NewsAr.ro: WEEKEND NEGRU pe șoselele din municipiu și din județ!

0
Mai multe accidente, din care două mortale, au avut loc în ultimele zile, pe drumurile din municipiul și din județul Arad. Numai în acest weekend au avut loc cinci evenimente rutiere.
Șirul tragic a început încă de joi, când un bărbat și-a pierdut viața după ce a fost spulberat de un autoturism, pe DJ709, între Pâncota și Seleuș. Acesta se afla pe partea carosabilă și nu purta vestă reflectorizantă.
În cursul zilei de sâmbătă s-a produs un accident la intrarea în localitatea Vladimirescu, dinspre Mândruloc. În urma impactului cu o altă mașină, un autoturism Dacia Duster a fost proiectat pe pista de biciclete, putând cauza o tragedie dacă la acel moment se afla pe pistă vreun biciclist. La fața locului s-au deplasat echipaje medicale și poliția, nu s-au înregistrat victime.
De asemenea, două accidente rutiere au avut loc la intrarea în Zimand Cuz, dinspre Arad. Unul s-a produs chiar la intrare în localitate, iar celălalt la o distanță de aproximativ 100 de metri de primul. Cauza a fost neacordarea de prioritate și a viteza excesive. Potrivit martorilor, în cazul unuia dintre accidente, un șofer în vârstă de aproximativ 80 de ani nu a acordat prioritate. La fața locului s-au deplasat echipaje ale SAJ și poliția.
În cursul serii de sâmbătă, pe autostrada Arad – Timișoara, un șofer circula cu viteză pe contrasens, pe prima bandă, punându-și în pericol propria viață și pe cea a celorlalți participanți la trafic. A fost sesizată poliția.
Noaptea trecută două autoturisme au fost implicate într-un accident ușor, la coborârea de pe podul din Micălaca. „Vinovată” ar fi viteza excesivă. Nu s-au înregistrat victime.
Șirul evenimentelor nefericite din trafic a culminat cu accidentul de duminică dimineața, care a avut loc în zona Piața Gării din municipiu. Un tânăr a condus un microbuz pe sensul de mers gara-Podgoria, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, a sărit pe șinele de tramvai si a doborât un stâlp de înaltă tensiune. În microbuz erau două persoane, bărbați, dintre care unul a decedat iar unul este rănit grav, fiind transportat la spital.

Pentru că se apropie alegerea noilor edili !

0
Putem spune că avem un oraș civilizat atunci când : – În serile de vară stai în curte sau grădină fără să fii înțepat de țânțari sau alte insecte . – Dacă dorești să te plimbi pe CORSO nu ești deranjat de croncănitul ciorilor și de șobolanii care mișună peste tot . – Dacă vrei să te odihnești pe o bancă în parc , aceasta să nu fie ruptă sau murdară și să nu-ți fie teamă că te atacă vreun câine vagabond sau vreun boschetar . – La ghișeele instituțiilor din oraș să găsești oameni bine dispuși , bine pregătiți și care îți vorbesc frumos . – Clădirile , străzile , trotuarele și aleile din parcuri sunt bine întreținute . – Mijloacele de transport în comun sunt curate și circulă corespunzător . – Majoritatea oamenilor sunt bine îmbrăcați și cu zâmbetul pe față . – Cei pe care îi vom alege să fie în slujba noastră , nicidecum noi la dispoziția lor . Doresc ca viitorii edili să facă din ARADUL NOSTRU DRAG un astfel de oraș ! Marius BRASAI

Impostura, o epidemie mult mai gravă decat COVID -19!

A dispărut din peisaj pseudo-facultatea (o instituție de învățământ „fantomă”) unde au pseudo-studiat vicepremierul (format la „scoala Grivco”), Copos, semidoctul parlamentar, Brăiloiu şi unde și-a pseudo-completat educația, șeful ANAF, Blejnar. Din păcate, acest gen de „specialiști” (cu excepția lui Blejnar, care, să fim obiectivi, a absolvit Facultatea de Științe Economice din Timișoara, profesând, totuși, ca economist, înainte de a-și „completa” studiile), etaloane ale incompetenței – care sunt cu miile în Parlament, Guvern și administrația publică -, inițiază, dezbat și modifică legile în Românie, iau decizii și hotărăsc administrarea țării. Și tot acest gen de „specialiști” sufocă azi administrația publică, prin prezența lor, ocupând posturile publice prin corupție (trafic de influența, nepotism, mită), blocând, definitiv, resetarea administrației publice din România și integrarea României în lumea civilizata, adică în Schengen. Iar dacă în țară, mituesc media să ascundă realitatea, acest gen de pseudo-educați, analfabeți, semianalfabeți sau (cei mai mulți) analfabeți funcționali, după ce-au obținut fraudulos pozițiile, oripilează, prin lipsa lor de educație și IQ-ul scăzut, toate instituțiile europene unde își desfășoară activitatea, arătându-și adevărata valoare, necosmetizata de mercenarii de presă. Lipsiți de rușine, de bun simț, cultivând tupeul dincolo de absurd, acest gen de indivizi sunt o specie ocolită la dotarea cu simțul ridicolului, așa că nu înțeleg ridicolul la care se autoexpun sau expun funcția publică și țara, din contra, pentru ei, penibilul – domeniul în care, într-adevăr, excelează -, e ceva imperceptibil, perceput ca umor, nu ca ceva anormal. Sunt convinși că, la adăpostul unei diplome obținută fraudulos, au aceleași drepturi ca și cel care a muncit și acumulat cunoștințe.
De asemenea, sunt convinși că pot să-i substituie oricând pe cei ce și-au definitivat educația. În concluzie, excelând în tupeu, parveniților și oportuniștilor de acest gen, nu li se pare că ar fi imoral să se substituie valorilor și nici impostura nu li se pare să fie un sacrilegiu moral, ci o consecință firească, pozitivă, a modului cum funcționează societatea, ce generează mândrie, nu rușine. Adică, ei sunt produsul corect, nu cel emanat educație. Pentru ei, a alege între conștiință – adică a obține, pe merit, ceea ce poți în viața și a profita, fără scrupule, de orice oportunitate, înseamnă diferența dintre prostie și inteligență. Adică, dacă ai ocazia să profiți (încălcând orice regulă morală) și n-o faci, ești prost. Deci, cel ce are conștiință, e prostul și are un handicap, pentru că-i lipsește tupeul și viclenia, atribute esențiale în supraviețuire.
Așa gândesc și acționează acest gen de indivizi pentru care impostura e un mod de viață. Nu numai că nu respectă, ci chiar contestă valoarea și fac orice s-o discrediteze sau s-o elimine, pentru a-și justifica locul și prezența unde n-ar trebui să fie. De vină însă, pentru halul în care s-a ajuns, moral, adică să avem un Parlament, un Guvern, o administrație și un sistem de educație, pline de impostori, nu sunt ei. Ei sunt produsul unei societăți bolnave, avariată genetic de fanarihoția turco-valaha, care a creat acest prototip de individ oportunist, dispus la compromis. De vină este societatea care a acceptat și tolerat impostura în locul valorii reale. Efectul? Totul s-a „manelizat” în România. Acesta este adevărul pe care nu vrem să-l acceptam și din cauza căruia ne urechează cei din Schengen. Atât de mult s-au coborât jaloanele profesionale și morale, în orice domeniu, încât pot fi trecute de orice posesor de diplomă universitară, indiferent de condițiile în care ar fi fost obținută. Ca urmare, avem mii de imbecili, cu o educație precară, semianalfabeți sau analfabeți funcțional, pe post de specialiști în instituțiile publice, care nu numai că fac praf imaginea administrației publice, ci sunt și o povoara  bugetară greu de suportat pentru contribuabili, care vor genera falimentul administrației. Nesimțiți, needucați și incompetenți, compensează totul prin tupeu, aroganță, grobianism și meschinărie, în fața contribuabilului care-l plătește, adică îl întreține.
La cum evoluează societatea și procentul la care se află acest gen de specimene, eu nu cred că voi mai avea privilegiul să asist la resetarea sistemului și la reinstaurarea normalității în administrația publică din România. S-a dus Dracului până și speranța care, se pare, a agonizat treizeci de ani, până a murit! Pentru că și dacă s-ar face o reformă radicală în sistemul de învățământ (sistemul care poartă cea mai mare vină a faptului ca am ajuns o societate sufocată de pseudo-educați și imorali, care generează sărăcie și corupție) și ar dispărea așa zisele universități – genul celor în care și-au făcut așa zisele studii, majoritatea oportunistilor politici -, tot ne-ar trebui încă o generație, ca să scăpăm de efecte. Nu că nu s-ar putea – dacă s-ar introduce standarde de performanță reale, pe care să nu le poată trece semidocții și analfabeții funcționali, adică beizadelele needucate -, ci pentru că, din păcate, nu mai are nici cine concepe aceste standarde sau criterii de performanță. Din cauza corupției, lipsei de morală și standardelor scăzute, până și corpul didactic, ce reprezenta un punct de raportare, e „varză”.
O soluție ar fi să importăm echipe de profesioniști, străini, din țările dezvoltate și democrate, care să facă selecția. Dar cine să ia o astfel de decizie? Cei care ar fi primii pe lista de epurare? Sau cei care și-au instalat beizadelele, nepoții, soțiile, amantele, verii, etc., în funcțiile publice? Adică oportuniștii, profitorii imorali, să emită decizii morale? Este exclus! Eu n-am mai văzut și n-am mai asistat la ocuparea vreunei funcții publice, cinstit, prin concurs corect, fără trafic de influența, mită sau nepotism, de vreo cinsprezece ani. Chiar așa orb oi fi? Să nu mai percep realitatea? Se poate, dar mă tem că, unele excepții (ce-mi vor fi prezentate ca argumente contrare) nu reprezintă nimic. Din contra, fiind rare, sunt dovada irefutabilă că sistemul e gripat, imposibil de resetat și reparat! Va trebui, la fel ca și cu coronavirusul, să ne antrenăm să conviețuim cu impostura, pe post de valoare, ca o fatalitate. Nu pentru că e normal și moral, ci pentru că cei care au profitat și s-au hrănit cu fructul imposturii, sunt mulți. Mult prea mulți ca să poată fi eliminați!
Dumnezeule, unde am ajuns! Să fim obligați și să n-avem alternativă, în fața imposturii!?
Pavel ROMAN

