Falimentului administrației publice se vede în calitatea lucrărilor publice de infrastructură realizate prin PNDLDragnea!
Circulă pe internet un reportaj despre modul cum sunt realizate, în batjocură, lucrările plătite prin Programul National de Dezvoltare Locală (PNDL). Asfaltări care numai astfel nu pot fi numite, gropile apărând la câteva luni după recepționarea și inaugurarea lucrărilor (încât te întrebi dacă nu cumva există concurență între firme, care realizează șosele cu mai multe gropi!). Adică bani aruncați „pe apa sambetei”, pentru care nu există nici un vinovat. Chiar așa? Cum se poate să recepționezi o astfel de lucrare, fără să verifici calitatea ei și s-o plătești ca pe o lucrare ce respectă toți parametrii de calitate? Ce face Poliția, ANAF, Inspecția de Stat în Construcții, ANPC, Curtea de Conturi, Parchetul în astfel de situații? Ei nu circulă pe șosele? Nu văd dezastrul și jaful banilor publici? Chiar nu le pasă? De când se derulează PNDL-ul lui Dragnea (prin care a devenit șeful mafiei fiscale și tătucul baronilor din România), nici o instituție nu s-a și nu se autosesizează, să înceapă o investigație privind modul cum au fost realizate și recepționate acest gen de lucrări? Dacă instituțiile statului ar verifica calitatea lucrărilor și modul cum sunt spălați banii din fraudele comise în aceste lucrări, România n-ar mai avea baroni, primari corupți și nici organizații mafiote numite partide politice.
Dar, dacă instituțiile statului n-o fac, cine trebuie s-o facă? ONG-urile? Presa? Televiziunile? Numai atunci intervin instituțiile publice? Când sunt somate imperativ? Adică atribuțiile lor se aplică în funcție de conjunctură? „Vă dați seama că astfel de lucrări costă, statul, dublu sau triplu față de lucrări similare, realizată în celelalte țări din UE? Costurile reale însă, având în vedere materialele proaste utilizate sau chiar neutilizate, nu sunt nici la jumătate față de țările UE. Deci, prin aceste lucrări s-au realizat profituri de cel puțin 100%, bani care au fost împărțiți intre firmele care au executat lucrarea și cei care au organizat licitațiile și au asigurat fondurile (decidenți politici).
Acum pun și eu întrebarea firească: este evident că pentru a evita impozitarea profitului și a asigura comisioanele, firmele care au executat lucrarea trebuiau să comită fraudă fiscală. Chiar nu mai avem instituții și funcționari publici capabili să descifreze mecanismul prin care s-a comis frauda și au fost sifonați banii publici? Chiar a ajuns statul impotent, adică incapabil să urmărească legalitatea utilizării banilor publici și să stopeze frauda fiscală din banii publici?
Avem peste 300.000 de funcționari cu atribuții de control și nu suntem în stare să blocăm acest gen de jaf din banii publici, în care sunt executate parodii de lucrări, la prețuri astronomice, de zici că toți au contracte cu service-urile auto? Avem peste 120.000 de polițiști și peste 4000 de procurori și nu putem demonstra vinovăția celor care au efectuat recepția lucrărilor și să le atragem răspunderea solidară (în treizeci de ani nu cunosc vreun caz în care vreun membru al comisiilor de recepție să fi fost cercetat pentru recepții neconformă calitativ)? Atunci, pentru ce naiba sunt plătiți, din bani publici, sute de mii de funcționari, cu atribuții de control, dacă nu sunt capabili să recepționeze o lucrare publică, să demonstreze vinovăția celor ce-au recepționat lucrările și să stopeze mecanismele prin care se sifonează banul public? Cum se poate ca o lucrare plătită din bani publici, să se distrugă după un an și nimeni să nu răspundă? Cum să execuți o șosea, cu piatră calcaroasă (în loc de granit), fără bitum (sau cu bitum puțin, de proastă calitate) și cu maxim 30% din terasamentul de piatră necesar?
Extrapolând, având în vedere starea majorității lucrărilor efectuate (idem cu cea prezentată de presă), plătite din bani publici, realizați care este dimensiunea reală a furtului din bani publici în România, prin intermediul PNDL și ce efect are asupra economiei naționale și a dezvoltării? Furturile, prin PNDL, sunt de ordinul miliardelor de euro, anual, bani care întrețin mafia politică și firmele clientelare, ce sufocă bugetul și întrețin corupția la cel mai înalt nivel. Iar paguba bugetară, suportată din bugetul public (adică din impozite și taxele contribuabililor) nu e doar aceasta. La furtul din bani publici se adaugă și salariile nesimțite ale funcționarilor, de decor, care ar fi trebuit să stopeze acest furt, asigurate din împrumuturi și care sunt plătite degeaba. În consecință, pe lângă fabrica de bani negrii care asigură fonduri politicienilor, prin programul PNDL, mai avem și mita asigurată de politicieni funcționarilor publici, pentru non-combat. În aceste condiții, are cineva, în România (mă refer la grupări politice sau instituții publice) vreo soluție pentru a ieși din această mizerie ce condamnă România să nu depășească feudalismul?
Adică, pentru stoparea hemoragiei de bani publici, pentru parodii de lucrări publice, prin PNDL (care nu e altceva decât o mașină de spălat banii publici fraudați prin intermediul firmelor clientelare), are cineva vreo soluție? Are cineva vreun proiect legislativ prin care sa fie protejat banul public, prin sancțiuni drastice în cazul în care lucrările sunt realizate neconforme calitativ sau sunt fraudați banii publici?
Pentru că, după cum se vede în urma derulării programului PNDL, fiind beneficiarul principal, clasa politică nu face nimic în acest sens, din contra, menține, la aceiași parametrii, această tocătoare de bani publici. Politicienii, prin invenția lui Dragnea, PNDL au controlul banului public (comisioanelor) și al instituțiilor publice și le convine postura în care se află, deci nu există nici un interes real s-o schimbe. Ați auzit de vreo lucrare plătită din bani publici, prin programul PNDL, respinsă la plată de vechiul sau noul guvern, pe motiv de nerespectarea parametrilor de calitate sau de plăți nejustificate ori de fraudă fiscala? Pentru fondurile europene, există instituții de control (OLAF, DLAF), a căror activitate se simte. Pentru fondurile asigurate de la bugetul de stat, nu se simte ca ar exista vreun control public. Din contra, parcă sunt încurajate fraudele! E normal? Ce se întâmplă, totuși, cu banii publici în Romania? Sunt ai nimănui? Fac politicienii chiar ce vor cu banii contribuabililor, fără nicio răspundere, de parcă ar fi donații extraterestre? După cum se vede, chiar PNL, care susținea că va instaura un control drastic al modului în care sunt cheltuite fondurile alocate, achită, conștiincios, la termen și fără obiecțiuni, șmenurile PSDragnea, făcute prin PNDL. Vorba lui Constantin Tanase: și cu asta ce-am făcut? Preluăm rețeta, de unde-a lăsat-o Dragnea și ne-o însușim? Nu realizează nimeni ca acesta este drumul sigur către falimentul statului român? Cât credeți că mai putem supraviețui din împrumuturi, aruncând banii publici „pe apa sâmbetei” numită PNDL? Din păcate, împrumuturile nu sunt ca banii publici. Au termene scadente. Din ce le vom plăti dacă le cheltuim cu salarii și în campanii politice, susținând gaura neagră a economiei, PNDL?
Pavel ROMAN
Mihai FIFOR: La greu, Falcă a întins-o. Cu Marcela
Pentru cei care încă se mai întreabă unde a dispărut Falca Gheorghe de doua luni, avem dovada. E viu, respira și mișcă. Ciocnește ouă, gătește, face glumițe și, în general, îl doare fix undeva de Arad. Aradul care, de două luni, de când Falcă a ales să dispară la viluță, se zbate cu pandemia, cu un spital care abia a reușit sa facă fata dezastrului generat de cei 16 ani de administrație Falcă, și cu sute de arădeni îmbolnăviți.
