ASTEPTĂM PRIMELE LOCURI

Flacara Rosie
-
0
ASTEPTĂM PRIMELE LOCURI
Ultimele două meciuri am jucat cu echipele aflate pe ultimele două locuri, vorba vine am jucat. Am „asistat” la meciurile cu ultimele doua clasate. Nu vreau să scriu prea multe pentru că sunt prea dezamagit, dar stau si mă intreb, oare Ubbink, Keseru, Ademi pentru ce își iau salariu? Sigur că mai sunt si alții, gen Balauru, Isac sau Stal, care nu joacă nimic, dar măcar ei nu joacă nimic pe bani mai putini.
Mai am o întrebare: oare cu Chindia, nu putea sa intre Mociu si să eliberezi locul de junior, având în vedere că Balauru a comis-o si cu Rapid?
Astept meciurile cu primele clasate pentru t că, cu ultimele am fost „pământ”. Mie imi place Poenaru, dar până cand să astept să se vadă mâna lui. Sau asta e?
P.S.: Mister, pe când si noi o (determinare) alunecare?
Gabriel O. 

Expoziție Ștefan Oroian la Muzeul Județean din Bichișceaba, Ungaria

Flacara Rosie
-
0
Expoziție Ștefan Oroian la Muzeul Județean din Bichișceaba, Ungaria
Joi, 1 septembrie 2022, la Muzeul Județean „Munkácsy Mihály” din Bichișceaba (Békéscsaba), Ungaria, a fost inaugurată o expoziție de pictură și sculptură a renumitului artist plastic Ștefan Oroian din Jula (Gyula). Dedicată unuia dintre profesorii și mentorii săi, din perioada studiilor de artă făcute la Budapesta și intitulată „Respect pentru Fajó János”, expoziția este un semn de respect a ucenicului față de maestrul său, dar și de prețuire și recunoștință a publicului pentru bogata activitate și numeroasele piese de sculptură, grafică și pictură ale maestrului Ștefan Oroian, unul dintre cei mai renumiți artisti contemporani al comunității românești din Ungaria. Expoziția a fost susținută de Autoguvernarea pe Țară a Românilor din Ungaria (ATRU), de Centrul și Documentare și Informare al acestei Autoguvernări și de Autoguvernarea Românească Locală din Giula.
La eveniment a participat consulul general al Romaniei la Jula, Florin Trandafir Vasiloni, alaturi de oficialități locale și județene: Preasfințitul Părinte Siluan, episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria (EORU); Emil Kuchar, consul general al Slovaciei la Bekescsaba; Görgényi Ernő, primarul orașului Gyula; Varga Tamás, viceprimarul orașului Bichișceaba; Kovács József si Tamas Herczeg, deputati ungari; Gheorghe Cozma, preșdintele Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria (AȚRU); Maria Gurzău Novákné, directorul Centrului de Documentare și Informare al AȚRU (CDI); Vasile Sucigan, președintele Autoguvernării Românești Locale din Gyula s.a.
După salutul muzeografului sef Emilia Martin, au urmat momente artistice și prezentarea pe scurt a personalității lui Ștefan Oroian și a particularităților sale în domeniul artei, a operei sale prodigioase, precum și a specificului acestei expoziții ce conține diferite piese de pictură și sculptură și este, în același timp, o marcare a aniversării de 75 de ani, ai maestrului Ștefan Oroian. Elogiul expoziției și a personalității lui Ștefan Oroian a fost făcută de László Fábián, scriitor și critic estetician. La finalul vernisajului, Ștefan Oroian a donat două dintre operele sale Muzeului Județean din Bichișceaba. Este vorba de sculptura intitulată „Îmbrățișare” și de tabloul numit „Straturi”.
Maestrul Oroian a urmat studii de desen şi istoria artei la Universitatea de Științe din Seghedin (Szeged), fiind discipolul profesorilor László Winkler la Seghedin şi János Fajó la Budapesta. Pictor și grafician renumit, Ștefan Oroian şi-a făcut din artă o dimensiune aparte a propriei sale existențe și s-a remarcat prin creativitate și originalitate, având o operă bogată, care i-a adus recunoaștere în Ungaria, România și în alte țări europene, precum și diferite premii și colaborări: este membru al Asociaţiei Artiştilor Plastici din Ungaria, al Asociaţiei Internaţionale UNESCO a Artiştilor Plastici, cu sediul la Paris, al Uniunii Artiştilor Plastici – Filiala Arad și al altor asociații. A avut numeroase expoziții, în diferite părți: București şi Zürich (1994), Braşov şi Ditzingen (1995), Paris (1997), Hanovra (2002), Goldrop (2003), Cluj Napoca, Oradea şi Veneţia (2004), Sibiu (2007), Seghedin (2011). În 2007 expoziția sa a însoțit inaugurarea filialei din Seghedin a Institutului Cultural Român (ICR) Budapesta. Expoziția Oroian poate fi vizitată în perioada 1-25 septembrie 2022, orele 10-18.

FILANTROPI DE OCHII LUMII

Flacara Rosie
-
0
FILANTROPI DE OCHII LUMII
Gata, a plecat trenul în Franța și a luat cu el vacanța! De acum, la școală, să învățăm să scriem corect, să citim și să vorbim corect frumoasa noastră limbă română. Succes, tuturor elevilor!
Ei, dar dacă începe școala, se declanșează și filantropia politică: E plin facebookul cu politicieni arădeni care oferă „gheozdane” (citat din Falcă) și rechizite copiilor săraci, indiferent de „itinperii” (din nou, de la doctorul Falcă). Că Bâlcea, Falcă și tagma dau o mână de ajutor copiilor și părinților săraci, fără dare de mână, e bine. Dar am o curiozitate, uite, bunăoară Falcă, pentru că tot făcurăm vorbire despre despre domnia sa, a cumpărat vreun „gheozdan” din bruma lui de venit, a pus el măcar un leu la aceste daruri, sau doar s-a lipit de poză pe banii altora – că le are pe astea cu „lipeala” la orice aduce profit. Voi ce credeți?
Tristan MIHUȚA

Suntem un popor degenerat de fanariotism!