NewsAr.ro: Tun de peste 100.000 de lei într-o pădure din Arad. Au ras 250 de copaci

0
În cadrul unei acțiuni comune, Jandarmerie, Poliție și Ocolul Silvic Valea Mare, desfășurate joi 20 august, pentru prevenirea și combaterea delictelor silvice, au fost finalizate verificările în cazul a doi bărbați care au tăiat arbori ilegal, în zona împădurită din apropierea localității Valea Mare, județul Arad.
Cei doi bărbați, administrator respectiv angajat al unui societăți comerciale cu obiect de activitate exploatare forestieră, pe lângă partida dată în exploatare legal, au tăiat mai mulți arbori din diferite specii, pe care i-au comercializat sub formă de lemn de foc.
La verificările efectuate în teren, pe o suprafață de aproximativ 16 ha de pădure, s-au descoperit 250 de cioate rezultate în urma tăierii ilegale a arborilor.
De asemenea, pentru ascunderea activității ilicite, cioatele au fost însemnate de către cei doi cu o vopsea asemănătoare celei folosite de către specialiștii din cadrul ocolului Silvic Valea Mare. Arborii tăiați au fost transportați în depozitul societății comerciale, cu ajutorul unui utilaj forestier și prelucrați în lemn de foc.
În urma măsurătorilor efectuate de către personalul silvic, a rezultat cantitatea de 171 de metri cubi arbori tăiați ilegal, creând un prejudiciu de peste 114.000 lei. La fața locului, în partida deținută de către societate comercială, a fost descoperită doar o mică parte din cantitatea materialului lemnos recoltat ilegal, restul fiind comercializat.
Având în vedere faptul că ”tăierea fără drept de arbori din fondul forestier național” și ”furtul de arbori” constituie infracțiuni, conform prevederilor Legii nr. 46/2008 Codul silvic, jandarmii au întocmit pe numele celor doi bărbați acte de sesizare necesare organelor de urmărire penală.
În continuare polițiștii efectuează cercetări în acest caz, având în vedere faptul că activitatea ilegală s-a desfășurat în formă continuată.
Utilajul forestier folosit în activitatea ilicită și materialul lemnos descoperit în depozitul societății comerciale au fost indisponibilizate până la finalizarea cercetărilor.

Show-ul electoral, din ce în ce mai penibil și mai degradant moral!