Și, dacă cineva mai avea vreun dubiu asupra „iubirii” arzătoare a fostului primar pentru Arad, iubire răcnită din toți rarunchii, ori de câte ori are ocazia, acum cred ca s-a lămurit pe deplin.
La greu, Falcă a întins-o. Cu iubire cu tot. Cât mai departe de orașul pe care l-a distrus și apoi abandonat. Și ce dacă Aradul e în continuare pe locul al treilea la îmbolnăviri din țară, ce dacă zeci de medici, asistente, infirmiere din cadrul Spitalului Județean s-au îmbolnăvit în lupta inegală cu coronavirusul? Ce dacă la Arad au murit oameni pentru ca sărmanii medici nu au avut cu ce să lupte? Pentru ca alții, băieți deștepți, s-au pricopsit în 16 ani.
Falcă gătește cu Marcela… și îl doare la bascheți. Așa cum tot acolo l-a durut când s-a scăpat de Spitalul Municipal, plasându-l șmecherește lui Ioțcu. Că doar de ce să investească în ceva ce ii aducea numai belele pe cap și niciun avantaj material imediat? Motiv pentru care, în toți cei 16 ani de administrație, Falca n-a dat nici cât pe o ceapa degerata pe sistemul de sănătate arădean. Sau pe medici. Sau, în general, pe orice nu îi aducea vreun avantaj. Material sau electoral.
Acum, Falcă gătește senin cu Marcela… la televiziunea de casă. Ca lumea să vadă cât e el de „cool”. Și de „ajuns”. Ditai europarlamentarul, care se pozează cu Ursula. Care Ursula, în viata ei, n-a auzit de Falcă. Dar dă bine la publicul care, încă, nu zace de coronavirus în Arad, și să arăți cât ești tu de ocupat și de european. Adică sus… foarte sus… peste plebe. Peste cei care mureau pe capete în „mizeria aia de spital”, cum alinta pupila și demn urmaș, Bîlcea, Spitalul Județean, nu demult.
Pentru ca el e FALCĂ. Care gătește cu Marcela. Și care dansează si cu lupii, dacă vrea. Restul lumii? Mai contează? Dacă scapă cu bine din dezastrul construit în 16 ani de Falcă și ai lui, patronat azi de demni urmași, Cionca, Bibart, Bîlcea, Giani… e bine. Atunci înseamnă că au scăpat nu datorită șansei și medicilor de la Arad. Ci pentru că există El pe planetă.
Și se va întoarce după pandemie. Să ne spună că ne iubește. Și că fără EL, nimic nu e. Nici Marcela. Cu care azi gătește. Fără mască.
Mihai FIFOR
Profitând de ignoranță, „Romsilva” și „Schweighofer” ne iau de proști, susținând că tufele, rămase după defrișare, sunt păduri regenerate!
Deranjați de efectul activității unor ONG-uri, precum „Agent Green”, „Rise Project” și alte asociații non-profit ce atrag atenția asupra jafului ce se petrece în pădurile României, mafia pădurilor, în frunte cu „Romsilva” și ”Schweighofer”, a demarat o campanie de intoxicare mediatică, precum că suprafața împădurită a României, chiar dacă s-a tăiat fără control și fără limite, de fapt a crescut și nu a scăzut (!?). Un fel de fachirism absurd, în care iei doi bani din punguța cu doi bani și mai rămân trei bani. Argumentul suprem, îmbrățișat de mafia silvică, constă în faptul că tăierile (rase) nu scad fondul forestier, ci-l regenerează, permițând semințișului să se dezvolte (!?). De asemenea, tăierile (rase) sunt justificate prin existența dăunătorilor, doborâri de intemperii sau necesitatea răririlor pentru creșterea calității arboretelor.
Apropo de regenerare (defrișări în urma doborâturilor de vânt) și cum calculează și raportează „Romsilva” suprafețele
În 2002, mă aflam la Lăzarea, în jud.Harghita (lângă Gheorghieni), unde, alături de colegi din Arad, Mures, București, am verificat exploatarea totală a unei coaste de munte, denumită „Alsoerdo” (câteva zeci de hectare), doborâtă de o furtună. Știți ce a fost curios? Că vântul, șmecher (că corupt nu putea fi), a doborât exact ce-au vrut cei din Lăzarea, adică versantul pe care se situa, exclusiv, pădurea privată a cetățenilor din Lăzarea (încă nu era constituit un composesorat, fiind în funcțiune o asociație a proprietarilor de păduri, care dețineau pădurea de fapt, nefiind emise titlurile de proprietate).
Între pădurea privată și ce a statului român, trecea un drum forestier. În stânga (spre Nord), se afla pădurea privată („Alsoerdo”), iar în dreapta, pădurea administrată de Regia Autonomă a Pădurilor, actuala „Romsilva”. Extrem de curios și aparent, ciudat, nici un arbore din pădurea „Romsilva” nu a fost doborât de vânt. În schimb, în pădurea privată, aflată în același perimetru (pe același munte), nici un arbore nu a rămas în picioare. Cum a fost posibil? Simplu! Totul s-a petrecut ca urmare a aplicării aceleiași rețete pe care o aplica azi „specialiștii” „ROMSILVA” pentru a justifica exploatările masive din ultimii treizeci de ani: tăieri (în fapt defrișări), chipurile, pentru regenerare, întreținere, respectiv eliberarea semințișului. Astfel, în decurs de peste zece ani, între 1991 și 2002, în zona „Alsoerdo”, Direcția silvică Harghita (prin Ocolul Silvic Gheorghieni) a aprobat, sub diferite pretexte a regenerării pădurii (eliminare dăunători, recoltare uscături, rărire, etc., etc.), exploatări multiple de masă lemnoasă, la mici intervale de timp. În schimb, în pădurea alăturată, multe dintre aceste intervenții pentru regenerare (de rărire, de eliminare dăunători sau de eliminare arbori uscați, etc.) n-au fost considerate nici necesare nici urgențe și nici oportune. În acest mod, prin tăieri repetate (exploatări în fapt), arboretul din pădurea „Alsoerdo” a fost slăbit, arborii din zonă, rămași, fiind foarte rari, pădurea fiind expusă (doborâta) în cazul unei furtuni, exact cum s-a întâmplat. Deci, deși, aparent, din punct de vedere legal, nu era nici o neregulă – pentru că așa zisele tăieri, ce au avut ca scop declarat regenerarea și întreținerea și s-au făcut sub supravegherea și cu aprobarea Direcției Silvice Harghita -, în fapt, totul a fost premeditat, urmărindu-se exact ceea ce s-a petrecut: nu protejarea pădurii, ci slăbirea arboretului în vederea defrișării totale a arboretului, de către unele firme care deveniseră proprietari de fapt, prin intermediul unor tranzacții dubioase (Regia Autonomă a Padurilor nu a fost înștiințată privind transferul de proprietate, deși, prin lege, avea drept de preemțiune în cazul înstrăinării pădurii).
Timp de două luni am analizat fiecare intervenție (tăiere) asupra arboretului făcută în ultimii zece ani. Am analizat rapoartele, notele de fundamentare și constatările (de specialitate) pe care s-au bazat deciziile privind intervențiile de exploatare. De asemenea, au fost analizate inventarele, actele de punere în valoare, cu toate piesele aferente, constatându-se că intervențiile aprobate de Direcția Silvică nu au fost oportune și s-au bazat pe date nereale în ceea ce privește gradul de infestare, îmbătrânire, desimea arboretului, oportunitatea răririi,mărimii procentului de arbori uscați, etc., adică a regenerării.
