (foto). Studenții UAV pot beneficia de cazare și masă în căminele UAV precum și de mai multe categorii de burse.  

Contesa de Hășmaș tace și face? Sau numai FACE

0
Geani Pistru, vestita Contesă de Hășmaș, s-a cam dat la fund, vorba vine, în ultima vreme. Președinta organizației de muieri de la PNL Arad nu a mai ieșit în public să-și susțină aberațiile, să se laude, precum o matroană, să iasă în evidență etc. cu mai nimic. Nici nu prea mai are cum, ANI (Agenția Națională de Integritate) i-a dat „sentința”  – Geani nu mai poate accesa în nicio funcție publică! Normal că nici cea de deputat, la care a sperat și visat, văzându-se deja în structura Parlamentului viitor. După spusele unora, Contesa i-a „spart” viitorul, cel puțin deocamdată, lui Sergiu Bâlcea, vicepreședintele Consiliului Județean Arad. L-a băgat în diverse manevre preelectorale, încercând să-i creeze imagine în speranța unei candidaturi ale acestuia, din partea PNL, la Primăria Arad. Din păcate pentru Geani, „serviciile”, inclusiv Falcă, l-au desemnat pe Bibi Călinuț – băiat de casă, candidat pentru Primăria Aradului. Dar, asta se știe deja, că s-au depus listele la BEJ. Ce nu se știe este de ce tace Contesa de Hășmaș? Ce i-a promis Falcă botoxatul, ei și lui Bâlcea? Că la un moment dat, poate chiar și acum, Geani cu Jitză erau pe-o mână la toate cele de trebuință financiară, manevre, ălea, ălea. Că Geani „face”, în continuare, e clar. Vezi doar susținerea în funcții de conducere în instituțiile din subordinea Primăriei și chiar a Consililului Județan a unor „pile”, neamuri, prieteni, fini, clientelă de partid etc. Dar, vorba aia, de ce ne batem noi capul unde își bat alții…. Cu „la” la urmă. Chiar așa. Ghidul BEȘ BAR 

NewsAr.ro: CURAT – MURDAR: În plină vânzoleală ELECTORALĂ, Bibarţ cheamă la raport asociaţiile de la blocuri

0
Reprezentanţii asociaţiilor de proprietari din Arad sunt invitaţi la Primărie în plină vânzoleală electorală. În plus, au şi un termen (nerealist) până la care să se conformeze într-o chestiune care, mai mult sau mai puţin întâmplător, nu suportă amânare. Păi cum altfel, din moment ce alegerile bat la uşă şi trebuie arătat tuturor cine e „tartorul” în Arad!
Situaţia a fost taxată, pe bună dreptate, de Uniunea Locală a Asociaţiilor Locative (ULAL) Arad.
„În plină campanie electorală preocupările Primăriei Arad sunt din ce în ce mai variate iar formele de comunicare variază între online și offline în funcție de gravitatea subiectului. Un aspect aparent important și urgent în această perioadă se dovedește a fi «buna organizare a recensământului general agricol și al recensământului populației și a locuințelor». Acesta este subiectul celui mai recent comunicat primit în cutiile poștale de asociațiile de proprietari din Arad din partea Primăriei Arad. Solicitarea primăriei se referă la afișarea la loc vizibil a numărului administrativ (numărul casei) pe clădire. Procedura nu ar fi  greu de aplicat dacă într-adevăr toate asociațiile de proprietari ar avea un astfel de număr administrativ atribuit. Conform comunicatului, fiecare asociație de proprietari ar trebui să aibă afișat la loc vizibil un suport material sau o plăcuță cu adresa completă: Denumirea străzii, numărul administrativ, numărul blocului și scara – afișate până cel târziu la data de 29.08.2020. După această dată Primăria anunță și faptul că se vor face verificări”, a spus Dorina Lupşe (foto), preşedintele ULAL Arad.
„La înființare însă multe asociații nu au avut un număr administrativ (de casă) atribuit iar altele nu au deloc un astfel de număr. Indiferent dacă au un astfel de suport sau nu în prezent, asociațiile trebuie să se asigure că datele de pe suport/plăcuță sunt complete și includ acest număr administrativ. Pentru a obține numărul administrativ aceștia sunt îndeamnați să folosească Serviciul Relații cu publicul al Primăriei. Intervalul de timp acordat cât și modalitatea prin care Primăria a ales să comunice cu asociațiile de proprietari sunt cel puțin nepotrivite. Dacă este o situație care trebuie rezolvată în mai puțin de 10 zile lucrătoare există mijloace mult mai potrivite prin care să fie anunțați public fiind un subiect de interes general (presa, televiziune, platforme social media, radio) iar procedura care se solicită pentru a obține numărul administrativ și a realiza acele suporturi cu siguranță nu se încadrează în intervalul solicitat. Deși această situație există la asociații de foarte mult timp nu a existat nici un moment mai oportun pentru a se realiza acțiuni de verificare sau chiar solicitări de acest tip. Este curios cum aceste obligații au devenit atât de urgente în timpul campaniei electorale, cât timp altele cu un impact mult mai semnificativ asupra populației sunt ignorate și amânate”, a mai precizat Lupşe.