Când văd listele electorale și campaniile electorale prin mass-media, mă apucă groaza de ce va urma. Nu sunteți curioși cine sunt cei ce vă și ne cerșesc voturile și pozează în sfinți altruiști? Chiar nu-i vedeți cât sunt de ipocriți, mincinoși și nu înțelegeți că sunt atât de egoiști, încât nu le pasă decât de ei, familiile lor și grupurile din care fac parte? Că scopul lor real nu e, nici pe departe, binele public, ci să-și asigure salarii uriașe, diurne, bani de cazare, prime, indemnizații din consilii de administrație, pensii speciale, para-îndărături, din bani publici (adică din impozitele și taxele pe care voi le plătiți), să-și angajeze nevestele, amantele, copiii, rudele, la stat (adică unde muncesc alții, fără „pile”, pentru ei), iar restul, ce privește interesul public, e propagandă demagogică, prin care vă manipulează speculând credulitatea, adică naivitatea voastră?
Administrația publică, cu toate mecanismele ei perverese, inventate de mafia politică, a devenit, exclusiv, sursa îmbogățirii celor ce vor să trăiască și să se îmbogățească din furtul averii publice și a banului public. Pentru asta e lupta electorală! Pentru funcțiile care oferă posibilitatea administrării banului public, nu pentru managementul administrativ. Și chiar nu înțelegeți că nu se vor opri până când bugetul statului va fi împărțit între ei, în totalitate și va începe etapa a doua, când se vor părui și elimina între ei? Deocamdată, cât mai există fraieri care produc plus valoare impozabilă în România, care alimentează bugetul public și mai există posibilitatea contractării de împrumuturi, au suficient ca să împartă între ei și doar mimează că sunt opozanți și se bat pentru binele public? Numai că, prin politica iresponsabilă pe care o fac (protejează pe cei care comit fraudă fiscală și elimină pe cei onești și cinstiți), cei care produc plus valoare impozabilă vor dispărea, în curând, ca o consecință logică a ceea ce se petrece în societate. Și atunci să vedeți ce va urma!
Majoritatea celor care azi se înghesuie să ajungă în funcții publice, pentru a împărți clientelei mafiote, banii publici și a-i comisiona pentru interesul personal, vor „spăla putina” și se vor retrage, discret, precum Năstase sau Dan Ioan Popescu, să-și consume ce-au acumulat, lăsând fraierii, care chiar cred în binele public, să ia măsuri radicale, să intre în „coliziune” cu mafia fiscală și să se lupte între ei, anihilându-se reciproc, pentru că nu vor mai avea ce împărți? După atâția ani de furt și privilegii nesimțite, care nu numai că au sărăcit, ci au și amanetat pentru câțiva zeci de ani, bugetul public, ce sperați că va urma? Un miracol gen „punguța cu doi bani”? Un miracol gen Norvegia sau Arabia Saudită (țiței) și o clasă politică altruistă, dispusă să împartă, cu voi, averea publică? Așa naivitate? Nu va ajunge exemplul gazelor din Marea Neagră? Cum să tot ei, să nu pui nimic la loc (nu s-a investit în domenii care creează plusvaloare, ci s-au aruncat banii aiurea, pe obiective inutile și stupide economic, gen parcuri în pădure sau fântâni arteziene pe cursuri de apă, șosele care țin un an, dar costă cât autostrăzile suspendate ori baze sportive în sate fără tineret) și să nu te pască falimentul și haosul ce-l generează? Iar tragedia este că nu se opresc și fiecare ciclu electoral, nu schimbă mizeriile lăsate de predecesori, ci perfecționează mecanismele de furt ale banului public, mințind doar că le înlătură.
Spuneam, cândva, că o să ajungem ca în țările din America Centrală, precum Honduras, Haiti etc., unde corupția, obedienta și traficul de influență, sunt unicele instrumente care funcționează. Iertare! Îmi cer scuze, pentru că am greșit! Din păcate, comparația cu aceste țări s-a rezumat doar la o etapă scurtă, consumată, cândva, prin 2004. Am lăsat-o de mult, în urmă și am trecut, în viteză amețitoare, pe lângă modelul America Centrală, depășind record după record, până am ajuns la neverosimil în materie de corupție și jaf din bani publici. Adică până în paranormal! Am ajuns în extrema nedorită în care nu mai există domeniu public în care să mai funcționeze ceva corect, fără corupție, adică fără trafic de influență sau mită. Învățământ (universități care vând diplome analfabeților, ce sufocă administrația prin incompetență), sănătate (bugetul sănătății a devenit monopolul mafiei medicamentelor, serviciilor paramedicale și infrastructurii medicale), investiții publice (toate contractele se atribuie în stil mafiot, cu para-îndărătul inclus), administrație publică (de peste opt ani nu s-a mai organizat nici un concurs, dar toate posturile din instituțiile publice sunt ocupate de beizadele, prin transfer din primarii, încât administrația publică a devenit etalonul corupției și incompetenței profesionale), poliție, parchete, justiție, toate funcționează în stil mafiot, controlate în totalitate de mafia infractorilor interlopi din politică. S-a ajuns în situația absurdă, ca infractori cu pedigree (adică cu cazier, gen Bădălău), nu numai să numească șefi în instituții publice, precum ANAF, Poliție, Ministerul Public sau Justiție, ci să și pretindă și să ocupe funcții publică, precum șef la Curtea de Conturi, fără pregătire adecvată și fără nicio competență.
Parcă trăim într-o epocă a blestemului Elenei Ceaușescu, care ne-a lăsat impostura ca moștenire și concurență națională. Nici cel mai inventiv scriitor de scenarii paranormale n-a ajuns la o asemenea performanță imaginară, precum ceea ce se întâmplă, real, în România: evazioniștii să conducă sau să controleze ANAF, infractori să conducă sau să controleze Ministerul de Interne, Ministerul Public și Ministerul de Justiție, hoții să fie ordonatorii de credite publice, iar interlopii să dețină toată puterea politică și controlul asupra tuturor instituțiilor publice. Credeți că e o glumă? Uitați-vă, atent, în jur, priviți și judecați ceea ce vedeți, nu doar priviți. Realitatea ce ne înconjoară e un adevăr sinistru, monstruos, pe care, mai devreme sau mai târziu, pentru că îl acceptăm, îl vom experimenta și gusta cu toții. Adică vom achita nepăsarea și toleranța. Degeaba „băgăm capul în nisip”, amăgindu-ne ca astfel evităm coliziunea cu realitatea. Pentru că ne desparte, de haosul absolut – efect inevitabil al degradării morale a societății -, doar o scânteie, ce va arăta adevăratul dezastru al societății românești, în care corupția și impostura au devenit adevăratele valori acceptate și impuse.
Suntem actorii unei tragedii inimaginabile, ca țară și nație, aflată în fața catastrofei inevitabile, din care nu putem scăpa curați, nepătați și liberi. Din contra. E o iluzie că nu suntem înregimentați și nu participăm, deliberat și necondiționat, la acest proces de degradare morală absolută a societății în care trăim. Prin modul de abordare, superficial, blazat, lipsit de discernământ, când punem ștampila pe buletinele de vot – pline de infractori, interlopi, beizadele, mincinoși ordinari, ipocriți, hoți profesioniști -, fără măcar să fim curioși cine sunt cei ce vor să ocupe funcții publice sau să ne întrebăm, ce interes au, nu facem altceva decât să pregătim eșafodul (sau altarul), unde vom fi executați sau sacrificați. Pentru că omul imoral este lipsit de scrupule și empatie. Pentru el, doar eu-l contează! Merită să ne mai oferim încă patru ani de umilință și nesimțire publică, pentru că nu vrem să știm și să acceptăm adevărul și realitatea? Chiar nu se vede că ofertele politice actuale, cu mici excepții sunt, de fapt, ofertele lumii interlope, ale mafiei fiscale și ale unor infractori, adică a unor tâlhari moderni, ce urmăresc să ne înșele și să ne jefuiască, cu acordul nostru? Ce lume ne pot oferi aceste rebuturi morale?
Pavel ROMAN

HAI , NAROC !

0
Mulțam faină frace Pavile , gi carcea șe m-ai trimăs-o șî gi voarbile gi bine scrisă în ie ! Văzui șî io cipurile, pa care le-o pus domn’ primari , cu șeia șe o facut la Reveciș șî nu numa . Îi mulțamăsc frumos pântru șele facuce , ceară dacă io nu șăd aclo , da ma bucur atunși când sacenii șî niamurile mnele o duc bine șî ieste când șineva fașe șeva bun pântru ii . Da m-a nacajăsc când văd că unii gi-a noșci îs cârcotașî șî nu îs mulțamițî cu fapcile bune facuce pântru ii . Nu șciu gi șe vreu birău on om așă cum zâșe preșadincile Nicu șî nu on om cu carce , care în altu fel samaleșce șeia șe tribe facut . Dumnezo să le deie mince șî înțalepșiune șî să îl aleagă gis nou pa birău ăsta care îi amu , agică pa don’ profesor Liviu – Traian BURTĂ , pântru că o facut mulce lucruri bune pântru ii șî are pucerea șî voința să mai facă . Șci cum să cusumască trebile în Geși , Roșâia , Cromna , Reveciș șî Coșioba . Să fii sanatos la olaltă cu a tăi șei draji ! Marius BRASAI

NewsAr.ro: Traian Băsescu, despre Gheorghe Falcă: „Vai mama lui!”