S-a constatat astfel că argumentul real al deciziilor Direcției Silvice Harghita privind exploatările repetate din zona „Alsoerdo” n-a fost regenerarea pădurii, ci a fost determinat de factorul economic, adică de realizarea de profit și nicidecum de protejarea, conservarea și exploatarea rațională a pădurii. Ceea ce a făcut Direcția Silvică Harghita, Ocolul Silvic Gheorghieni, a fost ca prin tăieri repetate, justificate de necesitatea regenerării pădurii, să pregătească pădurea pentru defrișare totală (exploatare industrială). Or, tăierile inoportune, decise pe baza unor argumente nejustificate, au avut ca efect exact ceea ce s-a urmărit: slăbirea arboretului și, în consecință, la prima furtună, acesta a fost doborât total. Ceea ce nu s-a întâmplat cu arboretul alăturat, administrat de „ROMSILVA” care n-a fost supus unui proces atât de radical de lucrări (tăieri) pentru regenerare și întreținere.
Urmare a constatărilor, întreaga conducere a Direcției Silvice Harghita, respectiv a Ocolului silvic Gheorghieni, a fost destituita și trimisă în judecată. Deci, chestia cu regenerarea arboretului (adică răritul, protejarea semințișului, eliminarea arborilor infestați etc.,) prin tăieri dese și nejustificate, nu este, întotdeauna, scopul real, ci pretext inventat pentru a fi defrișate pădurile, adică a se exploata industrial masa lemnoasă și a se realiza profit. Or, a folosi astfel de argumente, profitând de ignoranță, că e oportun să defrișezi pădurea, nu s-o tai (cum spun normele silvice) pentru a regenera pădurea, adică a face loc arboretului tânăr (semințișului), este o aberație din toate punctele de vedere. Pentru că pădurile, de regulă și fără tăieri și fără alte lucrări de amenajare, se autoregenereaza, iar intervenția omului, prin tăiere și, în special, prin defrișare totală, este, în cele mai multe cazuri, nejustificată, fiind determinată de lăcomie (cererea de de masă lemnoasă, pentru realizarea de profit) nu de protejarea (regenerarea)
Din păcate, sub masca regenerării, adică a curățirii, selectării speciilor, eliminării arborilor infestați, prin tăiere, silvicultorii ascund adevărată fața a monedei: defrișarea (exploatarea) totală și necontrolată a pădurilor, dincolo de păstrarea echilibrului, adică de limitele în care pădurile se pot regenera și menține cu adevărat. Între posibilitatea de a exploata masa lemnoasă, la nivelul la care nu este afectat și pus în pericol fondul forestier și ceea ce se întâmplă în realitate, este o discrepanță incontestabilă, generată de goana dupa profit iresponsabilă, pe care silvicultorii, cei care ar trebui să apere pădurea, din păcate, o ascund.
Acesta este adevărul pe care cei mai mulți dintre silvicultori îl ascund, atunci când susțin că defrișările sunt, de fapt, tăieri pentru regenerare și întreținere și că suprafața împădurită a României, deși s-a tăiat fără limite, a crescut. Un adevăr fals, influențat de factorul economic, nu de grija față de pădure, așa cum ar trebui să fie preocuparea principală a silvicultorului. Ce-o să spunem copiilor? O să le arătăm tufele (semințișurile) rămase după defrișări, pe care „Romsilva” le raportează ca păduri și o să le spunem că aceștia sunt codrii seculari ai României? Cine-o să-i vadă? Nepoții copiilor noștri? Copiii noștri n-au dreptul să mai vadă pădurile României, așa cum au fost acum treizeci de ani, lângă orașe și sate și lângă șosele? Înțeleg lăcomia, până la punctul în care nu trebuie să ne prostiți că tufele sunt păduri în regenerare și că aceasta justifică defrișările iresponsabile.
E prea mult și penibil, chiar și pentru mafia silvică, fără scrupule, care tratează pădurile României ca pe bunul privat al șefilor din „Romsilva”, să susțineți că tufele sunt păduri rezultate din tăierile de regenerare! Poate suntem ignoranți în ale silviculturii, dar nici chiar așa să confundăm tăierile pentru regenerare cu defrișarea!
Pavel ROMAN
SIMT, DECI EXIST
Nu știu cum sunt alții. Știu cum sunt eu. Bunăoară, îmi amintesc primul meu moment de tristețe. Aveam vreo șase ani. Mergeam pe stradă spre niciunde. Era primăvară. Dimineața, devreme. Eram la a doua casă de mine și sufeream că nu e niciun prieten pe stradă, să ne jucăm. Știu ziua în care l-am cunoscut pe tatăl meu. Eu mă născusem la puțin după ce plecase în armată. Știu, am în nări și pe suflet, știu locul în care m-am bucurat de primăvară prima oară. Poate atunci am înțeles ce e viața. Nu pot uita seara în care tata m-a bătut cu o nuia, scoasă din coada de mătură – îmi falsificasem, cu oarecare talent, nota; din 7 am făcut zece, dar paranteza vorbea de șapte. Atunci, în timp ce îmi aplica acea corecție, mi-a spus că fapta era mai gravă decât un furt. Nu pot uita primul fior, ziua în care am simțit ce înseamnă un sân de femeie – și aici știu exact locul în care mă aflam. Îmi amintesc perfect ce era în sufletul meu când am simțit pentru întâia dată că iubesc. Știu, am în suflet „povara dulce” a celei mai recente iubiri. Simt, și nu uit momentele, nici locurile.
Am adunat atâtea în suflet, încât mă simt BOGAT.
Tristan MIHUȚA
Covid19 – Motiv de sifonat bani publici
Mi-e, pur și simplu, greață deja, de campania agresivă, dusă de Statul Român, pe sloganul „Stați acasă”.
Oriunde te uiți, la televizor, în telefon, dacă asculți radio, pe stradă, numai și numai aceeași placă: stați acasă. Parcă am fi niște cretini care nu pricep și trebuie să ne toarne cu pâlnia în cap, zi de zi. Măcar de-ar conta, dar e un mare fâs.
Mă întreb și întreb oficialii noștri, cică „mai deștepți ca noi”, câți morți am avut în timpul epidemiei de AH1N1? A pandemiei, de fapt, căci tot pandemie a fost.
Atunci auzeam de virus doar la știri, așa, printre altele.
Nu s-a indus această isterie în masă, prin mass-media, ca acum. Și, să nu uităm, atunci au murit COPII. Dar nu a contat, eram oricum în criză. Nu mai trebuia creată. Nu au contat copiii morți la vârste fragede dar contează acum decesele unor persoane cu grave afecțiuni preexistente, comorbidități, cum le-au denumit. 90% dintre aceștia erau aproape de sfârșit, cu sau fără Covid-19.
Dar, păcăleala asta le-a oferit ocazia întocmirii unor statistici, pe atât de alarmante, pe cât de false. Motiv de sifonat banii statului, de către autoritățile locale și județene (exemplu elocvent este Aradul) dar și motiv de a impune noi reguli sociale, la nivel mondial.
Pe lângă îmbogățirea, fără limite, a grupului celor care, în fapt, conduc statele lumii și lumea întreagă.
Sunt puțini. Vreo 13. Restul de peste 7 miliarde sunt doar statistici și masă de manevră.
Adrian IVANOF
Haideți să facem reclamă. Gratuită. Dar și să semnalăm anomalii. Tot gratuit
„Luam comenzi noi pentru marti 05 05, vineri 08 05 si sambata 09 05 la urmatoarele produse: lapte proaspat 3 lei/l, telemea 20lei/kg, cas dulce 20lei/kg, branza dulce 15 lei/kg, smantana 14 lei/l. Toate produsele sunt din lapte de vaca. Producator: Batrin Elena. Olari nr 399 jud Arad. Facem livrari la domiciliul clientului la comenzi mai mari de 30 lei sau va asteptam la punctul nostru de desfacere de la piata agroalimentara vlaicu (lebada) din Arad. Livrarea este gratuita si se face marțea vinerea si sambata. Livram doar in Arad Santana Zimandul Nou (Andrei Saguna) si Zimand Cuz. Pt comenzi va rugam sa ne scrieti in privat sau sa sunati la 0740549133- Alin”
Asta, în timp ce un mare producător din județ, care deține o rețea de magazine în Arad, dar și în județele învecinate, oferă, de exemplu, caș de oaie la 41 lei/kg. Oare care este prețul real? Noi numai am întrebat. Mai ales că acum fiecare dintre noi trecem, mai mult sau mai puțin, prin vremuri nu tocmai plăcute din toate punctele de vedere.
