TRĂIREA CLIPEI DIN URMĂ

Tocmai am tuns gazonul, în curtea din spate și în grădină. Aa, să nu credeți că nu mai am și grădină! Mai am. Pe un petic de cca 100 mp, am pus roșii, ardei, castraveți, dovlecei, leuștean, salată, pătrunjel, mentă, măcriș și ce-o mai fi. Așadar, am tuns gazonul. Stau în gradină și privesc. N-am știut că se poate privi și cu sufletul. Se poate!. Sunt transpirat și o oboseală plăcută mă învăluie.
Galeria cu viță de vie se îmbogățește. Are struguri. Cireșii, merii, perii, prunii dau semn de rod bun. Roșiile au flori. Iarba pe care tocmai am tuns-o este de un verde crud-crud. Pot paria că nimeni, în Micălaca, nu are gazon ca al meu. Fac toate astea, deși am scos casa la vânzare. Devenise „prea mică”, cu șase camere și patru băi, living, demisol locuibil, pentru două familii.. O să plec de aici, dar nu pot abandona învățătura părinților mei. Cinstește locul! Păsările ciripesc, se zbenguie. Îmi mai ciugulesc din salată. Poate dacă ar fi șterp aici, ne-ar ocoli. Am senzația că nu sunt singur. Or fi strămoșii mei, proprietarii succesivi ai acestui loc? Se poate. Mereu, de când mă știu, am fost frustrat pentru că nu m-am bucurat de fiecare zi de primăvară. Anul acesta, datorită pandemiei, am trăit în curte, în grădină, fiecare zi de primăvară, am văzut și m-am bucurat de fiecare colț de iarbă, de fiecare muguraș, de fiecare floare. De câteva zile mă răsfață salcâmii, cu mirosul lor. Încă sunt aici, dar voi pleca din Raiul Vieții mele și voi lua cu mine toată bogăția trăirilor, de la tinerețe, până la bătrânețe. Sunt un sentimental nevindecabil. Doamne, cât doare ruptura!  Tristan MIHUȚA 

DGASPC Arad instituie și menține o serie de măsuri obligatorii pentru prevenirea contaminării cu COVID-19  

Odată cu trecerea de la starea de urgență la cea de alertă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad anunță că instituie în continuare un pachet de măsuri obligatorii care să contribuie la prevenirea și limitarea cazurilor de îmbolnăvire cu coronavirus. Aceste măsuri sunt dispuse atât în raport cu beneficiarii, colaboratorii instituției, cât și cu structura de personal. Astfel:
  • Se suspendă accesul publicului în instituție, până la o dată ce va fi comunicată ulterior.
  • Se suspendă audiențele fizice până la o dată ce va fi comunicată ulterior. Audiențele se vor acorda telefonic, conform următorului program: Iuni – marți în intervalul orar 10.00 – 14.00, iar vineri între 10.00 – 12.00. De asemenea, cetățenii au posibilitatea de a transmite o petiție scrisă, pe e-mail-ul secretariat@dgaspc-arad.ro sau faxul instituției 0257210055 /0257210035, urmând ca răspunsul să le fie comunicat în cel mai scurt timp.
  • Toate certificatele de încadrare în grad de handicap se vor transmite prin poștă, cu confirmare de primire din partea beneficiarului. Valabilitatea urmatoarelor documente se mentine pentru o perioadă de 60 de zile de la încetarea stării de urgenta:
  • a) certificatele de încadrare a copilului într-un grad de handicap eliberate de Comisia pentru protecția copilului;
  • b) certificatele de încadrare în grad și tip de handicap eliberate de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap;
  • c) atestatele de asistent maternal eliberate de Comisia pentru protecția copilului;
  • d) atestatele de persoană sau familie aptă să adopte, eliberate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.
  • Toate opțiunile persoanelor cu dizabilități (cereri pentru: obținerea rovinietei, optiunile acord, pentru asistent personał sau pentru indemnizație lunară, pentru eliberarea cardului european de dizabilitate, etc.) vor fi transmise prin poștă, cu confirmare de primire.
În ceea ce privește contactul beneficiarilor din sistem cu exteriorul sunt în continuare  adoptate o serie de măsuri care să reducă pe cât posibil contaminarea cu COVID-19.
  • Activitatea centrelor de zi rămâne suspendată, până la o dată care va fi comunicată ulterior.
  • Se suspendă toate stagiile de practică de voluntariat pe o perioadä nedeterminată.
  • Se interzice accesul persoanelor străine în centrele rezidențiale, respectiv vizitarea beneficiarilor, până la o dată care va fi comunicată ulterior, precum și părăsirea centrelor de către beneficiari.
  • Se limitează ieșirea beneficiarilor din centrele rezidențiale, în comunitate (excursii, tabere, vizite) pâna la o dată ce va fi comunicată ulterior, excepție făcând cazurile bine justificate (ex. grup organizat cu însoțitor, cu purtarea obligatorie a măștilor și cu păstrarea distanței de 1,5m, maxim 3 persoane).
În ceea ce îi privește pe angajații DGASPC Arad și aceștia trebuie să respecte măsurile instituite odată cu trecerea la starea de alertă.
  • La începerea programului de lucru, angajaților din aparatul propriu li se va măsura temperatura, care va fi menționată într-un registru special.
  • Se vor utiliza tunelurile de dezinfecție amplasate la intrarea în sediul principal și secundar, precum și în centrele din subordine.
  • Pentru gestionarea cât mai eficientă a riscului de infectare cu coronavirus, la nivelul fiecărui centru rezidențial vor exista 2 registre, unul pentru angajați, al doilea pentru beneficiari, în acestea notându-se, zilnic, valorile de temperatură corporală. De asemenea, la fiecare intrare în tură, personalul va completa și semna, pe propria răspundere, o declarație tip cu privire la starea de sănătate și eventualele interacțiuni cu persoane provenite din zona de risc.
  • Se suspendă participarea angajaților la activități recreative, în comunitate, în afara orelor de lucru, a delegațiilor, întâlnirilor, evenimentelor, până la o dată ce va fi comunicată ulterior.
  Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad asigură echipament individual de protecție de muncă pentru angajați, măști medicale, mănuși chirurgicale, combinezoane de protecție și viziere.   Cu considerație, Director general                                           Responsabil relații mass-media Erika STARK                                                   Diana VOGEL

„Stăpânul inelelor” Aradului, vinde „UTA”!?