Liderul PMP Traian Băsescu, candidat la funcția de primar al Bucureștiului, a lansat la B1 TV un atac dur la adresa finului său Gheorghe Falcă.
Băsescu a făcut afirmațiile ca urmare a unor declarații ale lui Gheorghe Falcă legate de București.
Traian Băsescu a taxat „aroganța” lui Falcă, despre care a spus că a fost primar într-un oraș „cât cartierul Drumul Taberei” și că a devenit un „aprig propagandist” cu „atitudine slugarnică” care se ocupă de racolări.
„Să ai atâta aroganță, să vii cu trenul la București, și să îndrăznești să explici ce e cu Bucureștiul, mi se pare lipsit de decență. Chiar dacă e finul meu, asta nu înseamnă că nu observ ce face în politică. A fost cel mai aprig propangandist, s-a dus la foarte mulți lideri ai PMP să le ceară să vină în PNL. O atitudine slugarnică. A avut rol de racolator. Un băiat care a ajuns din primar respectabil în om care se ocupă de racolări. Vai mama lui! M-am enervat!”, a spus Traian Băsescu.

ovidiubalint.ro: Întâlnire imposibilă cu Bartok Bela

0
(republicat, cu ocazia aniversării zilei de naştere a lui George Enescu, prietenul lui Bartok) Tocmai îmi cumpărasem bilet de călătorie pentru trenul care pleca de la Arad spre Bucureşti, când se anunţă în difuzoarele mânjite de căcat de porumbei că mijlocul de locomoţie va avea întârziere. Două ore. Ce naiba să fac două ore în gara din oraşul meu natal şi de baştină, simultan? Mă duc la birt. Firesc. Norocul meu că nu aveam un bagaj voluminos. În mână, pentru că în cap mai am ceva bagaj. Dacă nu de cunoştinţe, măcar de numere de telefon. Intru în birtu’ gării, întreb de patron, doar, doar o fi pe-acolo, ca să pot bea pe gratis ceva. Era plecat. Cică trebuia să-l sun. Cum să-l sun că trenul va avea întârziere, iar eu nu prea aveam bani la mine şi tocmai îmi amintisem că suntem prieteni, după ce nu l-am căutat vreo doi ani? Birtu’ aproape plin, de călătorii ce aşteptau trenul dinspre Viena către Bucureşti. Lume pestriţă, cu bagaje colorate. Mă aşez la singura masă liberă, iar după ce îmi număr pe sub faţa de masă banii pe care îi am la mine, comand un pahar de vin cu apă de la robinet.  La un moment dat, aud scârţâitul uşii de la intrare şi văd un tip elegant, la o vârstă ceva mai înaintată, cu părul alb şi cu frunte lată, ce caută din ochi un loc liber la o masă. Vine direct spre mine şi mă întreabă: – Szabad? – Da, zic eu. – Nu vorbiţi ungureşte?, mă întreabă fără nici un accent. – Înţeleg ceva, dar nu prea ştiu să vorbesc limba, mă fâstâcesc eu. Îşi pune geamantanul pe podea, se descheie la palton şi se aşează în faţa mea. O chelneriţă se duce la calculator, apucă mouse-ul ca pe un mop şi pune muzică la întâmplare. Manele. Deschide şi televizorul. Ştirile de la ProTV. – Plouă de mult?, mă-ntreabă, privindu-mă alternativ cu fereastra murdară. – Aşa şi aşa, răspund eu, cu gândul la întârzierea trenului. – Sunteţi din Arad? – Da, zic, cu privirea înfiptă într-un chiştoc de ţigară ce rămăsese în scrumieră. Poate de la o altă aşteptare a trenului. Dumneavoastră?, întreb eu, absent. – Din Banat, zice el. – Şi, cu ce vă ocupaţi? – Sunt compozitor şi culegător de folclor. Ospătăriţa dă volumul mai tare la manele, aşa că mă văd obligat să strig la comeseanul meu. – Ce fel de folclor? – Românesc, maghiar şi ţigănesc, urlă şi el aplecat peste masă. Aauuu, viaţa mea… prind boxele învechite o pauză în dialogul nostru. – N-am văzut până acum un tablou mişcător, zice el cu ochii la televizor. Încerc să îmi ascund stângaci o izbucnire în râs. – De ce râdeţi?, mă-ntreabă, cu faţa schimonosită de strigătul ce încerca să învingă boxele. Scoate din sacou un ceas cu lanţ, îl priveşte, după care îşi mută privirea spre uşa de la intrare. – Aşteptaţi pe cineva?, strig eu peste paharul cu apă. – Un alt compozitor. – E din Arad? – Nu, dar a concertat aici. – Unde? – La sala Filarmonicii. – Cum îl cheamă? – Enescu. Ospătăriţa dansa din buric, lângă bar. Când, se ia curentul în birt. – George Enescu?, mă trezesc eu urlând în liniştea bruscă şi întunecată. – Da, îmi răspunde calm comeseanul meu. Începe să se scurgă pe lângă mine o secundă atât de lungă şi de groasă, încât şi un şarpe anaconda ar fi fost gelos pe ea. – Vă plac manelele?, încerc eu salvarea de la înecul cultural. – Da, zice. Chiar foarte mult. Le-am şi studiat. – Păi, şi ceva înainte timp au cântat manele, aici în birt. – Cum? A cântat ceva?, mă-ntreabă. Domnule… – Ovidiu Balint, mă arunc eu peste masă, cu tot cu mâna întinsă, care răstoarnă, firesc, paharul de vin tocmai în poala comeseanului. – Bartok Bela, îmi întinde el mâna, calm. Se mai întâmplă, zice uitându-se nepăsător la firicelul de vin ce i se scurgea peste palton. Ce a fost înainte nu au fost manele. A fost muzică proastă. – Dar, ce ziceţi de folclorul românesc?, zic eu, ştergându-mă pe mâini cu un şerveţel. Dar despre cel maghiar?, plusez ca un ziarist dornic de un interviu pe care nu ştiu să îl încep. S-a ridicat de la masă, s-a mai uitat o dată la ceas şi a plecat. Mi-am făcut rapid inventarul situaţiei. Bani nu aveam destui. Paharul cu vin îl răsturnasem. Şi telefonul mobil era umed. Ceasul din gară mai avea răbdare pentru întârzierea trenului. Întuneric. Singur la masă. Ultima variantă pentru evitat plictiseala. Deschid laptop-ul, să caut… Între timp a venit curentul. CD-ul restaurantului se defectase. Se auzea doar aauuu, aauuu, aauuu. Viaţa mea era la mine. Dar, ce să fac cu ea? Tocmai mă întâlnisem cu Bartok Bela. Ovidiu BALINT