Moțiunea – sepuku PSD înainte de locale

0
La ceas de seară, la emisiunea lui Răzvan Dumitrescu, a apărut Marcel Ciolacu să ne povestească despre moţiunea de cenzură pe care PSD-ul o pregăteşte Guvernului Orban. Am înţeles din discursul apatic al liderului opoziției că acest guvern “s-a decredibilizat”, că în mod greşit s-a hotărât deschiderea “păcănelelor”, că HORECA protestează pentru că este în colaps, toate aceste constatări fiind însoţite de întrebări retorice precum “De ce nu s-a făcut şi nu s-a dres?”, “Cine răspunde ?”, “Cum şi-au permis?”… aproape că mă apucase somnul ascultându-l pe Ciolacu venit să-i dojenească pe liberali cu dulcele grai moldovenesc şi presupun că mulţi dintre liberali crăpau de ruşine şi tremurau numai la gândul moţiunii de cenzură de mâine. Cert este că Răzvan Dumitrescu părea că abia îşi mai stăpânea râsul faţă de comportamentul abulic al PSD-ului de a ne prezenta, prin vocea liderului său, o altenativă la Guvernul Orban, iar răspunsurile lui Ciolacu, evazive și presărate cu mister, în legătură cu o eventuală propunere pentru funcția de prim-ministru erau o veritabilă sursă de ironie. Aşteptăm cu nerăbdare moţiunea de cenzură de mâine, căci în vremurile acestea gri este nevoie câteodată şi de un moment umoristic, pe care PSD-ul nu se fereşte să ni-l ofere. Dar, trecând peste aspectul umoristic al comportamenului acestui partid, care la un moment dat avea o majoritate de peste 70% în parlament şi nu a reuşit să rezolve nişte aspecte care reclamau măsuri urgente, trebuie să vedem dimensiunea tragică a vieţii politice româneşti de după 1989 tocmai prin prisma preponderenţei acestei formaţiuni politice la conducerea României. Aş vrea să fac abstracţie, mai ales în această perioadă, care precede alegerile locale, de discursul elucubrant al politicienilor cu privire la realizări sau, dimpotrivă, la nerealizări şi de comportamentul, la fel de halucinant, când vine vorba de a hiperboliza 2 km de autostradă şi să aduc în discuţie o realitate cu care ne confruntăm şi la care, în mod sistematic, se refuză găsirea unor soluţii, şi anume, faptul că marasmul în care se află societatea românească la acest moment, felul în care arată scena politică şi, cu precădere, situaţia economică se datorează într-o proporţie covârşitoare sistemului de justiţie din România, iar pentru acest lucru trebuie “să mulţumim” tătucului Iliescu şi acoliţilor săi. Epoca Iliescu ne-a pricopsit cu foştii lucrători de la CAP-uri transformaţi peste noapte în judecători şi procurori, tocmai pentru că acest gen de persoane fusese instruit şi educat să respecte linia partidului, erau persoane docile şi care nu aveau prea multe alternative profesionale. Tocmai această obedienţă i-a recomandat şi pe viitorii aspiranţi pentru accederea în funcţii din sistemul judiciar, iar acum, trăgând linie, “ne putem mândri” cu un dosar al Revoluţiei îngropat sub tancurile incompetenţei procurorilor militari, cu o Mineriadă pe post de lecţie de democraţie, cu EADS drept lecţie de economie. Îmi place să cred că societatea este un organism viu, într-o continuă prefacere şi evoluţie, iar urmarea acestei evoluţii se reflectă, implicit, şi în domeniul politic, însă după 30 de ani asistăm la o degradare sistematică a vieţii politice, ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că “organismul viu” se apropie de colaps, iar politica, aşa cum spunea Napoleon Bonaparte, “este o coardă, care se rupe dacă o întinzi prea mult”. Ciprian DEMETER

Și noi mai mințim, dar Orban și Falcă își bat joc de minciună!