Flacara Rosie
-
0
Suntem un popor degenerat de fanariotism!
Clasa politică românească, ticăloasă, needucata și incompetentă, formată din impostori, parveniți și oportuniști, a supraviețuit timp de treizeci și doi de ani, nu prin valoare, eficiență sau administrarea corectă și în beneficiul cetățenilor a averii publice, ci prin vânzarea (denumită, fals, privatizare), cu dedicație către clientela de partid sau grupuri de interese, la prețuri de bișniță, contra comisioane sau alte avantaje, a ceea ce a acumulaseră comuniștii. Pentru aceasta s-au dus bătăliile politice: pentru împărțit prada, adică averea publică! Și când au ajuns aproape de faliment, respectiv „la fundul sacului”, adică nu mai aveau soluții și se împrumutau la dobânzi astronomice pentru a susține mașina de vot (primăriile, administrația publică, camarila formată din instituțiile puterii etc.), a apărut „miracolul” care i-a salvat, din nou: criza energetică.
Spoliind, la greu, precum fanarioții, populația, sub pretextul creșterii prețului energiei pe piața liberă, puterea politică, profitând de conjunctură, a acumulat, din nou, sume uriașe, pe care, în loc să le utilizeze pentru dezvoltare (infrastructură rutieră, educație, spitale etc.), le utilizează pentru a mitui electoratul, subvenționând lenea și pentru a „îngrășa” clientela politică abonată, curent, la furatul banilor publici (prin căpușele din jurul marilor producători de energie).
Criza energetică, dacă ar fi fost administrată profesionist și competent, de către o putere politică responsabilă – având în vedere avantajele oferite de sistemul energetic național, respectiv rezervele de gaze și țiței ale României -, ne-ar fi putut situa într-o poziție de invidiat, din punct de vedere economic. Am fi fost „regina” UE! Pentru că, exceptând Norvegia și Marea Britanie, nici o altă țară din Europa și nici una din UE, nu are, la aceasta dată, rezervele de energie ale României (energie electrică, gaze, petrol, cărbune). Din păcate, prostia, lăcomia și hoția (care caracterizează clasa politică), fac ca acest super-avantaj economic să nu conteze. De ce? Pentru că avem niște imbecili la guvernare care, pentru că sunt ori proști ori corupți, habar n-au cum să administreze comorile pe care le deține România. Și, pentru a se menține la putere, se lasă prostiți de corporațiile monopoliste care exploatează, în interesul lor sau al țărilor din care provin, resursele principale ale României, în tandem cu clientela politică românească.
În scurt timp, pentru că avem niște incompetenți la guvernare, vom pierde tot avantajul, respectiv administrarea întreg sectorului energetic național, în favoarea altor nații, care știu să administreze resursele limitate, în favoarea cetățenilor țărilor lor, nu în favoarea unor grupuri de interese, cum fac guvernanții noștri.
Nu mai lăudați miniștrii noștri, precum Virgil Popescu sau alte caricaturi de acest gen. Cine sunt, de fapt, dacă nu instrumentele celor care exploatează, de fapt, sistemul energetic național în interes privat? Ce decizii au luat contra mecanismelor de monopol? Cine i-a numit, de fapt, în ce logică a competenței și ce-au făcut cu sistemul energetic național, averea României? L-au scăpat, total, de sub controlul statului, acesta fiind, în realitate, controlat de câteva corporații (precum OMV, EON, ENEL) care dictează ce se întâmplă în piață și îl administrează în favoarea lor, nu a cetățenilor României, care sunt adevărații proprietari.
După mandatul lui Virgil Popescu am ajuns să ne întrebăm, pe bune, dacă România mai deține, de fapt, ceva, în domeniul energetic! Cum să fii așa de prost să liberalizezi preturile la energie, la comanda corporațiilor, înainte de a crea piața concurențială (fără să spargi monopolurile pe distribuție) și să ai pretenția să fii aplaudat pentru o astfel de (contra)”performanță”? Să pierzi controlul sistemului energetic național în favoarea unor corporații monopoliste, e performanță? Care performanță? Priviți in jurul nostru. Ungurii, de exemplu, care n-au gaz, petrol sau energie electrică, practică prețuri mai mici către populație, deși cetățenii au venituri mai mari decât românii. Nu-și spoliază populația și n-o exploatează pentru a „umple buzunarele” unor corporații lacome, pentru că au un Guvern care este al Ungariei, nu al OMV, EON sau ENEL. E suficientă această comparație pentru a stabili unde se situează Virgil Popescu și Guvernul României, din punct de vedere al competenței și moralității (dacă facem abstracție că ei sunt instrumentele unor grupuri de interese). Cum acționează Guvernul României? În timp ce majoritatea statelor din UE încearcă să suporte criza energetică din bugetul public, prin redistribuirea veniturilor bugetare, România, cu mult mai multe rezerve decât celelalte țări din UE, prin liberalizarea stupidă a unei piețe inexistente, a creat o criză artificială, pe care o suportă populația, în timp ce clasa politică, împreună cu câteva corporații lacome, își împart profiturile acumulate din spolierea cetățenilor români. E corect și moral așa? Competentă administrare a averii publice, nu? Să plătești mai scump energia, când o produci și o deții 100%, decât într-o țară care nu produce sau deține energie! Asta înseamnă performanță și eficiență în guvernare, nu? Merită aplaudați Virgil Popescu, Ciucă și Ciolacu&Co.!
Pavel ROMAN

anchetatorii.ro: Arad, mafia Vestului: Adrian Toma, din pândar în prăjitura serviciilor

Flacara Rosie
-
0
anchetatorii.ro: Arad, mafia Vestului: Adrian Toma, din pândar în prăjitura serviciilor
De curând am vizitat Aradul, oraș care a dat țării multe capete luminate în ale mafiei, răului și jefuirii țării până la ducerea ei în disoluție. Orașul Arad a devenit cunoscut, astăzi, ca noua Capitală a Mafiei. Arad, mafia Vestului, locul unde au atentate cu bombă, locul unde vămile îi fac miliardari pe șmecherii vremii, locul unde oamenii sunt puși în funcții doar dacă au lins bocancul greilor din serviciile de mucava ale statului român. 
La Arad oamenii sunt dezbinați, dezorientați, speriați, irascibili și dominați psihic de această mafie care a pus stăpânire pe oraș. Nu mai există speranță. Parcă ne-am întors în Italia anilor 90′, iar dezvăluirile noastre vă vor prezenta o imagine de ansamblu din sânul mafiei locale.

Adrian Toma, din pândar în prăjitura serviciilor

Fostul șef al SRI Arad, Adrian Toma, prăjitura serviciilor trădătoare de țară, este o mică piesă din angrenajul acestei mafii care a pus stăpânire pe județul Arad. Adrian Toma, marele grangure de la SRI, a ajuns angajatul lui Bibarț Călin, nașul generalului Florian Coldea. După plecarea baronului Falcă Gheorghe la Bruxelles, primar interimar al municipiului Arad a fost uns viceprimarul Călin Bibarț, vărul și nașul lui Coldea.
Coldea Florian și Bibarț Călin sunt nepoții celebrului general Dan Gheorghe, fost ofițer de securitate, care a deținut funcții importante în mai multe servicii secrete, respectiv, locțiitor al șefului USLA, șef al UM 0215, șef al Direcției pentru Apărarea Constituției din SRI, director adjunct al SIPA.
La Arad se întâmplă multe lucruri ciudate și toate sunt legate de Zona Liberă Curtici unde a domnit soția primarului Bibarț vreme îndelungată. Mai dispar oameni, gen Codruț Marta, mai avem un asasinat cu bombă – cazul Ioan Crișan, bineînțeles făptuitorii nu au fost descoperiți niciodată. Cum spune o vorbă prin Arad: ”dacă deranjezi pe cine nu trebuie s-ar putea să nu mai ajungi acasă.”
Toma a fost pus ilegal în funcția de șef al Poliției Locale Arad după ce s-a pensionat de la SRI, dar ce mai contează când ai șefi pe Coldea Florian și Bibarț Călin. Când ai spate nu te doare la caschetă.
Toma Adrian este acuzat de uzurpare de calităţi oficiale, faptă penală prev. şi ped. de art. 258 alin.2 C.penal, întrucât nu a urmat şi absolvit cursul iniţial de formare profesională organizat într-o instituţie de învăţământ din cadrul Ministerului Afacerilor Interne- cu o durată de minimum 3 luni, precum şi un curs de management de 30 de ore, aşa cum prevede art.18 din Legea nr.155/2010, respectiv art.11 alin.3 şi 4 din H.G. nr.1332/1010 şi, nici nu poate face dovada urmării unui astfel de curs de pregătire iniţială într-o instituţie de învăţământ din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în condiţiile art. 18 alin.3 din Legea nr.155/2010, este evident că, acesta nu îndeplineşte condiţiile specifice, conform fişei postului, pentru ocuparea funcţiei publice, aşa cum prevede şi art.465 alin. 1 lit.g din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ.

Pensionarul Toma Adrian are o avere impresionantă

http://anchetatorii.ro/wp-content/uploads/2022/08/Toma-Adrian-2019.pdf http://anchetatorii.ro/wp-content/uploads/2022/08/Toma-Adrian-2020.pdf http://anchetatorii.ro/wp-content/uploads/2022/08/Toma-Adrian.pdf
Potrivit declarațiilor de avere Toma Adrian are o avere impresionantă pentru un ofițer al Serviciului Român de Informații, actualmente pensionar special, profesor și șef al Poliției Locale Arad. Din declarațiile de avere reiese că Toma mănâncă cu două guri, încasând ilegal normă de hrană și de la SRI și de la Primărie, iar în ultima declarație figurează că are și normă de hrană dar și 32 de lei pe zi tot pentru hrană. Adrian Toma a încasat de la stat în 2021 suma de 53.000,36 euro. E bine pe banii statului.
Trăiască cumetria în servicii. O fostă judecătoare afirma că soția dl. Toma, Aura, a fost pusă șefă la personal în SRI Timișoara pe linie politică. Stați! Voi nu știați că șefii de direcții din servicii sunt numiți politic și bineneînțeles șefii cei mari au carnet de partid… Așa arată statul mafiot creat de regimul Băsescu și moștenit în zilele noastre de Iohannis, Ciucă și Ciolacu.

Toma cel cu multe case și credite fără număr

Mai nou, pensionarul special Toma Adrian încasează salariu și de la Universitatea Vasile Goldiș, universitate devenită celebră pentru diplomele false. Toma are șapte proprietăți împreună cu soția, două mașini și bijuterii în valoare de 6.000 de euro, pe lângă salariile grase încasate de la stat. Românii trebuie să înțeleagă că oamenii sistemului mafiot care a acaparat țara încasează salarii de la diferite instituții de stat, iar de multe ori nici nu trec pe la acel loc de muncă. Deci, dacă ești cu sistemul ai o serie imensă de beneficii. Așa am ajuns să avem un stat parazitar.

