Capra cu trei iezi. Fără capră, că-i la Bruxelles!!!
Cică, „Aradul liber, sigur și frumos”. Cea mai bună glumă electorală. Probabil, campania celor trei ieduți este întemeiată pe imaginația, dincolo de absurd, de care dau dovadă puișorii Mandibulei europarlamentare.
Să luăm pe rând cele trei, pretinse, caracteristici ale Aradului :
– nliber : va fi doar atunci când, faraonul și cu slujitorii lui vor face pași în uitare, iar Aradul nu va mai fi pășunea lor de îmbuibare ;
– sigur : va fi doar când cetățenii vor putea circula pe străzi și bulevarde, fără să mai fie agresați, la fiecare doi pași, de câte un boschet aurolac sau vor putea ieși seara fără teama tâlharilor care se înmulțesc precum șobolanii în groapa de gunoi care a ajuns Aradul ;
– frumos : va fi doar când cei 16 ani de conducere „Falcă & acoliții” vor fi șterși din memoria colectivă iar dezastrul de azi va fi fost, cumva, reparat. Atunci, doar, Aradul va reveni la frumusețea de odinioară și va redeveni un ORAȘ, o cetate de care să fim mândri așa cum am fost odată.
Până atunci, doar vorbe în vânt pentru voturile credulilor și ale celor care au interese să perpetueze această stare de lucruri și acest aspect dezolant al unei cetăți, odată înfloritoare.
Adrian IVANOF
Avem ce-am proiectat! Un stat acaparat de crima organizată!
Câinii latră, caravana trece! Atât am câștigat, de fapt, prin schimbarea de regim, din 1989: dreptul de a lătra, fără consecințe grave, precum câinii la lună, fără nici un efect. Poți spune orice, chiar și adevărul, că nu mai contează. Chiar dacă ceea ce spui înseamnă demascarea unor infracțiuni, a unor abuzuri, a unor fapte de corupție sau fraudă fiscală, nu mai impresionează pe nimeni, decât dacă ajută la tranșarea unor răfuieli, în dauna celor căzuți în disgrație. Cei care controlează crima organizată (indiferent de domeniu, dar în special în domeniul fraudei fiscale, furtului banului public și al corupției politice), au avut grijă ca autoritatea publică să fie oarbă și surdă, adică să nu vadă și să nu audă nimic, decât când primește ordin de la cei care i-au instalat în funcții. Și ce dacă unii prezintă, cu subiect și predicat, fapte concrete, care, într-o lume normala, ar fi dovezi suficiente pentru a incrimina crima organizată? Ce, instituțiile statului au obligația să citească presa sau să asculte ce latră unii? Pe funcționarii publici, cei plătiți să combată frauda și furtul banilor publici, nu-i poate nimeni acuza că au știut și n-au făcut nimic, adică nu și-au exercitat prerogativele funcției, dacă presa a scris sau activiștii au urlat. Clasa politică, în complicitate cu crima organizată, le-a creat un soi de imunitate totală. Sistemul de intervenție a fost upgradat, de o așa manieră, încât a nu auzi și a nu vedea, face parte din fișa postului și asigură liniștea totală, ba chiar reprezintă o condiție a ascensiunii profesionale, a conservării postului și a lipsei de răspundere.
Altfel, a auzi, a vede și, mai ales, a se sesiza din oficiu, e abuz, adică depășire de competente și încălcarea drepturilor individuale. Nu-i așa? Dacă nu, cum explicați că, cu excepția polițiștilor sau jandarmilor (și asta, doar când e vorba de fapte comise cu violență sau de furt), nici un funcționar public, fără ordin de serviciu și în afara programului de lucru, n-are competența să intervină, chiar dacă constată săvârșirea unor fapte grave? Poți fi procuror, judecător, inspector fiscal, comisar ANPC, comisar la Garda de Mediu, inspector DSVSA, inspector ITM, inspector la Inspecția de Stat în Construcții, funcționar la compartimentele (serviciile) din primării și consilii județene, ce se ocupă de verificarea unor activități economice sau neautorizate, etc., nu te poți sesiza din oficiu, decât în condiții speciale, asumându-ți riscuri profesionale majore. Pentru că, actuala clasa politică, prin lege, a avut grijă să creeze un mecanism perfect, legal, pentru a proteja crima organizată, care se rezumă la limitarea competenței funcționarului public în a-și exercita atribuțiile legale, la durata ordinului de serviciu. Adică, indirect, a dat liber la fraudă fiscală, la corupție, la comerț fără respectarea parametrilor de calitate, la furt din avutul public, la încălcarea disciplinei în construcții, la exploatarea muncii la negru, la înșelăciune, etc., îngrădind exercitarea prerogativelor funcției publice, prin limitarea acesteia la perioada înscrisă în ordinul de serviciu și obiectul vizat de acesta, sub masca prevenirii săvârșirii abuzului. Ceva, de genul, nu e vinovat cel care a încălcat legea, ci cel care l-a prins, că l-a prins, fără ordin de serviciu, chiar dacă avea atribuții, conform fișei postului și legii.
Pe scurt: nu hoțul e de vină, ci cel care l-a prins, că n-avea ce căuta acolo! De parcă cei ce comit fraudă fiscală, înșelăciune, comerț cu marfă necorespunzătoare calitativ, ori practică munca la negru sau încalcă disciplina în construcții, transportă masa lemnoasă și alte materiale sustrase de pe domeniul public, își corelează activitate ilicită, cu perioada înscrisă în ordinele de serviciu, de către șefii de instituții. Astfel, printr-o șmecherie ieftină, mafia politicianistă, care și-a dorit să aibă controlul absolut asupra administrației publice, a anulat funcționarilor publici obligația și dreptul de a-și exercita prerogativele legale, în orice moment, adică, anulând din legislație, oportunitatea, operativitatea și tot ceea ce ține de noțiunea de inopinat (flagrant).
Un exemplu concret în acest sens – aplaudat de toată crima organizată din România și de cei certați cu legile fiscale -, a fost desființarea Gărzii Financiare și înființarea Direcției Generale Antifraudă din ANAF. La început, Garda Financiară, ca și Poliția sau Jandarmeria, pentru fapte de evaziune fiscală, avea competența să se autosesizeze, legal, în orice moment, dacă funcționarii ei constatau săvârșirea unor fraude fiscale. Spre deosebirea de Antifraudă, comisarii Gărzii Financiare, nu aveau nevoie de un ordin de serviciu și nici de analiză de risc pentru a interveni. Era suficient să se autosesizeze (adică să se sesizeze din oficiu) pentru a interveni și a lua măsuri. Exact asta a deranjat crima organizată și componenta politică a crimei organizate: oportunismul și promptitudinea cu care acționau comisarii Gărzii Financiare. A deranjat, rău, faptul că n-aveau nevoie de acordul structurii centrale sau a șefilor (numiți și subordonați politic) pentru a interveni, prompt, când era vorba de o fraudă fiscală sau a constata un furt din avutul public. Și au substituit Garda Cu Direcția generală Antifraudă, o structură disciplinată, pe placul crimei organizate, care stă în birouri sau iese pe teren, numai la ordin și după ce obiectivul a fost trecut prin filtrele politicianiste care protejează crima organizată. În aceste circumstanțe, pun întrebarea logică, pentru cei normali: cui a folosit desființarea Gărzii Financiare?