0
Atâtea minciuni pe centimetru pătrat căte ne-au fost date să auzim cu ocazia vizitei la Arad a lui Ludi Orban, secondat de botoxatul Falcă, nu am mai aizit demult. Că majoritatea arădenilor nu mai cred în promisiunile electorale, e CLAR! Dar, vom vedea în 27 septembrie. Noi, comuniștii de la Flacăra roșie, am stat strâmb și am încercat să judecăm drept în privința vizitei electorale a lui Ludi Orban. Ce a vrut elementul în cauză să transmită. Că, din câte știm, pe botoxatul de Falcă, cel care a transformat Aradul în comună, nu-l  mai suportă nimeni din conducerea centrală a PNL. Cu atât mai puțin Ludi. Dacă botoxatul pensat a căzut și în dizgrația nașului său de căsătorie (de interes?) și nașul fețiței Elei Falcă, atunci e clar că vizionarul e dus rău. Oare or fi fumat împreună Falcă cu Orban? Și dacă da, oare ce? Poate ne spun cei de la Poliția Arad… Revenind la minciunile electorale ale lui Ludi și botoxatului, și dacă tot suntem făcuți pesediști de către anumite persoane, haideți să vedem ce zice șeful PSD-ului arădean despre gogomăniile celor doi, secondați de „securistul” de Bibi Bibarț, primarul (încă) de conjunctură a comunei Arad. „Am asistat ieri (sâmbătă, nota red.) la un nou episod al telenovelei liberale, regizat de „ioroparlamentarul“ de Brad, Ghiță Falcă, cu bufonul LuCOVID Orban în rol principal. Un exercițiu ieftin de imagine, pe bani publici, desfășurat în instituții publice, prin care sinistrul personaj Falcă încearcă să păcălească din nou arădenii că e preocupat și de altceva în afară de a-și umfla buzunarele, așa cum a făcut-o în ultimii 16 ani, din poziția de primar.Nu poți să nu râzi și să nu plângi în același timp, când vezi că Orban a venit până la Arad, pe banii noștri, ca să semneze un „ACORD DE COLABORARE pentru identificarea unor surse de finanțare necesare regenerării Cetății Aradului”. Adica ce? Adica, NIMIC!
Ani de zile, baronul portocaliu Falcă a refuzat să redea acest obiectiv arădenilor, a refuzat să reabilteze unitatea militară din Gai, pentru ca batalionul din cetate să se mute în acea locație, a refuzat să ridice locuințele ANL, așa cum s-a angajat prin protocolul din 2010, semnat cu Ministerul Apărării Naționale. A venit LuCOVID Orban de la București, pe banii noștri, ca să semneze un alt protocol (îi place cuvântul ăsta, care duce cu gândul la șpriț), pentru centura ocolitoare est. Nu au sursă de finanțare, dar dă bine în campania electorală să vinzi gogoși arădenilor, că faci o centură pe care baronul portocaliu Falcă o promite de 20 de ani. A mai venit LuCOVID să laude sistemul de sănătate arădean și să promită fonduri pentru spitale, uitând că am fost în topul focarelor din țară, în criza de coronavirus, uitând să le spună arădenilor că avem cel mai slab președinte de Consiliu județean din istorie, că sunt zeci de morți pe care acești politruci liberali îi au pe conștiință, din cauza incompetenței. Cât mai acceptăm batjocura pedelisto-liberală, dragi arădeni? Câți oameni trebuie să mai moară, ca acești incompetenți să fie dați jos din funcțiile pe care s-au cocoțat prin minciună și din care s-au îmbogățit peste noapte? Nu credeți că a venit timpul să-i trimitem acasă, să vindecăm Aradul de această ciumă galbenă? 27 septembrie e ziua în care putem si vom schimba impreuna destinul Aradului…!” P.S.1 Dacă peneliștii, pediști vopsiți și ce-or mai fi, ne fac pesediști, pesediștii ne consideră peneliști. Și tot așa. Sincer, noi suntem cu „partida” lu romi, care îi simpatizează pe cei de la Pro România. Asta să vă băgăm în ceață totală. Am zâs!  P.S.2 Ce au căutat Falkă ku Orban în curtea Bibliotecii județene, pe mini terasa de acolo în care Primăria a băgat aproape 150.000 de euro?   BEȘ BAR
 

OMINIA , BAT-O VINA !