Și ce, dacă? Nu-i a lui? Nu este el, Falcă, „stapânul inelelor” Aradului? Știți pe altcineva, în ultimii cinsprezece ani, care a avut drept de veto împotriva deciziilor lui Falcă? Îl poate opri cineva s-o facă, adică să vândă UTA și stadionul (reconstruit – parțial -cu banii Primariei, adică ai arădenilor), dacă vrea, chiar în pierdere? E vreo instituție capabilă să se ia la trântă cu mafia politică, până când nu primește ordin? Și, știți să fie vreun ordin împotriva lui Falcă (doar dacă n-au pus ceva la păstrare, cei de la DIICOT, în dosarul lui Codruț Marta, în care umbla zvonuri că ar fi niscaiva interceptari despre modul cum se rambursa TVA în „parohia” lui Falcă și despre „sponsorizare” la „Glasul Aradului”)? Eu unul, nu știu! Până când n-o să înțelegeți adevărul (dacă-l veți înțelege vreodată!) lucrurile rămân așa cum sunt stabilite: politicienii, gen Falcă, fac ce vor, nu ce-ar trebui, cu averea publică și banii publici. După comportament, ei nu sunt administratori, ci proprietari, de facto, ai averii publice și a banilor publici. Vând tot, iar după ce nu mai au ce vinde, ne amaneteaza si viitorul. Din acest punct de vedere, Falcă nu e altceva decât creația sistemului politico-mafiot care spoliază Romania în interesul mafiei bugetare. Adică, un pilon greu al mafiei bugetare, care dirijează, necondiționat, bugetul Aradului. Un șmecheras, oportunist, care, după ce-a profitat de rudeniea cu Seculici și si-a rezolvat, prin căsătorie, politic, cariera profesională, profită și de naivitatea contribuabililor, pe care îi spoliază, beneficiind de toleranța (extrem de suspectă, dacă facem abstracție de mituirea prin funcții atribuite politic) a fiscului, Curții de Conturi și organelor de cercetare penală, lovite de „orbul găinilor” când e vorba de verificat banii publici cheltuiți de administrația Falcă. Falcă, pentru că poate, vinde orice aparține domeniului public, client să aibă! În occident, acolo unde autoritatea statului funcționează și nu e subordonată sistemului politico-mafiot (denumit, fals, politic), unul că Falcă era demult în pușcărie, pentru devalizarea bugetului public, prin atribuire de contracte mafiei clientelare, familiei, sau prin efectuarea unor lucrări publice a caror necesitate e mai mult decât îndoielnică. Pentru că, da, acolo există legi antirisipă a banului public, care se respectă și se aplică. Însă, pentru că în România, mita și traficul de influență politic, cu funcții în administrația publică – deși este nelegal și constituie infracțiune – se practică în mod curent, fără ca vreo instituție a statului să intervină și să sancționeze aceste fapte, autorii n-au nici o problemă. Din contra, chiar dacă faptele sunt devoalate sau instrumentate, ori sunt protejate de imunitate politică, ori sunt grațiate de Parlament. Cu alte cuvinte, proști sunt cei care nu le comit, pentru că nu pot, nu cei ce sunt onești. Ei, pentru că dețin puterea și au învățat cum pot fi manipulați contribuabilii, înseamnă că pot și nimeni nu-i poate opri. În aceste circumstanțe, când Falcă a atribuit (și, se pare, încă atribuie), politic (dându-și sau nu, acordul), toate funcțiile publice deconcentrare și locale, direct (interimar) sau prin concursuri „fantomă”, de ce va mirați că n-are nici o problemă și continuă să mărșăluiască prin administrație, distribuind, preferențial, banii publici și averea publică, clientelei politice? Nu e logic? De peste douăzeci de ani, partidele aflate la putere traficheaza toate funcțiile publice din administrația publică, subordonându-și-o și vasalizându-și-o în totalitate, încât aceasta, din gardianul averii publice, a devenit paznicul celor ce-o fură. În consecință, ca recompensă, pentru funcțiile primite, logic, nimeni nu-l întreabă pe Falcă ce face cu banii publici și cu averea publică, respectiv de ce acționează preferențial, administrându-le în interesul unor grupări de tip mafiot, care sunt abonate constant la contracte publice. Dar dacă instituțiile publice, gen ANAF, Curtea de Conturi, Poliția, ANSVSA, ISC, etc. ar avea șefii numiți, prin concurs, apolitici? Ce-ar constata? Ce altceva decât că mare parte din banii alocați pentru lucrări de infrastructură sunt fraudati și, ulterior, spălați prin tot felel de scheme mafiote, se întorc la partid și la liderii politici, fără ca autoritățile publice să fi întrebat, vreodată, de ce lucrările publice, plătite din bani publici, valorează dublu, triplu și chiar de patru ori cât în sectorul privat și de ce sunt făcute neconform calitativ, fără termene de garanție (șoselele reparate, modernizate sau nou construite, nu rezistă mai multe de-o iarnă)! Păi, când beneficiezi de o astfel de „imunitate” din partea autorității publice, anti-control și verificare, pe bază de numiri în funcție, mai are rost sa întrebăm de ce face Falcă ce vrea în Arad, cu stadionul și echipa de fotbal și Aradul arată, în prezent, precum favelele braziliene, în care s-a construit după ureche (a se citi proiectele diletante ale Elei Falca)? Și de ce se aprobă, în draci, proiecte, mari consumatoare de fonduri, neoportune (schimbări borduri, reparare trotuare pavate, reasfaltare drumuri deja asfaltate, iluminat electric în sere, iluminat electric pe centurile Aradului, repavare parcări inutile, amenajări în parcuri industriale, infrastructură în cartiere rezidențiale) și nu se aprobă cele de strictă necesitate? Or, când nimeni nu e întreabat de ce administrează astfel averea orașului și de ce costurile lucrărilor de infrastructură, plătite din bani publici, sunt astronomice în comparație cu cele de pe piața privată, cine ar fi atât de naiv să nu profite? A vorbi de morală și a te aștepta la morală în politică, în cazul lui Falcă, e ca și cum ai vorbi de „funie în casa spânzuratului”! Vin alegerile și e foame mare de bani! Ați auzit, cumva, că mercenarii de presă și publicitate, specialiști în manipulare, să lucreze gratis? De unde bani și comisioane, pentru campanie, dacă nu se vinde UTA, stadionul sau alte bunuri din domeniul public, ori nu se contractează, la suprapreț, obiective de infrastructură? Oare câți din clasa politică actuală, specaliști în minciună și manipulare, ar rămâne dacă administrația publică ar fi depolitizată și și-ar face datoria? Unde ar ajuge cei ca Falcă? Pavel ROMAN (p) (t)

Contrar declarațiilor, politicienii români nu suportă valorile morale europene!

Recitind declarația ipocrită a lui Varujan Vosganian, de acum mai bine de un an, privind efectul educației din occident asupra mentalității și a economiei românești, în ceea ce privește ideile liberale, constat că nu s-a schimbată nimic în mentalitatea clasei politice. Continuă să se manifeste aceeași ură împotriva valorilor morale și a educației occidentale, negând tot ceea ce emană acestea. Pentru Vosganian și restul clasei politice, școlită în sistemul de învățământ comunist ori post-comunist, adică al pseudo-educației și pseudo-moralei, tipii de genul acesta – precum șefii de promoție de la Oxford, Sorbona, Yale, Harvard, în care sălășluiește un posibil Bill Gates, capabili să le tragă „preșul de sub picioare” actualei junte de mafioți instalată la guvernare de peste treizeci de ani -, nu sunt o alternativă la ceea ce urmează, ci sunt spaima și coșmarul permanent că vor fi alungați de acest gen de indivizi morali și educați. Pentru că marea majoritate dintre ei nu sunt manipulabili, nu pun botul la vrăjelile interlopilor aciuiți în politică, nu se lasă corupți cu funcții politice, sunt pragmatici, își cunosc valoarea și, mai ales, sunt pregătiți să lupte, având armele (pregătirea profesională) și argumentele (adevărul) necesare să poată demonstra că actualii membri ai clasei politice românești, în frunte cu Vosganian, nu sunt altceva decât niște șmecheri oportuniști, diletanți și mediocri, fără scrupule si fără principii morale, capabili de orice mârșăvie și compromis, pentru a se menține la putere. În declarații, pentru a fi percepuți ca patrioți ce urmăresc binele public, acești farisei, gen Vosganian, deplâng, ipocrit, faptul că România își pierde valorile intelectuale și profesionale, care părăsesc țara (din cauza lor, bineînțeles) și, ca justificare a neacceptării celor ce se întorc, le contestă orientările politice, prezentate ca fiind, chipurile, eronate, de stânga, socialiste (făcând, deliberat confuzia, între modelul socialist practicat în țările nordice și cel comunist, practicat în țările foste membre ale Pactului de la Varșovia si de faptul că modelul socialist, parcticat în țările nordice ale Europei, are ca efect cel mai ridicat nivel de trai din lume). În realitate, precum comuniștii – care, pentru a nu fi contestați, au eliminat, fizic, majoritatea intelectualilor din România, școliți în Universitățile din Viena, Berlin, Paris, Londra, substituindu-i cu mediocrități supuse partidului, iar pe cei ce nu i-au putut elimina și subordona, i-au gonit din țară -, actuala clasă politică, în frunte cu Vosganian, speriată de valoarea morală și intelectuală a celor școliți în diaspora, procedează idem cu cu comuniștii: inventează argumente, apelând la demagogie de tip proletar. Adică, contrar a ce spun, pe lângă că le contestă demagogic și ipocrit competența morală, în fapt ei se bucură cu adevărat de exodul intelectualilor români, pentru că scapă de concurență. Și, precum se manifesta și vicleanul Dragnea – școlit parcă la școala bolșevico-stalinistă -, actualii politicieni, în frunte cu Vosganian, contestând valoarea morală și intelectuală a celor școliți în diaspora, se desconspiră și ne arată adevărul: că prefera inculții și proștii, pe care-i pot manipula ușor, cu minciuni și propagandă demagogică ieftină (naționalism deșănțat, patriotism de parada, orgolii naționaliste, etc.), în dauna celor educați, pe care nu-i pot manipula și că, de fapt, urăsc valorile reale, intelectuale și, mai ales, pe cele morale. Ei, cei gen Vosganian, sunt puii de năpârci despre care vorbea Isus, care joacă un teatru ieftin, aparent de apărători ai intereselor celor mulți. În realitate, tot ceea ce fac, contrar a ceea ce spun, fac în sprijinul intereselor personale sau a grupurilor din care fac parte, în care nu e loc de morală sau competență, ci de viclenie și oportunism. Cei ca Vosganian, dezbrăcați de ipocrizie și demagogie, ne arată exact ceea ce sunt: copiii legitimi al celui ce urăște morala și valorile morale, nu a adevărului. De aceea, prin argumente meschine si demagogice, cei gen Vosganian, încearcă să conteste valorile morale si adevăratele competențe ale celor pregătiți în universități celebre, pe care-i acuză, ipocrit, ca fiind adepți ai comunismului. În realitate, nu cei școliți în ociident, ci ei sunt cei care operează cu mecanismul comunist al înlăturării concurenței valorii. Cei gen Vosganian, sunt, în fapt, niște jeguri morale și niște ratați umani, din punct de vedere al caracterului, cu comportament de hiene (au pus mana pe pradă, poporul român și nu vor s-o mai piardă, în nici o condiție). Din păcate, aceasta mentalitate, gen Vosganian, răspândită constant prin mass-media mercenară, ne afectează pe toți, pentru că își pune amprenta asupra stării societății la acest moment, distorsionând adevăratele valori și principii morale europene. La treizeci de ani de la schimbarea „macazului” suntem nu ceea ce ar trebui să fim – adică liberi să gândim și acționăm, nemanipulați de propaganda tip bolșevic, precum popoarele din UE -, ci cea ce ne doresc și ne permit cei de genul Vosganian: proști și manipulabili, precum gloatele pseudo-educate comuniste, hrănite cu pseudo-adevăruri! Adică virusați încă de demagogia comunistă ce continuă să nege adevărul și principiile morale. Pavel ROMAN Foto: Digi24