E o întrebare retorică, indiferent de justificările penibile ale unui Ponta, Chițoiu sau Diaconu, precum că instituția era coruptă (Serios? Mai coruptă decât vama lui Diaconu, Guvernul și Parlamentul României, care colcăie de lume interlopă, încuscrită cu crima organizată?). Adevărul este că cea care a beneficiat de o astfel de măsură (cretină) a fost o unică structură din România: crima organizată. Pe ei i-au deservit politicienii, precum Ponta, Chițoiu, Dragnea sau Diaconu, când au decis eliminarea componentei intervenției oportune din activitatea instituțiilor publice, limitând competențele la ordinul de serviciu. Azi, cu un ANPC, Antifrauda fiscală, DSVSA, ISC, Garda de Mediu, ITM, ANAF etc., garate și încartiruite în instituții, prin ordinul de serviciu (emis pe filieră politică, prin șefii numiți politici), crima organizată zburda libera și acționează după cum dorește, protejată prin lege. În aceste circumstanțe, de ce ne mirăm că statul este impotent în fața crimei organizate sau că între puterea politică și crima organizată nu mai există o linie de demarcație? Păi, nu așa s-a vrut să fie? Dacă nu există miracole (exclus pe pământ), culegi ce semeni!
Pavel ROMAN
Wiener trage la căruța lui Falcă?!
O înscriere recentă, dubioasă cel puțin, în cursa pentru Primăria Arad este cea a lui Adrian Wiener, de la USR Arad, acesta înlocuindu-l, vorba vine, pe un coleg de-al său ce voia, chipurile, să „scoată mita din Primărie”. Asta fără să aibe, individul în cauză, vreo dovadă palpabilă că există mită pe acolo, nu că nu s-ar zvonii că ar exista. Vorba aia, căcălău Măria Ta! Revenind la Wiener, acesta fusese numit, la începutul pandemiei, director al Spitalului Covid 19, din Grădiște. Oare de către cine? Sau la directiva cui, dacă nu a lui Falcă! Pe scurt, komunistul ordinar de prefect, Ghiță Stoian, îl pune șef la spitalul Covid pe Wiener, acesta îl retrage pe candidatul USR Arad din lupta pentru funcția de primar și se pune pe el!!!!!
Oare cât de prost trebuie să fii să nu îți dai seama că este o „jmecherie”, o lucrare de-a botoxatului Falcă? Șeful peste Primăria Arad și nu numai. Că la câte șmecherii de genul ăsta, și nu numai, a făcut în cei 16 ani de hegemonie îi cunoaștem stilul mârșav. Stil care a adus Aradul la stadiul de o comună mai răsărită între Oradea și Timișoara.
Revenind la Adi Wiener, acesta este unul dintre „demolatorii” actului medical arădean. Doctorul a fost manager general la Spitalul Județean Arad și director medical pentru o bună perioadă de vreme. Dar, despre acest aspect, despre cum a păgubit individul la care facem referire sănătatea arădeană (împreună cu firme de casă), într-un articol mai amplu, cu documentele de rigoare.
Sunt voci care întreabă cum de bannerele electorale ale lui Wiener sunt montate în locuri cheie din municipiu, la fel ca și ale lui „Bibi” Călinuț, copil de casă, Bibarț, primarul neales al Aradului. Pe ce criteriu i-au fost atribuite acele locuri strategice, să le spunem așa, unde-i vedem fățăul cu rânjetul de „jmecher” , dacă nu pe baza „prieteniei” cu botoxatul, al cărui iepuraș se pare că este? Și ăsta este doar începutul, spun cei care se pricep mai bine decât noi la manevrele electorale (că doar ei sunt în spatele lor).
Vi s-a promis un post de viceprimar, domnule Adrian? Poate nu-l cunoașteți, cât de cât, pe botoxatul Aradului, Falcă promite multe și face… canci! Poate că TE va face, ca la Nufărul, cum i-a făcut și pe alții care l-au ajutat. Să nu zici că nu te-am prevenit!
BEȘ BAR
NewsAr.ro: Alarmă FALSĂ în Câmpia de Vest: Panfora Oil & Gas nu caută gaze de șist
Compania Panfora Oil & Gas a subliniat faptul că nu caută gaze de șist în Câmpia de Vest, după ce mai mulți primari din județul Arad și oameni de afaceri din domeniul agricol și-au manifestat temerile în acest sens.
„Panfora Oil & Gas nu caută gaze de șist”, susțin fără echivoc cei de la Panfora Oil & Gas. „Am semnat un acord cu Agenția Națională pentru Resurse Minerale ale cărui prevederi legale NU includ nicio activitate legată de gaze de șist”, arată reprezentanții companiei.
„În cadrul operațiunilor de explorare pentru identificarea resurselor de gaze convenționale existente, Panfora Oil & Gas a achiziționat câteva suprafețe de pământ în zonă pentru a realiza forajele necesare. Achiziționarea s-a făcut prin intermediar (n.r. – o societate de avocați) pentru că Panfora nu are experiența și expertiza necesară acestor operațiuni”, precizează reprezentanții companiei Panfora Oil & Gas.
Precizările companiei vin să-i liniștească pe fermierii din zonă, care s-au temut că în Câmpia de Vest vor fi exploatate gaze de șist prin metoda fracturării hidraulice.
Foto: panfora.ro
HAAAI, ACUUM, TRAGE!!!
În primele săptămâni ale ziarului „Observator arădean”, cu sediul la Casa Albă, a Vagoanelor, peste drum de gară, am adunat și grupul fotoreporterilor. Prima aleasă a fost Romana Dănilă, de la ziarul lui Emil Șimăndan – nu mai știu care, pentru că Emil schimba mereu șapoul ziarelor. Apoi, s-a „produs” Florin Varna, fost operator la Intersat tv, după care a venit „regele” Nelu Scripciuc. Nelu venea din neant și apoi am constatat că e rege în materie de fotografie. Deci, revin, Romana, o fată trăsnet, cu un mini insuportabil de provocator, cu niște sâni mortali (știți că sânii sunt de trei feluri: mere, pere și bretele). Sânii ei erau niște pere perfecte. O nebunie. Eu le ceream fotoreporterilor, aveam obsesia asta, să văd prim-planuri, să te duci lângă om, să-i surprinzi expresia, trăirea de moment. Și Romana a fost cea mai receptivă. Mergea la meciuri și venea cu prim-planuri nemaipomenite, care puneau în paranteză banalele faze de atac, din careuri. La un meci, pe Motorul, se dictează penalty – lovitură de la 11 metri, pentru doamne. Se eliberează careul, executantul e în fața punctului cu var, moment în care Romana face vreo zece pași, se așează într-un genunchi și, în timp ce îi face executantului cu mâna, tăind aerul de sus în jos, să-i de-a drumul, strigă: „Acuuum!”. Cred și acum că atacantul nu vedea poarta, ci oferta generoasă a Romanei. Arbitrul, inițial șocat (de mini, de sâni, de ineditul situației), o ia de mână și o poftește, cu eleganță, afară din teren. În tribune a fost o nebunie, iar la ședința de a doua zi am felicitat-o pentru îndrăzneală și pentru cum a respectat ce le cerusem fotoreporterilor mei. Că, măcar sufletește, erau ai mei. Țineam la ei.