0
Gi mai bine gi doi ani gi zâle , m-am gângit la o laltă cu fracile Pavăl să inițiem on festival al graiului , portului șî al cântărilor populare stramoșășci , gin zona Reveciș-Coșioba , numit „STRAJĂRII COCIUBEI” . Cu ajiutoriu lu Dumnezo , proiectu ăsta a nost o prins contur în așest an , în șiuda vicisâtudinilor provocace gi pandemia covidului șî am hotărât ca pa data gi 30 august 2020 , tumna gi zua me onomastică , să organizăm șî să infaptuim prima ediție gin așest festival . Da , cum satana , pân sclujile lui scârboase , să opune la tăt șei bun șî frumos , s-or gasât nișce strolincețî , ca pa criterii politișe să înșerșe să contulbure bunu mărs al așestei acțiuni . Numa că tăt bunu Dumnezo ni-o îngemnat șî ajiutat să eliminăm așesci reacțâonari , ceară dacă ii îs persoane apropiace , da vânduțî giavolului . Așă că duminica viitoare în ocolu caminului cultural gin Reveciș , organizatorii așestui spectacol , vor prezenta întâia edițâie . Le mulțamim cu geosăbit respect șî considerațâie , tuturor oamenilor gi bine , care s-or implicat șî să implică în realizarea ăstui eveniment cultural șî nișidecum politic , ceară dacă îi în campanie electorală ! ÎI MULȚAMIM BUNULUI DUMNEZO PÂNTRU TĂCE ȘÎ ÎL RUGĂM , SĂ NE AJIUCE ÎN CONTINUARE ! Marius BRASAI

NewsAr.ro: Mai multe personalități arădene au fost premiate în cadrul ședinței festive a Consiliului Local

0
În cadrul întâlnirii festive a Consiliului Local al Municipiului Arad din acest an – singurul eveniment care a putut fi organizat de ziua orașului în contextul generat de pandemia de coronavirus – au fost conferite o serie de titluri şi distincţii personalităților cu merite profesionale remarcabile.
Astfel, titlul de CETĂȚEAN DE ONOARE AL MUNICIPIULUI ARAD a fost înmânat lui dr. Gheorghe Domșa, directorul general al Casei Județene de Asigurări de Sănătate Arad „în semn de recunoaştere şi preţuire pentru realizările profesionale deosebite prin care a contribuit la ridicarea prestigiul municipiului Arad precum și pentru dedicarea cu care s-a implicat în prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19”, anunță Primăria.
TITLUL PRO URBE a fost acordat dr. Anamaria Effler – fizician de renume mondial, pentru contribuția adusă la dezvoltarea fizicii moderne precum și pentru ridicarea prestigiului învățământului preuniversitare arădean.
Alte treisprezece personalități arădene au primit Diploma de Excelență pentru merite profesionale remarcabile, precum și pentru interesul consecvent de promovare a Municipiului Arad. Este vorba despre scriitorul Gheorghe Schwartz (Domeniul Literatură), actorul păpușar Adina Teodora Doba (Domeniul Artei Dramatice), artiștii plastici More Anamaria Șaghi, Maria Furnea, Adrian Sandu și artistul fotograf Nelu Scripciuc (Domeniul Artelor Vizuale), inspectorul școlar Emilia Sorițeu, directorul Colegiului Economic, Monica Băltărețu și profesoara Livia Marinescu (Domeniul Învățământ), antrenorul Liptak Martin, arbitrul Ioan Igna și fotbalistul Marcel Coraș (foto) (Domeniul Sport) și nu în ultimul rând cel de-al treisprezecelea titlu de excelență a ajuns la economistul Fekete Carol.
„Mă bucur ca am reușit să marcăm acest eveniment important din viața orașului. Era obligatoriu ca indiferent de condițiile prin care trecem să găsim o soluție onorabilă pentru a organiza cel puțin ședința festivă, pentru a ne arăta recunoștința față de cei pe care îi premiem în fiecare an de Zilele Aradului. Sperăm ca în viitor să avem vremuri mai bune și să putem sărbători zilele orașului asa cum obișnuiam să o facem anii trecuți. La mulți ani, Arad! La mulți ani, arădeni!”, a declarat primarul municipiului Arad, Călin Bibart, la finalul ședinței festive a Consiliului Local Municipal.