Toma, ofițerul cu trotinetă

Când execuți ordinele baronilor locali superi mulți oameni. Așa că trotineta din dotare e utilă pentru fuga de răspundere. Toma a fost luat la întrebări fostul șef al serviciului Circulație din cadrul Poliției Locale Arad, Laurențiu Tudose, în legătură cu abuzurile comise în cadrul instituției. Pentru că l-a deranjat pe Toma, Tudose a fost forțat să plece în concediu pentru creșterea copilului. Toma îi ceruse lui Tudose să demisioneze din funcție pentru a fi pus în locul lui un apropiat. Mai mult, Toma s-ar fi răzbunat și pe soția lui Tudose, la rândul său angajată în cadrul Poliției Locale.

Toma și Zona Liberă Curtici

În 2009, după ce PDL a rămas singur la bucatele guvernării, cu concursul nașului Coldea, Bibarţ a fost numit prefect al județului Arad, iar soția acestuia, Cristina Bibarţ, a fost numită director general al Zonei Libere Curtici. Aceasta este singura zonă liberă de la frontiera de vest și a doua zonă liberă din România ca rulaj, după cea de la Constanța. Principalul criteriu de promovare a soților Bibarţ au fost relatiile de rudenie si de afinitate cu omnipotentul si temutul sef operativ al SRI. Călin Bibart a fost prefect până în 2012, la căderea guvernului portocaliu condus de Mihai Razvan Ungureanu, iar Cristina Bibart a rămas netulburata director general al Zonei Libere Curtici până astazi.
Conform unor surse locale, în această zonă liberă s-au derulat, îndeosebi în perioada 2009-2012, mari afaceri de contrabandă. Binomul SRI-DNA nu a realizat nicio descindere în această zonă și nu a întocmit niciun dosar privind afacerile derulate aici. Ar fi interesant de aflat ce operațiuni speciale a derulat SRI prin firmele sale acoperite în această zonă. La scurt timp după căderea guvernului MRU si preluarea guvernarii de catre USL, mai exact la începutul lunii iulie 2012, DIICOT a realizat cea mai mare captură de țigări de contrabandă din România (trei milioane de pachete) în Zona Liberă Curtici, dar nu se știe dacă și cum a fost finalizat acest dosar.
SRI-ul condus de Adrian Toma a permis mafiei locale să i-a o amploare nemaivăzută pentru România, iar traficul de țigări și de droguri a atins cote alarmante în zona de frontieră Arad.  Poate ne spune domnul Toma cum au funcționat scanerele plătite cu multe milioane de euro de trec tirurile cu țigări ca prin brânză prin Vama Nădlac. Despre Zona Liberă Curtici se cunosc foarte puține lucruri însă o să facem puțină lumină. Poate ne explică Toma Adrian de ce Poliția Locală Arad a amendat toți membri consiliului de administrație de la Zona Liberă Curtici după ce a fost demisă Cristina Bibarț, soția șefului său!?
Să fie lumină!!! Va urma.
Sursa

LA RĂSCRUCE, CU O RANĂ PE SUFLET

Flacara Rosie
-
0
LA RĂSCRUCE, CU O RANĂ PE SUFLET
Fotbalul era viața mea de copil. Am jucat pe câmp la Micălaca, am jucat la UTA, cinci ani, la copii și la juniori. Am câștigat tot ce se putea câștiga, la toate categoriile de vârstă respective. În fiecare an, eram campioni ai regiunii Banat. De mic, visam să ajung fotbalist. Știam cu mingea, eram tehnic, aveam viziunea jocului, loveam mingea și cu ristul interior și cu cel exterior, șutam bine cu ristul … Vorba lui Coco Dumitrescu „lemn bun de lucru”. Mă visam atacant, dar Sida baci m-a văzut mijlocaș. Apoi, a venit Dan Alexandru la Centru de copii și m-a pus fundaș dreapta – s-a trecut la 4-2-4, și fundașii laterali trebuia să „are” toată banda, să urce în atac etc.
A trecut timpul și am ajuns la juniorii mari. Eram, ca în toți cei cinci ani, titular. În mai 1968, plecăm în turneu în Cehoslovacia. Dan Alexandru se angajase să vorbească la Inspectoratul școlar să ne învoiască de la cursuri. N-a făcut-o. La întoarcere, directorului Liceului „Ioan Slavici”, Antone, ne-a eliminat de la cursuri trei zile, pe mine și pe Dan Ghirlea, și ne-a interzis să mai mergem la antrenamente până la finele anului școlar, altfel ne exmatriculează. Nimeni n-a intervenit pentru noi, nici măcar antrenorul care purta toată VINA. Speriat, m-am conformat. Mai erau două săptămâni de școală. Dănuț Ghirlea a renunțat la anul școlar respectiv (eram în clasa a XI-a) și a continuat. Am revenit la echipă cu o săptămână înaintea finalei cu Dinamo București. Vine și ziua finalei. Meciul a avut loc la Timișoara, pe 1 Mai. Se anunță „unsprezecele” de start, nu eram titular. Cumva am înțeles aveam mai puține antrenamente decât Vastag. Meciul a decurs în favoarea noastră, era 6-0, spre final, când Dan Alexandru se ridică de pe bancă, se uită în ochii mei, și zice „Dobai, intri în locul lui Vastag”. Adică nu eu, pe postul meu, ci Dobai, care juca, când juca, extremă stângă. În clipa aceea, l-am urât pe „nea Dan” cu toată ființa mea. A omorât în mine un vis, o speranță. O durere imensă mi-a învălui sufletul: omul acesta călcase pe inima mea cu cizmele nelustruite, murdare. Când am făcut turul de onoare al stadionului plângeam în hohote, un plâns nervos, nu unul de bucurie. Era umilința supremă pentru copilul și adolescentul din mine, pentru copilul care cinci ani am fost titular în acea echipă. Mai cu seamă că mama și tata erau în tribună – veniseră să-și vadă fiul campion!
Am trăit atunci, pe lângă durere, pe lângă imensa dezamăgire, o adevărată criză existențială. Acum i-aș spune „criză de creștere”. După o noapte de zbucium, de gânduri răsucite pe toate fețele, am zis: gata cu fotbalul! Mă axez pe școală! Nu a fost o renunțare ușoară, dar acum, privind în urmă, spun că am făcut alegerea bună. Am decis să depind în viață doar de mine, de alegerile mele, nu de subiectivismul ori cinismul altora. Sigur, și asta atât cât se poate, în viața asta „plină” de oameni.
Tristan MIHUȚA

NewsAr.ro: O tânără care se plimba cu bicicleta în zona Pădurii Ceala a fost agresată sexual

Flacara Rosie
-
0
NewsAr.ro: O tânără care se plimba cu bicicleta în zona Pădurii Ceala a fost agresată sexual
Nefericitul incident a avut loc în data de 31 august. În jurul orei 17.15, polițiștii au fost sesizați despre faptul că, pe pista de biciclete din zona Pădurii Ceala, un bărbat ar fi încercat să agreseze o tânără care se plimba cu bicicleta.
În acest caz a fost întocmit un dosar penal pentru tentativă de viol, cercetările fiind  continuate sub coordonarea unui procuror de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.

ÎN CĂUTAREA TIMPULUI PIERDUT (3)