Tristan MIHUŢA
Dosarul „Hidroelectrica”, lectură indicată celor care mai cred în basmul cinstei politicienilor.
Asta e și continuă să fie România reala! O țară fără autoritate publică, fără legi simple și clare care să combată corupția și cu o clasă politică imorală, încuscrită cu lumea interlopă, al cărei unic scop a fost și rămâne furtul banului public și a averii publice. Toți politicienii, care au ajuns – întâmplător sau au fost propulsați la guvernare, pentru că au avut caracter de lepre -, s-au lăsat racolați, mituiți și înregimentați de grupările mafiote, gen Buzăianu, care au jefuit, ca în codru, averea publică și banul public. Ei au fost, permanent, liantul corupției, adică cei care dețineau și știau să utilizeze infrastructura și mecanismele necesare devalizării averii publice și bugetului public, respectiv și-au format o experiență uriașă în mituirea demnitarilor și celor ce dețineau dreptul de decizie privind cheltuirea banilor publici. Buzăianu nu e doar un individ oarecare, care a speculat lăcomia și a profitat de slăbiciunile sistemului de putere, ci a devenit un brand de țară al eficienței corupției în România. Un brand pe care nimeni nu s-a gândit să-l stârpească, din contra, s-au bătut toți să-i fie utili, adică colaboratori apropiați.
În „portofoliul” lui Buzăianu, de demnitari, de care s-a folosit, în întreaga-i carieră infracțională (ce ar face gelos și pe cei mai verosi mafioți din lume, din punct de vedere al nivelului corupției și al penetrării administrației publice), nu lipsesc cele mai sonore nume ale politicii românești, precum: Adrian Năstase, Dan Ioan Popescu, Călin Popescu Tăriceanu, Codruț Sereș și toți miniștrii industriei din 1989 și până în prezent, Elena Udrea și, nu în ultimul rând, Traian Băsescu sau ghinionistul Liviu Dragnea. Degeaba a lătrat presa încă de la primele tunuri, marca Buzaianu , precum „retehnologizarea” hidrocentralei „Porțile de Fier”. A lătrat și, atât! Caravana corupției și a statului mafiot a mărșăluit, nestingherită, ca la defilare, fără probleme, încât a devenit un model de referință pentru jefuirea României, copiată în multe situații. Pentru că – din cauza lipsei principiilor morale ale funcționarilor, apartenența la clanurile mafiote, a corupției generalizate din administrație și a imixtiunii mafiei politice în administrație -, avem cea mai incompetenta și coruptă autoritate publică, din Europa. Un mastodont, ca număr de personal și un consumator uriaș și inutil de resurse publice, incapabil să se lupte cu grupări mafiote de tipul Buzăianu. Citiți documentele (interceptările) din dosarul „Hidroelectrica” și gândiți-vă că aceleași lucruri s-au petrecut și se petrec în toate instituțiile (ministerele) din România, care administrează active industriale sau bani publici.
Faceți un exercitiu de logică și o să înțelegeți și de ce mafia politică, prin intermediul Curții Constituționale, a eliminat ca probe, acest gen de interpretări. Gândiți-vă că indivizi precum Buzăianu sunt adevărații sforari ai politicii românești și adevărații beneficiari ai exploatării politicii și există, nu numai în jurul ministerelor, ci în fiecare județ, acest gen de induvizi. Ei au numit, ani de-a rândul, directorii „Hidroelectrica”, „Romgaz”, „Petrom” și la alte obiective strategice naționale, prin intermediul miniștrilor sau factorilor politici, corupți, care aveau ca principală sarcină de serviciu să atribuie contractele, cu dedicație, către firmele celor de genul Buzăianu. Ei, cei gen Buzăianu, au sponsorizat, partidele politice (și de stânga și de dreapta, încât erau mereu câștigători) și au hotărât cine merge în Parlament și cine vor fi miniștri. Și asta nu din resurse obținute licit, ci mituind, cu bani publici, pe cei care aveau obligația administrării banilor publici. Ei, cei gen Buzăianu, sunt groparii economiei românești, autorii mizeriei morale în care se zbate politica și societatea românească, a faptului ca hoția banului public și a averii publice a ajuns profesie generală, a faptului că România nu a aderat la Schengen și că ne zbatem, în continuare, în sărăcie, deși am fost o țară bogată. Ei sunt adevărații beneficiari ai Revoluției din 1989 și a parodiei de democrație asigurată de actualul sistem de vot pentru liste de partid, controlate în totalitate de grupări gen Buzăianu. Am fi fost bogați și am fi prosperat ca țară, dacă nu am fi avut caricaturi morale și indivizi lipsiți de scrupule, precum Buzăianu, Nicolae, Patriciu, Năstase, Dan Ioan Popescu, Tăriceanu, Udrea, Sereș, Copos, Dragnea, Videanu, Blaga, Olteanu, Niță și, nu ultimul pe listă, Băsescu. Ei au distrus autoritatea publică și au transformat România în raiul infractorilor, corupților, pseudo-educatilor, beizadelelor și a oportunistilor fără scrupule. Într-o țară a cleptocraților în care, cei onești și morali, nu-și mai găsesc locul și sunt forțați să emigreze pentru a trăi cinstit și în siguranță.
Pavel ROMAN
Mare-i grădina ta, Doamne!
După atâta chin și jale, resimțite până-n șale, UTA noastră a reușit să intre în Liga 1. A trecut multă apă pă Murăș, dar altceva vrem să vă spunem.
No, și dacă tot am ajunns la masa bogaților, adică acolo unde ne este locul, a fost musai să fi paranghelie. Dar, la Arad a afost nu la masa bogaților cheful de promovare, ci la cea a …săracilor. Unde? La MAREM, restaurantul – catering care dă de mâncare (că așa s-a stabilit la nivel de conducere) și bolnavilor de la Spitalul Județean. Dacă vreți să vă readucem aminte, deși mulți dintre voi, comuniști care ne citiți, știți, în aceeași locație își țin chefurile de partid, electorale, cu pulimea etc. Falcă, Cionca, Cadar, Bibarț și ale tuturor purtători de… baticuri.
Tovarăși, atât de săraci suntem? Sau atât de slugarnici ca să nu zicem interesați? La promovarea Campioanei Provinciei să nu se găsească bani la Primărie, CJA etc. ca echipa să sărbătorească evenimentul la, de exemplu, President, Aradul, Astoria, Central sau alte locații de alimentație publică așa, mai cu ștaif? UTA să sărbătorească promovarea la ”împinge tava”… las-o dracului.