„Famiglia” care a pus mâna pe sănătatea arădeană

Vă place sau nu, Aradul a ajuns, de fapt este de mult, moșia pedeliștilor, PD, PD-L, PNL cum se numesc astăzi. Și nu numai Aradul, comuna Arad. Astăzi haideți să vă spunem ceva despre sănătatea din comuna și județul nostru. Cu ajutorul neprecupețit al Contesei de Hășmaș, cu influențele ei, cu pixul (că stiloul trebuie să ști să-l folosești, că altefel rupi penița și hârtia cu el) semidoctului sau semianalfabetului Iustin Cionca, mai marele județului, sănătatea arădeană a intrat pe mâna lor. În sens negativ, bineînțeles. Afaceri peste afaceri. Aparatură medicală, atribuiri directe de contracte etc,. toate sunt pe mâna lui Cionca (devenit în ultimii ani cel mai înstărit arădean, spun unii). Un individ care și-a terminat liceul (după șase ani de la terminarea a zece clase!) la seral. La intervenția unui magistrat, nu spui cine, vorba aia. Ei, bine. În funtea Direcției de Sănătate Publică Arad a fost „cocoțat” un anume Horea Timiș. Individ venit de pe „moșia” lui Mircea Hava, mare sculă politică, șef peste Alba Iulia, acum europarlamentar cum este Falcă, botoxatul. Acest Timiș, a fost șef la DSP Alba. L-au prins cu ceva șmecherii (vezi internet), l-au dat afară, dar a câștigat în instanță. Paradoxal, la fel ca Falcă, tot la Alba Iulia! Soția acestui Timiș, ajuns șef peste noapte, este șefa secției de epidemiologie de la Spitalului Județean Arad (clinic nu mai zicem, că și așa Goldișul, cu toată Medicina sa, este cu ambele petru picioare în groapă). Deci, la Arad, cine are o vină mare în răspândirea Coronavirusului în județean? Când a izbucnit pandemia, din străinătățuri nu au apucat să vină „conaționalii” noștri. Pandemia, în județean, a izbucnit de la pastorul cu pricina (plimbat în tot spitalul de către fosta director Carmen Lucuța, și ea neoprotestantă) și de la tatăl unei doctorițe de la Ineu. Despre aceste aspecte am mai scris. Să fim bine înțeleși! Ce a făcut, cum a fost pregătit spitalul județean Arad, de către distinsa doamnă doctor epidemiolog Timiș? Dar, poate că era prea ocupată să reprezinte interesele unui mare concern mondial din domeniul dumneai de activitate… Vom reveni! BEȘ BAR

Noutăți de la Tribunalul Arad

COMUNICAT  DE  PRESĂ Privind desfăşurarea activităţii Tribunalului Arad începând cu data de 18.05.2020        Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Tribunalului Arad este abilitat să aducă la cunoştinţa opiniei publice următoarele: Având în vedere actele normative în vigoare și recomandările autorităţilor centrale, în ce priveşte luarea măsurilor de protecţie împotriva îmbolnăvirii cu Covid-19 și limitării răspândirii acestui virus prin evitarea aglomerării instanţelor, faţă de necesitatea asigurării bunei desfăşurări a activităţii Tribunalului Arad şi pentru evitarea aglomerării instanţelor şi sălilor de judecată, prin Hotărârea nr. 8/11.05.2020 a Colegiului de Conducere al Tribunalului Arad s-au dispus următoarele măsuri privind desfăşurarea activităţii Tribunalului Arad începând cu data de 18.05.2020. Accesul justiţiabililor în Palatul de Justiţie Arad: – Accesul justițiabililor, avocaților, practicienilor în insolvență, executorilor, consilierilor juridici,  în incinta Palatului Justiţeiei (arhivă, registratură, săli de judecată) se va efectua numai prin punctul principal de acces de pe B-dul General Vasile Milea, nr. 2; – Se va permite accesul în instanţă doar pe baza actelor  care justifică  prezența și numai după ce jandarmul care deservește punctul de acces va verifica în prealabil temperatura persoanei și dacă aceasta poartă mască; – Nu se va permite accesul în Palatul Justiţiei persoanelor care prezintă temperatură cu valori peste 370; – Accesul în incinta Palatului de Justiție nu va fi permis pentru persoanele care nu poartă mască de protecție; – Persoanele care solicită accesul  în Palatul de Justiție sunt obligate să folosească covorul cu dezinfectant pentru încălțăminte și soluțiile dezinfectante pentru mâini.    Organizarea activității instanţei  Planificarea soluţionării cauzelor va fi făcută pe ore;  – În sălile de judecată accesul este permis cu cel mult  10 minute  înaintea orei fixate pentru judecarea cauzei, şi numai pentru persoanele care justifică un interes în cauză ; – Prezenta justiţiabililor, avocaţilor şi a altor persoane în incinta instanţei va fi permisă doar pe durata de timp necesară judecării cauzei în care participă şi/sau pentru consultarea dosarelor în arhivă şi depunerea actelor la registratură; – Este interzisă staţionarea justiţiabililor, avocaţilor şi a altor persoane pe holuri, cu excepţia persoanelor care aşteaptă pentru a avea acces în registratură şi arhivă, sau în sala de judecată; – Compartimentul registratură își va desfășura activitatea cu publicul după  următorul program: zilnic, între orele  8:30 – 15:00; – Compartimentul arhivă își va desfășura activitatea cu publicul după următorul program:  zilnic, între orele 8:30 – 13:00; – Programul pentru studiul dosarelor din arhivă, se va desfășura zilnic, între orele 8:30 – 15:00; – Având în vedere că instanţele arădene dispun de dosarul electronic, se recomandă studierea dosarului on-line, dar, dacă există situații în care se solicită studiul dosarului în arhivă, acest lucru este posibil numai după o programare prealabilă cu cel puțin 24 de ore, programarea se face pe baza unei solicitări telefonice, solicitare aprobată de grefierul coordonator arhivă; – La serviciul de registratură și arhivă este permis accesul unei singure persoane în incinta biroului, iar pentru persoanele aflate pe holuri este obligatorie respectarea distanţei de minimum 1,5m; – Programul cu publicul în cadrul Biroului de informare şi relaţii publice este suspendat, urmând ca sesizările, cererile sau memoriile să fie transmise prin mijloace de comunicare alternative permise de lege, e-mail: tr-arad@just.ro, fax: 0257/251700,  respectiv prin poştă, persoanele interesate pot solicita informaţii şi telefonic, apelând  numerele de telefon: 0374/491086 – pentru Tribunalul Arad şi 0374/491087 – pentru Judecătoria Arad. Purtătorul de cuvânt al Tribunalului Arad, Vicepreşedinte Virgiliu Flavius BRADIN

Eusebiu PISTRU (deputat PMP) : „Recomandările românilor vom încerca să le transformăm în inițiative legislative!”

PMP lansează platforma www.solutiata.ro în care cetăţenii pot să transmită soluțiile și recomandările lor, iar cele mai bune urmând să fie transpuse în proiecte de lege în Parlament. “PMP vine cu o invitaţie către români. Ne dorim ca dumneavoastră să veniţi cu soluţii pe care decidenţii politici să le aplice astfel încât să trecem mai ușor prin această criză care după cum vedem continuă și este generată de această pandemie a COVID-19. Mai multe domenii de activitate ale statului sunt paralizate, aproximativ o treime din economie a fost afectată și în momentul de faţă foarte mulți români sunt bulversaţi de faptul că nu ştiu ce se va întâmpla mâine, peste o săptămână sau în urmatoarele lunii din acest an. De aceia PMP va prelua cele mai bune recomandări pe care le vor transmite românii şi vom încerca să le transformam în iniţiative legislative”, a spus Eusebiu Pistru deputat PMP. “PMP mai are o serie de propuneri cum ar fi: un pact naţional pe sănătate, adoptarea în Parlament a proiectului privind înfiinţarea celor 8 spitale regionale, alocarea a 0,5% din PIB pentru cercetare medicală, investiţii în irigaţii și extinderea reţelei de gaze către populaţie”, a încheiat deputatul PMP Arad Eusebiu Pistru.

Falcă se pregătește să vândă UTA!