Flacara Rosie
-
0
ÎN CĂUTAREA TIMPULUI PIERDUT (3)
De ce am dat acestor relatări titlul de mai sus? Întâi pentru că pentru mine, pentru noi, acele vremuri sunt trecute ireversibil, nu se vor mai întoarce. În al doilea rând, pentru că pierdut este acel prilej favorabil, de la începutul anilor ’90, de reîntregire, de revalidare a actului istoric din 27 martie1918, când Sfatul Țării de la Chișinău a hotărât Unirea Basarabiei cu România. Iar titlul romanului lui Marcel Proust, À la recherche du temps perdu, mi s-a părut a fi sugestiv.
Revenind la chestiune, mult a mai pătimit acest pământ basarabean, din 1812 încoace, și prea încercată a fost populația dintre Prut și Nistru. Imediat după al doilea Război Mondial, constatând că moldovenii de dincolo de Prut au un puternic sentiment al conștiinței naționale și tind mereu, cu orice prilej favorabil, să revină la Patria Mamă, Stalin a dezrădăcinat sute de mii de români, răsfirându-i cât ținea URSS – din Siberia, până-n Kazahstan. Pe de altă parte, a adus în Basarabia sute de mii de ruși. A fost un act ticălos de deznaționalizare cruntă a teritoriului dintre Prut și Nistru.
Țin minte, din povestirile alor mei, că fratele tatălui meu s-a întors din război cu o transnistreancă, Nina o chema, pe care a luat-o de soție. Cum-necum, prin 1949 pe unchiul meu l-au arestat, iar Nina („o femeie tare frumoasă”, zicea mama) a fost obligată de către rușii care colcăiau peste tot în România să plece înapoi, în URSS. N-a mai dat nimeni de ea, deși ai mei i-au întrebat pe cei ce veneau din Cernăuți, din teritoriul de dincolo de Prut, tot timpul de ea.
S-au consumat drame greu de crezut în rândul populației Basarabene. Nu pot uita întâmplarea pe care am trăit-o în vara lui 1983. Eram la Soci, excursie organizată de OJT Arad. Căldură mare. Ne-oprim la o tarabă unde se vindea sirop cu sifon, la halbă, Halbele goale treceau din mână în mână. M-am așezat la rând și zic celor care mă însoțeau să urmărească halbele golite și să mi le dea. „Îți dau și eu pe a mea”, au o voce tremurândă, ce-mi șoptea la ureche. Era un domn în vârstă cu lacrimi pe obraji. I-au siropul cu sifon și mă uit după dumnealui. Îmi face semn să vin deoparte. Se temea, era evident, vorbea șoptit și privirea speriată îi fugea în toate părțile. Plângea. Tremura. Omul nu a mai auzit un cuvânt românesc de decenii. Făcuse liceul la Galați, apoi a ajuns învățător în Basarabia, de unde rușii, redeveniți stăpâni după război, l-au trimis în interes de serviciu” (!) taman în Kazahstan! Mi s-a spovedit printre lacrimi și suspine. Nu era o spovedanie à la Stavroghin, era mărturisirea unui om umilit prin dezrădăcinare și condamnat să trăiască toată viața printre străini.
Procedeul acesta de deznaționalizare, prin dislocare de populație, a continuat tot timpul, în Basarabia, nu doar în vremea lui Stalin. La casa cumnatei noastre Tania, în satul Chetroșeni, la vreo 20 de kilometric de Prut, am cunoscut familia Savetei (de la Elisabeta) sora Valentinei, mama lui Tania. Au fugit din satul lor ucrainean de lângă Herson, de cum a început războiul. Plecaseră din sat nouă persoane într-un autoturism Lada. Nouă persoane! Saveta cu soțul, fiul lor cu soția, cinci copii, dintre care cel mai mare avea în jur de 11 ani. Pe drum un obuz a trecut pe sub autoturism și l-a avariat, ceea ce a presupus două zile de întârziere, plus cheltuieli. La vama cu Moldova, probleme – nu pot călători nouă persoane într-o mașină. „Și pe care dintre copii să-i dau jos?”, a întrebat tatăl micuților. Au trecut. Acum așteaptă să se termine războiul. Au lăsat acolo două case, una a bătrânilor, alta a tinerilor. Două vaci, purcei, orătănii și toată agoniseala. Ei nu știu că nu mai au nimic, satul fiind ras de obuzele și rachetele rușilor, dar nimeni nu se îndură să le spună, deocamdată.
Asta este povestea lor. Dar cum au ajuns ei, moldoveni get-beget taman la Herson? Fiecare a fost obligat să plece acolo, la un loc de muncă. Era „nevoie de ei acolo”, nu aici în Basarabia unde măreau numărul băștinașilor români. Acolo, Saveta și-a întâlnit viitorul soț, care, culmea era dintr-un sat vecin cu ea.
Așa au fost risipiți, forțat, frații noștri. Unii și-au păstrat identitatea, alții au fost asimilați, mancurtizați, în vreme ce puhoaie de ruși s-au revărsat peste Basarabia, prin politica odioasă a Kremlinului.
Tristan MIHUȚA

Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad în clasamentul Webometrics, în primele 30 de universități din țară

Flacara Rosie
-
0
Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad în clasamentul Webometrics, în primele 30 de universități din țară
Clasamentul Webometrics realizat de către Cybermetrics Lab, un grup de cercetare din cadrul Consiliului Superior pentru Cercetări Ştiinţifice din Spania, plasează universitatea arădeană de stat pe locul 30 între cele peste 100 de instituții din România aflate în clasament. „Este un clasament bazat pe vizibilitatea universităților în spațiul cercetării și al lumii academice mondiale. Faptul că universitatea noastră s-a situat pe locul 30 din cele 102 universități românești incluse în top, ne confirmă evoluția activității de cercetare la nivelul UAV. Ne bucură poziționarea universității noastre și ne determină să investim și să susținem în continuare munca de cercetare. Îi felicit pe colegii mei pentru acest rezultat și sunt convinsă că vom reuși să urcăm, la următoarele ediții, pe o poziție superioară în cadrul clasamentului” a declarat rectorul UAV, Ramona Lile. Ranking Web of Universities  (Webometrics) a făcut public  topul universităților, ediția de vară 2022, un top în care sunt analizate peste 31 000 de universități la nivel mondial. Cel mai important indicator (50%) luat în calcul este vizibilitatea, adică numărul total de linkuri externe pe care domeniul web al universităţii le primeşte. Al doilea indicator (40%) îl reprezintă excelența, adică calitatea articolelor științifice publicate  în reviste internaţionale aflate în primele 10 % cele mai citate într-un anumit domeniu și care au un impact ridicat. Cel de al treilea indicator (10%) este transparența care înseamnă numărul total de citări al articolelor.

ÎN CĂUTAREA TIMPULUI PIERDUT (2)

Flacara Rosie
-
0
ÎN CĂUTAREA TIMPULUI PIERDUT (2)
Așadar, am revenit la Chișinău după aproape 29 de ani. Alt oraș, alți oameni, alte preocupări, așpirații. Capitala a înlocuit tonul sumbru, culorile terne cu multă culoare vie. Multe parcuri, multe clădiri noi, moderne, în pas cu vremurile de azi. Frumos oraș!
Cât privește viața la Chișinău,, ea nu este tocmai ușoară. Multe lucruri sunt mai scumpe decât în România. Mâncarea pare mai ieftină, la marketuri și în piețe, dar la restaurant, la terase ajunge la prețuri comparative cu ale noastre. Este bine să precizez că salariul mediu brut în Republica Moldova este de aproape trei ori mai mic decât cel din România, însă cu 10% mai mare decât cel al ucrainenilor. Scumpă este berea, la Chișinău, ieftine sunt țigările. O halbă de bere, de 400 ml servită la terasa din fața Hotelului City Park, unde am locuit aproape o săptămână, m-a costat 45 de lei moldovenești, adică 11 lei și ceva, în bani românești (1 leu românesc = 4 lei moldovenești). În schimb, un pachet de țigări Marlboro, m-a costat tot 45 de lei moldovenești.
Populația nu este mulțumită de ce și cum trăiește (dar, cu puține excepții, unde sunt oamenii mulțumiți de retribuția lor, în raport cu prețurile, cu taxele și impozitele?). Privind strada, trecătorii, ai putea crede că lumea e mulțumită și că n-are griji, că nu o preocupă nici situația din Ucraina, nici nimic altceva. Dar, nu este așa. Ceva arde mocnit în straturile sociale.
Nici idealul unionist nu mai este ceea ce a fost prin anii 1990 – 1995. Entuziasmul a diminuat, inclusiv în rândul elitelor, chiar dacă peste tot ai simbolurile apartenenței Basarabiei la Țara Mamă, la neamul românesc. Statuia lui Ștefan cel Mare și Sfânt străjuiește la intrarea în Parcul Central, din vecinătatea Parlamentului. Aleea scriitorilor, „împrospătată” de la ultima mea vizită cu busturile lui Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Dumitru Matcovschi, vorbește fraților basarabeni despre unicitatea literaturii române, despre faptul că suntem uniți și părtași la aceeași spiritualitate. Numele instituțiilor, al magazinelor, cu puține excepții, este scris în limba română. Biserica rămâne și ea un altar al conștiinței naționale – multele biserici, transformate în anii apartenenței Moldovei la URSS în magazii și silozuri pentru cereale, au fost recuperate, restaurate și astăzi limba română îi adună pe basarabeni laolaltă. Totuși, spuneam, și elitele nu mai au efervescența unionistă de acum două, trei decenii. Voința de unire cu Țara nu mai dăinuie nici ea cu aceeași energie. A fost ratat un moment și pierdut este idealul. Pentru câtă vreme?
Apatia elitelor pare să fie nădejdea că Unirea s-ar putea realiza pe un singur drum: intrarea și integrarea Basarabiei în UE. Demersul acesta nu este însă unul comod, nici cert. Rusia nu doarme, cum nu stau resemnați nici rusofonii și rusofilii din republică. Știu, Moldova străbună are azi șansa de a o avea în fruntea țării pe Maia Sandu. Numai că, aleasă cu mare entuziasm – poate și pentru a scăpa de rusofilul Dodon -, Maia Sandu a devenit profund nepopulară, chiar și în rândul românilor din Basarabia, din cauza năzuinței sale de a integra țara în UE, din pricina unor reforme în vederea îndeplinirii condițiilor de aderare ori pentru creșterea taxelor și impozitelor. Astfel, Maia Sandu a ajuns impopulară și nu puțini (români!) mi-au spus că „în toamna care vine o dăm jos”!). Din nefericire, cu populația este greu să faci înțelegeri pe idealuri, pe promisiuni cum că mâine va fi mai bine, dar azi trebuie să strângem cureaua. Nu, Omul vrea azi, ACUM să-I fie bine, că are de trăit o singură viață. Așa că Maia Sandu merge pe sârmă și Basarabia riscă să rămână, cum a fost de secole, durere și lacrimă, în stânga Mamei.
Tristan MIHUȚA