P.S. Gândiți-vă dacă la finalul campionatului ce va urma vom lua titlul sau vom ajunge în cupele europene. Mai ales că nu vor mai fi, anul viitor, alegeri locale și nici parlamentare, ne putem aștepta de la Falcă, Cionca, Bibarț, să sărbătorim evenimentele la… Cantina Municipală. Doamne Ferește!
Dumnezo să ce alduiască , frace Pavile !
Îțî mulțamăsc mult pântru carce , la care i-o amu îțî trimăt raspuns .
Mulțam faină gi întrebare , io stau bine cu sânatacea , Dumnezo să fie laudat . La fel șî șelegiu meu . Așeiașî sânatace ț-o doresc șî țâie șî șelor draji țâie .
Că tumna așă-i cum scrisășî în carce , frace Pavile . Nu-s mai oamini cum or fost naince vreme , atunși când eram noi prunși . Io tăt vreu să țân la obișeiurile gin batrâni . La mine pa uliță io șî cu veșinu Tibi , avem laviță afară în fața cășîî , inge gi mulce uări stăm șî ne ocoșâm sara , o în zî gi sarbatoare , așă cum fașeu odată batrânii noșci , Dumnezo să-i ierce șî să-i hoginească .
Gi câceva uări am văzut că stau pa laviță la mine , nișce muieri batrâne , atunși când vin gi la Beserică , o gin oraș gi la târguieli . Tăt pa sânatace îmi roagă , că am făcut lavița șî au inge hogini .
Șî noi fim tăt cu treburi , am pus zamă gi porodiși , compoturi șî dulșețuri , gi tăce felurile . Gi asăminea îi mult gi lucru în taleci inge tribe tăt ges sapat șî udat cureciu , ciuparca , porodișile , crastavetî șî vânăcile . Am scos șeapa șî mai gimult aiu , acuș tribe să scoacem grumbile . Avem gi cules mulce prune pântru vinars . Anu ăsta am avut șî mulce vișâne , gin cre am facut vișânată șî vinars . On lucru care tribe facut tăt ges îi cosâtu pa su pomii gin taleci . Naroc , că amu iest mașânarii gi taiet iarba , viguri în cipuri .
Îțî doresc încă o dată multă sânatace șî tăce șele bune , țâie șî șelegiului tău . 🙏
Cu mult drag șî precinie , Pătru-Marius , pruncu șel mare a lu Pătru lu Bubi gi la Coșioba , care șăge în Aradu Nou ! ❤️
Marius BRASAI
Lupaș (PRO România): Consiliul Local Muncipal poate ajuta Primăria în recepția Stadionului UTA
Consilierul municipal, Marin Lupaș, declară că forul aleșilor locali poate veni în sprijinul Primăriei pentru a se face recepția lucrărilor la Stadionul Francisc Neuman pentru debutul UTA în noul campionat din Liga I.
„Am spus tot timpul că pentru Stadion trebuie renunțat la politică și avut în vedere strict administrația. Lucrările la stadion au întârziat oricum prea mult cu toate certurile dintre marile partide. Acum, cu UTA promovată în Liga Profesionistă, domnul antrenor se arată dezamăgit de faptul că nu va putea juca acasă și se vede nevoit să facă cerere pentru a juca în deplasare odată cu începerea campionatului pe 22 august. Cred că Primăria poate să se mobilizeze pentru a prezenta toate documentele în timp util celor de la Inspectoratul de Stat în Construcții și Comisia de Omologare a LPF. Este important să nu se repete umilința jocurilor la Șiria sau pe Motorul înainte ca acesta să aibă gazon nou. Dacă este nevoie, dacă sunt facturi emise care nu sunt plătite așa cum s-a sugerat prin presă, sunt sigur că putem în Consiliul Local să ajutăm Primăria și să aprobăm sumele necesare la ședința din această lună”, explică Marin Lupaş.
Consilierul este de părere că băncile de rezerve, unele geamuri care nu au sistem de deschidere, sistemul cu scanarea codurilor de bare de pe bilet și toate celelalte lucrări nefinisate pot fi realizate în timpul rămas, problema fondurilor putând fiind rezolvată în CLM. Lupaș prezintă aceeași atitudine constructivă și pentru asigurarea fondurilor necesare funcționării clubului în prima ligă a fotbalului din România.
„În urmă cu câțiva ani s-a optat pentru soluția finanțării prin proiecte via Centrul Municipal Cultural. Ca atare, noi consilierii votăm la începutul anului o sumă estimată de către cei de la CMC. Cei din conducerea UTA nu au decât să vină zilele următoare și să discute cu cei care conduc Primăria Municipiului pentru a prezenta nevoile financiare pentru turul de campionat. Iar în Consiliul Local se va veni cu o rectificare bugetară care să conțină alocarea de fonduri. Sunt sigur că toți consilierii, indiferent de culoarea politică, vor fi de acord să susținem în continuare UTA”, a declarat Lupaş.
Cleptocrația face ca statul de drept și justiția să fie încă himere în România!
Se va face justiție în România? Vom afla adevărul despre Revoluția din 1989, mineriade, 10 august, vreodată și se vor ancheta, corect, faptele comise, respectiv va fi aplicată legea, potrivit cu faptele comise? Nu așteptați în zadar și nu vă consumați energia, inutil, sperând că veți convinge autoritățile publice și, mai ales, clasa politică, că are obligația morală să rezolve aceste dileme existențiale privind statul de drept. Nimeni n-o v-a face, cât timp vom avea legislația criptocomunistă, imorală, care apăra puterea în fața abuzurilor contra cetățeanului și cât timp vom avea o clasă politică certată, profund, cu morala. Totul este o parodie, menită să lase impresia ca avem justiție și stat de drept. Poate pe lumea cealaltă, unde se va înfăptui justiția divină, vom avea justiție, că în România, cu actualele partide politice (găști de infractori, controlate de interlopi și mafia internațională fiscală), dacă nu suntem naivi, n-avem nici o speranța că vreun dosar greu, ce privește abuzurile instituțiilor de forță ale statului, va fi rezolvat.
Până ajung la putere, toți sunt democrați, jură că iubesc justiția și statul de drept, solidarizează cu strada și mimează empatie cu societatea civilă, înjurând puterea și criticând abuzurile administrației. E teatru tragico-comic! După ce ajung la putere, toți uită cum și de ce au ajuns și continuă practicile predecesorilor, imitându-le, de parcă nu ei erau cei ce le criticau. Ceea ce se promite – solemn și cu termene precise – când se află în opoziție sau în campania electorală, este imediat uitat când se preia puterea. Obiectivele prioritare, ce privesc interesul public, devin secundare și sunt trecute la capitolul propagandă pentru accederea la putere. Exact cum au procedat naziștii. La indigo!