Candidaturile PRO România pentru Consiliul Județean Arad au fost depuse

0
Candidații PRO România pentru Consiliul Județean Arad și-au depus, marți, dosarele la Biroul Electoral Județean. Este vorba atât despre candidatura pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Arad, cât și despre candidaturile pentru funcțiile de consilieri. „PRO România se ține de cuvânt și propune arădenilor o serie de candidați profesioniști și serioși pentru primării, consilii locale și, desigur, pentru Consiliul Județean. Pentru funcția de președinte al CJ Arad, venim cu un candidat cu un bagaj consistent de cunoștințe și experiență în administrație, în persoana domnului Cosmin Pribac, iar în ceea ce privește consiliul propunem oameni cu experiență în domeniile lor de activitate. Vom dovedi că suntem aproape de arădeni și vom căuta soluții pentru problemele comunității, că nu facem politică doar de dragul de a face ceva și că vom pune pe primul loc cetățeanul”, spune Flavius Măduța, președintele filialei județene a PRO România. Astfel, pentru președinția Consiliului Județean Arad, PRO România îl propune pe fostul prefect Cosmin Pribac. Tot el va deschide și lista pentru consilieri județeni a PRO România. Lista PRO România pentru Consiliul Județean Arad are în componență o mulțime de oameni tineri, respectiv oameni din diferite domenii, care își pot transpune priceprea și experiența profesională în administrația locală. În continuare, vă prezentăm lista PRO România pentru Consiliul Județean Arad:
  1. Cosmin-Valentin PRIBAC – licențiat în Administrație Publică (Arad)
  2. Alin-Sorin GLIGOR – informatician (Arad)
  3. Mariana Daniela DIHEL – profesor / jurist (Zărand)
  4. Brigitte-Gloria WALVOGEL-LERIC – profesor (Arad)
  5. Ciprian TRÎNC – teolog (Craiva)
  6. Adrian-Cătălin BUTUNOI – profesor (Șeitin)
  7. Cornel-Teodor OANCEA – teolog (Chisindia)
  8. Simona-Lavinia NAN – inginer (Livada)
  9. Silviu-Petre ZGÂRCEA – profesor (Sebiș)
  10. Emil-Iordan ROTAR – inginer (Sebiș)
  11. Silviu-Lucian CURT – inginer (Sebiș)
  12. Victor-Ștefan BĂDESCU – medic (Zădăreni)
  13. Răzvan-Andrei CIOBANU – contabil (Șofronea)
  14. Anghel-Ionel JIMON – inginer (Căpâlnaș – Birchiș)
  15. Cosmin-Ovidiu OPREAN – economist (Lipova)
  16. Alexandru LĂDĂU – jurist (Arad)
  17. Laurian-Florin ȘTEFĂNESCU – medic veterinar (Lipova)
  18. Irina-Ionela GALEA – asistent medical (Dieci)
  19. Victor-Liviu ONAGA – inginer (Arad)
  20. Paul-Marian NEGREA – inginer (Sântana)
  21. Silviu-Sorin DIMOFTE – jurist (Ineu)
  22. Mihai-Sergiu CHINDRIȘ – inginer (Șeitin)
  23. Corina-Virginia ISTRATE – profesor (Mândruloc – Vladimirescu)
  24. Iasmina-Amalia HAN – student (Arad)
  25. Carmen-Marinela MATEAȘ – profesor (Bacăul de Mijloc – Bata)
  26. Norbert-Iosif VARGA – kineto-terapeut (Peregu Mic – Peregu Mare)
  27. Bogdan-Sergiu MUNTEANU – chef-bucătar (Dorgoș – Ususău)
  28. Elena GAL – economist (Vladimirescu)
  29. Adrian-Răzvan PANTEA – tehnician silvic (Poiana – Vârfurile)
  30. Emil-Cristian TRIPA – economist (Săvârșin)
  31. Adrian STĂVARU – medic veterinar (Arad)
  32. Bogdan-Cristian ARDELEAN – economist (Arad)
  33. Adriana BĂCIOI – contabil (Bocsig)
  34. Flavius-Adrian VĂRȘENDAN – economist (Arad)
  35. Sorin-Nicușor RUS – economist (Bocsig)
  36. Petru HULBĂR – strungar (Șiclău – Grăniceri)
  37. Remus-Florin AVRĂMUȚIU – inginer (Macea)
  38. Patricia-Roxana ARDELEAN – inginer (Arad)
  39. Aurelia ABRUDEAN – profesor (Arad)
  40. Florentina-Carmen ANUȚEI – economist (Pecica)

Neputința milenară, o certitudine tristă a poporului român

Pot spune că zilele acestea am avut revelaţia celei mai triste experienţe care m-a încercat în ultima vreme. Vânzoleala politică generată de organizarea alegerilor mi-a reînviat amărăciunea şi lehamitea de a merge la vot şi de a pune ştampila pe numele vreunui candidat căruia nu i-aş încredinţa nici câinele pentru a-l scoate la plimbare, sentimente resimțite doar pentru că nu am din ce să aleg. Situaţia aceasta, care durează de 30 de ani şi în care România se învârte fără a întrezări vreo ieşire, mi-a stârnit o oarecare curiozitate cu privire la factorii generatori ai unui astfel de comportament social şi, aşa cum bănuiam, nimic nu este nou sub Soare, repetitivitatea scenelor tragi-comice de pe scena politică românească au o explicaţie ştiinţifică. Iar dacă vorbim despre un experiment în acest sens, lucrurile mi se par din ce în ce mai îngrijorătoare. În urmă cu câteva decenii, în urma unor experimente, psihologul Martin Seligman a anulat toate ideile referitoare la voinţă şi la capacitatea de adaptare. Pornind de la experimente, realizate pe câini, Seligman a descoperit şi a demonstrat efectele neputinţei învăţate. Astfel, câinii erau închişi în cuşti şi trataţi cu şocuri electrice în cazul în care ar fi vrut să iasă, ulterior erau plasaţi într-un fel de voliere din care puteau ieşi cu uşurinţă fără să li se administreze şocurile electrice, însă, cu toate acestea, animalele care fuseseră obişnuite cu ideea că nu pot scăpa, nu au făcut nici cel mai mic gest pentru a căuta o cale de a ieşi din cuşcă, ci, mai mult, s-au abandonat cu totul situaţiei ca şi cum ar fi fost incapabile să schimbe situaţia. Învăţaseră lecţia neputinţei şi a faptului că nu există nicio scăpare! Aceste concept al neputinţei învătaţe, pe care îl găsim în comportamentul animalelor, a fost experimentat cu „succes” şi asupra oamenilor, ajungând să creadă că, din moment ce acţiunile lor într-o anumită direcţie sunt lipsite de sens, nu există oportunităţi de schimbare a situaţiei, iar neputinţa este singura lor certitudine. Experimentul lui Seligman m-a făcut să fiu mai îngăduitor cu societatea românească şi cu felul în care cetăţenii au înţeles rolul lor în dezvoltarea socială, economică şi politică a acesteia. Câinele lui Seligman care refuză să mai vadă ieşirea din cuşcă, deşi are uşa larg deschisă, acceptându-şi neputinţa de a schimba ceva, se plimbă târându-şi neputinţa prin cuşca numită România. Şocurile sunt aplicate cu regularitate din patru, respectiv cinci ani, iar podeaua cuştii pe care îşi plânge neputinţa, a rămas singurul loc de refugiu. La un moment dat, un specialist spunea că, excluzând bolile cu componentă psihotică, „neajutorarea învăţată” reprezintă cea mai subminantă dinamică psihică, iar alături de convingerile limitative cu care este presărat folclorul românesc, precum şi întreaga literatură, au pregătit traiectoria acestui popor către neputinţa, care a trecut de la nivelul despre care vorbea Seligman, de „învăţată”, la cea „aprofundată”, cea pe care ne pregătim să o brevetăm în anul de graţie 2020. Pot spune că optimismul m-a părăsit şi, cu toate că l-am încurajat timp de 30 de ani, cea mai mare prostie de care poate da dovadă un om mi se pare aceea de a-şi pune speranţa în voinţa liberă şi în capacitatea semenilor săi de a se coaliza către un bine comun…şi nu pot spera decât că printre cei care fac parte din haita acea a lui Seligman s-o găsi vreunul care, în virtutea inerţiei, să găsească uşa şi, în felul acesta, să avem puterea exemplului generat de un soi de accelerator de particule, căci acceleratorul voinţei trebuie să facă obiectul unui alt experiment psihologic la care încă nu am avut acces. Ciprian DEMETER

NewsAr.ro: Oferta PNL Arad: Posturi călduţe pentru soţii, amante şi contracte bănoase pentru apropiaţi. Cine afirmă asta şi de ce