UTA – Campioana provinciei, a intrat în vizorul lui Falcă, botoxatul care a dus Aradul la stadiul de comună. Echipa de suflet a arădenilor adevărați (nu a infectului de oltean, chipurile de la Brad) este pe punctul de a fi VÂNDUTĂ! Din câte știm, și știm bine, ca de obicei, un grup de investitori (din care face parte și un chinez) a negociat deja cu Falcă să cumpere UTA. Botoxatul, la rândul său, a bătut palma cu Șoani Meszar, cel care de ani de zile s-a zbătut (de multe ori de unul singur) să țină UTA pe linia de plutire și, mai mult, să promoveze cu ea în prima ligă. Dar, cu amănunte despre negocieri, sumele vehiculate și alte picanterii vom reveni. Mai ales că Meszar este dat ca fiind viitorul viceprimar al Aradului, din partea UDMR. Nu numai echipa a fost subiectul discuției din Falconne și așa zisul grup de investitori. Ci, chiar stadionul Francisc Neuman. Așa după cum reiese și din declarația pe care a dat-o în urmă cu câteva minute, joi, în jurul orei 11,00, la un post central de televiziune, acolo unde botoxatul s-a „spart”. A zis, nici mai mult, nici mai puțin, că vrea să copieze modelul Clujului, un model care s-a dovedit un real succes. Însă, probabil că a uitat că acolo primar este Emil Boc, cel care a demonstrat de ce în stare, Clujul fiind unul dintre cele mai dezvoltate, și în continuă dezvoltare, orașe din România. În timp ce Aradul este o comună cu tramvaie, grație botoxatului oportunist. Revenind, stadionul va fi cedat, nu se știe sub ce formă juridică, noului grup de  așa ziși investitori care vor trebui să continue lucrările. Că banii alocați de către Primărie s-au terminat (lucrări supraevaluate etc.). Cam, deocamdată, astea ar fi. Cum Falcă nu prea mai are de unde să se „alimenteze”, și vin alegerile locale și generale (trebuie bani la partid!), s-a gândit să scoată la mezat emblema Aradului, UTA – Campioana provinciei, și stadionul acesteia. Că va reuși sau nu să-și ducă la capăt acest plan diabolic, rămâne de văzut! R.D.S. 75 (p)

De la Jeni (Genin) citire: Azi despre Educație

Mi-am adus minte, citind o postare referitoare la „cum relaționăm cu copiii”, că prietena mea Ramona, psihologă de felul ei, mi-a spus cândva o treabă importantă: să-ți educi copiii, întotdeauna, folosind propoziții/fraze afirmative și nu negative; le spui CUM să facă și NU cum „să NU facă” un anumit lucru; concret, „dacă atingi priza, poți să te curentezi; dacă urci pe mobilă, poți să cazi și să te lovești; dacă mănânci multe bomboane, poți face carii dureroase” ș.a.m.d. În acest fel, spunea Ramo, copilul și învață automat ce se întâmplă dacă FACE un anumit lucru, spre deosebire de copiii care, dacă aud „nu atinge priza, nu urca pe mobilă, nu mânca dulciuri” etc., NU înțeleg deloc de ce să nu facă acele lucruri. Și asta pentru că un copil de doi, trei, patru ani and so, habar n-are de ce nu are el voie să atingă o priză sau să urce pe un blat de bucătărie, dacă nu leagă acțiunea de consecință. Acuma! Din experiență proprie vă dezvălui aicișa: 1. Am aplicat ce-a zis Ramona. 2. Avantajul e că pruncul pricepe, mai ales dacă îi și repeți treaba, că așa-i în fotbal, repetiția e mama învățăturii. 3. Dacă tot repeți, pozitiv, așa, copilul pricepe categoric până la urmă. Dacă îi spui doar că nu-i voie nush ce și nu-i spui și DE CE, după repetiții îndelungate de „nu-i voie” mai poate urma doar o mamă de bătaie, pe motiv, desigur, că monstrulețul „nu pricepe”. Păi, de unde să priceapă, dacă după „nu-i voie” nu mai urmează nimic altceva? 4. O altă consecință ar fi una experimentată pe propria-mi piele, mai ieri: „Sofia, te rog să te dai jos din pom…” Instantaneu, peste educația mea pozitivă (și neterminată), s-a plasat intervenția ei: „Că dacă nu, ce, mami?” #EducațiePozitivă #JosBătaia(DinPom) Eugenia CRAINIC (sursa FB) Foto: Avantaje.ro

NewsAr.ro: Ce va fi după 15 mai? HAOS! „Nimeni nu știe ce va fi după starea de urgență“

Mihai Fifor, senator al PSD, susține că Guvernul PNL a aruncat România în haos, astfel încât nimeni nu știe ce va urma după starea de urgență.
Liberalii au avut la dispoziție trei săptămâni să vină cu un proiect de lege care să intre în vigoare în timp util, însă nu au făcut acest lucru și au creat singuri posibilitatea de a avea o  perioadă de trei zile fără reglementare: „Zilele prostiei PNL”, susține Fifor.
„Iohannis și guvernul său liberal se afundă-n incompetență și provoacă haos instituțional și public în privința măsurilor restrictive impuse de epidemia de coronavirus. România riscă să rămână timp de câteva zile fără nicio reglementare specifică, fără nicio restricție, care să țină sub control epidemia de coronavirus, din cauza delăsării și superficialității Guvernului Orban, care n-a fost capabil să trimită la timp, pentru dezbatere și adoptare în Parlament,  proiectul legii care instituie starea de alertă. Singurul lucru de care s-au preocupat a fost de a crea condițiile pentru a continua ceea ce au făcut în starea de urgență: achiziții publice fără transparență, numirea oamenilor de partid în funcții, fără pregătirea necesară și fără concurs etc. Asta arată cât de mult îi interesează de fapt siguranța și sănătatea românilor și cât afacerile de partid. Cu toate eforturile Parlamentului de a parcurge în viteză maximă procedurile legale privind adoptarea, proiectul nu poate intra în vigoare mai devreme de 18 Mai. Iar starea de urgență se încheie, oficial, pe 15 Mai. Ceea ce este cel mai grav este că nici astăzi reprezentanții guvernului nu sunt în stare să ofere populației și Parlamentului, care e reprezentantul poporului, date certe pe baza cărora iau aceste măsuri. Nu pot răspunde la două intrebări simple: câți români au fost testați (persoane, nu teste), care este gradul de infectare al populației?”, declară senatorul social-democrat.
„Practic, ei nu prezintă românilor situația reală. Pe baza bâlbelor Guvernului și a declarațiilor contradictorii ale reprezentanților puterii nimeni nu poate să știe dacă situația este într-adevăr gravă, și atunci măsurile de izolare ar trebui să continue, sau – dimpotrivă – nu este gravă, și atunci o restrâgerea de drepturi și libertăți nu s-ar mai justifica, nemaifiind motive pentru prelungirea restricțiilor. Normal ar fi fost ca, odată cu trimiterea proiectului în Parlament, Guvernul să trimită și datele rezultate din testarea populației, datele privind gradul de infectare a acesteia, pentru a putea lua o decizie în cunoștință de cauză. Așa, totul este după ureche, după ce cred ei. Toate țările civilizate au comunicat clar cetățenilor situația, prin statisticile rezultate în urma testărilor. Populația a înțeles care este situația și s-a conformat voluntar. Și la noi, românii ar reacționa mult mai bine dacă ar avea răspunsuri. Nu ar mai fi nevoie de amenzile atât de mult lăudate de actualul guvern. Însă, ei în loc să îi informeze pe oameni, îi țin în beznă și îi amendează. Așadar cel puțin trei zile – expresie a prostiei și haosului liberal – în România nu va mai exista niciun temei legal care să sancționeze încălcarea restricțiilor“, afirmă Mihai Fifor, senator al PSD Arad.

ovidiubalint.ro: Cu Adam Puslojic, călare, de ce nu?

Amintirea asta îşi joacă şotronul şi acum în mintea mea, fiindcă orice clipă trăită lângă poetul Adam Puslojic mi se întoarce plină de viaţă prin faţa ochilor, de îmi vine să întind mâna să o mângâi. Revenise în după nişte ani, la o întâlnire a scriitorilor. Ştia că în Arad fusese o comunitate puternică sârbească şi că aici au trăit multe dintre personalităţile culturii sârbe de pretutindeni. Sava Tekelija, Sava Brancovici, Miloş Cristea… Însă nu a apucat niciodată să facă un tur… sârbesc al oraşului. Aşa că am pornit cu Adam pe străzile Aradului. El hoinărind prin istoria locului, eu trebăluin cu sufletul prin poezia lui Adam. După alţi ani s-a întors la Arad să îşi lanseze o carte, volumul „Mereor”. N-am ştiut că plimbarea noastră de atunci a înviat într-un poem. Iată ce am scris la revederea din 2013: Stau de câteva ore şi încerc să îmi stăpânesc privirea de la plimbarea obositoare şi inutilă de pe ecranul calculatorului pe pereţi. Ştiu că vrea să mă ajute să găsesc ideea de articol, dar efortul ei e zadarnic. Cum să scriu despre întâlnirea cu Adam Puslojic, Horia Medeleanu şi Draguoliub Firulovici-Firul? Ce să scriu de la o întâlnire cu poezia, cu istoria şi cu muzica? Aş avea doar o singură şansă: despre poezie să scriu o poezie, despre istorie să scriu un eseu, iar despre muzică să scriu o cronică. Cum toate trei nu încap în aceeaşi teacă de stilou, încerc să pun în pagină inefabilul care mi-a adus aminte că mai am sentimente, că mai gândesc şi că mai ştiu să mă bucur de fiorul unei muzici. Se spune, şi se pare că s-a şi demonstrat, că oamenii au o aură care îi însoţeşte pe timpul vieţii. Aura asta are, se pare, dimensiuni diferite.  Dacă este, într-adevăr, măsurabilă, atunci eu aş vrea să o şi personific, chiar dacă ea e personificată deja. Când eşti lângă Adam Puslojic simţi că te îmbrăţişează ceva cu drag. O fi poezia însăşi? Nu ştiu, dar am văzut poezia şi în venele mâinilor lui. Privirea lui Adam, ca şi privirea lui Horia Medeleanu, te năuceşte.  Amândoi au priviri atât de pătrunzătoare încât îţi iscodesc cele mai lăuntrice colţuri ale sufletului, de unde îţi scot şi aşchiile sentimentelor de care te poţi bucura. Pe Firul l-am văzut pentru prima oară. Când a început să cânte, îmi părea că îl cunosc de atât de multă vreme, încât îmi fusese dor să îl ascult. Sincer, sunt în impas! Sentimentele trăite împreună cu cele trei personalităţi ale culturii româneşti mă cotropesc într-atât încât nu pot scrie nimic mai mult: poezia lui Adam Puslojic te trăieşte, eseurile lui Horia Medeleanu te gândesc, iar muzica lui Firul te cântă.   Şi poemul lui Adam Puslojic despre plimbarea noastră din 2012:   Călare, de ce nu?   lui Ovidiu Balint, o cruce cenuşie de la Biserica sârbească   Scriu poezie pentru că alta nici nu am cum cuminte iar   de citit mă doare un nufăr la ureche   acolo în albastru sufăr mai mult   văd că nici nu-mi vine să cred   poate că pe la noi totuşi în curând va trece un pumn de cenuşă călare, de ce nu? Ovidiu BALINT