După preluarea puterii, prioritare devin apucăturile cleptocrate, adică crearea mecanismelor de furt a banului public și a ceea ce a mai rămas din averea publică, pentru a satisface interesele celor care i-au pus pe liste și le-au susținut campaniile electorale, respectiv le-au întreținut familiile, respectiv securizarea puterii, prin orice mijloace. Culmea, ca să-și rezolve obiectivele reale – adică furtul banilor publici și a averii publice -, găsesc toate pârghiile pentru a implementa mecanismele și măsurile necesare. Schimbă șefi de instituții (în special, ordonatori de credite), fac restructurări și reorganizări de instituții, emit hotărâri de guvern, emit ordine de miniștri, adică, concret, dețin toate pârghiile pentru a-și realiza scopul și a-și satisface interesele. Când sunt întrebați de ce nu-și respectă promisiunile electorale, toți au același răspuns: este, momentan, imposibil, pentru că cei care au fost la putere dețin încă pârghiile și blochează implementarea promisiunilor electorale, adică dețin funcțiile publice în administrație de care depinde implementarea promisiunilor și, mai ales, majoritatea în Parlament și nu se pot modifica legile, pentru a se implementa promisiunile electorale. Gogorițe! Serios? Adică când e vorba de furat banul public și averea publică, se poate și se găsesc soluții „legale”, iar când e vorba de onorarea promisiunilor electorale, ce privesc cetățeanul, nu?
De treizeci de ani ne sunt servite astfel de argumente stupide și ipocrite, care, în fapt, ascund marele adevăr: că puterea nu-i altceva decât suma compromisurilor la care sunt dispuși politicienii și n-are nici o legătură cu onorarea promisiunilor. Nimeni, ajuns la putere, nu riscă – așa cum ar trebui s-o facă, un politician onest -, să pună în aplicare promisiunile electorale, dacă asta îi amenință prezența la putere sau funcția ocupată. Din contra, îmbătat cu parfumul puterii și sub euforia ei, individul preferă compromisurile, pentru a nu pierde puterea, chiar dacă acestea presupun neonorarea promisiunilor în baza cărora au obținut puterea și pierderea încrederii populare. Se merge pe principiul: acum ori niciodată! Dacă nu acum, când? Viața trece și poate nu mai există o altă ocazie! Cât despre morală, evident, n-are ce căuta în această ecuație! Nu e viabilă și aplicabilă în România! Or, acest carusel halucinant al promisiunilor neonorate, se bazează, în special, pe două elemente: lipsa de memorie și discernământ a majorității – îmbătată cu minciună ordinară și înlocuirea celor ce s-au compromis iremediabil, cu vectori de imagine nepătați și cu pedigree-ul imaculat, pentru a relua procesul de re-convingere al celor ce uită, prea repede, că promisiunile au fost minciună.
În spatele acestei stratageme simple și la îndemâna tuturor, se ascunde, de fapt, lipsa totală de moralitate (de scrupule), după ce s-a accesat puterea. Și se perpetuă, de treizeci de ani, același scenariu răsuflat, machiavelic, culmea, fără ca spectacolul să plictisească, pentru că e pigmentat, mereu, cu can-can-uri de mahala – ce plac publicului needucat și cu răfuieli și păruieli aparente, în stradă sau în platouri de televiziune, a actorilor ce au menirea de a prosti spectatorii. Furați de schimbarea constantă a decorului – mereu ne sunt prezentate figuri noi, cu proiecte și promisiuni aparent implementabile, cu priză la prostime -, nu realizăm că spectacolul are aceeași regizori (interlopi fără scrupule când e vorba de furat banii și averea publică, respectiv mafia fiscală pentru care evaziunea fiscală înseamnă existența), același obiectiv (accederea la putere pentru a fura banii publici și averea publică) și aceeași actori în rolurile cheie (parlamentari, aleși pe liste, de treizeci de ani nemișcați din Parlament datorită obedienței față de leaderii mafiei politice) și că asistăm, mereu, la aceeași piesă, grețos de imorală, în care sunt schimbate doar divele și cei ce au rolul de a abate atenția de la realitate. Cu această stratagema perversă (dar extrem de eficientă), mafia politică a îngropat treizeci de ani de speranțe și așteptări, vânzând, precum comuniștii și naziștii, mereu (ca la tarabă, în piață), iluzia că urmează schimbarea profundă de paradigmă, care, însă, n-a mai venit (și nu cred că va mai veni vreodată). Din contra, mizeria morală se adâncește, contaminează și copleșește tot, încât nici măcar formal, în cercurile politice, nu mai au acces și nu mai sunt bineveniți, oameni onești, cu bun simț și altruiști. Sunt considerați un virus nociv pentru casta politicienilor ce conduc țara, după treizeci de ani în care societatea a fost supusă unui proces de epurare constantă a moralității, înlocuită cu mizeria emanată de meschinăria și lupta politică pentru supraviețuirea fără valoare, fără muncă și fără merit, din bani publici.
Vreți adevăr și justiție? Vreți un proces corect, privind Revoluția din 1989, mineriadele, 10 august, potrivit cu probele și dovezile existente? Cine să vi le sau să ni le ofere? Politicienii care nu și-au onorat niciodată promisiunile, cărora le e frică de autoritatea publică, pentru că se știu pătați și imorali? Cine să facă justiție? Slugile politicienilor, din administrația publică, imorale, mituite cu pensii și salarii, pentru a nu aplica legea? (adică pentru a nu face nimic care să deranjeze puterea?) Eu unul m-am resemnat, de mult și nu mai sper că voi asista, vreodată, la înfăptuirea justiției în România, în cazul morților din decembrie 1989, mineriadelor si nici în cazul 10 august. Cât timp cei ce au obligația să aplice legea, sunt stimulați (cu salarii și pensii speciale, sau cu cumul de funcții la stat) ca să n-o aplice și, contrar normalității, n-au probleme și nu se fac presiuni asupra lor, dacă nu aplică legea, (nu dacă o aplică) nu-i o naivitate să credem că justiția se va înfăptui în România, în actualele circumstanțe? E sinonim cu a crede că Dracu ne va duce în rai! Iar prezența rarefiata și meteorica a cetățenilor, de bună credință, în stradă (cu excepția mercenarilor ce au făcut din asta o profesie), pentru a protesta împotriva acestei stări de fapt anormale, arată că suntem o populație de blazați și resemnați și că nici măcar nu mai credem în instrumentele democrației, pentru că și ele au fost pervertite.
Pavel ROMAN
Fostul prefect Cosmin Pribac, candidatul PRO România la Consiliul Județean Arad
Recent, filiala județeană a PRO România și-a anunțat candidatul la Primăria Municipiului Arad, în persoana domnului Marin Lupaș. Iată că a venit rândul ca partidul condus de către Victor Ponta să își anunțe și candidatul pentru președinția Consiliului Județean Arad. Astfel, la fel ca și la Primăria Aradului, PRO România vine în fața cetățenilor din județul Arad cu un nume important, un om cu o vastă experiență în administrația publică, iar acesta este Cosmin Pribac.
„Așa cum am mai spus, PRO România și-a propus să vină în fața cetățenilor cu cei mai buni candidați, cu oameni cu experiență în administrație, cu oameni care știu cum trebuie făcute lucrurile, cu oameni care înțeleg nevoile reale ale arădenilor. Cosmin Pribac este unul dintre acești oameni și a dovedit-o în anii în care s-a pus în slujba arădenilor, la Prefectură. Nu am nici cea mai mică urmă de îndoială că acesta, având alături echipa PRO România, va ști ce să facă la Consiliul Județean Arad și cum să pună lucrurile în mișcare în direcția în care arădenii au nevoie”, spune Flavius Măduța, președintele filialei județene a PRO România.