Piețarul 
Sursa și foto: FB
Sursa și foto: FB Kitsch-urile lui Robu si Falcă ascund parandărătul?
De ce Bolojan, poate să modernizeze infrastructura Oradiei (foto), fără să mutileze arhitectura orașului, iar Robu și Falcă, nu? Să fie parandărătul de vină? Cu siguranță! Când comisionul e mare, kitsch-ul e la el acasă, că e mai ieftin și ascunde bine comisionul, nu? Când vrei să faci ceva modern, estetic și practic, tratând cu respect banul public, faci așa, precum Oradea, inspirându-te de la cei ce stăpânesc bunul gust, păstrând arhitectura originală a orașului, stil austro-ungar, unde nu există kitsch! Și poți compara și costurile unor astfel de lucrări copiate, ca să știi cât plătești.
Deci, se poate! Nu cum fac Robu, la Timișoara, sau Falcă, la Arad, unde firmele clientelare – care urmăresc, exclusiv, profitul lor -, dictează ce și cum să se facă și propun tot felul de kitsch-uri, care mai de care mai penibile (cu materiale ieftine, de prost gust, pe care nu le mai cumpăra nimeni, de care engrosiștii vor să se scape), pe care primarii Timișoarei și Aradului și le însuseșc (pentru că ascund bine costurile reale?). Dacă ești de bună credință, chiar dacă nu te pricepi, dar vrei să faci ceva pentru comunitate, care să rămână și pentru posteritate, copie măcar ce au făcut alții, adică ce se potrivește cu stilul și arhitectura orașului, așa cum face Bolojan. Cu cât ești mai „original” și inventezi (ca țiganii tot felul de turnulețe și coloane), dar n-ai pic de experiență, vede oricine lipsa de profesionalism, diletantismul și hoția, ascunse în așa zisa „originalitate”.
E doar un truc ieftin și o iluzie că ești șmecher (viclean) și cetățenii nu se prind! De ce să pui travertin, când poți folosi bazalt? De ce să pui gresie, când poți folosi granit? Și de ce să pui materiale scumpe când poți folosi pavaje moderne, ieftine, estetice și durabile? De ce să faci asocieri discromatice de parcă ești daltonist, inventând penibilul, dacă ai soluții simple, cromatice, la îndemână? De ce altceva decât ca să acoperi costurile uriașe și nejustificate ale lucrărilor, mizând pe naivitate, când promovezi kitsch-ul și prostul gust? Dacă voiau să dea dovadă de bună credință și chiar își doreau că urbea lor să arate bine (nu clientela politică să mănânce cu tacâmuri de aur, să circule în „Bentley” și sa-și petreacă concediile în Bahamas, din profiturile asigurate din fraudarea banilor publici), era suficient ca Robu și Falcă să facă o plimbare la Szeged, pentru a se inspira de la vecini, privind modul cum ar trebui să arate zonele pietonale, într-un oraș modern, precum Timișoara sau Arad, orașe a căror arhitectură se potrivește perfect cu cea din Ungaria și Austria. Și, cu siguranță, făceau și economie, din toate punctele de vedere. Nu mai erau necesare cheltuieli cu proiectarea, designul, arhitectura. Se făceau economii substanțiale și la materiale. Ca să nu mai vorbim de aspect.De ce nu s-au inspirat de acolo Robu și Falcă? De ce trebuie să oltenizăm, mereu și să miticizăm Timișoara și Aradul, preluând kitsch-ul din Craiova sau București, în materie de design al infrastructurii? De ce n-ar fi posibil să gândim și acționăm normal, fără să calculăm, mereu, cota parandărătului? Ar fi simplu și de bun gust să păstrăm arhitectura austro-ungară a orașului, adică aerul boem și rustic, așa cum l-am moștenit, dar Robu și Falcă vor să fie „originali” și se încăpățânează să cheltuie banii publici pe kitsch-uri care siluesc imaginea orașelor.
De ce? Pentru că-i obligă parandărătul!? De aceea nu le pasă dacă „reamenajările” lor se potrivesc cu arhitectura urbană ca nuca-n perete!? Menirea lor nu e să administreze banul public, ca orașele să arate frumos și modern, ci să asigure doar fondurile și, mai ales, procentul care se întoarce din banii publici alocați? Apropo! N-am putea copia ce-au făcut alții, făcând și frumos și economie? Chiar trebuie să susținem, la infinit, mafia clientelară, ce ne servește kitsch după kitsch, pentru sume exorbitante, cu pretenții de inovații moderne? Nu se mai poate realiza nimic fără comision politic înglobat în orice alocare de bani publici?
Ba, se poate, dar la Oradea! Nu la noi, adică la Timișoara și Arad și nu cu această clasă politică, educată în stil comunisto-mafiot! S-ar putea, dacă s-ar gândi și acționa precum la Oradea! Numai că rețeta nu e aplicabilă în Timișoara lui Robu și Aradul lui Falcă, care au miticizat sau acceptat miticizarea administrației, unde funcționează încă para-ndărătul și nepotismul absolut. În ecuația Oradiei, care a preluat modelul occidentalilor ce administrează banul public, nu sunt incluse lăcomia și corupția. Asta e marea diferență. Insurmontabilă, din păcate! În consecință, pentru că parandărătul s-a generalizat și instituționalizat, dictând politica și economia națiunii, în Timișoara și Arad, spre deosebire de Oradea, ne alegem cu kitsch-uri, chiar mai oribile decât cele ceaușiste care au sluțit farmecul medieval al orașelor din vestul țării, făcându-ne că nu știm că arhitectura superbă a orașelor din vestul României a fost concepută de cei mai celebrii arhitecții austro-ungari ai vremii. Iar kitchurile lui Robu și Falca, generate de lăcomia clientelei politice, alături de cele comuniste, nu fac altceva decât să sluțească moștenirea prețioasă lăsată de marii arhitecți ce au proiectat palatele și străzile Timișoarei și Aradului.Dar, cui îi pasă? Dacă vrei să mănânci cu tacâmuri de aur, să circuli cu „Bentley” și să-ți faci vacanțele la Honolulu, fără să produci ceva, faci kitsch-uri cu bani publici! Cât Robu și Falcă administrează fondurile publice, se poate!
Pavel ROMAN
Spar-Hanghelul Iohannis propovăduind Apocalipsa
Probabil că, şezând tolănit pe şezlongul prezidenţial, în bătăia soarelui, preşedintele a aţipit şi a avut o revelaţie: PSD-ul a dat autonomie Ţinutului Secuiesc. Ignorând prevederile legii fundamentale a statului, potrivit cărora ”România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil ”, Iohannis s-a trezit atacat de vechiul duşman, PSD, mai abitir decât virusul ucigaş care ne ţine de două luni arestaţi la domiciliu.
Preşedintele vrea să se erijeze în apărătorul poporului român, în liderul providenţial de care România are nevoie, în contextul în care clasa politică iresponsabilă şi Parlamentul absent cu desăvârşire aprobă tacit acte normative care duc la fărămiţarea teritoriului naţional.
Este o poveste frumoasă care, la prima vedere, are un impact pozitiv asupra imaginii preşedintelui Iohannis, numai că, de nemţi trebuie să ne ferim şi când fac daruri….
Pentru cei care au uitat ar fi bine să le reamintim că în iulie 2017, Iohannis a participat la o întrunire a liderilor din secuime şi cuprins de emfază şi-a dus mâna dreaptă la piept, aşa cum ne-a obişnuit pe toţi cu gestul acesta pe care a reuşit să îl arunce în derizoriu, când s-a intonat imnul Ţinutului Secuiesc. Se pare că, încă din acea vreme, Ţinutul Secuiesc prindea viaţă, iar preşedintele a girat aceste acţiuni, chiar a fost mândru când a primit un steag secuiesc, steag care, din întamplare, ce să vezi?…. avea aceeaşi culoare precum cravata preşedintelui. „Un cadou care este asortat cu cravata dumneavoastră”, l-a informat primarul din Miercurea Ciuc, Robert Raduly, pe preşedintele Iohannis, referindu-se la steagul secuiesc pe care erau trecute, ATENŢIE! data la care a fost numit președinte, data vizitei din secuime şi procentele cu care Klaus Iohannis a fost ales de populația așa-zisului Ținut Secuiesc.