Deputatul social-democrat Florin Tripa s-a lansat într-un atac furibund la adresa PNL Arad. Tripa spune, pe Facebook, că PNL racolează cu disperare primari social-democraţi, dând dovadă de ipocrizie. „Din ciclul «liberalii urăsc PSD-ul, dar îi iubesc trădătorii», PNL-ul îşi dă arama pe faţă, demonstrându-şi ipocrizia. După ce au criticat într-un mod virulent şi fără precedent «ciuma roşie», îndemnând la «ferecarea uşilor PNL faţă de orice primar PSD» pentru că «şi-a bătut joc de români», PNL racolează cu disperare primari pesedişti. Primarii PSD de la Beliu, Şicula, Şimand ori Livada, care într-un întreg mandat nu au primit nimic de la Consiliul Judeţean Arad, se regăsesc pe listele PNL. Rămaşi probabil fără cadre, PNL consideră acum că aceşti primari sunt buni. Oferta PNL pare, la prima vedere, tentantă: posturi călduţe pentru soţii, amante şi contracte bănoase pentru apropiaţi”, susţine Florin Tripa. „Conducerea penelistă arădeană ignoră astfel în totalitate îndemnul păpuşei roz, a rujatului Rareş Bogdan, descreieratul de serviciu al PNL, care răcnea din toţi bojocii ca partidul să nu primească în rândurile sale pe «niciun primar, parlamentar, lider PSD pentru că şi-au bătut joc de români». Pentru că nu am văzut până acum niciun carnet de partid rupt sau renunţarea la călduţul mandat de europarlamentar, sperăm totuşi ca PNL să nu recurgă la gestul suprem de onoare: Harakiri”, a mai spus Florin Tripa.

Tripleta cu care Falcă speră că va câștiga Primăria Aradului: Bibarț – Wiener – Lupaș

0
„Acum 4 ani Lupaș susținut de cei care azi sunt USR iubea cu adevărat Aradul, iar Wiener (unul dintre contracandidații lui Lupaș) probabil nu-l iubea îndeajuns fiind necesară și candidatura lui Lupaș. Astăzi o să ne lămurească amicii din prima poză că de fapt Wiener iubește cu adevărat Aradul, nu Lupaș. Cică, oameni noi în politică. „Dăcât” că-i cam ca la PSD cu PNL. Primarul PSD-ist de azi e candidatul PNL-ist de mâine și viceversa.” – acest citat îi aparține lui Marcel Chișcan, și pe care l-a postat pe facebook (spațiu public). Oare să aibe dreptate Marcel? Că USR-istul Adi Wiener, „marele” doctor care a reușit să pună pe butuci medicina arădeană pe vremurile când era manager general și director medical la Spitalul Județean, este iepurașul lui Falcă, de fapt a lui Bibarț „Bibi” Călinuț (file din poveste) am mai spus-o! Clar și răspicat. Și, așa cum am promis vom reveni cu argumente concrete pentru a ne susține afirmația de mai sus (cea cu medicina). Apropo, cât de tăntălău trebuie să fii să lași meseria de doctor pentru o trecătoare funcție de primar? Fără să ai un interes, alo! Apropo, cum a ajuns USR-istul mare director la Spitalul Covid din Grădiște, dacă nu pus de PNL-ul lui Falcă? Deci, despre ce vorbim? V-ați întrebat, dragi tovarăși și prieteni, câți dintre cei care s-au înscris în cursa pentru câștigarea Primăriei Aradului sunt „opera” marelui vizionar botoxat Falcă? Care (ne asumăm cacofonia) vrea să conducă și să mulgă în continuare Aradul pe care l-a transfomat într-o comună mai răsărită. Comună situată între Oradea și Timișoara, ca să nu lărgim arealul. Bineînțeles că a condus, timp de 16 ani, Aradul în detrimentul arădenilor și în folosul lui. A venit cu o plăsă d-on leu și acum nu mai știe câtă avere are. Dar, așa cum am mai zis, nu am văzut, până acum cel puțin, dric cu cârlig de remorcare. Dar, maleficul Falcă „botox” a reușit să creeze o tripletă care să-i asigure în continuare hegemonia asupra Aradului. În speță trio-ul Bibarț, Wiener și Lupaș. Plus câțiva dintre cei care s-au înscris, aiurea – zicem noi, pentru a fura voturi, pentru funcția de primar al comunei Arad BEȘ BAR  (p)

De la Jeni (Genin) citire: Azi despre mâţe

0
Povestea e așa… – Că tu, mami, nu mă lași niciodată să țin animale în casă… – Păi, cum să te las! Casa-i casă, nu e pentru… – Mami, toți țin pisici în casele lor și… – Mai ales pisici, să nu-mi spui… Lasă păr… – Mami, nu lasă. Dacă lasă, îl curăț. Eu mă ocup de tot. Tu nu trebuie să faci nimic. – Îhîm… – Te rooog, te rog s-o luăm pe Siera acasă… Mbun. Și tot așa, la infinit. Zi de zi, ceas de ceas, de când a dat de ea. Asta după ce miel de Paște nu, că-i viu și nu-l tăiem. Nici ied, că-i viu și nu-l tăiem. Iepurii sunt și ei vii, nu-i tăiem. Mmmm… Dar ăștia nu-s în casă… Mâța Siera? A găsit-o infanta într-o pruniște, cu țepi și-n nas, puricoasă, vai mama ei. Avea 180 de grame cu tot cu ziarul pe care-a cântărit-o soacră-mea. A înviat însă din mai nimic, iar acum are 400 de grame și chef infinit de joacă. Fiică-mea e în al nouălea cer. I-am zis că luăm mâța acasă. Că bunicii oricum mai au două. Așa că ghici cine mergea sâmbătă dimineața cu mâța la veterinar, să se mire doctorița aia pe ea ce frumoasă e (habar n-am de ce zice tot mapamondul că e frumoasă, că pentru mine mâțele sunt cumva cam ca și coreenii, toți la fel), dar în fine, că e frumoasă de pică și ce noroc am avut să dăm de ea: ei bine, EU mergeam la veterinar. Că infanta s-a dus la ștrand, iar eu habar n-aveam că am program de deparazitat și vaccin și cumpărat mobilier de mâțe. OK, n-am atins-o încă. Mi-e frică de propria mâță. E slăbucă și-i simt coastele, așa că nu îndrăznesc. Nici n-aș prea avea loc de atins mâța, de fiică-mea, că stă pe ea ca pe fotoliu, fie că aia mică citește, se joacă sau desenează. Eu devin interesantă doar când îi dau de mâncare sau când îi găsesc nush ce cocean legat de-o sfoară cu care înnebunește jucându-se sau o pană de gâscă cu care se îmbrățișează și se rostogolește de parc-ar fi vie. Pana, zic, că mâța e din cale-afară de vie. Well, ce mă miră din cale-afară e că vietatea asta cât palma s-a născut gata educată. Merge singură la litieră de când a făcut ochi, se șterge pe labe de nisip de parc-ar fi om mare (deși știu câțiva care n-au deprins această abilitate), stă la poză de parc-ar fi absolvit cursuri de modelling, iar Sofiei, dacă-i spun să facă orice, dar orice, face urgent, de bucuroasă că am acceptat mâța. Hm… de-aș fi știut mai devreme… P.S. S-au oferit să ne ia mâța de la câțiva membri ai familiei și până la doctorița de mâțe, plus asistenta ei, care erau gata să jure că animal mai frumos n-au văzut de mult. Dar acuma m-a opus eu. Ce, e mâța mea! Eugenia CRAINIC  

ContruimCuGhiorghe

Arad este reședință de județ a județului Arad și cel mai dezvoltat oraș al Alianței Vestului. Cu o populație de nu se știe cât, căci lume vine-lume pleacă, Aradul este printre cele mai populare destinații de turism din lume, stațiune balneoclimaterica cu ieșire la pășunea Dorobanțiului și a Ștrandului de lângă C.A.P. Șofronea, a devenit un centru economic și social care să rivalizeze cu Paris, Monte Carlo, Santorini, etc. Se pot organiza și Safariuri, Tigrul de Platan fiind în mediul lui natural, aici la noi în oraș, neavând decât un singur dușman natural: Șobolanul de Covrigărie. O specie Gigigantică, care iese noapte pe străzi și aleargă de pică tencuiala de pe case. Se estimează că prin 2030 vom avea Axă de genul: Variaș- Olari- Hălmagiu, cu trenuri de mare viteză, dar care vor circula cu frâna de mână trasă, distanțele fiind destul de mici. Apropo mici…cred că frig azi, căci oricum nu știam ce să gătesc. Voi cu cine faceți mici-ING?
#ContruimCuGhiorghe Mulțumim. Adrian IVANOF

Eli PINTEA: Ciudate modalități mai au oamenii să se cunoască între ei!