În ceea ce îl privește pe Cosmin Pribac, acesta spune că este pregătit pentru a schimba lucrurile în direcția corectă, dar și că cei 13 ani petrecuți în Instituția Prefectului Județului Arad îi conferă o experiență suficientă pentru a înțelege pe deplin cum se face administrație publică în mod corect, în folosul cetățenilor.
„În primul rând vreau să spun că mă bucură faptul că PRO România are încredere în mine și sper ca și arădenii să facă același lucru. Deși nu am fost niciodată membru al vreunui partid politic, până acum, am ales să fac acest pas, conștient fiind că aceasta este calea pentru a schimba lucrurile în acest județ. Pentru că, să fim realiști și sinceri, lucrurile în administrația arădeană nu merg așa cum ar trebui, de cele mai multe ori primând interesele politice și mai puțin nevoile reale ale cetățenilor. Totodată, consider că cei 13 ani petrecuți în administrație, dintre care cinci în calitate de Prefect, îmi conferă o experiență suficientă pentru a înțelege cum ar trebui să funcționeze lucrurile în administrația publică. Am ales PRO România pentru că am încredere în proiectele și viziunea acestui partid. În același timp, fiind reprezentant în județul Arad al Guvernului condus de către Victor Ponta, am ales să continui pe acest drum, guvernarea Ponta fiind cu siguranță cea mai performantă din ultimele trei decenii, iar românii au simțit asta”, a explicat Cosmin Pribac, candidatul PRO România la funcția de președinte al Consiliului Județean Arad, adăugând că, atât deviza lui, cât și a PRO România este „Aproape de arădeni!”.
ovidiubalint.ro: Portretul unui prieten în cinci dimensiuni. Iosif Costinaş.
Era prin 90’. Ziarele apăreau ca ciupercile după ce venise ploaia libertăţii. Primul articol l-am scris într-un săptămânal care era finanţat de tipografii arădeni. Se numea „Litera de tipar”. Unui tip bărbos şi băţos i-a plăcut ceva la felul în care scriam. Nu prea ştiam eu ce însemna redactor şef, dar mi-a zis să continui şi mi-a dat 300 de lei pentru articol. Imensă sumă pentru un tânăr care credea că nu se pune nici un preţ pe scris.
Era Mihai Popovici. Mai târziu am avut onoarea să îmi devină cel mai bun prieten, deşi diferenţa de vârstă îl plasa în categoria părinţilor. Nu peste multă vreme a fondat un alt săptămânal, „Opinia”. Era pentru prima oară când eram angajat la patroni. Foarte curând s-a născut şi prima dată când m-am întâlnit cu o situaţia de criză: s-au certat patronii şi a murit ziarul. Toată redacţia a fost preluată de puternicul cotidian de atunci, „Timişoara”. Patronatul era de cu totul altă factură, fiind deţinut de Societatea „Timişoara”. Să vă spun acum, după aproape 30 de ani, ce însemna Societatea „Timişoara”, mi se pare…aproape imposibil. E ca şi cum aş vernisa o expoziţie de artă plastică pe o groapă de gunoi. Oricum, cred că povestea ziarului „Timişoara” şi a emulaţiei din jurul lui ar merita o carte.
Deocamdată am vrut să îmi amintesc că acolo l-am cunoscut pe Iosif Costinaş. Am avut onoarea, din nou, să câştig un prieten de anvergura unui părinte. Am vrut să îmi amintesc de el datorită unui telefon şi a unui mesaj pe net. Din partea soţiei lui şi din partea fiicei lui. Am relatat într-un alt articol o întâmplare trăită cu cele două personalităţi jurnalistice şi, citindu-l, fiica lui Costinaş (Bebe, cum era poreclit de prieteni) s-a hotărât să facă un website despre tatăl ei. Pentru că toate ştirile de pe net despre Costinaş sunt legate doar de moartea lui suspectă. Aşa că, şi eu m-am hotărât să îi fac o schiţă de portret. Au cam trecut anii, iar amintirile sunt dominate de sentimente, având o consistenţă mai redusă în imagini clare. Sper să reuşesc.
Prima linie de creion pe care o simt ar fi a revoltei. Era un revoltat împotriva sistemului stupid, opresiv, abuziv, dominat de ierarhii incorecte sau false. Cel mai important era faptul că revolta lui era şi argumentată, nefiind una viscerală pur şi simplu. Din revolta lui am învăţat că textul scris are coloana vertebrală în idee, iar picioarele stau înfipte în verb.
A doua linie de creion din amintirile mele despre el ar fi a poeziei. Lupta cu metafora la floretă şi de fiecare dată o îngenunchea. Ba, câteodată o înălţa la gradul de cavaler, dar tot din poziţia îngenuncheat. Am organizat un Festival al filmului documentar la Arad, ale cărui ediţii au dispărut odată cu Bebe Costinaş. Documentarele lui erau mai degrabă elegii, sau metafore ale umorului. Împreună cu el şi cu istoricul Horia Medeleanu am făcut primul film documentar despre Arad. El l-a denumit „Arad, un oraş care era să fie mutat”. Numai el putea descoperi această informaţie din istoria Aradului.
A treia linie de creion ar fi a harului. Puţini oameni au har. Bebe Costinaş avea harul scrisului, harul cinematografiei, harul jurnalistic, harul dreptăţii şi, mai ales, harul prieteniei. Anchetele lui nu dărâmau doar instituţii, ci chiar mituri. Filmele lui clădeau sentimente, iar pentru prieteni dreptatea lui era ca un stindard.
A patra linie de creion, ca un fel de a patra dimensiune a lui, ar fi a boemiei. Îi plăcea să trăiască. Trăia atât de intens, încât fiecare clipă părea pentru el ultima şansă de a o învinge din dragostea faţă de viaţă.
Se pare că s-a descoperit şi a cincea dimensiune. Dacă ar fi să trag a cincea linie de creion, ar fi cea a dorului de prietenie. Mi-e dor de Bebe Costinaş. Mi-e dor de bucuria de avea un prieten.
P.S. Vă recomand să redescoperiţi un Arad dispărut în doar 20 de ani cât s-au scurs de la producţia filmului.
Ovidiu BALINT
Draji mnei !
Nu vreu să jiugic pa nime , pântru că nu am io așest drept . Doară bag gi samă on lucru , gi care ar tribi să țânem tățî cont . Văd pa mulțî precini , cunoscuțî șî niamuri care mărg gi regulă la Sfânta Beserică , la tăce slujbile care să fac pântru SLAVA LU DUMNEZO . Oamini ășcia țân tăce șele patru posturi gin an , țân zâlile gi post gin saptamană , țân tăce sarbatorile șî praznișile creșcin-ortodoxă . Îi on lucru bun ăsta , dară nu fac șeva șî anume , nu țân cont gi urmatoarile zâșeri gin batrâni sau gin Sfânta Biblie :
– „Șe țâie nu-țî plașe , altuia nu fașe !”