Sec(s)ulici, Miron, Falcă, Luca, Ioțcu, Cionca…

Poate vă veți întreba, și pe bună dreptate, de ce am enunțat numele, sau prenumele, din titlu. Simplu, pentru că personajele respective au pus mâna (unii prin intermediari) pe terenuri din jurul Aradului, ale comunei Arad. Nu toți în grup, ci organizat. Prin diverse metode, prin „achiziție” directă sau, prin natura funcției, au achiziționat terenuri pe care s-au construit autostrada, șoseaua de centură a Aradului etc. (de fapt mai multe șosele de centură!) și s-au îmbogățit peste noapte. Bravo lor, vor zice mulți. Au fost inspirați, au știut ce și unde, mai ales PE UNDE să cumpere terenurile respective. Însă… Însă, de curând s-a făcut public că șoseaua de centură Est-Sud a Aradului ar fi prioritară. Nu că nu ar fi fost mai demult! Că, astfel traficul greu și nu numai, nu mai trebuie să străbată „comuna” Arad, ci să se desfășoare pe o centură ocolitoare, despre cea de est-sud vorbind. Poate vă veți întreba de ce numai acum a intrat în duscuție acest aspect? Pentru că trăim vremea pandemiei, pardon – a momentului prielnic, pentru ei!!!! „Manevra” a fost concepută și făcută, cu proiecte, cu toată ălea, de mulți ani! A fost, dacă vreți, concepută în laborator. Peste ale cui terenuri trece șoseaua de centură, cine face podul peste Mureș, cine va fi (maybe) constructor etc, vă vom destăinui aceste aspecte. Până în cele mai mici detalii. BEȘ BAR 

News.Ar.ro: Consilierii județeni sunt forțați să voteze proiecte în necunoștință de cauză

Consilierii județeni au fost convocați, pentru marți, la o ședință extraordinară cu un singur punct pe ordinea de zi. Numai că, înainte de a intra în comisii, consilierii au aflat cu surprindere că ordinea de zi a fost suplimentată peste noapte, apărând alte trei puncte noi, fără ca proiectele respective să le fie puse la dispoziție, spune Florin Tripa, deputat al PSD Arad.
 „Incompetența și lipsa de transparență sunt cuvintele de ordine la CJA, o instituție care ne-a demonstrat care îi sunt limitele, atunci când a trebuit să gestioneze criza noului coronavirus. Județul Arad, sub conducerea liberalilor Cionca și Bîlcea, a ajuns în topul rușinii alături de Suceava sau Hunedoara, cu cele mai multe cazuri de infectare cu COVID-19 și cele mai multe decese la persoane care aveau acest virus. Așa cum a gestionat criza coronavirusului, așa gestionează conducerea CJA și celelalte probleme din instituție, cu lipsă de profesionalism și de transparență. Cel mai bun exemplu l-am avut astăzi, când aleșii județeni au fost chemați la o ședință extraordinară, cu un punct pe ordinea de zi, și s-au trezit înainte de ședință că au mai apărut peste noapte trei proiecte. Deși au solicitat să le fie prezentate aceste proiecte, cei din conducerea CJA au refuzat, susținând că vor primi materialele în ședință. Ce fel de organizare avem la CJA, când proiectele apar peste noapte, iar ele nu pot fi studiate de consilieri, care sunt forțați să voteze în necunoștință de cauză? Ce au de ascuns cei de la CJA, de refuză să pună la dispoziție proiectele aleșilor județului? Iar se fac achiziții de la firme prietene și nu trebuie să afle cetățenii? Iar se aruncă bani pe studii, care nu au nicio finalitate? De ce atâta secretomanie? De ce această grabă a conducerii CJA, să aibă oare legătură cu faptul că se termină starea de urgență și nu se mai pot face achiziții fără licitație?”, declară Tripa.
„Consilierii județeni ai PSD nu acceptă acest mod de lucru, total lipsit de profesionalism, iar în consecință nu vor vota aceste proiecte, vârâte pe ușa din dos în ședința CJA de astăzi, pentru că nu vor să devină părtași la hoția liberalilor“, conchide Florin Tripa, deputat al PSD Arad.

Apropo de declarația lui Câțu privind carențele în educație ale fostului ministru, Budăi, promovat de PSD ca „specialist” în muncă și protecție socială!