Asociația Profesională a Sudorilor și Școala de sudură din Arad, o nouă colaborare cu fabrica Ford din Craiova

Flacara Rosie
-
0
Asociația Profesională a Sudorilor și Școala de sudură din Arad, o nouă colaborare cu fabrica Ford din Craiova
Asociația Profesională a Sudorilor din România (www.asociatiasudorilor.ro) este singura asociație profesională din România care își propune să susțină toate școlile de sudură în limita posibilităților. După ce în anul 2021 în luna septembrie, Fabrica Ford din Craiova a apelat la serviciile oferite de Şcoala de Sudură arădeană (www.scoalacrisan.ro) pentru un curs de specializare „blitz ” în sudură a unui număr de 12 salariați și în acest an firma de automobile craioveană a solicitat din nou deplasarea profesorilor de la Arad pentru a organiza un nou curs de data aceasta pentru un număr de 16 muncitori de la două dintre secțiile fabricii. Astfel, ing. Eduard Crișan, profesor de teorie la Școala de Sudură Crișan, însoțit de maistru Gabi Chițescu au fost în perioada 11.08.- 15.08. 2022 la Craiova, unde cei 16 cursanți participanți au învățat noile tehnologii în materie de sudură, dar și cum să citească un desen tehnic, și nu în ultimul rând normele de protecție a muncii, atât de necesar de respectat în toate meseriile, dar în meseria de sudor în mod deosebit. Deoarece la fabrica Ford se lucrează pe trei schimburi, muncitorii de la intreținere trebuie să asigure buna desfășurare a procesului de producție. La fel ca și în cazul firmei Air Liquide din București, sau cei de la Tomtim Tomnatic, o firmă din județul Timiș specializați în agrigultură, cei de la întreținere sunt de meserie lăcătuși mecanici, știu să sudeze, dar fac sudarea „după ureche”, și îmbinarea sudată se rupe, pierderile firmelor sunt în acest caz foate mari și timpul foarte scump. Este motivul pentru care tot mai multe firme apelează la acest tip de cursuri de scurtă durată. „Pentru că seriozitatea şi profesionalismul a fost ceea ce a caracterizat mereu Şcoala de sudură arădeană, firma Ford din Craiova a apelat din nou la serviciile oferite de noi. Reamintesc ca de fiecare dată, cu mândrie în suflet că Şcoala de Sudură Crişan se bucură de un real prestigiu la nivel naţional, și internațional, obţinut datorită serizităţii şi implicării în mod real în ceea ce înseamnă cursurile de pregătire în meseria de sudor electric, o meserie grea, dar frumoasă şi mai ales bine plătită. Am avut anul acesta cea de XX-a promoție de sudori, avem peste 250 de absolvenți, și ceea ce este foarte important de remarcat este faptul că toți lucrează în această meserie. Un alt lucru de care sunt foarte mândrueste acela că trei dintre foștii noștrii cursanți, cei mai buni dintre cei buni au fost înscriși la cursurile Universității „ Aurel Vlaicu” din Arad cu care avem o strânsă colaborare, și care astăzi sunt ingineri sudori. După data de 15 septembrie vom începe cursurile cu o nouă serie, unde avem înscrişi deja 10 cursanţi, majoritatea tineri angajați ai unor firme arădene de top, care au decis să învestească în pregătirea propriilor angajați, iar acest lucru nu poate decât să ne bucure, fiindcă mâna de lucru se găsește din ce în ce mai greu”, a declarat Ioan Marin Crișan, directorul Şcolii de sudură.

ÎN CĂUTAREA TIMPULUI PIERDUT (1)

Flacara Rosie
-
0
ÎN CĂUTAREA TIMPULUI PIERDUT (1)
Mai întâi, vreau să vă spun, celor care v-ați îngrijorat de absența mea de pe facebook, că sunt bine, sănătos, care sănătate v-o doresc și vouă. Doar că m-am preumblat un pic, pe a Iași, Chișinău, Galați cu interes, dar și numai așa, di plășeri, cum se grăiește pe la Moldova.
Despre Iași, ce să zic? A rămas același oraș viu, o adevărată Capitală a spiritualității românești. Mi-a plăcut.
Adevărata mea chemare a fost Chișinăul, capitala Basarabiei străbune. Am mai trecut Prutul, mereu în gând cu ordinul Mareșalului, adresat armatei române, de două ori. Prima oară, în 1990, când am însoțit-o pe UTA în cantonamentul de la Chișinău. Dintotdeauna, de când am ajuns să pricem CE și CUM, am simțit Basarabia ca pe ceva special, o aveam în suflet, rană și nădejde. Atunci, în iulie 1990, am găsit acolo un entuziasm și o speranță de întregire a neamului care m-au întărit întru nădejde și m-au făcut fericit. Pe lângă reportajele despre pregătirea echipei noastre, UTA, am bătut Chișinăul și împrejurimile sale, curios să aflu, să cunosc care este starea de spirit a nației. Am discutat cu oamenii, am realizat interviuri cu regretatul Nicolae Dabija, redactor-șef al revistei Literatura și arta, cu scriitorul Mihai Cimpoi, cu pictorul Gheorghe Vrabie și cu mulți, mulți oameni aflați în fruntea luptei pentru împlinirea unui ideal: scrierea cu caractere latine și limba română ca limbă de stat. Prin 1988, ascultam la Europa liberă relatări despre mulțimea românească ieșită în stradă, tineri, vârstnici, copii, înfruntând, pentru împlinirea acestor năzuințe, tancurile sovietice. Și iată, am avut prilejul să-i cunosc personal pe câțiva dintre cei mulți și viteji. Cum să ratez o asemenea ocazie!? N-am ratat-o și am plecat din Chișinău plin de nădejde în ce privește viitorul nostru frățesc.
A doua oară, am fost de 1 Decembrie, 1993. Voiam să văd cum se sărbătorește acolo Ziua Marii Uniri din 1918. Deși se ratase momentul propice creat simbolic în jurul acelei duminici a Podului de flori de la Prut, starea de spirit era dominată tot de conștiința apartenenței la același neam, la Mama România. Am fost invitat de istoricul acad. Ion Țurcanu (după ce binevoise să îmi acorde un interviu) la un eveniment, la Universitate. Amfiteatrul gemea de tinerimea entuziastă, în care predominau fetele, Fetele, adică viitoarele mame care își vor crește copiii în taina sfântă a limbii materne, a conștiinței naționale. Am continuat să sper! (va urma).
Tristan MIHUȚA

Ramona Lile „O nouă sesiune de admitere la universitatea de stat din Arad”

Flacara Rosie
-
0
Ramona Lile „O nouă sesiune de admitere la universitatea de stat din Arad”
În perioada 01-11 septembrie începe a doua sesiune de admitere la facultățile Universității „Aurel Vlaicu” din Arad. Oferta educațională a universității propune în cadrul celor 9 facultăți, 34 de programe de licență și 32 de master. Este important de știut că, cei care vor să candideze pentru un loc bugetar pentru studii de master, trebuie să participe la interviul organizat în data de 12 septembrie. Primele rezultate se vor publica în 13 septembrie, când se pot depune și contestațiile. Confirmările de locuri vor avea loc în perioada 14-17 septembrie. Înscrierea va avea loc la centrul de înscriere din Bd. Revoluției nr 72 (clădirea Radu Homescu, vis a vis de Primăria Arad), luni -vineri între orele 9.00-17.00 iar sâmbătă și duminica între orele 9.00-13.00. „Îi așteptăm pe cei care doresc să devină studenții noștri să se înscrie online sau la centrul unic de înscrieri din centrul orașului. Programele noastre educaționale, corelate cu cererea de pe piața muncii, le oferă absolvenților șanse reale de a-și găsi un loc de muncă la finalizarea studiilor.  Universitatea pune la dispoziția celor care au nevoie locuri de cazare cu posibilitatea servirii mesei, un program de burse care susține atât performanța, cât și asigură suport celor care au o situație materială precară”, a declarat rectorul UAV, Ramona Lile.