– „Șe vrei să-țî facă țâie oamini , fă-le șî tu lor !”
– „Dacă arâțî cu jejitu pa șineva , asigură-ce că brânca ta , îi curată !”
– „Nu vige paiu gin uăciu altuia șî nu vezî paru gin uăciu tău !”
– „Nu sapa groapa la altu , că piși tu în ie !”
– „Nu ce bucura gi nacazu lu șineva , că-l poțî ajiunje șî tu !”
Mai îs șî alce zâșeri , pa care le-am mai scris șî pa care , dacă le-am baga în samă am fi placuțî în fața lu Dumnezo șî ni-am puce numi buni creșcini .
Dumnezo , să ne ajiuce la tățî , așă să fașem , pântru mântuirea noastă !
Marius BRASAI
De la Jeni (Genin) citire: Azi despre mîțe
Am trecut doar să vă spun că azi nu e nicio zi internațională mișto de sărbătorit, în afară de ziua internațională a popoarelor indigene, unde mă gândesc să mă sărbătoresc pe mine însămi, că am o sticlă de cabernet sauvignon de Miniș ne-ncepută, dar și pe Old Surehand și Old Shatterhand, chiar dacă milenialii habar n-au cine-s ăștia doi. Tot azi mai e și Ziua Internațională a Grădinilor Zoologice și a Parcurilor, dar cum parcurile noastre sunt în sine niște grădini zoologice, zic pas. Fiică-mea, totuși, e pe la vecini, pe la unguri, în vizită la cea mai frumoasă grădină zoologică din Europa, cea din Nyiregyhaza, cu 5.000 de animale și un oceanarium, de unde habar n-am cum o vor dezlipi cumnată-mea și cumnatu-miu, că asta mică a mea cred că a fost concepută între patrupede de se lipește de ele ca marca de scrisoare. Așa că, hai noroc!
P.S. A găsit alaltăieri o mâță de 200 de grame, abandonată sub niște pruni. Ghici cine va avea mâță (și-n) casă, după ce mi-am jurat că n-am să mătur păr de mâț cât oi trăi?! Ha? Ghici! Cică are ochi albaștri și blană nush de care, moale, dar nerupătoare, de nu se frânge peste tot pe unde dai cu ochii! Îhîm… parcă văd! Și cică zace pe picioarele fie-mii cât e ziua de lungă. Oare dacă așa stă treaba și nu se va merge pe învățământul online, o pot trimite cu ea la școală?
Eugenia CRAINIC (Facebook)
Eugenia CRAINIC (Facebook) Presa noastră-i o „comoară”…
…În c..c..turi afundată!!!
Oriunde privești, la știri, talk-show-uri etc., dacă nu ești bombardat cu episoade noi din serialul de mare succes, Covid-19 (SARS COV 2), atunci ești agresat intelectual cu miniseria „Priveghi și înmormântare – Emi Pian”.
Asta din urmă în producția și regia MAI și cu colaborarea generală a autorităților române.
Pe cine plm interesează că o dat colțu’ un borfaș penal.
Doamne dă la cât mai mulți din partea mea. 👎👎
Autoritățile, în loc să-i spulbere ca pe șobolani, le asigură cordoane, pază și, nu m-ar mira ca, vreodată, să le dea și onorul. Cu tot cu imnul de întâmpinare la Președinte.
Ministerul de Interne și autoritățile Statului, în întregul lor, sunt complici, cel puțin moral, la creșterea, în progresie geometrică, a fenomenului infracțional din țara noastră.
MAREȘALE, te-au trădat și te-au ucis, căci ai început bine când i-ai pus pe ai noștri conaționali tuciurii pe plute de carton și le-ai dat drumul pe Bug. Păcat că nu va mai apărea, niciodată, un altul, să-ți încheie opera. Regretul morții tale este la fel de mare precum Gloria Ta veșnică…
Adrian IVANOF
De la Jeni (Genin) citire: Azi despre orgasmul feminin
Astăzi, de ziua internațională a orgasmului feminin, adresez, pe această cale, cele mai sincere felicitări tuturor doamnelor care reușesc să atingă suprema plăcere în cele circa trei minute oferite de 80 la sută dintre bărbații cu care își împart și nevoile și neamul! Aș mai vrea să vorbesc și despre sexul cu șosetele în picioare, despre sexul „hai, că-i miercuri” sau despre sexul „dă-o dreacu’, iar te doare capu’”, dar mă grăbesc la piață, că pleacă omul meu cu roșiile Aurora. Lamulțean’ și bogdaproste, dragi reprezentanți ai sexului tare! Mă rog, cel puțin miercurea!
Eugenia CRAINIC (fb)
Vorba lui STANCA
Noi toți ne dorim relansarea HORECA, orice activitate închisă atât de mult timp este în pericol de faliment, vedem că terasele sunt și nu sunt o alternativă. Însă dacă judecăm drept trebuie să fim sinceri și să spunem că nici oamenii, mare parte din ei, nu respectă regulile de protecție. Guvernul este obligat să protejeze populația, însă Guvernul nu-ți poate pune masca pe față, nu te poate duce la baie să te speli des pe mâini, nu te poate distanța social. Asta trebuie să o facă singur fiecare dintre noi. HORECA va fi deschisă atunci când vom fi conștienți că viața noastră s-a schimbat, că nimic nu mai este cum a fost. Atenție însă, dacă acest lucru se va întâmpla târziu, acest domeniu va avea enorm de suferit, trăgând după el o criză economică care se poate adânci de la o lună la alta. Și care cu siguranță va afecta și alte domenii de activitate.
#DorinStanca
Politizare și conducere discreționară la Opera Națională București (II)
Pe toată perioada activităţii desfăşurate la conducerea Operei Naţionale Bucureşti, managerul general Fănel Ignat a dezvoltat o adevărată pasiune pentru tot felul de colaboratoare anonime care nu s-au remarcat cu nimic în activitatea pe care au desfăşurat-o. Aceste colaboratoare au apărut, probabil, în cadrul instituţiei dintr-o exaltare a managerului Ignat pentru persoane de sex feminin dornice de afirmare cu orice preţ.
Până la un punct, dorinţa doamnelor a fost îndeplinită, dovadă că în acest articol facem vorbire chiar despre una dintre aceste persoane. Nu ştim dacă aceasta a fost intenţia doamnelor şi dacă rezultatul este pe măsura aşteptărilor dumnealor, dar pentru toate lucrurile este un început şi celebritatea este, de cele mai multe ori, o sabie cu două tăişuri.