Iohannis este conştient de faptul că răbdarea populaţiei a ajuns la limită, că nu mai poate pune batista pe ţambalul sparanghelului cu care a oripilat întreaga ţară, mai ales în contextul în care se preconizează că de la această activitate sezonieră se vor întoarce sute de muncitori infectaţi cu Coronavirus, este conştient că spitalele din România colcăie de manageri incompetenţi, oamenii de casă ai PNL care au profitat de această pandemie pentru a fi răsplătiți cu câte o sinecură, una dintre cele mai atroce numiri fiind cea a unui chelner în funcţia de manager interimar al Spitalului Orăşenesc Câmpeni. Tocmai de aceea, Iohannis şi PNL nu-şi mai pot „palma” abuzurile şi prostia decât prezentând pericolul proclamării autonomiei Ţinutului Secuiesc printr-un act normativ care a fost adoptat tacit.
Întrebarea este unde a fost vigilenţa PNL-ului, a USR-ului şi a altor partide parlamentare. Întrebarea este retorică, trebuie să recunoaştem, căci România a încetat după 1989 să mai aibă o clasă politică responsabilă şi competentă. Avem o clasă politică jalnică, plină de veleitari şi oportunişti, marionete numite pentru scopuri precise: distrugerea României, pierderea identităţii naţionale şi transformarea ţării în pepinieră pentru sezonierii Europei de Vest care trebuie să se refacă după criza pe care o traversează.
Sondajele nu arată deloc bine pentru PNL, iar după toate măsurile acestea contradictorii luate în perioada de criză, cu o „Vela ruptă” şi cu un menestrel precum Ludovic Orban la cârma ţării, preşedintele este conştient că rezultatul alegerilor pentru PNL nu poate fi decât un fiasco pe care nu este pregătit nimeni să şi-l asume.
„Statutul de Autonomie al Ţinutului Secuiesc, adoptat prin lege, se aprobă prin referendum de către cetăţenii Ţinutului Secuiesc”, arată proiectul de lege.
Iniţiatorii spun că înfiinţarea regiunii autonome este o expresie a identităţii istorice a zonei şi va asigura egalitatea de şanse a cetăţenilor şi protecţia identităţii naţionale maghiare.
Trebuie menţionat că cererea de arbitraj pentru autonomia Ţinutului Secuiesc, solicitată de mai multe consilii locale din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, a fost respinsă marţi, la Strasbourg, de Comisia de monitorizare a Congresului Puterilor Locale și Regionale (CPLRE) al Consiliului Europei.
Preşedinta delegaţiei României la acest congres, Ludmila Sfîrloagă, a declarat pentru Agerpres că cererea a fost respinsă pentru că nu este de competența Congresului şi a Consiliului Europei. Potrivit acesteia, tema în cauză face obiectul unei dezbateri politice interne, prin urmare, trebuie dezbătută în ţară şi nu la instanţele europene.
Ultimele două luni în care România a fost arestată la domiciliu şi s-a început falimentarea economiei naţionale, ne-au demonstrat dacă mai era nevoie, faptul că PNL şi preşedintele Klaus Iohannis sunt captivii compromisurilor făcute pentru voturile care le-au asigurat câştigarea alegerilor, compromisuri care acum se întorc ca un bumerang împotriva acestora, diaspora şi voturile din Ţinutul Secuiesc.
Tocmai cu aceste două elemente Iohannis jonglează pentru a distrage atenţia de la problemele grave cu care se confruntă România, doar că nu va mai putea ascunde prea mult timp mizeria sub preşul incompetenţei. „Jó napot kívánok, PSD!” a spus Iohannis încercând să arunce toată responsabilitatea în spatele PSD.
Unde a fost PNL în toată povestea aceasta? Sau poate PNL, care după cum bine ştim cu toţii, nu posedă o gândire autonomă în elaborarea deciziilor, ci doar se înclină supus după cum se mişcă degetul lui Iohannis, văzând imaginile din 2017 nu a vrut să deranjeze cravata asortată a domnului preşedinte.
Până la proba contrară, este un raţionament corect făcut de către PNL. Iohannis a mers la o întâlnire la care un preşedinte responsabil şi patriot nu ar fi avut ce să caute! Acest lucru trebuie fie clar pentru toţi politicienii şi mai ales pentru Klaus Iohannis care acum mimează patriotismul şi responsabilitatea! PNL şi Klaus Iohannis sunt în stare să se facă fraţi şi cu dracul ca să câştige alegerile.
De fapt, a venit momentul să ne întrebăm dacă statul român mai are suveranitate naţională, mai ales în contextul în care, de exemplu, pe Palatul Cultural din Arad a fost pictată de curând actuala stemă a Ungariei sub oblăduirea autoritățiilor românești.
Aş reaminti tuturor cuvintele lui Charles de Gaulle „în politică este necesar fie să îţi trădezi ţara, fie electoratul. Prefer să-mi trădez electoratul”, căci este clar ca lumina zilei că PNL şi Iohannis au trădat interesul naţional în favoarea unor interese de grup, iar istoria a demonstrat că pentru trădători nu există milă.
Ciprian DEMETER
În sfârșit!
În sfârșit, o voce autorizată din medicina arădeană, este vorba despre dr. Adrian Wiener, numit de curând medic coordonator al Spitalului Covid din Grădiste – Arad, a ieșit public să divulge, dacă putem spune așa, amănunte picante despre activitatea Direcției de Sănătate Publică Arad, Așa zisa activitate a DSP Arad. O „cocie” de angajați până mai ieri 67 la număr, se fac vinovați mai mult sau mai puțin de tristul loc 3 (trei) pe care îl ocupă Aradul la numărul îmbolnăvirilor de Covid19.
Fostul director al DSP, Constantin Cătană, și-a dat demisia din funcție!!!! Atenție, nu din DSP, și a intrat în concediu, solicitând numirea sa pe postul de șef la cadre (RUNOS, parcă îi zice) din cadrul instituției cu pricina. Cu un salariu brut, conform schemei de personal, de 16.500 (aproximativ) brut, undeva la 10.000 de lei în mână.
Actualul director Horea Timiș, persoană extrem de controversată, omul lui Mircea Hava, europarlamentar de Alba și frate de șmecherii cu Falcă, botoxatul vizionar, s-a instalat comod pe fotoliul de șef și a făcut ce? Afaceri? Noi știm că da, dar urmează să venim cu documente concrete, pe care le deținem!
Revenind, dr.Adrian Wiener a început, sperăm că ăsta e doar începutul, să facă dezvăluiri despre DSP Arad, despre incompetența de acolo. Apropo, la DSP au mai fost angajate, sau urmează să fie angajate, peste 20 de PCR-iste (pile, cunoștințe, relații). Nu știm câți dintre ei au studii în domeniul medical, dar dacă sunt ca majoritatea celor de acum, vai și amar! Însă, trebuie salutată pozitiv atitudinea dr. Wiener. Chiar dacă unii susțin că miroase (și) a campanie electorală.
Romulus D.
Vezi declarația de presă a dr.Adrian Wiener:
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1354327521621477&id=100011327267838
Marian Toader: Voi trimite o petiție premierului României!
Așa arată râul Mureș la Zăbrani! Toate societățile care fură balast din râu, de ani buni, distrugând întreg ecosistemul zonei, aparțin UAT Păuliș (inclusiv cei de pe malul localității Zabrani). Mă întreb cine ține în brațe aceste firme, întrucât toate sesizările de până acum au rămas fără ecou! Sper ca parlamentarii nostri de Arad să preia această sesizare (care o voi adresa lor, oricum), pentru că în perioada imediat următoare voi trimite o petiție premierului României! Vă mai întrebați de ce nu funcționează stațiile de pompare ale ANIF, pentru irigații?