Negru și Roșu

Flacara Rosie
-
0
Negru și Roșu
UTA- Craiova 1948 2-1
Două culori ce au avut și ele meciul lor aseară pe ” Francisc Neuman”.
Dar mai întâi să vă povestesc despre trandafirii mei din curte. Predomină cei de culoare roșie și albă. Nu neapărat datorită unei asemănări cu alb-roșul UTA-ei, ci doar așa din întâmplare. Îi admir și acum pentru strădania lor de a pătrunde cât mai adânc în toamnă. Parcă sunt și mai maiestoși. Mi-a adus aminte de ei momentul serii de fotbal de aseară, atunci când scenariul inegalabilei galerii arădene ne-a prezentat acea imagine cu fularele aliniate perfect deasupra capetelor celor ” Cu UTA până la moarte”.
Felicitări celui sau celor cu ideea.
Aseară, cei din Galeria UTA și nu numai, ci și cei din ambele tribune au fost magistralii „trandafiri” ai începutului de toamnă.
Nici „Negru” nu s-a lăsat mai prejos. Un Negru căruia nu i-am găsit componența l-a reprezentat „mesajul ” dintr-o altă galaxie tipărit în zona mijlocului terenului. Întrebam în stânga și-n dreapta, am vrut să-l sun pe prietenul meu Nelu Toader „grădinarul gazonului”, doar, doar voi afla „de ce negru”?
Am aflat o parte din răspuns în minutul 9, atunci când în urma unei faze create de doi jucători ai UTA-ei de culoarea… (cum să scriu să nu par rasist)… de culoarea marcajului galatic de pe teren, Jobello și Otele, s-a născut primul gol al Bătrânei Doamne.
Un alt Negru de care îmi era teamă a fost micuțul fundaș dreapta al oltenilor, remarcat de mine și-n alte partide ale formației din Craiova. Tot un „micuț” și tot de „abanos” dar mult mai tehnic, prezenta pericol pentru noi. Mijlocașul Asamoah inepuizabil și mereu imprevizibil.
Și ca să pun final meciului celor două culori… am avut și noi un „Negru” printre liderii galeriei. Claudiu… și el mereu imprevizibil.
Trăgând linie, constatarea finală a fost că ROȘUL a câștigat pe toate planurile, deși superbii trandafiri roșii din tribune au avut (ca de altfel toți trandafirii) și câțiva spini veninoși. Acele ”Muie” trimise în două – trei direcții prevăzute în scenariu.
Dar ce s-ar face tradafirii fără spini? Sigur și-ar pierde personalitatea.
Închei cu un răspuns pentru întrebarea (nedumerirea) transmisă pentru mine de către un prieten, bun cunoscător al fenomenului „fotbal”:
– Nea Nelu, sunt curios acum ce vei scrie despre strarea terenului”?
Răspunsul meu este:
– Toate golurile acestui meci s-au înscris în jumătatea afectată a terenului
Concluzia: „Nu moare UTA când doresc concertele”!
Ioan HAMZA

MAMA OMIDA

Flacara Rosie
-
1
MAMA OMIDA
Am luat legatura azi cu Mama Omida și am întrebat-o ce ne aduce viitorul apropiat, după cele rei zile de concert (fiasco, în opinia unora). Mi-a zis că o să ne facem de râs cu gazonul de pe Stadionul Francisc Neuman, pentru că se vor rupe brazde de iarbă și sunt șanse mari de accidentări. Am mai întrebat-o dacă o să raspundă cineva pentru situația creată? Mi-a raspuns, ești prost?
Gabi O. 
Foto: aradon

SpecialArad: Poveste fără sfârșit: Primăria Arad refuză, sau nu vrea, să aplice o măsură luată de mai bine de un an de zile. Cu știința secretarului general Lilioara Stepănescu…

Flacara Rosie
-
2
SpecialArad: Poveste fără sfârșit: Primăria Arad refuză, sau nu vrea, să aplice o măsură luată de mai bine de un an de zile. Cu știința secretarului general Lilioara Stepănescu…

Nu suntem fani ai celor de la BUG Mafia, dar nici nu ne declarăm „heitări”, ca să românizăm un termen împrumutat de la englezi. Însă, în cazul de față, ne inspiră titlul melodiei lor, „Poveste fără sfârșit”, cunoscut fiind faptul că printre altele, BUG Mafia are în repertoriu mai multe melodii care sunt de fapt un manifest anti-sistem.

Nu despre BUG Mafia dorim să vorbim astăzi, ci chiar despre sistem, despre lege, despre legea care există, dar nu se aplică, deși măsurile în cazul de față au fost luate de mult.

Este un caz despre care am mai scris, un caz de pe strada Mărului, dar nu partea rău famată, care între timp a dispărut, a acestei zone ci mai degrabă partea de agrement.

Un arădean și-a cumpărat în urmă cu aproximativ doi ani o casă de vacanță în zonă. A făcut totul așa cum cere legea, iar imobilul este inclus în CF, acea Carte Funciară. A fost, cel puțin așa s-a dovedit până acum, o achiziție cu probleme de vreme ce, arădeanul s-a trezit cu doi vecini care pe lângă că sunt scandalagii, și-au construit imobilele fără a avea nicio autorizație, iar unul dintre ei a mai și blocat un drum aflat pe domeniul public. Mai mult decât atât, același vecin a și împrejmuit o parte din imobilul noului venit în zonă cu un gard…

Despre Ioan Costea vorbim, fost polițist și milițian, sectorist în zona cartierului Alfa. El și prietenul său Petre Stepănescu (atenție la acest nume) își fac veacul la casele lor, noi spunem că „de vacanță”, din zona străzii Mărului. Uneori, poate e nefericit termenul pentru că de fapt se întâmplă des, petrec împreună și apoi încep scandalurile cu vecinii. Poliția, fie că vorbim despre cea statală, fie despre cea locală, îi cunoaște bine, pentru că în decursul anilor s-au făcut multe, poate prea multe plângeri.

Povestea asta ce pare fără sfârșit a pornit anul trecut în februarie. Noul vecin, cel cu acte în regulă, le-a făcut plângere lui Ioan Costea și Petre Stepănescu. Urmarea a fost cea logică, în sensul că la data de 19 martie 2021, Direcția Generală a Poliției Locale – Serviciul Disciplina în Construcții i-a trimis arhitectului șef al Primăriei Arad a adresă prin care cerea demolarea imobilului construit fără autorizație de Ioan Costea.

După cursul normal al evenimentelor, la data de 10 mai 2021 Poliția Locală a atașat pe gardul imobilului lui Ioan Costea o somație (sau înștiințare) că în termen de 30 de zile va fi demolat imobilul pentru că a închis un drum de pe domeniul public.

Practic, vorbim doar despre niște coli scrise prin birourile Poliției Locale sau ale Primăriei, pentru că nimic din ce a fost scris în ele nu s-a și transformat în fapte.

Încă de anul trecut, noul vecin al celor doi amintiți mai sus, proprietar cu acte în regulă, a trimis mai multe cereri la Primăria Arad prin care cerea să afle care este stadiul acestui proces. A fost ignorat total deși la fiecare cerere termenul de răspuns era de 30 de zile. Nimic…

Anul acesta, la data de 3 mai, aceeași Direcție Generală a Poliției Locale – Serviciul Disciplina în Construcții a mai făcut o adresă spre arhitectul șef în aceeași problemă. Suntem în luna august, iar acea adresă a fost, și ea, ignorată…

Sătul să tot aștepte, noul vecin al celor doi a făcut o „Plângere penală pentru abuz în serviciu” înregistrată la Parchetul de pe Lângă Tribunalul Arad.

Tot el a și discutat cu secretarul general al Primăriei Arad această problemă. Discuția a avut loc în luna septembrie a anului trecut, iar secretarul general al Primăriei, Lilioara Stepănescu, a concluzionat că „domnul are dreptate”. Doar atât, pentru că faptic nu s-a întâmplat nimic.