Consecințele politizării la Opera Națională București (I)
Revenind la lucruri evidente şi continuând analiza activității unui interimat dezastruos, trebuie amintită apariţia meteorică a doamnei Monica Ghinea ca angajată a Operei Naţionale Bucureşti, după o perioadă de 16 ani în care şi-a desfăşurat activitatea la Parcul Lacul Tei, pe postul de secretară. Ce fel de calităţi profesionale o recomandau nu putem şti deocamdată. Cum şi în ce fel a fost încadrată doamna la Opera Naţională Bucureşti, am putea spune că ar putea fi un subiect de film. Poate într-o zi Fănel Ignat va veni cu nişte precizări în sensul acesta, ştim însă că doamna a fost încadrată începând cu data de 08.02.2018 ca „şef serviciu” fără a se preciza ce fel de serviciu. Această funcţie a fost deţinută până la data de 01.01.2019, iar începând cu data 29.01.2019, Monica Ghinea a fost încadrată pe postul de consilier juridic, deși din verificările efectuate la Colegiul Consilierilor Juridici București, aceasta nu figurează în Tabloul profesional al consilierilor juridici definitivi sau stagiari. Dincolo de toate acestea, se mai naște și o altă întrebare, și anume, cum a fost remunerată în această perioadă şi pentru ce fel de activitate prestată.
Pentru a o instituționaliza pe post, cu toate că legea nu-i permitea, a publicat pe site-ul instituției anunțul cu scoaterea la concurs a postului de Șef Serviciu Achiziții Publice, anunţ care avea următorul conţinut:
„Opera Națională București organizează concurs pentru ocuparea postului vacant de conducere de şef serviciu achiziții publice, gradul II în cadrul ONB, cu angajare pe durată determinată, în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare”.
Condițiile specifice de participare au fost următoarele:
-
Vechime în muncă 20 de ani;
-
Studii superioare de lungă durată cu dipomă de licență în domeniul juridic;
-
Curs de expert achiziții publice acreditat ANC;
-
Vechime minimum un an în funcție de conducere în cadrul serviciului de achiziții publice (în instituții de cultură).
Stabilirea nivelului studiilor superioare de lungă durată în domeniul juridic restrânge accesul participanţilor, absolvenţi de studii superioare în altă specialitate, deşi Strategia Națională în achiziții publice din România adoptată prin Hotărârea 901 din 2015 defineşte profilul general pentru persoanele care se ocupă de achiziții publice, astfel: ”personal contractual cu studii superioare cu pregătire de bază în științele tehnice, economice sau alte domenii”.
După cum se poate observa cerințele au fost în concodanţă cu atributele doamnei, respectiv studii juridice și un an vechime în achiziții în cultură. Mai mult decât atât, doamna nu a avut niciun alt contracandidat şi, cum era şi firesc, a fost declarată admisă conform anunțului din data de 26.07.2019 de pe site-ul instituției.
La data de 4 septembrie 2019, s-a dispus anularea concursului, din motive încă necunoscute. Tot ce putem presupune este faptul că Fănel Ignat a fost avertizat cu privire la gravitatea faptelor sale şi a modului în care a înţeles să-şi promoveze apropiata, iar doamna a fost încadrată, ulterior, pe postul de consilier juridic la Serviciul Juridic al ONB.
Evident că serviciul resurse umane ar fi fost firesc să știe că nici în prima situație nu putea să ocupe postul de şef serviciu achiziții publice, gradul II, dar nici să participe la concurs pentru un post de consilier juridic cu vechime, dată fiind calitatea de consilier juridic debutant pe care ar fi trebuit să o aibă anterior.
Cu toate acestea, Fănel Ignat nu se lasă și comunică Ministerului Culturii statul de funcții cu un debutant pe un post cu vechime, încălcând orice prevederi legale.
Probabil că obligațiile au fost mari dacă Fănel Ignat ține, cu atâta înverșunare, să nu-și lase persoana protejată fără un post de conducere.
În faţa tuturor acestor decizii absolut discreţionare şi care sfidează bunul simţ, putem înţelege motivul pentru care corupţia din instituţiile publice nu va lua niciodată sfârşit, iar acel motiv este că acest fenomen este o hidră cu sute de capete, zămislită din lipsa calității umane a celor care ocupă funcţiile de conducere şi hrănită cu nepăsarea noastră şi a autorităţilor abilitate să cerceteze aceste aspecte.
Ciprian DEMETER
Ramona Lile: „Înscrierile la UAVA continuă pentru admiterea de toamnă”
Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad se pregătește pentru sesiunea de toamnă. Pentru locurile rămase libere, se organizează o a doua sesiune de admitere în luna septembrie. Înscrierile se pot face în luna august și septembrie, la centrul de înscrieri din Bd. Revoluției nr. 72 (fosta clădire BNR, vis a vis de Primăria Arad), de luni până vineri între orele 9.00-17.00.
În prima sesiune de admitere a fost înregistrată o creștere a numărului celor înscriși cu 30 de procente mai mare decât cea a anului trecut. Peste 1.300 de studenți s-au înscris la una din cele 9 facultăți ale UAV din care 450 s-au înscris on line sau la centrele din județ și regiune. Cele mai solicitate specializări au fost: pedagogia învățământului primar și preşcolar, psihologie, administrație publică, muzică, educație fizică și sportivă, management, finanțe-bănci, automatică și informatică aplicată, autovehicule rutiere, informatică. O creștere considerabilă a fost la Facultatea de Teologie precum și la specializările în limba engleză.
„Ne bucură faptul că numărul celor care au ales universitatea noastră este în creștere. Un factor care cu siguranță a afectat această creștere, vizibilă în majoritatea centrelor universitare, a fost procentul mai ridicat al celor care au luat bacalaureatul. Ne bucurăm că am reușit să-i convingem pe acești absolvenți să aleagă UAV. Cred că un factor important a fost oferta noastră educațională foarte bine calibrată la piața muncii.În ceea ce privește metodologia de înscriere, candidații au avut la dispoziție și varianta on line a înscrierii, mult mai solicitată anul acesta față de anii trecuți, precum și centrele locale de înscriere din județ și regiune” a declarat rectorul UAV, prof.univ.dr. Ramona Lile.
În prima sesiune de admitere a fost înregistrată o creștere a numărului celor înscriși cu 30 de procente mai mare decât cea a anului trecut. Peste 1.300 de studenți s-au înscris la una din cele 9 facultăți ale UAV din care 450 s-au înscris on line sau la centrele din județ și regiune. Cele mai solicitate specializări au fost: pedagogia învățământului primar și preşcolar, psihologie, administrație publică, muzică, educație fizică și sportivă, management, finanțe-bănci, automatică și informatică aplicată, autovehicule rutiere, informatică. O creștere considerabilă a fost la Facultatea de Teologie precum și la specializările în limba engleză.
„Ne bucură faptul că numărul celor care au ales universitatea noastră este în creștere. Un factor care cu siguranță a afectat această creștere, vizibilă în majoritatea centrelor universitare, a fost procentul mai ridicat al celor care au luat bacalaureatul. Ne bucurăm că am reușit să-i convingem pe acești absolvenți să aleagă UAV. Cred că un factor important a fost oferta noastră educațională foarte bine calibrată la piața muncii.În ceea ce privește metodologia de înscriere, candidații au avut la dispoziție și varianta on line a înscrierii, mult mai solicitată anul acesta față de anii trecuți, precum și centrele locale de înscriere din județ și regiune” a declarat rectorul UAV, prof.univ.dr. Ramona Lile.