Marian TOADER, primar Zăbrani
Mai presus de orice suntem români cu toții!
Sunt consternat să văd oameni care până mai ieri se mândreau cu “diftongul” „mândru că sunt român” iar astăzi critică o intervenție pertinentă a președintelui Klaus Iohannis, intervenție care a venit în urma multor declarații dure din ultimii ani din partea politicienilor de la Budapesta la adresa României. Nu așa trebuie să arate un președinte al tuturor românilor? Sunt din totdeauna adeptul multiculturalismului în societate, multiculturalism care a contribuit de-a lungul istoriei în dezvoltarea oricărei societăți. Oare de ce nici o acțiune serioasă și pot să spun chiar istorică, în acest caz, nu poate trece necriticată de unii care se numesc a fi „români”? Chiar atât de mult sunt manipulați de acest partid PSD care se pare că în disperarea mistrețului încolțit recurge la orice acțiune în a-și putea păstra o majoritate parlamentară? De unde oare această disperare crasă care îi face să se demită la orice acțiuni chiar împotriva articolului 1 din Constituția României? Jenant, domnilor, jenant!
În contextul aderării noastre la UE nu se mai pune problema granițelor nici unui stat iar aceste incluziuni perfide ale unor politicieni de la Budapesta nu favorizează buna conviețuire a cetățenilor din ambele state europene. Sunt de acord și voi sprijini întotdeauna orice manifestare culturală de promovare a tradițiilor populare, limbilor și culturii fiecărei etnii din România, dar nu voi fi de acord cu aceste manifestări politicianiste menite a destabiliza societatea noastră. România este cea mai permisivă țară din lume în legătură cu apărarea drepturilor minorităților. UE încurajează aceste abordări în privința apărării drepturilor minorităților, România fiind cel mai bun exemplu pozitiv în acest sens. România și datorită acestui aspect poate deveni un factor de stabilitate și echilibru în această zonă a Europei în care intervențiile externe nocive încearcă să ne destabilizeze ca țară. Am avut numeroase întâlniri bilaterale de-a lungul anilor cu factori politici și economici din România și Ungaria, și pot să spun că mediul de afaceri din Ungaria nu are interesul de a destabiliza partea românească ci din contră, acesta are nevoie de un mediu stabil că doar în acest fel se pot dezvolta relațiile comerciale dintre cele două țări și implicit și cu Europa.
Trebuie să înțelegem că incluziunile acestea în politica internă a României vin dinspre Rusia via Viktor Orban așa cum merg și în alte state evident prin alți interpuși. În numeroasele mele intervenții am arătat modul cum Rusia face propagandă în diverse state occidentale inclusiv România. Putin l-a luat sub aripa sa protectoare pe Viktor Orban iar acesta încearcă prin diverse tertipuri destabilizarea României (să nu uităm de eurodeputatul maghiar Bela Kovacs acuzat de spionaj în favoarea Rusiei, acela care s-a implicat în organizarea câtorva școli de vară în Covasna și Harghita). Nici un conducător român serios nu a luat o atitudine publică atât de tranșantă precum Klaus Iohannnis. Ludovic Orban, deasemeni, a refuzat invitația lui Viktor Orban.
Când spuneam în urmă cu nu mult timp ca Iohannis este mai român decât foarte mulți români, eram luat în derâdere. Timpul îmi dă din nou dreptate. Am avut încredere în Klaus Iohannis încă din prima campanie chit că nu eram membru al niciunuia din partide. Nu mi-a înșelat încrederea și sunt convins că nici nu o va face. Chiar dacă uneori părea că nu e stăpân pe sine, părând în multe cazuri să spună „vorba multă, sărăcia omului”, dar întotdeauna a știut ce face fără prea multă vorbă. Cunosc foarte bine mentalitatea germană care nu este bazată pe prea multe vorbe ci pe fapte concrete. Iohannis este adeptul acestei mentalități eficiente iar timpul îi dă dreptate. E drept că e greu să lupte împotriva unei propagande dure dar se pare că o face eficient. Este o luptă care trebuie să o ducă până la capăt pentru binele Națiunii Române!
În final aș vrea să închei cu faptul că trebuie să înțelegem că și în „Ținutul Secuiesc” sunt oameni „faini” și muncitori și este normal ca acei cetățeni români să își respecte tradițiile, limba (maternă) și cultura așa cum o fac germanii, sârbii, bulgarii, machedonii etc. din România. Bănățeanul este mândru că e bănățean, olteanul că e oltean sau moldoveanul că e moldovean. Așa și maghiarul trebuie să fie mândru că e maghiar, secuiul că e secui, germanul că e german sau sârbul că e sârb. Dar mai presus de orice suntem români cu toții!
Marcel MĂINESCU
Old-Boys UTA: Vizită surpriză!
Retras la Bulci, Dumitru Chivu a ajuns la venerabila vârstă de 80 de ani și trăiește din amintirile când prestațiile sale fotbalistice încântau tribunele.
Este una dintre perlele Bătrânei Doamne, care au dat culoare fotbalului și și-a imprimat personalitatea de jucător pe gazonul semănat de baronul Neumann.
Dumitru Chivu rămâne una dintre stelele Old-Boys UTA și suntem încântați să ni-l reamintim la evenimentul ”75” al legendarului club arădean.
Text și foto: Old-Boys UTA
Continuă “Ajută-ne să-i ajutăm”
Campania “Ajută-ne să-i ajutăm” ,coordonată de Breaz Alina , continuă și în aceste momente dificile, prin dorința de a aduce bucurie oamenilor în stare de nevoie.
Într-un număr restrâns de maximum 3 persoane, stundenți ai Universității “Aurel Vlaicu” Arad, au vizitat două femei în vârstă, ce au avut parte de bucuria alimentelor de nevoie prioritară și de zâmbete.
Una dintre femei fiind cu un dezechilibru al picioarelor, nu putea să se deplaseze singură pentru a-și cumpăra cele necesare traiului.
În pachetele primite de doamnele respective se aflau alimente, iaurt, ulei, fructe, pentru folosul zilnic. Toate cu un termen de expirare mai lung pentru a nu fi nevoite să părăsească locuința des.
În aceste zile trebuie să fim uniți și încercând să ajutăm cum se poate respectând regulile.
Campania își va continua acțiunile și în cele mai grele momente.
În pachetele primite de doamnele respective se aflau alimente, iaurt, ulei, fructe, pentru folosul zilnic. Toate cu un termen de expirare mai lung pentru a nu fi nevoite să părăsească locuința des.
În aceste zile trebuie să fim uniți și încercând să ajutăm cum se poate respectând regulile.
Campania își va continua acțiunile și în cele mai grele momente. NewsAr.ro: Dr. Streinu-Cercel – Cel puţin încă ȘASE SĂPTĂMÂNI de RESTRICȚII. Urmează ZILE de FOC
Medicul Adrian Streinu-Cercel, managerul Institutului Balș, avertizează că vor urma zile de foc în România în ceea ce privește răspândirea noului cornavirus.
Acesta a atras atenţia că nici perioada de incubaţie în cazul posibilelor contaminări în perioada de Paşti nu s-a încheiat şi că acest lucru se va întâmpla abia la jumătatea lunii mai.
„Suntem pe o pantă ascendentă şi urmează zile de foc, 1 mai, 2 mai, 3 mai… Dacă mai e şi vremea plăcută, va exista tendinţa populaţiei să se aerisească după ce a stat în casă atâta timp. Sfatul meu sincer este ca oamenii să stea în casă şi să nu se aventureze. (…) Să nu meargă la mici şi la grătare”, a declarat Adrian Streinu-Cercel, joi seară, la un post tv.
Potrivit acestuia, oamenii mai au de aşteptat „undeva la cel puţin încă şase săptămâni” până să se poată întoarce la o viață normală. Acesta a citat un studiu american, conform căruia o relaxare cu 30 la sută a măsurilor de distanțare socială prelungește epidemia cu 140 de zile.