Și pentru că vorbeam la începutul acestui articol despre „sistem”, așa cum sistemul ignoră acest caz, noi nu putem să nu ne punem un semn de întrebare, sau nu putem să ignorăm faptul că secretarul general al Primăriei Arad, Lilioara Stepănescu, este soția vărului primar al unuia dintre cei doi vizați în acest caz, Petre Stepănescu…

Numitul Petre Stepănescu are și momente în care devine violent, iar într-un astfel de moment l-a lovit puternic cu un obiect contondent în cap pe un alt vecin (vezi galeria foto), ceea ce se vede în această fotografie. Cel agresat de Petre Stepănescu a fost la Institutul de Medicină Legală și a primit un certificat medico-legal prin care se adeverește că a suferit mai multe leziuni traumatice.

Cine nu își face treaba în acest caz? Poliția Locală a făcut tot ce a depins de ea, dar din partea arhitectului șef nu s-a mai întâmplat nimic, iar secretarul general al Primăriei, rudă cu una dintre persoanele vizate, a spus doar un „domnul are dreptate” și acolo și-a încheiat rolul.

Între timp, pe una dintre cele două construcții lipsite de autorizație, a apărut un cablu electric pe gard. „Nu știe nimeni dacă este și curent în el, dar cine riscă în acest caz știut fiind faptul că aici în zonă au fost multe cazuri de violență, mai ales din partea lui Petre Stepănescu? Dacă a fost în stare să-l lovească în cap pe vecinul, cine riscă să și încerce dacă este sau nu curent în acel gard”, spune vecinul celor doi.

Astfel, la mai bine de doi ani de când Poliția Locală l-a înștiințat pe Ioan Costea că imobilul va fi demolat în 30 de zile, imobilul este încă în picioare, iar în zonă scandalurile provocate de cei doi sunt la ordinea zilei.

Lucian Dănilă

Festivităţi de închidere a Taberelor ARC 2022 la Cetatea Neamţ

Flacara Rosie
-
0
Festivităţi de închidere a Taberelor ARC 2022 la Cetatea Neamţ
În perioada 19-21 august 2022, Florin Vasiloni, consulul general al României la Gyula, a participat la manifestările prilejuite de închiderea celei de-a XIII-a ediții a Programului de tabere “ARC”, la muzeul găzduit de “Cetatea Neamț”, ctitoria Muşatinilor care dăinuieşte peste veacuri în orașul Târgu Neamț. La ediţia din acest an au participat şi 45 de elevi şi profesori din cadrul comunităţii istorice româneşti din Ungaria. Taberele ARC s-au desfășurat în perioada 18 iulie – 22 august 2022, în centrele de agrement de la Oglinzi, județul Neamț, și Sângeorz-Băi, județul Bistrița Năsăud, în serii consecutive de câte 7 zile. La Oglinzi, au fost organizate 5 serii, iar la Sângeorz-Băi – 4 serii. În cadrul celei de-a XIII-a ediții a Programului de tabere “ARC”, peste 1200 de elevi, studenți și tineri din 18 state, atât din comunitățile istorice, cât și din diaspora, au redescoperit România prin intermediul atelierelor de limba română, geografie, istorie, sport, muzică, desen și al excursiilor atent organizate la obiectivele turistice și culturale din județele Bistrița-Năsăud, Neamț și împrejurimi. Sub îndrumarea a peste 70 de profesori voluntari, copiii au avut oportunitatea de a-și dezvolta abilitățile de comunicare în limba română și de a-și îmbogăți cunoștințele despre istoria, cultura și civilizația românească. Timp de cinci săptămâni, elevi și tineri români din Moldova, Ucraina, Ungaria, Albania, Serbia, Bulgaria, Macedonia de Nord, Franța, Grecia, Italia, Austria, Germania, Portugalia, Belgia, Cehia, Emiratele Arabe Unite, Canada, SUA și Irlanda de Nord au participat la o serie de ateliere care s-au axat pe dezvoltarea abilităților de comunicare în limba română și pe îmbogățirea cunoștințelor despre istoria, cultura și civilizația românească. În plus, elevii și tinerii români de pretutindeni au participat la excursiile organizate pentru descoperirea obiectivelor culturale și turistice din zonă; Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, alături de Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse și Ministerul Sportului, au asigurat cheltuielile de cazare şi masă pentru toţi participanţii din cele două tabere. De asemenea, Departamentul a organizat şi a suportat transportul pentru participanţii din comunităţile istorice, precum şi cheltuielile de transport din Bucureşti până la tabere şi retur pentru grupurile participante din diaspora. La evenimentul festiv de sâmbătă, 20 august 2022, alături de echipa Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, condusă de secretarul de stat Gheorghe Cârciu, au participat Vasile Dâncu, Ministrul Apărării Naţionale; Janina Sitaru, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe; Ciprian Şerban, vicepreşedintele Camerei deputaţilor; Irina Stănculescu, consul general al României la Cernăuţi-Ucraina, alţi reprezentanți ai Parlamentului României, ai Guvernului, ai unor misiuni diplomatice ale României în străinătate, precum și ai autorităților publice locale şi județene, în prezenţa IPS Iosif, Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale şi a altor prelaţi.

LECȚIE…

Flacara Rosie
-
1
LECȚIE…
Da, doamnelor si domnilor, arbitrul Călin a predat o lecție de hoție. Sigur că pentru hoție ar trebui puscarie, dar cum sa bagi o pușcărie la pușcărie? Domnu Mutu a jucat exact jocul pe care l-a condamnat inainte cu o săptămână, la Petrolul.
Jenant. FELICITARI BAIETILOR!
P.S. FELICITARI SI GALERIEI! Au fost, ca de obicei, la înălțime.
Gabi O.

Nu poți fi frustat decât atunci când joci bine și nu câștigi

Flacara Rosie
-
0
Nu poți fi frustat decât atunci când joci bine și nu câștigi
Rapid- UTA 1-0
Iar dacă ești înfrânt, îți muști degetele, dai cu ” basca ” de pământ, ”cobori din ceruri” toți sfinții (ba cu gură mare, ba doar în gând), îți trimiți privirile căutând vinovați spre anumiți jucători, spre antrenori spre arbitri, spre VAR… toate acestea cu speranța că mâhnirea provocată de ”o foglia secca” a brazilianului Junior Morais se va potoli.
Ăștia suntem. Din aceste manifestări reiese că UTA este atât de iubită. UTA a lăsat, în ciuda generațiilor care s-au perindat prin istoria ei, amprente de neșters, amprente de mândrie, de orgoliu, de patriotism local și nu numai, aprente alb-roșii preluate și de acei copii care invadează terenul la finalul fiecărui meci disputat acasă.
Frustarea a fost cel mai pregnant sentiment lăsat în sufletele noastre la finalul meciului Rapid-UTA.
Cei care au urmărit partida din Giulești au rămas cu părerea că UTA a jucat mai bine decât echipa pregătită de A.Mutu. Iar arădenii, în opinia mea, au făcut cel mai bun meci al Bătrânei Doamne disputat, nu numai în deplasare, ci în totată această ediție de campionat.
Dar…
În continuare aș putea înșira toate comentariile de pe site-urile de specialitate sau de pe rețele de socializare. Toate emană aelași sentiment: Frustarea.
Cei care critică atitudinea lui Batha, au dreptate, dar cei care au jucat fotbal parcă-l înțeleg.
Cei care critică poziția lui Balauru, parcă au și ei dreptate, însă acel efect luat de mingea (mini-foglia secca) trimisă de Junior Morais a fost hotărâtor. Generația mea… vă mai aduceți aminte de golurile marcate de Hagi cu aceeași execuție? Nimeni nu a criticat atunci portarul.
Apropo de statura omului din poartă nici Moldovan nu este mai înalt decât Iacob sau Balauru. Nu putem să-l avem pe Curtois . Sunt foarte puțini portari de talie înaltă in Superliga României și, și acestia sunt ” ocupați”.
Frustarea mea, ca și iubitor al UTA-ei, ca și arădean, ca și fost fotbalist, a constat ieri în imposibilitatea (deocamdată) a conducerii tehnice de a disciplina, de a cumpăta prestațiile, la deciziile arbitrilor, ale lui Batha, Casicini, Chindriș, de a disciplina jocul haotic al lui Otele, Vukcevic, Jobello sau Postolachi. Toți patru cu calități de necontestat, însă (vorba unui coleg de-al meu din presă) foarte ” împrăștiați”, ” buiaci”.Toate astea, probabil, din motivul de a se dărui cât mai mult, ceea ce nu e așa rău.
Urmează meciul în care sperăm ca UTA să aibă aceeași reacție ca și în cel cu U Cluj, iar frustarea noastră , a antrenorilor , dar mai ales a jucătorilor să se transforme în răzbunare.
Haide UTA!
Ioan HAMZA