Acest pseudo-intelectual dintre manipulanții de manivelă și manipulantul de manivelă dintre intelectuali, este expresia comunistă a promovării politice a proletarului incult, transpusă și preluată în timp de PSD. Incult, agramat, cu un sărac bagaj în ce privește vocabularul (se screme, transpiră și intră în stres când e scos din mediul sau, superficial), dar cu tupeul si aroganța autosuficienței generată de funcție (omul se confundă cu funcția), Budăi e de departe prototipul perfect al diletantului mediocru, convins că e suficient să deții o diplomă, obținută în orice condiții și puțină viclenie, pentru a poza în intelectual și a ocupa orice funcție ce presupune pregătire de specialitate. Apropo de pseudo-intelectuali. Îmi aduc aminte un episod hilar, petrecut cu ani în urmă, sugestiv pentru postura în care se află Budăi. Un cioban, incult, viclean, venit din zona săracă a Moldovei (Vaslui), în Ardeal, cu oile, după ce-a prins puțin „cheag”, pașunând oile pe culturile altora, cu tupeu și nesimțire, s-a gândit că, la cei patruzecișicinci de ani ai săi, nu strica sa ai nițică școală în CV. Impune respect, considera el. Învățase omul, din experiența acumulată cu sacrificarea animalelor (vaci, oi etc.), vândute nelegal în piețe, că, cu șpagă, se rezolvă orice: dreptul de a vinde în piață fără autorizație de comerț; dreptul de a comercializa în lipsa autorizației sanitare; dreptul de a funcționa în lipsa evidenței contabile etc. Ba, mai mult, a învățat că șpaga te scoate din orice necaz, chiar și când ai ajuns în vizorul polițiștilor și a procurorilor, pentru pașunat nelegal sau fraudă fiscală. Deci, după ce și-a făcut „ucenicia” în descurcăreală (precum orice băiat deștept și orientat, în România), pe bază de șpagă și averea a început să-i crească, au început sa-i crească și pretențiile. Nu i-a mai placut să i se zică, cioban. Se simțea jignit, pentru că se credea, deja, „om de afaceri”, nu un simplu cioban. Or, pentru un „om de afaceri”, pregătirea intelectuală contează, nu? Nu e totuna să spui: „bă ciobane”, sau să spui: „domnu inginer, economist, jurist etc.!”. Sună altfel, mai academic și mai elevat, nu? Așa că, ciobanul deși era analfabet, bădăran în comportament, certat cu regulile sanitare și morale, a mai sacrificat – de data aceasta pe altarul științei, credea el -, vreo câteva zeci de oi și vaci și vreo câteva sute de kilograme de brânză și, după patru ani de plocoane, a obținut o diplomă, la o facultate unde profesorii erau certați cu morala, dar erau „amici” buni cu șpaga. Așa că, după patru ani de „atenții” la profesori, fără să știe să scrie (lucrările i le scriau profesorii) și fără să știe cum arată facultatea în interior, ciobanul s-a procopsit cu o diplomă de licență. Și nu orice diplomă, ci cu una de absolvent de facultate de drept, cu licență. Fălos, ca orice prost care „se ajunge”, ciobanul era convins că diploma, obținută fraudulos, era suficientă pentru a-i da dreptul să ocupe orice funcție juridică, la orice nivel. Prin concurs? Nicio problemă! Păi, în patru ani de facultate, câte „concursuri” a câștigat (oaia!)? Stâna nu era în faliment, din contra! Hotărât, convins că e dreptul său, ciobanul a început să tatoneze terenul, cercetând cum ar putea ajunge el, nu oriunde, ci în magistratură. Adică procuror. Avea el un of, de pe vremea când fusese umilit de procurori, în anchete. Tot în stilul șpagă, ca și în facultate sau în „afaceri”, căuta breșele sistemului, unde ar putea mitui pentru a accede in magistratură. Și ce dacă era analfabet și nu știa care este diferența dintre o lege și o hotărâre de guvern? Omul avea exact ce trebuie: o diplomă de facultate, care îi dădea acest drept, nu? Și, în plus, avea și experiență, pentru că experimentase că în România post-comunistă, cu șpagă dată când trebuie și unde trebuie, obții tot ce vrei! În acest context, tot căutând o breșă, pentru a se strecura în magistratură, se tot invita la întâlniri private, ale magistraților, unde spera că va întâlni pe cineva dispus, contra șpagă, să-i faciliteze accesul în magistratură, ori să-l învețe cum să procedeze. Numai că, la o astfel de întâlnire, „a călcat pe bec”, adresându-i-se – cam prea devreme -, unui procuror, cu apelativul, „colega!”. Probabil, gândindu-se că sunt amândoi absolvenți de drept și, visând că va fi și magistrat, din acest punct de vedere, logic, erau „colegi”. Magistratul interpelat, însă, îl cunoștea. Și ca cioban, și ca analfabet, și ca om certat cu săpunul și apă, și ca om certat cu bunul simț, și ca individ ce mituise mulți polițiști, și magistrați pentru a-și rezolva problemele penale. Deci, știa exact cine era produsul. Așa că, neascunzându-și perplexitatea, l-a întrebat: „Cum adică, colegi?”. Ciobanul, râzând superior, plin de el, i-a răspuns: „am terminat dreptul și urmează să-mi rezolv un post de procuror, ca tine!”. Adică, nici nu-și punea problema că ar fi imposibil! Din fericire pentru corpul magistraților, deși s-a zbătut mult, ciobanul n-a reușit să ajungă magistrat. Nu că n-ar fi reușit, cu mită (exemple de absolvenți de facultăți obscure și semianalfabeți, în magistratură, din păcate confirmă că și corpul magistraților a fost virusat cu analfabetism), ci pentru că procurorul interpelat cu „colega”, șocat de tupeul ciobanului, a popularizat intențiile acestuia și, puși în gardă, nimeni nu l-a mai invitat la vreo reuniune a magistraților și nici nu i-au mai deschis ușile birourilor. Așa că n-a mai avut cui oferi mită pentru a accede în corpul magistraților. A mai încercat în avocatură, dar, pentru că era analfabet, n-a avut nici o șansă. Iar după un timp, pentru că ajunsese ținta ironiilor tuturor, iar la facultatea unde absolvise se investiga cum a reușit un analfabet să termine facultatea de drept, ciobanul a renunțat să se mai prezinte, public, ca fiind „jurist”. La fraudă fiscală însă n-a renunțat, continuând să comercializeze, fără plata taxelor, carne de oaie, vită și lactate, supraviețuind prin aceeași metodă patentată: șpagă la ANSVSA, fisc, ANPC, Poliție, Parchet etc. A rămas cu satisfacția că e jurist între ciobani, făcând abstracție de faptul că e „cioban” intre juriști! În cazul lui (fericit pentru societate) s-a dovedit că pseudo-educația a fost inutilă. Nu știu dacă a meritat costurile. E problema lui! Apropo! Ciobanul n-a reușit, nu că mita nu funcționează în România, în toate sectoarele, ci pentru că n-a fost „orientat”. Nu același lucru îl putem spune în cazul șoferului, Budăi. În cazul lui, pseudo-educația a contat pentru că a fost orientat. A intuit breșa pe unde se poate strecura și parveni. Ce n-a reușit ciobanul cu mita, a reușit Budăi prin politică. A ajuns ministru. Nu pentru că șoferul a fost mai educat decât ciobanul, ci pentru că a fost mai abil. Dar dacă și ciobanul era orientat și în loc să încerce să dea mită la cei care decideau intrarea sa în corpul magistraților, o dădea la PSD? Raportându-ne la exemplul Budăi, cu siguranță ciobanul avea toate șansele să ajungă ministrul justiției, în Guvernul Dragnea și Dăncilă. Îndeplinea toate condițiile: provenea din clasa proletară, obținuse o diplomă și știa să facă bani din fraudă fiscală, fiind și „altruist” (știa regula „împărțirii”). Și nici n-ar fi fost o anomalie, ca un cioban analfabet să ajungă ministrul justiției, pentru că, la PSD exemplele gen Dăncila, Ciolacu, Budăi, Iordache, Nicolicea, Cumpănașu etc. demonstrează că singurul lucru care contează e să deții o diplomă. Nu contează cum o obții! După metoda facultății muncitorești prin care comuniștii au susbstituit intelectualii educați, cu proletarii pseudo-educați, e chiar indicat. Demonstrează superoritatea proletarului (needucat) împotriva intelectualului. Cum naiba să evolueze socetatea cu astfel de parodii intelectuale? Cum să nu plătim despăgubiri de sute de milioane de euro, la toți mafioții (precum „European Drinks”, firmele italiene ce construiesc autostrăzi, „Bechtel”, „Gold Corporation”, „OMV”, etc.), când contractele sunt semnate, de intelectuali și specialiști, precum Budăi, Cuc etc.? Pavel ROMAN

Ramona Lile: „UAV a donat viziere pentru sistemul medical arădean”

Primul set de viziere de protecție confecționate la Facultatea de Inginerie din cadrul UAV Arad a ajuns în sistemul medical arădean. Este o nouă donație cu care universitatea de stat din municipiu a venit în sprijinul autorităților. „Continuăm să ne implicăm în lupta cu acest virus. Protecția cadrelor medicale, a celor care luptă în prima linie este foarte importantă. Colegii de la Facultatea de Inginerie au venit cu acest proiect pe care l-am susținut și care va continua și în perioada următoare. Vom fi alături de cei care au grijă de noi, atâta timp cât va fi nevoie.  Mulțumesc colegilor și arădenilor pentru donațiile lor și pentru muncă voluntară pe care o fac în slujba comunității.” a declarat rectorul UAV, prof.univ.dr. Ramona Lile. Reamintim că la finele săptămânii trecute, Facultatea de Inginerie a donat pentru Spitalul de Campanie de la Expo Arad o poarta pentru dezinfectare, proiectată și realizată în laboratoarele UAV. Cei care doresc să facă donații pentru a susține lupta împotriva COVID19, o pot face în contul deschis pe numele asociației universității arădene de stat: Asociația pentru Management și Cercetare în Științe Socio-Umane CUI 36671198 Contul: RO05BTRLRONCRT0P17803501

Aloooo, Poliția Rutieră! Contesa de Hășmaș are voie să circule după cum o taie… capușorul?

Într-una din zilele trecute, un taximetrist din Arad care a fost filmat de către un alt participant în trafic, că a depășit pe linia continuă, și a fost postat pe rețelele de socializare. Logic, a fost sancționat, polițiștii de la Rutieră l-au identificat, i-au suspendat permisul de conducere și i-au aplicat o amendă contravențională. Foarte bine, ar zice oricare dintre noi. Dacă a avut limbrici și s-a grăbit, să stea pe dreapta o vreme. Tot într-una din zilele trecute, pe Calea Victoriei din Arad (vizavi de Spitalul Județean), Contesa de Hășmaș, alias Geanina Pistru Popa a comis-o (din nou)! A întors noul „bolid” din dotarea proprie (vezi vidoclipul) trecând nu peste una, ci peste două!!! linii continue! Ei, și. Nu a pățit nimic. Cel puțin nu am fost informați, oficial, de către purtătorii de voarbe de la Poliție, nici măcar de către „gurista” cu blog, Claudia Iuga (angajată din surse externe la comunicare). Nu știm dacă Geanina ar fă pățit ceva, d.p.d.v. legal, pentru fapta comisă. Și că polițiștii de la „rutieră”, aflați în subordinea noului șef, comisar șef de poliție Daniel Borta, ar fi luat vreo măsură concretă, măcar similară cu cea din cazul taximetristului. Oare Contesa de Hășmaș este privilegiată și în domeniul „rutier”? Că își parchează autovehiculele din dotare proprie, de „n”șpe mii de euro (de unde atâția bani, nu e de competența noastră), pe unde și cum o taie capul, am mai scris. Atât noi, câți și alți colegi din presă. Deci, ar fi recidivistă, cum ar veni. Dar, când legea e lege doar pentru unii, aflați temporar la putere, asta e. Așteptăm reacția Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Arad și reacția Poliției Locale. Că dacă ei tac înseamnă că fiecare șofer poate să facă tot ce vrea pe arterele din comuna Arad. DaCĂ COntesa de Hășmaș face tot ce vrea, pulimea de ce nu ar putea?   BEȘ BAR