Foto: Capital.roovidiubalint.ro: Prostia, ca simptom, şi naţionalismul ca expectoraţie ale crizei de coronavirus
Ungaria redeschide terasele şi ştrandurile în aer liber, iar preşedintele României păzeşte Ardealul de unguri. Cam aşa se vede criza coronavirusului de la doi paşi de graniţa româno-maghiară, din Bătania. Economia ungară se străduieşte să reînveţe să plutească, iar politicienii de la Bucureşti (fiindcă nu le pot spune români) aprind flacăra naţionalismului cu hârtiile birocraţiei în care îngroapă economia românească.
Naţionalismul este cea mai vizibilă expectoraţie a societăţilor din ţările lumii, provocată de pandemia de coronavirus. Se manifestă pe toate meridianele lumii, pe unde există vreun guvern.
Însă, ca orice molimă, şi naţionalismul afectează diferit popoarele şi ţările prin care apare. La unii, învăţaţi cu el, naţionalismul a activat instinctul de conservare: închidem graniţele, să nu intre virusul adus de duşmanii tradiţionali, ori de cei contemporani. Naţia este cea care te apără de contactul cu agentul patogen, nu?
De aici şi până la inducerea nesiguranţei unui sistem politic bazat pe unitatea în diversitate, iar mai apoi la inocularea deferenţelor valorice între naţionalităţi a fost doar un pas. Odată aprinsă această flacără nu mai era nevoie de nici o suflantă pentru întreţinerea arderii interne a societăţilor. Iar febra asta a reactivat o altă veche boală socială: dezbinarea. Câtă frişcă politică pentru eurosceptici, de exemplu!? Iar frişca asta era bătută cu succes de liderii europeni de la Bruxelles, întârziind măsuri care să evidenţieze solidaritatea Uniunii, obişnuită până acum cu un consens politic negociat la sânge în interesul unor economii, pentru defavorizarea altora.
Dezbinarea s-a întins şi pe plaja altor meridiane. State americane au luat măsuri mult înaintea guvernului federal de la Washington, scânteind astfel şi pe-acolo un ciudat sentiment de siguranţă prin separare, ori distanţare, ori prin simpla închidere în graniţe neutilizate de dinainte de naşterea SUA.
Şi toate acestea fiindcă, aproape simultan, a apărut un alt simptom al îmbolnăvirilor naţiilor de pandemie: prostia. Politicieni de aici, de aiurea şi de pretutindenea căutau vinovaţii pentru subminarea sistemului medical, care, confruntat cu pandemia de coronavirus, sucomba, pe rând, ca un joc de domino, în fiecare ţară.
Prostia unor guvernanţi s-a transformat uşor şi rapid în incompetenţă. Partidele au făcut ceea ce credeau ele că ştiu mai bine: campanie electorală. Mai ales că acum era şi difuzată gratuit de către sursele media. Presa, aşa cum se ştie, e ca un animal de pradă, câteodată chiar necrofag. Adulmecă mirosul de sânge şi trăieşte din devorarea subiectelor însângerate. Ştirile sunt deschise cu numărul morţilor şi al îmbolnăvirilor. Câteva surse media anunţau şi numărul celor vindecaţi, aşa ca o scăpare de memorie. Cumva cam „ah, şi să nu uităm, s-au vindecat atâţia”. Deşi, în mai toate ţările, numărul celor vindecaţi este mult mai mare decât al celor care au murit din cauza coronavirusului.
Nici o sursă media nu s-ar fi aşteptat ca pandemia să lovească şi în supravieţuirea efectivă a ei. Lumea e închisă în casă, şomajul a explodat pe mapamond, banii nu mai circulă şi, ce să vezi, nici presa nu mai primeşte bani, nici din reclame, nici din cumpărarea directă a produselor ei tipărite, audio ori video. Aşa că, presa a fost nevoită să întindă mâna pentru bani în mai multe ţări în care guvernele erau bucuroase să mascheze o mită politică pe termen lung, cu necesitatea informării populaţiei.
Dar să rămânem la prostia politică transformată în incompetenţă. Preocupate de păstrarea sau recuperarea puterii politice, partidele se întrec în măsuri legislative şi executive care atentează, de fapt, direct, la economiile naţionale. Se plătesc şomaje tehnice, dar nu sunt investiţi bani în revigorarea afacerilor care susţin clasa mijlocie. În România, această clasă mijlocie e şi aşa firavă, majoritatea angajaţilor primind un salariu care le susţine sărăcia. Ce-i drept, unele guverne şi-au dat seama că fac prostii şi s-au repliat cumva. Ţări ale căror economii se bazează pe turism, adică exact pe domeniul care a fost cel mai afectat de pandemie, din cauza distanţării sociale, caută soluţii pentru a sprijini relansarea acestui domeniu. Până şi Veneţia, care deunăzi urla pe toate sursele media că nu mai vrea turişti pe străzile şi canalele bântuite de Cupidon, ieri şi-a scos primarul la mezat, pe aceleaşi surse media, să se roage de turişti să revină în Lagună. La fel în Grecia, Croaţia, Spania…
La noi, politicienii s-au întors la unealta primitivă a naţionalismului. Înainte să îşi dea seama că îşi dau cu ea peste degete, au reuşit să cioplească un nou chip al xenofobiei, încă unul al urii sociale şi două chipuri relativ noi: cel al discriminării între românii cu domiciliul în străinătate (sau la muncă în străinătate) şi românii din România, dar şi un chip al urii bazată pe criterii confesionale, ori pe criterii religioase. Bunăoară, dacă până acum românii din străinătate erau cei care salvau România, acum sunt infractorii şi ciumaţii care au adus boala dincoace de graniţă. Apoi, cei care cred în Dumnezeu sunt ciumaţii ce răspândesc molima printre atei. Dar, chiar şi cei care cred în acelaşi Dumnezeu sunt dezbinaţi prin drepturi acordate preferenţial, în funcţie de confesiune. Cum ar veni, ortodocşii împotriva celorlalţi. Cea mai recentă manifestare politică împotriva unei manifestări artistice, prin care se încerca tocmai transmiterea unui gest de solidaritate către medici, ilustrându-i ca nişte sfinţi, întrece orice imaginaţie analitică. Trec peste manifestările celor care îşi măsoară credinţa prin prezenţa la biserică şi privesc uluit la minunea prostiei politice româneşti. Fiindcă în nici o ţară nu s-a reuşit o atare dezbinare internă.
Pe de altă parte, guvernul român se laudă cu măsurile coercitive, care au transformat ţara într-una ce începe să îşi clădească bugetul pe amenzile penale acordate populaţiei, dar şi cu achiziţiile publice pe care presa americană (doar nu cea română, care primeşte bani de la guvern pentru informarea corectă a publicului) le încadrează în „pandemia corupţiei” mondiale.
În Ungaria nu se dau bani de la guvern la presă, dar se închid sursele de presă care „furnizează informaţii incorecte”. Xenofobia şi naţionalismul au trecut graniţa, iar acum, de pildă, arădenii sunt ciumaţi inclusiv pentru românii care locuiesc în Ungaria, darămite pentru ungurii de aici. Şi datorită informării corecte a populaţiei, prin care se numără zilnic morţii şi îmbolnăvirile, ceea ce clasează Aradul pe un loc fruntaş binemeritat, prin grija autorităţilor locale şi naţionale.
Ce să mai analizez din prostia şi incompetenţa politicienilor români, care îşi aruncă ancora voturilor în păzirea Ardealului? Timp în care economia românească se sufocă în leagănul împodobit de partidele politice cu jucării electorale.
Ah, intru şi eu în tendinţa (sau trendul?) presei mondiale, era să uit: China a anunţat deţinerea vaccinului împotriva coronavirusului pe care l-a răspândit! Niciodată nu am ştiut cum au realizat chinezii toate marile invenţii care au schimbat Lumea, de la busolă, până la dinamită: le-au fabricat sau le-au descoperit? Aşa şi cu vaccinul ăsta. Nu au precizat. A fost fabricat sau a fost descoperit prin vreun laborator? Că şi uitarea e în firea omului.