Mă uit la oamenii ăștia: familie făină, ei încă tineri, se vede că au făcut fetele de foarte tineri. Cred că se învârt undeva pe la vârsta majoratului, cu diferență de vreun an între ele. Pe tatăl îl trădează întru-câtva șlapii. Fetele și mama au adidași faini. Toți bronzați. Cred că se întorc de la mare și au făcut popas de luat mic-dejun. Romanesc. Mici, muștar, pâine, cola. Zâmbesc. Tacâmurile stau pe masă cuminți. E cam rece. Învelite în șervețele. Fiecare dintre ei a înfipt câte două scobitori în câte un mic, calibrează din degete mișcarea dusului la gură și mănâncă. Par fericiți. Mă gândesc la scobitori. Cred că atunci când se naște o scobitoare, tot ce își dorește, este să ajungă să se înfigă la un moment dat în viață, undeva în România, într-un mic.
La o altă masă, un domn singur. Ăsta n-are șlapi și e pe tacâmuri. Mi-a atras atenția puțin mai devreme când printre mese a apărut o bătrână de un milion de ani, cu niște pungi cu prune. Probabil le culesese de dimineață; jumătate se intrezăreau verzi prin transparență. A cumpărat o pungă fără să se tocmească. A terminat de mâncat și micii a plătit și la plecare fără ca bătrâna întoarsă cu spatele acum, să-l observe, a pus punga lângă celelalte nevândute și așezate pe o masă. Vreau și eu să plec. Mă ridic, plătesc și mă duc spre mașina inghesuită printre alte câteva zeci la câțiva metri de terasă. Deschid ușa de la șofer, o las așa și mă duc să iau ceva din portbagaj. Când revin și vreau să urc văd un domn pe care în timpul mesei nu îl remarcasem, în picioare, cu telefonul îndreptat vădit spre mine, pentru poză. M-a recunoscut, îmi zic surprins. Îmi îndrept spatele și zâmbesc. Mă pozează, pune telefonul pe masă și îmi spune răspicat: – Perfect! Te-am prins și pe tine și numărul de la mașină. Mi-ai lovit mașina cu ușa. – Ți-am lovit mașina cu ușa, repet ca papagalul, ușor interzis… – Exact! Ne vedem la proces. Ciudate modalități mai au oamenii să se cunoască între ei! Da’ judecătorul ce-o să zică când mă va vedea așa țanțoș? Și mai și zâmbesc… Că-s impertinent, asta o să zică. Dedulești, ziua de Sfântă Mărie, 2020, puțin după 9. Ieri, undeva prin Alba, pe marginea drumului, un copil gras, îmbrăcat complet în fotbalist, cu jambiere din acelea lungi, dansa. Era singur și dansa. Și era în jambiere. Ciudate modalități mai are viața de a-ți atrage atenția uneori! Mi-am amintit de unchiul Dorel de la Beregsău. Cum povestește ceva și ajunge la sfârșit zice Domnul și Maica Domnului! Așa zice, de parcă nimic n-ar fi de la el. Domnul și Maica Domnului! Și Maica Domnului! Eli PINTEA

Raul BURTEA, candidatul PER la Primăria Arad

0
Partidul Ecologist din România, prin vocea președintelui Dănuț POP, și-a desemnat candidatul la Primăria Aradului, Raul BURTEA. Acesta din urmă după ce și-a încheiat cariera fotbalistică a intrat în afaceri, în prezent deținând, împreună cu soția sa, o firmă de arhivare (cărți de muncă etc.). Din punct de vedere politic, BURTEA este președintele interimar al PER Arad și ne-a declarat că în curând va anunța și numele candidatului partidului pe care îl coordonează, la Președinția Consiliului Județean Arad. Acesta a mai declarat că PER va avea liste complete atât la Consiliul Local, cât și la CJA. Mai mult, în mai multe orașe și comune din județul Arad vor avea candidați la Primărie, dar și liste pentru consiliile locale. Tot o arădeancă, cu vechi state de serviciu în politica românească, va candida pentru postul de primar al Sectorului 1 București. Este vorba despre Simona Alice MAN (foto). B.P.   

NewsAr.ro: Ce n-a reușit Primăria a făcut o firmă privată: A apărut primul tramvai cu UTA

Ce n-a reușit Primăria Municipiului Arad, care a umplut orașul cu tramvaie verzi, a reușit o firmă privată: A inscripționat un tramvai cu însemenele UTA-ei.
Este vorba despre societatea pecicană Rodspectra (care are o rețrea de magazine și de pozite de materiale de contrucții), recunoscută ca susținătoarea UTA-ei, brandul numărul unu al Aradului.
Tramvaiul poartă atât însemnele UTA-ei cât și pe cele ale firmei care a reușit ceea ce municipalitatea nici măcar nu s-a sinchisit să facă.
De remarcat, că în alte orașe mijloacele de transport în comun sunt vopsite, de obicei, în culorile echipei favorite. La Timișoara, de exemplu, cele mai multe troleibuzele și tramvaiele sunt vopsite alb-violet.
Foto: Aurel Si Carmen Piţ

Lupaș (PRO România): Ștrandul poate fi gazda spectacolelor de teatru și concertelor Filarmonicii

Consilierul local Marin Lupaș propune încă o dată conducerilor instituțiilor de cultură din Arad să își desfășoare activitățile cu public pe Ștrand, într-o inițiativă de a readuce arădenii în zona pietonală a bazei de agrement. „Este evident că anul acesta a fost unul greu pentru Ștrandul Neptun, având în vedere pandemia cu coronavirus. Administrația locală a propus un preț pentru jumătate de zi, însă nu este destul. Reiau propunerea din anii trecuți făcută Centrului Municipal de Cultură, de a organiza evenimentele publice în aria pietonală a Ștrandului. Reprezentațiile Teatrului sau ale Filarmonicii pot avea loc în spațiul mai mult decât generos care stă la dispoziție în zona de terase”, spune Marin Lupaș În prezent, instituțiile de cultură din Arad își organizează spectacolele în cadrul Teatrului de Vară aparținând Centrului Cultural Județean, situat pe strada Gheorghe Barițiu, excepție trupa de marionete care are o curte proprie pentru desfășurarea activității cu publicul. „Cred că am putea da un imbold zonei de pe Ștrand care a suferit cel mai mult în ultimii ani. Este nevoie de un mic sprijin și puțină creativitate în abordarea situației de acolo, nu putem lăsa totul pe umerii comercianților. Mai este doar puțin din sezonul de vară, o astfel de măsură ca cea propusă ar ajuta”, declară Lupaș.