Gospodărirea Comunală Arad se „face” că își „face” treaba

Înainte de trece la subiect vrem să vă spunem că mare intuiție a avut cel care a denumit o instituție aflată în subordinea Primăriei Arad, Gospodărirea COMUNALĂ Arad! Că, așa cum am mai zis, Falcă și ceilalți conducători „gospodari” au transformat Aradul nostru într-o comună mai răsărită, cu tramvaie, situață între Oradea și Timișoara. Ei bine, această firmă care se alimentează, „suge” la greu bani de la bugetul local – adică banii arădenilor plătitori de taxe și impozite, este mai mult… n-ar fi! Condusă de un director numit politic, cum altfel?, Tiberiu Ciul (foto, împreună cu Contesa de Hășmaș – ce să mai zicem) pe numele său de membru de partid galben (fost portocaliu) și care are angajați pe la birouri tot felul de membrii de partid, tot felul de pile, neamuri, nemoșaguri etc., care ard gazul de pomană și își freacă dosurile pe scaunele cumpărate din banii arădenilor, ar trebui să se ocupe de „fața” Aradului. De parcuri, locuri de joacă, temeteuri etc. Cât de bine se ocupă și cât de bine conduce firma acest element de partid Tibi Ciul, puteți vedea și dumneavoastră, nu numai din poza de mai sus, ci și dacă vă plimbați prin Arad, stimați tovarăși și pretini! Iar dacă sunteți curioși de salariile pe care le iau acești P.C.R.-iști intrați pe site-ul Primăriei Arad. Luna trecută, o echipă de muncitori, ATENȚIE! de muncitori de la GCA a poposit în Piața Heim Domokos, din centrul Aradului. Și-au făcut parțial treaba, că atât au fost lăsați (până nu au fost mutați la alte obligații). Muncitorii au făcut toaletareal a doi platani (monumente ale naturii), au tăiat un platan (era găunos pe dinăuntru), au pus un afiș că vor reveni și… ATÂT! Au revenit așa cu ați revenit dvs. Crengile, frunzele sunt tot aici, neridicate. Mai mult, zona din spatele parcului început să devină și ghenă de gunoi. Și, dacă lucrurile vor trena, odată cu venirea verii parcul din Centrul Aradului (vizavi de Casa cu Lacăt) va deveni raiul șoarecilor și șobolanilor. Rozătoare pe care vi le dorim și la dvs, acasă, domnule director Ciul! Director de conjunctură, așa cum am mai zis. La fel ca și șeful tău direct, dl. Călinuț Bibarț, primarul comunei Arad. T.M.T. P.S. Mai cunoaștem niște picanterii din bucătăria internă a GCA, aflate chiar de la sursă. Adică, de la muncitori, nu de la personalul TESA. Foto (Geanina Pistru Popa, Tiberiu Ciul): specialarad.ro

ovidiubalint.ro: Boema a tranşat problema naţionalităţilor

Textul e mai vechi, însă amintirile trăiesc. Uşor îmbătrânite, pocnesc din când din degete, a aducere aminte a vreunui amănunt important. Esenţa e, totuşi, aceeaşi. Povestea unei prietenii, în jurul căreia se învârte Pământul legat, cu amintiri, de două stele. Republicarea textului a fost provocată de postarea unei fotografii cu Mihai Popovici de către fiica lui, Alciona. Fotografia a fost făcută de un alt prieten, artistul fotograf Tubi Eberlein, plecat şi el cu treburi dumnezeieşti. În fotografie, de la stânga la dreapta: scenograful Doru Păcurar, Mihai Popovici, actorul şi dramaturgul Ioan Peter (Pit). Deunăzi am stat de vorbă cu un amic despre gesturi filantropice, despre umor şi despre întâmplări din viaţa Aradului şi mi-am amintit despre prieteni. Era cât pe ce să spun nişte prieteni, însă cenzura bunului simţ mi-a dictat că un cuvânt ca prieteni nu poate fi alipit de un cuvânt ca nişte. Am să încerc un reportaj imaginar cu ei. În primul rând pentru că mi-e foarte dor de ei, fiindcă sunt într-o călătorie în care eu Dumnezeu îmi tot întârzie plecarea. Era prin perioada pin care noi credeam că trecem prin viaţă, ca Vodă prin loboda care creştea în jurul nostru postrevoluţionar. Undeva, prin anii 90’. În Arad. O primăvară care trecea pe lângă noi ca orice anotimp din care ne aminteam doar beţiile din jurul cuvintelor. O terasă care nu mai există astăzi, din păcate: Zărandul. La masă cu mine era Mihai Popoviciu şi Iosif Costinaş (Bebe). Doi frumoşi nebuni ai marilor oraşe. Primul din Arad, celălalt din Timişoara. Mihai era deja directorul Casei de Cultură a Municipiului Arad, iar Bebe Costinaş conducea cotidianul „Timişoara”, reîncepând, însă, şi producţia de filme de scurt metraj. – Hai să facem o nebunie, zice Bebe, cu ambiţia bănăţeanului. Pentru ambele oraşe. – Tu, aici, la mine în oraş, nu faci nimic!, zice Mihai, moţoganul şcolit la Bucureşti. Mai bem câte o bere şi ideea prinde contur. Un raliu al utilajelor pentru tăiat lemne. Repet: un raliu al utilajelor pentru tăiat lemne! Vă aduceţi aminte de utilajele alea pe patru roţi, care aveau montat un joagăr circular pe şasiu. – Îţi spun eu când să îl facem, zice Mihai. De ziua antifumatului! – Excelent, îl completează Bebe. După aceea am vorbit despre femei, foarte mult despre băutură, puţin despre mâncare şi insistent de obositor despre politică. Deh, era perioada aia când papionul lui Ion Raţiu convieţuia forţat cu bâtele lui Miron Cosma. Am şi uitat de proiect, când m-am trezit cu o invitaţie. La Raliu. M-am dus din respect pentru prietenii mei mai în vârstă. La start aşteptau o duzină de participanţi. Motoarele utilajelor duduiau flămânde de tăiat de lemne. Traseul fusese stabilit pe relaţia Teatru-Primărie-Teatru. Cursa avea doar o buclă, în faţa Primăriei. În utilajele duduinde enervant, aşteptau concurenţii îmbrăcaţi ca la concursurile de carting. Cu căşti pe cap, cu maiouri reflectorizante… Unii chiar cu mănuşi! Drept e că era o toamnă care se plictisise de ploaia ce imita plânsul târziu pe frunzele ei galbene. Startul s-a dat din minut, în minut. La finish, îi aşteptau pe fiecare dintre concurenţi nişte grămezi de buşteni, care trebuiau să fie tăiaţi contracronometru. Buştenii erau pictaţi ca o imitaţie a ţigărilor. Pe cum ajungeau la linia de sosire, conducătorii utilajelor se apucau de tăiat lemnele care simbolizau nişte ţigări imense. Zgomotul ăla imposibil al joagărului circular, care îmi strica dimineţile de iarnă, devenise un sunet haios. În faţa Teatrului, pe atunci de Stat, ne bălăngăneam de pe un picior pe altul, râzând în faţa unor pahare de ţuică şi încercând să ne convingem că, odată cu timpul care intra în noi deodată cu ţuica, vom şi învinge frigul din jurul nostru. Ne amuzam la fiecare „ţigară” executată de joagăre, pe fundalul muzicii de fanfară. Ce se întâmpla cu lemnele tăiate? Urmau să fie donate unor familii sărace din Arad. Cu alte cuvinte, cei doi nebuni ai marilor oraşe, Mihai şi cu Bebe, creaseră un eveniment cultural, îmbrăcat în mult umor, cu mesaj social împotriva fumatului, de pe urma căruia beneficiau câteva familii sărace, în plină iarnă. Umorul nu se dădea dus din jurul Teatrului nici după încheierea raliului. Ţuica îşi cerea dreptul la un moştenitor. N-a fost să fie şi a fost o moştenitoare. O vodcă la barul Atlantic de lângă teatru. La o masă se aşează Mihai, cu un ţigan, un ungur şi un sârb. Cei trei erau participanţi la raliu, chiar dintre premianţi. Dintr-o vorbă despre femei şi din altă vorbă despre politică s-a alunecat uşor, dar rapid, în dicuţii pe seama etniilor. Când era mai înfocată discuţia, la care nu erau atenţi nici participanţii, intră pe uşa birtului un alt participant la raliu, cu o drujbă în mână. – Funcţionează drujba aia?, întreabă Mihai. – Da, zice omul, năuc. – Dă-o încoace. Ia drujba, îi invită pe comesenii lui să scoată masa în stradă şi el iese cu drujba pornită după ei. Nimeni nu înţelegea ce urma să se întâmple. – Puneţi masa pe trotuar, zice Mihai. Acuma tranşăm problema naţionalităţilor. Tăiem masa în patru, fiecare cu masa lui. Bineînţeles că nu s-a tăiat nici o masă. Însă, aşa s-a închis o discuţie stupidă despre etnie şi despre diferenţa faţă de altă etnie. Hohotele de râs au învins conflictul de păreri despre idei stupide. Este doar o frântură dintr-o carte care sper că va apărea în acest an, în pofida crizei ăsteia ce a îmbolnăvit planeta. Cartea va reuni texte scrise de mai mulţi dintre prietenii lui Mihai Popovici, jurnalistul şi omul de cultură despre care internetul ştie deocamdată foarte puţine. În 2020 se împlinesc 20 de ani de când n-am mai ascultat până la capăt melodia lui preferată, cântată de Doru Stănculescu: n-a şti nimeni că m-am dus / numa’ m-or vedea că nu-s! Ovidiu BALINT