Ovidiu BALINT
Falcă, faţă în faţă cu producătorii auto
Citesc în „Jurnal arădean” și mă minunez!
„Europarlamentarul Gheorghe Falcă, care este membru în comisia pentru transporturi și turism (TRAN), comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (EMPL) și comisia pentru industrie, energie și cercetare (ITRE) din cadrul Parlamentului European a avut o discuție cu reprezentanții Asociației Europene a Producătorilor de Automobile (ACEA) despre provocările prin care trece industria producătoare de automobile, precum și măsurile necesare pentru relansarea producției, protejarea drepturilor angajaților din acest sector și accesul consumatorilor la piața vehiculelor”.
Tare de tot! Îți dai seama?! Marii producători de automobile din Europa (ditamai Mercedes, BMW, Audi et co.) au venit în fața olteanului Falcă de la Brad să dea raportul! Că de nicăieri nu rezultă că marii constructori europeni de automobile s-ar mai fi întâlnit și cu alți europarlamentari, în afara lui Falcă. Măi, fraților, pupăm-pupăm, dar nici chiar așa, mai și respirăm!
Tristan MIHUȚA
NewsAr.ro: Ce se întâmplă după 15 mai? Cele patru scenarii posibile
Premierul României a vorbit despre ce se va întâmpla după 15 mai.
Deși populația așteaptă relaxarea restricțiilor de circulație, acest lucru se va întâmpla în funcție de evoluția pandemiei.
Astfel, Ludovic Orban spune că cele patru scenarii posibile după 15 mai sunt prelungirea stării de urgență, instituirea stării de alertă, emiterea ordinului privitor la epidemie cu risc major sau varianta în care nu va fi necesară nicio formă specială.
„Decizia o vom lua pe măsură ce ne apropiem de 15 mai și decizia va depinde de evoluția epidemiei. În cazul în care ne menținem pe trendul pe care suntem astăzi, ba chiar vom avea o reducere a numărului de persoane infectate, cu siguranță că vom lua deciziile în conformitate cu evoluția epidemiei. Deocamdată nu scoatem din calcul niciuna dintre variante. Sigur, există și varianta stării de alertă, care permite menținerea restricțiilor prin intermediul deciziilor care se iau la nivelul Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență, dar avem și alte variante. În funcție de evoluție, vom lua decizia”, susține Ludovic Orban, premierul României.
NewsAra.ro: Există SOLUȚII și în PANDEMIE: Patronul care vrea să transforme Aradul într-o IMENSĂ CAFENEA în AER LIBER
Dan Anca, proprietarul de la „Art Cafe”, le propune autorităților locale să preia exemplul orașului Vilnius, capitala Lituaniei, care s-a transformat într-o imensă cafenea în aer liber, cu respectarea distanțării sociale, desigur, în încercarea de a ajuta populația să ducă o viață normală în această perioadă.
„Ce spuneți, conducătorii orașului Arad, încercăm, cât de curând, în sezonul acesta, în Piața Avram Iancu, în Piața Reconcilierii, în Parcul Eminescu, pe platoul din fața Primăriei?”, întreabă Dan Anca.
Potrivit lui Dan Anca, oficialii orașului Vilnius (foto) au pus la dispoziția localurilor din oraș toate piețele publice, fără nici un cost, pentru a instala mese la distanțe sigure între ele, peste 162 de cafenele și restaurante aplicând până acum la idee.
„Haideti ca vine vara!!!”, este îndemnul lui Dan Anca pentru administrația locală.
Foto: Adevarul.ro
NewsAr.ro: Stare de ALERTĂ, din 15 mai. Ce presupune aceasta
Augustin Zegrean, fost președinte al Curții Constituționale, a explicat la Digi 24 ce înseamnă starea de alertă, după ce președintele Klaus Iohannis a anunțat că este posibil să se recurgă la această măsură începând din 15 mai.
Potrivit lui Iohannis, o decizie în acest sens va fi luată săptămâna viitoare.
Augustin Zegrean a declarat că pe timpul stării de alertă nu pot fi emise ordonanțe militare iar cetățenii nu pot fi amendați.
„Starea de alertă este mai simplă, mai mică decât starea de urgență. Starea de urgență este la nivelul ministrului de Interne, decretată de președinte. Starea de alertă este declarată de Comitetul pentru situații de urgență, cu aprobarea premierului”, a explicat Augustin Zegrean, la Digi24.
Fostul președinte al CCR spune că toate ordonanțele militare emise în ultimele săptămâni de Ministerul de Interne vor expira odată cu încheierea stării de urgență.
„În starea de alertă nu se pot da ordonanțe militare. Se pot da doar ordine, care nu au aceeași putere. De asemenea, în starea de alertă nu se pot stabili amenzi. Dacă vor să mențină amenzile, vor trebui să dea o lege”, a mai spus Zegrean.
Sursa: Digi 24
Colaboraționiștii noștri: Dezastrul în care se află România
Pe bune, eu cred că Prezidentul Iohannis ori a luat-o pe ulei, ori trăiește într-o țară paralelă. Că ”statul paralel” e marcă înregistrată PSD.
Ne agresează și ne agasează auzul cu niște declarații de-ți stă mintea în loc.
Ne prezintă niște măsuri pentru perioada următoare, gândite nu știu cu ce, poate cu curul, că eu, și dacă dorm, gândesc mai bine.
Unu” la mână, vine și ne spune că, din viitorul foarte apropiat, la intrarea într-o locație(instituție, magazin etc.) ni se va lua temperatura pentru a vedea dacă nu suntem potențial afectați. Unde plm iei temperatura în toată țara, în toate incintele publice, că nici în spitale nu au luat-o până nu demult.
Doi la mână, zice că, după 15 mai, e posibil să fie declarată „Stare de alertă”. Pentru a se înțelege, starea de alertă presupune punerea, deîndată, în aplicare, a planurilor de acțiuni și măsuri de prevenire, avertizare a populației, limitare și înlăturare a consecințelor situației de urgență.
Situația de urgență s-a născut odată cu apariția primelor semne de epidemie la noi în țară.
Așa fiind, măsurile graduale care trebuiau luate ar fi fost: starea de alertă (avertizarea populației, acțiuni de prevenire, limitare sau înlăturare a consecințelor situației de urgență) și, dacă nu se obțineau rezultatele scontate, de-abia apoi ”Starea de urgență”, care este o măsură mult mai dură și presupune, deja, lupta cu inamicul, nu doar prevenirea și limitarea consecințelor.
Ca să fiu bine înțeles: „Situația de urgență” nu este totuna cu „Starea de urgență”. În cazul nostru situația de urgență o reprezintă epidemia (pandemia) și riscul extinderii ei iar ”Starea de urgență” este măsura ce se dispune în penultimă instanță, înainte de starea de război.
Dar, probabil prost sfătuit de cățeii de la stână, că ăia nu sunt câini de pază, sunt doar lătrători și lingăi, berbecul sibian ne-a plesnit direct cu starea de urgență, gândind, în mintea lui odihnită, că să știm de-o treabă.
Dacă aceste măsuri erau luate gradual, în funcție de evoluția situației, nu s-ar fi ajuns la DEZASTRUL în care se află azi România, în speță, blocaj economic, falimente instituționale și sociale, putând merge până la falimentul de țară. Ori, poate că asta s-a urmărit. Nu știu dacă vom afla, dar sigur vom simți pe pielea noastră.
Trebuie revigorată și împrospătată clasa politică, pentru că Partidul Comunist (PSD) și Partidul (istoric) Național Liberal (care trebuia să rămână istorie) nu au făcut față evoluției și cerințelor societății și, mai mult decât atât, au distrus în mod CONȘTIENT și VOIT tot ceea ce a fost bun în țara asta.
Adrian IVANOF
Foto: DW