Patronatul Român Arad inviat la sedinţa  Comisiei de Dialog Social a Ministerului Afacerilor Interne

0
Ioan Marin CRIŞAN, Preşedintele Filialei Judeţene Arad a Confederţiei Patronaul Român,  a participat ieri, 12.08.2020 la şedinţa Comisiei de Dialog Social, organizată în sistem videoconferinţă de Ministerul Afacerilor Interne, cu participarea preşedintelui Comisiei de Dialog Social, Secterar de stat, Norocel-Pompiliu STROE. Au fost prezenti reprezentanţi ai Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, Corpul Naţional al Poliţiştilor,  Confederaţiilor Paronale, şi Confederaţiilor Sindicale, ultimele două având reprezentare la nivel naţional. Au fost discutate probleme privind proiectul de lege pentru modificarea şi completarea ordonanţei de Urgenţă a Guvernuli nr.195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, celelate două subiecte făcând referire la integrarea străinilor care au dobândit drept de şedere in România, integrarea acestora şi Strategia naţională privind imigraţia pentru perioada 2020-2023. Au fost dezbateri pe cele trei puncte de pe ordinea de zi, în care fiecare parte invitată s-a spus punctul de vedere, pentru ca modificările aduse legilor să fie în interesul cetăţenilor fără a aduce atingere statului de drept. „Este un lucru foarte bun, şi un punct câstigat fiindcă am ajuns săp fim invitaţi la Sedinţa Comisiei de Dialog Social a Ministerului Afacerilor Interne. Înseamnă că până acum ne-am făcut treaba, şi ne-am făut-o bine. Am apărat mereu interesele firmelor pe care le reprezint şi acest lucru o să îl fac şi în continuare. La următoare şedinţă a Comisiei de Dialog Social am să ridic problema atât de spinoasă a Zonei Industriale Vest, unde la ore de vârf traficul este efectiv paralizat. Dacă la Arad timp de şapte ani nimei nu a laut nici o măsură şi aici mă refer la Primărie, Prefectură şi Consiliul Judeţean, sper că vocea mea se va face auzită la Ministerul Afacerilor Interne unde acum am toată deschiderea”, a declarat ing. Ioan Marin CRIŞAN, preşedintele patronatului arădean.      

Între clanuri și Covid, rătăcitori în propria țară

Din ce în ce mai mult, în ultima vreme, imaginea măştii cotidiene cu care mă înarmez în lupta cu Coronavirusul în fiecare dimineaţă când ies din casă, a început să-mi declanşeze “experiențe proustiene”. O bună perioadă de timp, generatorul “amintirilor proustine” a fost sparanghelul…. Acum locul sparanghelului a fost luat de măscuţa de culoare bleu-ciel, căreia îi identific partea metalică pentru a o plia pe nas şi pe care o folosesc cu grijă pe tot parcursul zilei în care sunt nevoit să interacționez cu oamenii. Spun sunt nevoit, pentru că, în ultima vreme, singurele persoane cu care interacţionez de plăcere sunt membrii familiei. Şi, dacă pe Proust brioşa înmuiată în ceai îl duce cu gândul la vizitele pe care i le făcea mătuşii sale din Combray, pe când era copil, experimentând clipe de bucurie, pentru mine sparanghelul şi masca bleu-ciel vor fi mult timp stimulii pentru a experimenta ceea ce se numeşte sentimentul de nedreptate şi de umilinţă. Poate spun cuvinte grele prin prisma faptului că, de cele mai multe ori, privesc lucrurile într-un mod radical, dar pentru mine, imaginea oamenilor care, în plină pandemie, aşteptau îmbarcarea într-un avion ca singură speranţă pentru un trai mai bun, care călătoriseră până la aeroport în condiţii bizare şi periculoase, mi s-a părut cel puţin umilitoare într-o ţară care se proclamă membră cu drepturi depline a UE. Zilele trecute nu am putut să trec cu vederea iritabilitatea şi revolta unui prieten care exercită o funcţie de conducere într-o instituţie publică, transpuse în diferite invective cu referire la făţărnicia şi lipsa de reacţie a cetăţeanului la abuzuri, corupţie și nedreptăţii. Departe de a-l înţelege pe prietenul meu, care în mod vizibil avusese o zi proastă, am încercat să-l temperez cum am putut şi, în felul acesta, am cules şi o mărturisire. Care era până la urmă supărarea omului!? După ultima furtună, drapelul de pe clădirea instituţiei pe care o conduce, fusese făcut zdrenţe, iar un cetăţean de bună-credinţă trecând prin faţa instituţiei şi constatând starea jalnică în care se găsea însemnul naţional, a găsit de cuviinţă să adreseze o petiţie ministerului de care aparţinea instituţia cu privire la încălcarea prevederilor privind însemnele naţionale. Mi-am amintit subit cuvintele lui Corneliu Coposu… ”patriotismul este o dragoste discretă pentru ţară, o disponibilitate de a-ţi da oricând viaţa pentru ea şi de a nu mărturisi acest sentiment. Găsesc că afişarea patriotismului este indecentă. Un om care simte dragostea pentru ţară, un om care este decis ca în interesul ţării să-şi sacrifice propria existenţă nu are să se bată pe piept cu sentimentul acesta”. Ne preocupă şi suntem dispuşi să luăm atitudine în faţa unui drapel zdrenţuit, dar nu putem să deschidem gura şi să îl tragem de guler pe ministrul Vela când mulţi români nici măcar nu şi-au putut plânge morţii din cauza unor restricţii sanitare, în timp ce, pentru alţii, priveghiul durează săptămâni și are loc pe banii statului. În starea de urgenţă urmăream mărturia unui angajat de la morgă care spunea că vede doar nişte saci negri din care sună cu disperare telefoanele mobile. Nu am văzut nicio reacţie din partea autorităţilor la circul afişat în ultima vreme. Pandemia de Covid şi regulile impuse de către această situaţie sunt doar pentru cetăţenii plătitori de taxe şi impozite, care merg la serviciu sau, dimpotrivă, care nici măcar la serviciu nu mai pot merge din cauza unor restricţii sau din cauza unor afaceri care au fost ruinate, cetăţeni cu boli incurabile care nu se pot trata sau nu pot avea acces la o intervenţie chirurgicală şi acest lucru îi poate costa viaţa…. Cu alte cuvinte, regulile sunt doar pentru noi, cei de aici, de pe aceste meleaguri care încă mai credem în faptul că există un ministru de interne pentru a verifica şi coordona instituţiile care se ocupă de siguranţa cetăţeanului, că există un ministru al sănătăţii care supraveghează îndeaproape evoluţia pandemiei şi mai ales există un ARAFAT, un omniscient şi omniprezent ARAFAT care ne ceartă că îndrăznim să bem o bere la terasă într-o zi caniculară de vară. Cine decontează nota de plată pentru măştile, dezinfectantul şi desfăşurarea de forţe de la priveghiul lui Emi Pian? Cine a permis ca un cadavru să fie ţinut timp de o săptămână într-o casă din Bucureşti, casă care a devenit loc de pelerinaj şi de spectacole cu manele? Cine a hotărât aplicarea discreţionară a legii şi pentru ce fel de fapte şi persoane mai există instituţia “autosesizării”? …. Sunt tot atâtea întrebări câte momente proustine voi experimenta de aici înainte… Măscuţa bleu-ciel pentru mine va aduce imaginea grobiană a matahalelor transpirate, îngrămădite şi extaziate de bocetele maneliştilor, a unui prim-ministru care fumează o ţigară relaxat, în compania colegilor, şi a unui popor “mândru”, înveşmântat în drapelul viu colorat, prin venele căruia curge patriotism de carton şi delăsare de moarte. Pentru un asemenea popor Caragiale ar fi avut nişte cuvinte…. “Bravos naţiune! Halal să-ţi fie!” Ciprian DEMETER