NewsAr.ro: O primărie din județ și Prefectura Arad, în atenția AVOCATULUI POPORULUI după ARANJAREA unui CONCURS (ACTE)

Cazul prezentat de noi în 14 martie, când am scris că Primăria Livada pare a aranja ploile pentru ocuparea postului de șef al Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență, s-a consumat în plină pandemie, în funcția respectivă ajungând fix cine a vrut primarul pesedisto-liberal și acoliții acestuia.
Numai că lucrurile nu au rămas așa iar protagoniștii nu mai știu acum pe unde să-și scoată cămașa.
Pe scurt, situația a fost reclamată la Prefectură, care însă fiind un apendice al PNL Arad nu s-a sinchisit să ia vreo măsură. Sau, să răspundă măcar la sesizare în termenul legal.
Anterior sesizării depuse la Prefectură a fost sesizată și Primăria Livada. Nici de aici nu s-a primit vreun răspuns, fapt care-i plasează pe reprezentanții Primăriei Livada dar și pe cei ai Instituției Prefectului în sfera abuzului în serviciu. Dar nu numai. Pentru că în acest caz se poate vorbi și despre suspiciunea rezonabilă de complicitate și/sau  tăinuire.
În aceste condiții, cazul a ajuns pe masa Avocatului Poporului. Care, fiind o instituție serioasă, a reacționat firesc și a dat un răspuns sesizării.
Acum, din informațiile pe are le deținem, se pare că reprezentanții Instituției Prefectului au conștientizat gravitatea cazului și au început să se preocupe de el. I-au chemat la „raport” pe cei din Primăria Livada, cerându-le să îndrepte lucrurile până nu vor fi nevoiți să dea declarații în fața procurorilor. De urmărit!
Acte
Sesizarea adresată Primăriei Livada în care sunt descrise faptele:
Anunt angajare cu obligativitatea diplomei de bacalaureat (Anunțul inițial)
Candidatul a fost respins, pe motivul neîndeplinirii condițiilor specifice. 
Anunt concurs fara obligativitate diploma de bacalaureat
Rezultat concurs sef SVSU  (Candidatul a fost admis.)
Articolul scris de noi, în care trăgeam un semnal de alarmă referitor la ceea ce se comitea la Livada:
HALUCINANT. În plină CRIZĂ dată de CORONAVIRUS, o PRIMĂRIE din județ „aranjează” postul de șef al Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență

Cum să dai tot fondul de pensii unui individ și să susții că e constituțional?

 Înseamnă că ori ești prost – pentru că nu știi și nu înțelegi cel mai elementar lucru, respectiv ce înseamnă fondul de pensii, cum se formează, cine contribuie și cum se repartizează -, ori ești de rea credință și te faci ca nu știi cea mai elementară regulă a justiției: moralitatea legii. Pentru că orice lege trebuie să îndeplinească, în primul rând, condițiile de moralitate pentru a-și îndeplini rolul în ceea ce privește justiția. Cum să dai 75.000 de lei lunar unui individ care n-a făcut nimic deosebit față de alții, de aceeași condiție (pregătire, funcție etc.), încălcând, chiar un principiu fundamental, constituțional al egalității în drepturi și al retribuirii egale la munca egală și să susții că e moral? Pentru că dacă nu e moral nu e nici constituțional, fiindcă actul normativ nu îndeplinește una dintre condițiile fundamentale ale legii. Ce-a făcut individul acesta, Gheorghe Bălășoiu, fost procuror și șef de pușcărie comunistă (făcând abstracție de contribuția lui la exterminarea elitei intelectuale a României, pe timpul comunismului) pentru națiunea română, profesional și moral, de suntem obligați să-l întreținem noi, societatea, cu o astfel de pensie? Nu este un pumn dat în falca democrației și o răzbunare, pe față, a comuniștilor? În loc ca aceste instrumente ale terorii comuniste, care au menținut stilul de viață feudal în România, să fie decăzute din drepturi, ei sunt recompensați cu pensii la care nu visează nici președintele României? Ce fel de societate este asta care recompensează pe cei ce-au distrus-o? Asta nu este o sfidare și o batjocură a comuniștilor, care încă fac ceva pe noi și ne umilesc, profitând de drepturile din democrație? Vă dați seama cum se simt copiii martirilor anticomuniști, morți sau schingiuiți în pușcăria condusă de acest individ, care nu numai că n-au obținut nici o reparație morală, din contra, sunt obligați, de tizul lui Bălășoiu, Valer Dorneanu (un alt profitor comunist, de aceeași teapă), să-i plătească acestui individ o astfel de pensie? Pentru ce? Pentru că le-au omorât sau schingiuit părinții? Ce fel de Curte Constituțională și ce fel de Parlament democratic e acesta, care ne obligă să  plătim pensii uriașe celor care au exterminat elita intelectuală românească, pentru a instala mediocritatea comunistă la putere?
Chiar trebuie să așteptăm să moară că să scăpăm de ei și de dictatură lor? Nu vedeți ce se întâmplă? Victime nu sunt anticomuniștii, ce-au suferit și au fost distruși. Ei nu au pensii speciale, ci numai torționarii comuniști, care au făcut parte din aparatul represiv comunist: milițienii, procurorii, judecătorii și alte categorii de funcționari! Ei sunt cei recompensați de Parlamentul României și de Curtea Constituțională,  cu pensii speciale, nu cei ce-au suferit în închisori. Pentru pensiile lor speciale se se zbat Dorneanu, Nicolicea, Iordache, etc. Nu pentru cei care au suferit, condamnați politic, în pușcăriile comuniste sau muncesc din greu să contribuie la fondul de pensii.
Cum poate fi constituțională o astfel de anomalie? Cum altfel decât prin complicitatea unora de aceeași factură și același CV filo-comunist că și Bălășoiu, precum Dorneanu sau Iordache? Cum ați vrea ca torționarii comuniști să se elimine, între ei? Nu trăim noi o asemenea zi! În condiții normale, fără activiști comuniști în fruntea instituțiilor statului (precum Dorneanu, care este chiar mândru de activitatea sa din perioada comunistă),  dacă este o eroare legislativă o astfel de măsură tâmpită, prin care se acordă astfel de pensii stupide, chiar nu există posibilitatea îndreptățiți erorii, printr-o altă lege? Păi, dacă niște infractori și niște indivizi profund corupți moral și material, ajunși în Parlament pe căi obscure (gen Tăriceanu, Nicolicea, Iordache, care dacă ar candida uninominal n-ar obține acest drept), votează,  aiurea, că România este Dacia și se găsește unul care spune că e stră, stră… nepotul lui Burebista și revendică România, este constituțional pentru că niște cretini, profitând de conjunctură, au emis o lege aberantă? Și dacă, profitând de imperfecțiunile și interpretările legii, reușește unul să-și dea o pensie, cât întreg fondul de pensii al României, Dorneanu și gașca lui o declară constituțională? Că e un drept câștigat?
Nu este mai degrabă un principiu mafiot acesta? De tipul infractorului care face orice să păstreze ce-a furat? N-ar fi fost deontologic și moral ca toți cei din Curtea Constituțională, beneficiari de pensii speciale, să se abțină de la vot, pentru că sunt parte în această dispută? Ce, ei sunt întruchiparea moralei supreme, sunt personificarea justiției și nu sunt subiectivi când e vorba să-și apere interesele materiale? Acesta, respectiv că nu sunt nici morali, nici nu iubesc adevărul și nici nu sunt echidistanți  – pentru că și ei sunt parte în cauză și sunt în situația de a pierde privilegiile obținute imoral -, este un motiv suficient pentru a nu avea încredere că  soluția Curții Constituționale, în problema constituționalității reașezării pensiilor pe principiul contributivității, nu aleator, în funcție de interese sau pe principiul forței de șantaj a instituțiilor beneficiare, este soluția corectă și morală.
Apropo! De ce nu se cere punctul de vedere neutru al Comisiei de la Veneția în această chestiune? N-ar fi mai  corectă și principială o astfel de poziție? Cum adică, membrii Curții Constituționale, care sunt parte în proces, au dreptul să se pronunțe definitiv și irevocabil ca cetățenii să contribuie, obligatoriu, la plată pensiilor către comuniștii torționari și să nu aibă dreptul să nu fie de acord cu această măsură? Cum să aștepți o soluție morală și justițiară de la niște profitori? Ce profitori ar recunoaște că este imoral ceea ce au obținut?
Pavel ROMAN
Foto: Cetateanul.net