De ce-aș vota un neamț la Primaria Timișoara?

Pentru că, cred în conștiința și morala occidentală, superioară celei valahe, istambulizata sau moldovenești, rusificata, așa cum am crezut când l-am votat pe Iohannis și nu regret.
Pentru că m-am săturat de mafiile securiste, țigănești și milițienesti care controlează orasul și toate structurile din Primărie și Consiliul Local,  adică de stăpânii ce sunt la capătul lanțului javrelor politice. Pentru că m-am săturat să văd și să asist cum sunt furați banii publici, de, mereu, aceiași șmecheri, de peste douăzeci și cinci de ani, cu ajutorul politicienilor (primari, consilieri locali), adică de risipa banului public, comision și paraîndărăt. Pentru că m-am săturat să văd reparații de drumuri, la preț de autostrăzi noi, care se distrug într-un an și  nimeni să nu răspundă pentru execuția proastă si recepția lucrărilor fără obiecțiuni. Pentru că m-am săturat să văd trotuare „șotron”, construite de daltonisti (mă refer la combinațiile cromatice), cu materiale rămase în stoc la comercianți, achiziționate la prețuri astronomice, prezentate ca opere de artă. Pentru că  m-am săturat să văd parcurile centrale ale orașului, pentru care se cheltuie milioane de euro anual, pline de buruieni și tufe neîngrijite, bănci putrezite, alei cu gropi și straturi de panseluțe de zeci de lei bucata, în timp ce administratorii parcurilor își construiesc vile, au mașini de sute de mii de euro și-și fac concediile în Malibu sau Miami. Pentru că m-am săturat să văd piste de biciclete, pe trotuare, cu stâlpi și copaci, pentru care s-au cheltuit milioane de euro, care au ajuns în buzunarele smecherilor. Pentru că m-am săturat să văd clădiri, monumente istorice, cum se degradează, fără ca administrația să intervină, pentru că nu sunt prioritate, în fața bordurilor și sotroanelor. Pentru că m-am săturat de poluare, de la Continental, Detergenți sau Azur, fără ca autoritățile să intervină, pentru că n-au curaj să sancționeze corporațiile. Pentru că m-am săturat de circuri de prost gust, ținute în piețele publice, care produc doar zgomot infernal și stresează locuitorii Timișoarei. În  cincluzie, pentru că m-am săturat să  fiu furat și umilit de mafia politică încuscrită cu crima organizată. Cum să cred că investițiile în infrastructură, cu costuri astronomice, sunt frumoase, estetice, oportune ca arhitectură și corecte ca preț, când am ca și comparație parcul „Iulius Mall”, exemplu de estetică și cost? De ce nu se inspiră administrația locala de-acolo?
M-am săturat de arhitectura „indiană” ce slutește Timișoara, aprobată de arhitecții orașului pe șpagi primite de la rromi (țigani) și de non-combatul Politiei Locale, devenită SRL-ul familiei unui fost milițian, care nu vede cum se construiește fără autorizații și fără respectarea acestora, ori alandala,  ca în favelele braziliene. Dintr-un oraș  modern, european, o mică  Viena, am ajuns un oraș valah, un oraș ca și Strehaia, din cauza administrației politice de după 1990, controlată, total, de crima organizată și clanurile țigănești. Fugi de cartierele rezidențiale, cu locuințe înghesuite ca sardelele, cu PUZ–uri aprobate pe șpăgi, te muți într-o zona liniștită, veche,  unde există un PUZ ce-ți garantează, aparent, liniștea, dar, surpriză, te trezești peste noapte, ori cu un bloc, ori cu un „palat”, țigănesc, în fața casei, ce au obtinut autorizații prin mită, indiferent de PUZ, PUD sau arhitectura zonei. Să te plângi? Cui? Celui ce a luat mita sau Poliției Locale, al cărui șef este interimar, adică „zboară” când nu se „orientează”? Asta a ajuns Timișoara sub administrația Ciuhandu – Robu: raiul mafiei dezvoltatorilor imobiliari și a clanurilor țigănești, care fac legea în Primărie și Consiliul Local.