97 de ani de la moartea lui Ioan Slavici, un moment de reflecție asupra dreptății și conștiinței

Flacara Rosie
-
0
97 de ani de la moartea lui Ioan Slavici, un moment de reflecție asupra dreptății și conștiinței
Ctitorul mândriei şi al conştiinţei de a fi român, Ioan Slavici, nu şi-a pierdut nicio clipă nici demnitatea de jurnalist și nici pe cea de scriitor. Slavici, deşi a reușit să biruiască timpul prin scrierile sale, încă rămâne aruncat de istorie undeva, în spatele gării din Panciu, iar nedreapta şi strania lui victimizare încă rămâne secretă şi din cauza indiferenţei tradiţionale a românilor faţă de istorie.  ”Scriitorimii nu-i pasă, lumii nu-i pasă. Şi-atunci, cu ce vreţi să începem curăţenia în societatea românească de azi?” Miercuri, 17 august 2022, s-au împlinit 97 de ani de la moartea scriitorului Ioan Slavici, prozator, dramaturg, memorialist, jurnalist și pedagog, membru corespondent, din anul 1882, al Academiei Române. Ioan Slavici s-a născut în comuna Şiria, judeţul Arad, la 18 ianuarie 1848 și a fost cel de-al doilea copil din cei cinci ai Elenei, care provenea dintr-o familie de cărturari şi ai lui Savu Slavici care a fost meşter cojocar, o meserie des întâniă în acele locuri. Ioan Slavici a fost închis de mai multe ori, atât în România, ca presupus spion austro-ungar, cât și de Austro-Ungaria ca presupus naționalist român. Slavici spunea despre copilăria sa următoarele: „Avusem o copilărie, care acum, la vârsta la care mi-a fost dat să ajung, după dezamăgirile, prin care am trecut, și-n împrejurările în care-mi petrec viața, mi se pare înspăimântător de fericită.”  A frecventat şcoala „greco-ortodoxă” din satul natal – primele trei clase primare, între anii 1854 și 1858, avându-l dascăl pe D. Vostinari, apoi a încheiat școala primară la Arad, după ce a repetat clasa a patra, unde a învățat limba maghiară jucându-se cu copiii și limba germană de la un învățător catolic. Între anii 1860 și 1864 a urmat primele cinci clase la liceul maghiar, cu mari dificultăţi, cauzate de educaţia într-o limbă străină. Tot acum a devenit membru al Societății de lectură a elevilor români, coordonată de Mircea V. Stănescu. În anul 1865 s-a transferat la liceul german al călugărilor minoriți din Timișoara, iar în anul 1866 a participat la o serbare cu cântece și recitări, organizată de șirianul Georgiu Crăciunescu, profesor de limba română, recitând poezia „Răsunet” a lui Andrei Mureșanu. Între 1867 – 1868 s-a înscris, ca elev particular, la liceul maghiar din Arad, a promovat examenul clasei a VIII-a, dar nu s-a înscris la timp la examenul de maturitate, dar îl va trece cu brio la Satu Mare. S-a împrietenit cu Mihai Eminescu, student şi el în capitala Imperiului habsburgic, o prietenie care îi va lega pentru tot restul vieţii. În anul 1871, a debutat în revista „Convorbiri literare” cu comedia „Fata de birău”, iar la 15 august 1871, împreună cu Eminescu, a organizat serbarea panromânească de la Putna, după ce a pus bazele Societății Academice Sociale Literare „România Jună”. A fost redactor la ziarul ”Timpul” (1877-1880), alături de Mihai Eminescu (din octombrie 1877) şi de I.L. Caragiale (din ianuarie 1878). În anul 1873, a ocupat funcția de secretar la Episcopia din Oradea şi a scris nuvela „Popa Tanda”. La finalul anului 1874, s-a stabilit la București, unde a lucrat ca secretar al Comisiei Colecției Hurmuzachi, profesor, apoi redactor la Timpul, iar în anul 1875, s-a căsătorit cu Ecaterina Szöke Magyarosy şi a scris nuvela „Scormon”. Împreună cu I. L. Caragiale și G. Coșbuc, a editat revista „Vatra”, în același an, 1875, a scris comediile „Toane sau Vorbe de clacă” şi „Polipul unchiului”, iar un an mai târziu, drama istorică „Bogdan Vodă” şi nuvelele „La crucea din sat”, „Crucile roșii” şi „O viață pierdută”. A călătorit, apoi, la Viena şi Budapesta, iar în toamna anului 1877 (până în 1881), a fost numit de Titu Maiorescu profesor la Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti – unde a predat limba română și filosofia -, perioadă în care a fost și redactor la „Timpul” (unde a fost coleg cu Eminescu și Caragiale). În anul 1880, a scris nuvelele „Budulea Taichii” şi „Moara cu noroc”, în anul 1882, fiind ales membru corespondent al Academiei Române, iar în anul 1884, a publicat nuvela „Pădureanca”. În același an s-a stabilit la Sibiu, unde a pus bazele ziarului „Tribuna”, în care va scrie articole cu scopul de revendica drepturile românilor. Drept urmare, autoritățile maghiare ale vremii i-au intentat 5 procese de presă, ultimul ducând la condamnarea sa la un an de închisoare (1888-1889), ulterior curtea de juri punându-l în libertate. În anul 1888 a scris drama istorică „Gaspar Graziani”, între anii 1888-1889, lucrarea de memorii „Fapta omenească. Scrisori adresate unui tânăr”, în anul 1890, lucrarea „Școlile noastre sătești”. În anul 1892 a devenit cetăţean român. În anul următor a scris cursurile „Estetica” şi „Literatura poporană”, iar în 1894 a încheiat romanul „Mara”. A înființat și a colaborat cu reviste ca „Minerva”, „Buletinul armatei și al marinei” şi „Ziua”. În anul 1903, a scris volumul de memorii „Serbarea de la Putna”, în acelaşi an a primit premiul Academiei Române, iar un an mai târziu a scris lucrarea „Așezarea vorbelor în românește”. În anul 1919, după încheierea războiului, după reîntoarcerea din Moldova a regelui Ferdinand şi a guvernului, Slavici a fost arestat din nou, fiind judecat şi condamnat la 5 ani de închisoare, dar va fi eliberat în cursul acelaşi an. La data de 24 februarie, Societatea Scriitorilor Români, absolut insensibilă la calvarul lui Slavici şi al lui Arghezi, s-a reunit în foaierul Teatrului Naţional, unde „a descărcat vechiul comitet de gestiunea sa şi a ales un nou comitet”, precizează  ziarul „Luceafărul” din 15 martie 1919, fără a spune absolut nimic despre drama bătrâneţilor lui Slavici. După mulți ani de procese şi detenţii în închisori, obosit de existenţa agitată, Slavici şi-a căutat refugiul la fiica sa, care trăia la Panciu, în podgoria care se asemăna cu Şiria natală. La 17 august 1925, Ioan Slavici a plecat la Domnul, în casa fiicei sale din Crucea de Jos, Panciu, fiind înmormîntat la schitul Brazi – numit şi „de la Cruce” –, de lângă oraşul Panciu, cea mai importantă ctitorie a Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie. În memoria sa, pe piatra funerară, cuvintele lui Gala Galaction îi aduc un omagiu și au menirea de a-i reda locul cuvenit nu numai datorită scrierilor pe care ni le-a lăsat, ci și datorită calităților umane deosebite: ”rară înțelepciune și superioară îngăduință”.  Este trist pentru că Ioan Slavici a avut atât de mult de suferit pentru iubirea sa față de poporul român. Cu toate că a fost un admirabil  jurnalist și scriitor, obişnuit fiind să-l găseşti aplecat asupra studiilor istorice excepționale, a fost marginalizat pentru că a reușit să fie un excepțional lider de opinie al acelor vremuri.  Grăitoare pentru anii de suferință ai marelui scriitor sunt cuvintele avocatului lui Dem. Teodorescu Cancicov, despre stupidul proces, „Justiţia aceasta e ca o pânză de păianjen, în care insectele slabe cad prinse şi mor, iar cele puternice o sparg şi fug în lume”. Ciprian Demeter
1...474849...259Pagina 48 din 259