Analizându-i CV-ul, prin comparație cu a celorlalți și prestația din campania electorală (sub rezerva că, în România, caracterul se schimbă o dată cu accederea la putere, paradigmă care mi-aș dori să fie infirmata), Fritz mi se pare un candidat serios, oportun, viabil și o rază de speranța pentru Timișoara, pe modelul Iohannis. Dacă gândim și judecăm și nu mai votăm influențați de instinctele primare, ori de cutume, alianțe și nu ne mai lăsăm manipulați de impostori care promit totul și nu fac altceva decât să deservească grupările de crimă organizată care-i sustin și știm ce vrem, Fritz este o alternativă serioasă pentru Timișoara, pentru că – deocamdată -, nu știu să aibă în spate grupări de crimă organizată, cum au partidele „istorice”. Repet, deocamdată, pentru că m-am fript prea de multe ori!
Totuși, luand în calcul și buna credință (pentru care nu pot fi condamnat), cred că avem, odată cu Fritz, alternativa să scăpăm de doua mizerii care ne-au distrus și continuă să ne distrugă viața și să ne țină departe de familia occidentală care a infiintat și construit Timișoara: de blestemul comunismului, care continuă să se manifestă prin intermediul tuturor partidele politice, așa zis „istorice”, respectiv prin doctrinele ce promovează non-valoarea și lipsa concurenței și de grupările de crimă organizată ce controlează Primăria Timișoara, care țin prizonieri (de lanț) toți funcționarii din Primărie sau Consiliul Local, inclusiv primarul. Ce se schimbă de fapt la alegeri, dacă alegem PSD sau PNL. ALDE sau PMP? Nimic! Se schimbă primarii, adică javrele de la capătul lanțului. Și? Ce s-a rezolvat? Dacă la capătul lanțului rămân aceiași „stăpâni”? Mafiile care operează în primării și consiliile locale rămân aceleași, dacă primarii, ce au aceeași stăpâni, fac doar fac rocada. Rămân aceleași firme abonate la lucrările publice, aceleasi mafii la eliberarea de autorizații, aceleași mafii în piețe, aceleași mafii în comerțul stradal, aceiași indivizi controlează administrația Robu, care au controlat și administratia Ciuhandu, ce au făcut din Timișoara orașul țiganilor și au permis transformarea parcurilor orașului în curțile țiganilor.
Și Ciuhandu, și Robu, prin politica lor pro-kitsch-uri, prin haosul din arhitectură, prin favoritisme și aplicarea discriminatorie a legislației, au manelizat orașul și l-au valahizat (istambulizat), nu l-au occidentalizat. Asta pentru că a primat lăcomia, nu bunul simț, educația și cultura. Dintr-un oraș model, în care era o încântare să faci o plimbare, prin centru și parcuri, cu salbe de palate istorice si cartiere selecte (precum cel de lângă „Parcul Rozelor”) Timișoara a devenit un exemplu al prostului gust, a lipsei de civilizație, grobianismului și mârlăniei arhitecturale, efect al cinismului luptei pentru furt sau cimision din banul public. Peste tot te lovești de tupeul țigănesc (in construcții fără nici o regulă arhitecturală, în paranghelii ce paralizează cartiere), de limbuția și lipsa de scrupule valahă, avidă de funcții la stat, ori nesimțirea moldovenească, generată de saracie și lipsă de civilizatie, ce se manifestă mult prea ostentativ într-un oraș cu pretenții europene, sub nasul autorității publice (Poliția Locală) patronată de primar. Nu mai există respect și bun simț publice, pentru că administrațiile lui Ciuhandu și Robu, au dat tonul și au permis degradarea culturală și spirituală a orașului, organizând spectacole și manifestații grotești, de prost gust, tipic sudiste, care au promovat pseudo-cultura și pseudo-civilizatia și au încurajat manifestările primitive ale celor needucați si necivilizați, ce-au invadat Timișoara. Din cel mai vestic oraș al României (la figurat), în scurt timp, o să ajungem un oraș genul
celor din sudul Romaniei, dacă continuă mandatele lui Robu. De aceea cred ca Fritz e o alternativă la schimbarea degringoladei culturale a Timișoarei și a mentalității din administrația publică. Eu unul, ca cetățean al acestui oraș, nu vreau un oraș model Craiova, Pitești sau Constanța. Nu mă raportez, prin orientarea culturală, la est-ul isrambulizat sau moscovizat al României. Vreau să trăiesc într-un oraș civilizat, european, precum Graz, Passau, Linz, Mannheim, așa cum a fost Timișoara, unde să domnească educația și bunul simț, nu primitivismul generat de incultura și lipsa educației, ori goana după furtul banului public, tipic dâmbovițeană!
Pavel ROMAN